Invidiosul este orb duhovniceste. Intotdeauna invidia in sufletul omului il conduce la necredinta. Sfantul Nichita Stethatos spune ca "necredinta este un rau al vicleniei, zgarceniei si samanta invidiei foarte fatarnica. Si astfel daca necredinta este un mare rau, cu cat mai mare este invidia care o naste ? Invidiosii, deoarece se consuma in patima invidiei, "defaimeaza cele bune ca fiind rele si creatii ale ratacirii si nici nu accepta si nu cred cele ale duhului, nici nu pot sa vada pe Dumnezeu sau sa-l recunoasca cu putina credinta" (Sfantul Grigorie Sinaitul). Adica, dupa cum este clar aici, invidiosii nici nu accepta cele ale duhului, nici nu pot sa vada sau sa cunoasca pe Dumnezeu.

Primul ucenic al diavolului in patima invidiei este Cain. "Primul ucenic al diavolului si invidia si crima de catre acesta fiind invatat", a ajuns sa-l omoare pe fratele lui cel drept, Abel (Sfantul Vasile cel Mare).

Am recitit mai multe pagini de pe acest topic si mi-a lasat un gust tare amar... Vorbim despre invidie, dar ne incearca rautatea dincolo de firesc. Si in loc sa plecam folositi, ne tulburam, ca nu ne mai sta gandul nici la Dumnezeu, nici la pace...
Acum, daca tot am trecut pe-aici, sa incerc sa spun si eu cate ceva despre invidie...
La romani este o vorba care sugereaza intr-un mod... artistic, invidia: "sa moara capra vecinului!" Intelesul cuvintelor poate fi dat in fel si chip, dupa cat ne duc puterile, sau dupa starea in care ne aflam... In mod normal, de ce ne-ar interesa pe noi "capra vecinului"? De ce sa-i mearga rau, omului? Cu ce ne incalzeste daca el o duce mai rau decat noi? Eu cred ca pentru unii, nu invidia sta la baza acestor vorbe, ci pe de o parte rautatea, iar pe de alta parte, ingrijorarea fata de starea noastra de pace! In mod firesc, ar trebui sa ne bucuram daca vecinului ii merge bine, ca poate avand mai mult, macar nu mai apeleaza la noi... Nenorocirea este ca, cel care incepe dintr-o data sa aiba mai mult, nu devine neaparat mai bun, ci dimpotriva, este mai arogant, mai artagos, mai simandicos, mai fandosit! Cred ca de fapt asta deranjeaza cel mai mult constiinta omului care priveste si se cruceste: aerul de superioritate pe care-l adopta peste noapte, posesorul de capre frumoase si laptoase!... El uita ca nimic nu i se datoreaza lui, ci numai lui Dumnezeu, si astfel se pretinde mai destept, mai bun gospodar, mai cu drepturi asupra gardului, mai cu influente asupra "judecatorului" din sat, etc... Si uite-asa, ajunge omul sa cada in genunchi si sa zica: "Doamne, de ce-a trebuit sa-i dai o asa capra, vecinului? Din cauza ei, am ajuns sa ne dusmanim? Omoara-i, Doamne, capra, ca sa devina iar omul cel bun cu care ma intelegeam pe cand n-o avea!..." Si Dumnezeu aude, si face chiar mai mult... Si omul iar cade in genunchi si intreaba: "Doamne, da' cu calu' ce-ai avut?..."

cum cuget eu
 

Invidia isi are izvorul in rautatea din noi, in acel ungher in care zace ascuns intunericul. In orice moment avem putinta de a discerne, de a opta pentru bunatate, adevar si iubire. Mai facil este insa sa judecam aproapele, sa tragem cu ochiul la ce are el si nu putem avea noi...Si cat de naivi putem fi...Nimic nu merita un gram de invidie ! Poate doar cu ghilimelele de rigoare sa invidiem pe cei curati sufleteste, pe cei care s-au scuturat de toate "bubele" acestei lumi in care se da o lupta decisiva intre bine si rau. Sa nu invidiem, sa nu judecam pe aproapele, sa nu clevetim ci numai sa iubim asa cum ne invata Tatal Nostru !Amin!

Da! Foarte bine punctat. Acum imi amintesc un moment cand chiar am invidiat pe cineva. Un foarte bun prieten care murise in bratele mele. Privindu-l in biserica, am avut sentimentul sigur ca el a reusit sa se mantuiasca, fiindca fusese un om tare bun, iar la inmormantarea lui au venit toti cei care aveau o mie de motive sa spuna "Dumnezeu sa-l ierte!" Cat despre dusmani, nu-mi amintesc sa fi suparat pe cineva vreodata!
Iata un motiv de invidie! Cati dintre noi reusim sa plecam astfel "dincolo"?

MINUNAT ! Dar nu stiu de ce imi flutura prin gand niste cuvinte care spun ca daca ne-am cobori in iad, am ramane surprinsi de cei pe care i-am zari acolo...Nu mai stiu efectiv unde am citit asta. Nu am scris-o vizavi de ce ai postat tu !!! Da ma roade chestiunea asta...

Intr un fel ai pus punctul pe "I" . Mult adevar , din PACATE !

Asa este!

Cand vad cate rautati sunt scrise aici numai la adresa celui ce invidiaza, dar nici un cuvant despre mandria si transformarea celui ce are si este invidiat.
Nu pot sa inteleg.
Eu am tot incercat sa explic. Nu e vorba sa vrem ce este al altuia, dar sunt oameni care nu au si le este foame fie ca e vorba de ceva material, sau imaterial.
Este vorba asa cum spune Mosh-neagu de cel care are mult si tot mai vrea si uita sa si imparta cu cel de langa el. Si se transforma.
Acum ca se ajunge si la conflicte. Da, este adevarat si este pacat.

Nu, nu cerem sa moara capra, ca aia n-are nici o vina. Ci dorim sa fie omul mai bun, mai modest.
Si da, nu este (numai) meritul lui pentru ceea ce are. Tocmai de aceea trebuie sa nu se schimbe si sa fie smerit si sa imparta.

Invidia nu creaza ci numai transforma, lumina in intuneric...Altereaza orice sclipire care ar apropia de Domnul!Cel care are si tot mai vrea e LACOM, iar un crestin adevarat nu poate invidia un astfel de individ. Insa da, mult mai bine ar fi sa putem vedea doar exemplele celor ce au stiu a se lepada de toate, au stiut sa abandoneze mandriile ieftine, s-au descaltat si acum smeriti si curati stau cu sufletul ingenuncheat inaintea Lui . Sunt destul de putini, important insa e ca exista! Doamne ajuta!
ps. Chestia cu "capra vecinului"din nefericire este foarte adanc implementata in memoria mintii umane. Oricum , poate unul din cele mai aprige "razboaie" pe care le purtam este cel cu noi insine.Daca izbandim insa, rasplata ne e mantuirea.Adica asa cred eu.Doamne ajuta!

Mi-e rusine de multe ori ca sunt om !
 

Nu-i bine sa-ti marturisesti in public pacatele si nici realizarile , caci aceasta-i slava desarta , dar imi asum acum si aici acest risc , acest pacat .
Nu am invidiat in viata mea niciodata , ci totdeauna am visat si m-am rugat sa am si eu ceva din ce au altii , dar nu am pizmuit si nici nu am invidiat , iar fata de cei aroganti in bogatia lor , am avut si am un sentiment de compatimire , caci de multe ori Dumnezeu mi-a aratat cat de scurta e fericirea si calea lor . Chiar mi-e mila de multi dintre acestia , si nu mi-as dori sa fiu in pielea lor , sa am casnicia lor si mediatizarea asta excesiva . Totul este fum si ceata , atat de trecator , chiar nu merita , va spun sincer .
Problema care ma obsedeaza de la un timp , este rusinea ce ma incearca ca sunt om si nu un animal , oricare ar fi el , un pom , o floare , orice , dar nu om ! Va spun sincer ca este groznic acest sentiment , si pe deasupra si un mare pacat , dar asta-i realitatea , asta simt , asta scriu acum .
Ieri la un post tv . aratau copii parasiti de ai lor parinti prin spitale , legati de paturile lor , singuri , flamanzi , in planset continuu , iar cand reporterul s-a apropiat de ei , zambeau , parca ii asteptau . . . Groaznic ce imagine , de nedescris ! Apoi , citeam pe net de copii gasiti in ghene de gunoi , de copii maltratati , abuzati . . . Pai , cum mai "oameni buni " cateaua isi ingrijeste puii pana la sacrificiul suprem , fuge cu iei in gura , le schimba locul , doar pentru a-i salva de eventualii dusmani . Mai toate animalele sunt parinti desavarsiti , si noi ce suntem Doamne ?
Nu exista zi fara violuri , talharii , crime , cruzime peste tot , sange , durere , saracie , ura , vrajba , sadism . Apoi , stateam eu si ma gandeam la mai tot trecutul asta al omenirii , cate conflicte , razboaie , milioane de cadavre , experiente pe copii , pe mame , torturi in masa . . . Sunt momente cand nu gasesc nimic in apararea noastra ca oameni , ca finte rationale . Efectiv pe zi ce trece imi este rusine cu titulatura de om !
Uitati ce am facut si cu planeta data noua spre folosinta , am distrus tot , am incercat sa schimbam pana si legile naturii , iar in loc de carti la scolile vestite din unele tari "democratice" de traditie , se folosesc pistoale , arme albe , se macelaresc intre ei , totul a devenit o nebunie , parca suntem intr un mare spital de nebuni . De aceea spun ca mi-e rusine ca sunt om , o spun cu regret si cu mare durere .
Uitati si aici , pe acest forum , care la scara planetara e un nimic , cata vrajba , cata ura , cate vorbe grele , cate judecati aiurea , si asta intr o comunitate de crestini . Totul este alterat si viata reala si cea virtuala , si singurul care ne mai suporta este Dumnezeu , pana cand nu stiu ! Cu adevarat este o iubire aparte si o rabdare iesita din comun , care depaseste intelegerea noastra , dar va spun sincer ca pe zi ce trece nu mai am nici un motiv sa ma bucur ca sunt om , cand vad toate grozaviile prezente si citesc despre cele din trecut .
Va rog sa ma iertati , dar am simtit nevoia sa ma destainui si sa-mi usurez sufletul in fata voastra , caci cu voi ma intalnesc aici zi de zi de peste sapte ani !
Inca odata , iertare de aceasta postare !

Şi pe mine mă încearcă uneori simţăminte de-astea. Dar îmi revin spunându-mi că până la urmă toate fac parte din planul lui Dumnezeu şi nu trebuie în nici un caz să cădem în deznădejde. Ci să facem tot timpul ce putem noi, cât de mic, să stârpim răul din lume. Chiar dacă numai ne rugăm.

ceva sa-ti mai aline scarbele...
Ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu. Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”. Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ? Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut. Nu putea să stea în genunchi neîncetat. La asta s-a gândit: să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea: rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte, iar când spui: „Doamne!”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte- te la ce spui. Inima trebuie trezita mereu pentru rugaciune, altminteri se va usca de tot.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...e-de-minuni-i/ )

Da, acelea pe care le savarsim zilnic, fiecare, inlauntrul nostru...

Cu refulari in exterior . . . !
De ce , Ioane , de ce omul duce o greutate a raului mai mare decat puterea lui , si semne de indreptare in omenirea asta nu se intrevad , ba dinpotriva ! De ce ?
Tu esti si om , si parinte , si profesor , dar si psiholog , lucrezi nemijlocit cu acest om al zilelor noastre !
Ce se intampla cu "specia" asta , Ioane , de ce ne maltratam intre noi prin faptele , gandurile si vorbele noastre ?
De ce a devenit acest "om" atat de rau cu el insusi , dar mai cu seama cu cei din jurul lui ?
De ce atata ura , sange si violenta , Ioane !

Da,culmea ca pana si la mine a ajuns stirea asta cu copiii legati,din Buzau.
Imi povestea mama intamplari de la tara(ea face naveta cam 10 zile/luna la mosie),cica niste vecini carora nu le pasa de nimic aveau o catea si cand a ramas bortoasa au aruncat-o pe drum.Cateaua a mirosit ca-i loc bun de fatat in curtea bunicii si s-a aciuiat acolo si are doi pui.
Mama cum ii este natura dansei,era socata cum de oamenii arunca animalele pe drum,cat sunt de nemilosi la care eu am replicat"ce sa ne mai miram ca se arunca si copii la gunoi..."si atunci mama mi-a povestit stirea din Buzau.
Eu nu pot sa-i inteleg pe oamenii astia...

Dar poate si in aceasta intamplare este vointa lui Dumnezeu,stirea este mediatizata la nivel de tara iar copiii cu pricina poate isi vor gasi niste parinti adoptivi care sa le salveze copilaria asta traumatizanta.

Crimele nu sunt in afara. Sunt inlauntru. Autorul e fiecare om, in lumea lui intima.
Afara se vede doar un varf de iceberg, un varf minuscul (comparativ cu macelul interior).
Care ne distrage insa atentia, aproape in totalitate, de la adevaratul teatru de razboi.

Pentru ca ucidem la nesfarsit inlauntrul nostru. Omul nostru launtric, cel imbracat in Sfantul Botez, e ciopartit zilnic de propriile noastre alegeri.
Pacatuim astfel necontenit. Aceasta cred ca este explicatia.

Cati in Hristos ne-am botezat, in Hristos ne-am si imbracat!

Oare pe cine ciopartim de fapt, zilnic?!

Oare cine sint cei care striga (inca?) "rastigniti-L!"? Oare cine bate (inca?) cuie si Il chinuie (inca?) cu fiecare pacat, cu fiecare rau, abuz pe care il facem unui seman de-al nostru sau noua?

Dar mai este inca o MARE speranta: oare cine sint cei pe care El i-a inviat din morti? (asa cum cantam in fiecare an de Pasti, cand cantam Hristos a inviat!)

Culmea , o facem constient si mult mai rau de atat , premeditam caderea noastra in pacat . . . !

Tare....
Ia vezi frate, incet incetisor poate te ademenesti cu poezia...:)
Versificatia e desigur doar un aspect, nici macar principal, insa atunci cand inima e cuprinsa de dragoste si de alte sentimente puternice (de pilda mahnirea, amaraciunea, sfantul cutremur al caintei) versurile vin parca singure, de la sine...

In ultima perioada la " Generalitati " se discuta despre plecarea Papei , si am descoperit o noua forma de invidie , invidia dintre culte !
Cand am scris ca la ultima cuvantare a papei s-au adunat 200.000 de oameni , dobrin7m a sarit ca arsa spunand ca au venit putini comparativ cu numarul catolicilor . . .
Exista deci , invidia dintre culte , o invidie mascata , dar exista !
Defapt invidia exista cam peste tot . . . !

asta face parte din capitolul barfe?
sau din capitolul denigrari?
acum va expuneti virtutile crestine aici?

uitati invidioasa: ce-s 200.000 cand catolicii sunt milioane.
si culmea invidiei: o ortodoxa este invidioasa ca se aduna 200.000 de catolici, dand exemplu ca la mecca se strang mult mai multi musulmani.

stiti proverbul acela din batrani? decat multi da rai mai bine putini da buni.

din prinosul inimii vorbeste gura.
deci atat de mult ma iubesti ca seaman al tau incat ma barfesti pe la colturi. dar nu stii tu ca barfa este semn de invidie?

acolo te-am intrebat ceva: cu ce ne ajuta la mantuire pe noi ortodocsii, cati catolici se aduna la VATICAN? care va sa zica eu sunt invidioasa pe catolici. ce-i cu tine Cristi de te cobori la acest nivel? te-a muscat sarpele de inima?

si culmea culmilor: ca un ortodox neecumenist sa fie invidios pe catolici.

Adică , cei mulţi sunt răi şi noi cei buni , conform proverbului citat de tine. Ciudată atitudine ortodoxa ! Invidie şi fanatism 100%.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=402

Pana una alta, din cumpatare, lovim in toti si in toate (care nu imi impartasesc ideile desigur) de dragul ecumenismului.
Pana sa auzim in timpul Sfintei Liturghii strigate si acuze cu ba ecumenistule, las ca auzim strigatele de ura ale ecumenistilor impotriva fratilor octodocsi: ba fanaticule, ba invidiosule , ce esti invidios pe catolici? Si asta din spirit ecumenist si din dragoste de seaman ce izvoraste din virtutile de iubire ecumenista.

Ai dreptate atitudinea asta este deja maladiva si extrem de periculoasa. Acu nu stiu daca rad curcile insa catolicii si celelalte culte rad de se prapadesc. Iaca si-au facut treaba: au atatat ortodocsii unii impotriva altora. Ce sa-i faci daca avem prea multa dreapta socoteala, buna masura in toate, bunul simt si suntem plini de virtuti.

Biserica nu are decat un singur raspuns: "Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis."(Ioan 17, 21) Unitatea intregii omeniri, sfasiata astazi, este vointa lui Dumnezeu: "…fiind in Hristos Iisus, voi care alta data erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos … uniti intr-un singur trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia. Si, venind, a binevestit pace voua celor de departe si pace celor de aproape."(Ef. 2, 14-17) In iconomia divina Duhul Sfant a umplut inima omului de dorinta de libertate si unitate si a deschis Bisericii noi posibilitati de comuniune. Dialogul interreligios si miscarea ecumenica se inscriu in aceasta directie.

Mare atentie la ganduri , ele nasc obsesii , naluciri , depresii si alte cele !
 

„Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar” (Ioan 17, 19). Nu forme de unitate trebuie, de fapt, căutate, ci cai de a-L redescoperi pe Hristos cel adevarat. Nu unitatea trebuie cautata, ci Hristos. Iar daca-L cauti pe Hristos n-ai sa descoperi la El vaicareala ta si obsesia celor ce-L hulesc si rad de El , ci dinpotriva iubirea Lui a fost in egala masura pentru toti .
Atat ai inteles din ortodoxie , sa fi obsedata zi si noapte de catolici , de ce zic ei despre noi ?
Cate obsesii a avut Hristos despre hulitorii Lui ?
Ce atitudine a avut El ?
De unde ai acumulat atata ura ascunsa sub masca falsei smerenii si a unei iubiri falsificate de vrajmasul nevazut ?
Hai sa-l imitam pe Hristos , Mihaela si sa rostim tare amandoi de o suta de ori pe seara :
"Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar” (Ioan 17, 19)
Ca intr un final :
"Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis."(Ioan 17, 21)

Cristi cand ai spus ca rad curcile de noi, te referai la pasarile din gradina?
Daca nu te refereai la pasarile din gradina inseamna ca ai spus si tu acelasi lucru ca si mine. ca rad niscaiva oameni de noi. obsesia ta cine este atunci? ortodocsii, fratii tai care nu vor nici cum sa fie ecumenisti ca tine? sau curcile din gradina? Crezi ca jucandu-te cu cuvintele arati ca ai mai putina ura decat altii?

Cine se ridica se coboara si cine se coboara se ridica.

Iata ce transmite mesajul tau: tu Mihaela esti plina de ura, fanatism si invidie. Iar eu Cristian sunt iubitor, bun crestin, cu bun simt si educat. Prin urmare m-ai coborat pe mine ca sa te ridici pe tine.

Bine Cristian, eu sunt rea, fanatica, invidioasa si cum vrei tu sa crezi. Nu va spun eu mereu ca sunt o pacatoasa? iar tu esti bun, drept, iubitor, cu bun simt si bineinteles smerit. Sunt cateva zile bune de cand te-am rugat sa te rogi pentru mine, doar acum ti-ai amintit, ca sa incununezi coborarea mea prin ridicarea ta.

Insa nadejde la Dumnezeu ca El Bunul ne aseaza pe fiecare unde se cuvine sa fie.

Omul pacatos cand se uita in jur la semenii sai nu vede decat cat e el de bun , de smerit si de iubitor fata de semenii sai care sunt rai, plini de ura, egoisti, invidiosi si vicleni.
Omul drept cand se uita in jur la semenii sai ii vede pe toti mai curati, mai buni si mai drepti fata de el insusi care se vede cel mai mare dintre pacatosi.

Eu Cristi nu urasc pe nimeni, nu am urat nici pe cel care mi-a furat masina, nici pe cel care a vrut sa ma omoare (Slava Domnului ca am viata) nici pe cei care mi-au facut atata rau in viata asta, pe nimeni nu urasc. Daca nu urasc pe cei care mi-au facut mie rau, cu atat mai putin pe cei care nu mi-au facut nimic. Eu urasc pacatele mele pe care recunosc ca le am. Nu spun ca tine ca sunt buna si iubitoare, nu, ci spun ca sunt o pacatoasa. Asadar voi toti aici sunteti mai buni, mai drepti, mai iubitori, mai curati iar eu sunt ultimul om printre ultimii oameni. Ultimul pacatos, asta sunt eu.

reinoiesc rugamintea: sa te rogi si pentru mine cand poti.

14.Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15.Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
16.Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17.Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
18.Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
19.Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Ioan 17
20.Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 21.Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Cristian, poti sa-mi spui pentru cine se roaga aici Domnul?

Pentru toţi care L-au cunoscut şi pentru toţi care-L vor cunoaşte prin cuvântul lor !

„Până la sfârşitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ aleşii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, cei care într-adevăr Îl vor sluji pe Dumnezeu cu credinţă, o vor face reuşind să se ascundă de oameni, în mijlocul cărora nu se vor mai lucra semne şi minuni dumnezeieştica în ziua de azi., Acei aleşi ai vremurilor din urmă îşi vor lucra mântuirea dinmijlocul lumii şi ascunşi de ea, în smerenie, iar în Împărăţia Cerurilor eivor fi mai mari decât Părinţii făcători de minuni din vechime. Căci în acele timpurinimeni nu va mai lucra semne minunate în faţa ochilor oamenilor, care să încălzească inimile lor de focul dumnezeiesc şi să-i îndemne pe caleaanevoioasă a mântuirii. Mulţi dintre oameni, stăpâniţi fiind de duhulnecurat al neştiinţei vor cădea în prăpastie, rătăcind pe calea cea largă pecare mulţi merg".
Profeţia Sf. Nifon de Constanţiana, din insula Cipru
[...]
Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne spun limpede că duhul vremurilor de peurmă nu va fi unul de "renaştere spirituală" şi de "revărsare a Sfântului Duh", cidimpotrivă. Că vom avea de-a face cu o apostazie aproape generalizată, având formeatât de subtile, încât până şi cei aleşi vor fi în pericol să fie înşelaţi. Că dreaptacredinţă creştină aproape va dispărea de pe faţa pământului, cum citim în SfântaEvanghelie: Dar Fiul Omului când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca18,8). Satan este cel care va fi dezlegat în vremurile din urmă (Apoc. 20,3), în scopulcelei mai mari şi mai de pe urmă revărsări a răului pe pământ.

"Mişcarea harismatică", produs al unei lumi lipsite de Taine şi de har, al unei lumice însetează după "semn", fără să fie în stare "să deosebească duhurile" prin carese fac aceste semne, este ea însăşi un "semn" al lumii apostaziate în care trăim. Câtdespre mişcarea ecumenică, ea rămâne în continuare o mişcare a "intenţiilor" şi a"faptelor bune", ce emană dintr-un umanitarism anemic şi lipsit de substanţă. Ce seva întâmpla, însă, atunci când lui i se va alătura o mişcare care să aibă cuadevărat "putere"?

Când mişcărea ecumenică va fi cu adevărat însoţită de tot felul de puteri şi desemne şi de minuni mincinoase(II Tes. 2,9), atunci va mai fi cineva capabil să i seopună? Căci"mişcarea harismatică", la ora actuală, devine salvarea unui ecumenism împotmolit, în scopul de a-l împinge spre ţelul final. Iar acest ţel, adică "refundamentarea Bisericii lui Hristos", după cum am văzut, nu este unul denatură "creştină". Aceasta este doar o fază în atingerea adevăratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unităţi spirituale" a tuturor religiilor pe pământ, care să înglobeze întreaga omenire.

Fragment extras din cartea Pr.Serafim Rose, pe care o recomand:
Ortodoxia si Religia Viitorului de Ieromonah Serafim Rose

Doamne, oare de cate ori ar trebui sa citim acest pasaj ca sa ne patrunda in adancul sufletului, sa-l putem intelege, sa-l putem accepta, sa-l putem trai... Ce ne lipseste oare, pentru ca aceste vorbe atat de simple, sa poate deveni rod desavarsit in inimile noastre imbolnavite de patimi si pacate? Vom putea spune noi, in ceasul de pe urma: "Doamne, de ce nu ne-aI spus noua, Cuvantul de Folos?"

Acest avertisment al inselarii, despre care auzim la orice pas, ar trebui sa devina o obsesie lucida si binecuvantata a fiecaruia dintre noi. Cum sa scapam de ea? Care sunt "armele" cu care s-o intampinam si cu care sa ne aparam? Dac-am sti ce inseamna cu adevarat mandria, ne-am ingrozi de cat de lipsiti de aparare suntem in acest "razboi"... Daca am descoperi smerenia si am cauta-o mai mult decat ne dorim ca altii sa se smereasca, ce "avantaj" am avea asupra "inamicului", care nu ne mai poate atinge, fiindca Insusi Mantuitorul Hristos, ne-ar fi pavaza de nepatruns... Daca am dobandi "gloantele", "grenadele" si chiar "bombele" pentru "lovitura de gratie", pe care le aflam in rugaciunea curata, mersul regulat la sfintele liturghii, spovedaniile dese si sfanta Impartasanie, nu sunt oare acestea "cele necesare" mantuirii despre care ne vorbea Sf. Nifon?
Cand spunem ca "cei alesi vor fi in pericol sa fie inselati", unde ar trebui sa ne gandim, oare? La orbirea din mandrie? La compromisul fata de confortul material si linistea aparenta pe care inconstient o cerem lui Dumnezeu pentru copii nostri, ca si cum ei ar trebui sa le aiba pe toate "de-a gata"!... Din ce colt al intunericului va veni inselarea si cum s-o recunoastem noi, atat de adananciti in slabiciuni si compromisuri cotidiene?...

Ce se va intampla?... Suntem oare pe deplin constienti de acest pericol? Suntem oare pregatiti sa ne aparam in fata unui razboi cu atat de multe necunoscute, despre care nici macar nu banuim? Unde gresim? Unde lasam "inselarea" sa ne bantuie si sa ne loveasca in cele mai strategice puncte ale fiintei noastre? Doamne, ai mila de noi, ca suntem pacatosi, dar VEREM sa ne indreptam, nicidecum sa facem voia celui rau!

Iata un alt mare pericol care ne pandeste si desi noi ne pretindem constienti si spunem ca cel putin in aceasta inselare nu vom cadea, de fapt nu avem nici cel mai mic habar despre ce se ascunde dincolo de aparente. "Inselarea" nu intra in viata noastra cu buna stiinta decat din ignoranta. Altfel, fiecare dintre noi devine "inselat" prin viclenie, descoperind mult mai tarziu lucruri pe care la o anumita vreme nu le patrunsese suficient, dar s-a lasat dus de miraj... Care sa fie mirajul, din moment ce constientizam pericolul?...

Multumim, Parascheva, pentru recomandarea ta atat de mult folositoare. Dumnezeu sa-ti lumineze viata si pasii spre mantuire!

Daca invidia omului fata de om da nastere unor asemenea monstruozitati spirituale apreciati pe o scara a calamitatii cam unde se situeaza invidia omului modern directa,fatisa, fata de Dumnezeu.Sa stiti ca aici se va ajunge pt ca cel rau din asta a cazut, invidia mandriei.Mergem ca un tavalung in aceasta directie,nu va amagiti,priviti la lumea din jurul vostru si la imaginea ei in oglinda sfinteniei lui Dumnezeu si valul falsitatii va cadea imediat,falsitate ce din asta s-a nascut,din invidia ce a premers caderea ce a amplificat-o,nascand ura neputintei raului fara de lumina,tata a tuturor idolilor fara de viata.Insa exista una dintre cele mai crancene falsificari ale raului,falsificarea adusa de intunecatul aparent inger de lumina,in care cat de mare trebuie sa fie intunericul daca el nu ezita sa incerce sa murdareasca pana si lumina.Ura ii va curge prin ochi si furia ii va invineti buzele ce vor semana moarte,patima il va otravi si nelinistea nu-l va slabi cu nici un chip, si se va chinui si ca sa scape de acest chin va incerca sa semene maracini oriunde va putea,crezand ca asa o parte a durerii din el isi va gasi salas in alt suflet ucis.Daca am sti cati dintre noi,dupa ce intunecimea lor reala leapada falsa lumina isi ucid semenii in gand......mai bine ca nu stim.

Spuneti-mi ceva,daca ar urma,ipotetic sa spunem,un post important pt dvs,in care omul credincios chiar constientiza ce inseamna acel moment,nicidecum rupt ci o incununare a trairii de peste an,cum s-ar pregati el si ce ar trebui sa faca intunecatul inger de lumina ca sa-i ucida metanoia putin cate putin?Cred ca partea cu deosebitul duhurilor este cam greu de gasit in tulburare..nu spuneau asa cei din pustia izbavitoate de framantarea lumii..? Mireanul filocalic...mai exista?Trebuie sa existe undeva,ascuns in Cristos,departe de lumea dezlantuita...Sunt sigur ca exista.

Sa fiu in ton cu tine : " Hm " de multe , multe ori si tot degeaba , caci "hm" asa suntem noi , cam greu de cap intru cele bune . . . !http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Invidiosul in mod obisnuit examineaza viata semenilor lui si urmareste compararea vietii lui cu a lor. Cand se incredinteaza ca fratele lui ii este superior, atunci lasa sa se manifeste groaznica patima a invidiei. Si in mod obisnuit prima manifestare este mohorarea, supararea si mahnirea. "Niciodata tristetile, niciodata mahnirile nu parasesc pe cel gelos". Calitatile trupesti si sufletesti ale celorlalti sunt cauza de tristete si mahnire. Chiar si bunurile materiale sunt cauza supararii. De aceea invidiosul nu se deosebeste de un om gol care este ofensat de toti. "Nimic nu-l deosebeste de omul gol jignit de catre toti". Si aceasta ranire este foarte adanca. Coboara in inima. "Toate aceste lovituri si rani izbind in adancul inimii lui" (Sfantul Vasile cel Mare).

Distrugerea invidiosului de catre invidie
 

Despre distrugerea invidiosului de catre invidie o intalnim la toti Sfintii Parinti. Cuviosul Nichita Stethatos, spune ca invidiosii "sunt rosi de gelozie impotriva celor care au harul duhului prin intelepciunea si cunoasterea lui Dumnezeu". Se descompune invidiosul, cum se topeste ceara, fara macar sa lumineze pe ceilalti. Mai mult, ii intuneca cu rautatea lui.

Invidie si dusmanie, dar mai ales manipulare!!!

Concluzia din titlu: „Biserica este în război cu site-urile de 'învățături'” este falsă pentru că tocmai un site oficial din Biserica Ortodoxă Română, site-ul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei vorbește despre păcatul vopsirii părului, a rujării, și a altor tipuri de machiaje.

Iarăși urmează sintagma: „reprezentanții Patriarhiei condamnă sever astfe de site-uri” arătând în imagini catedrala patriarhală, fără a aminti de niciun document sau discurs oficial al vreunui reprezentant al Patriarhiei în care să vedem clar cum se condamnă aceste site-uri.
ProTV-ul, care a manipulat această știre, făcând-o ”terci” pe românește, este îngrijorat de manipularea celor slabi de înger. Dar nu se gândește câte sute de mii de oameni a stricat prin emisiunile imorale difuzate ani de zile, prin indecența și obiceiurile rele pe care le-a ridicat la rang de tradiții în poporul român: bășcălia, țigănia, manelele, știrile agresive, indecența, bârfa, incultura și mai ales manipularea pentru rating.

Deci Patriarhia Română ”cere” autorităților să-i depisteze și să-i închidă pe cei care promovează false îmvățături morale. Câtă manipuare! Să presupunem că toată blogosfera ortodoxă „neoficială” ar promova false învățături morale. Să presupunem că toți administratorii și autorii de articole sunt eretici. Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de eretici în istorie nu a fost niciodată una agresivă, ci una fermă dar blândă, îngăduitoare. Ereticii în Biserica Ortodoxă nu au fost răstigniți sau omorîți, nu trimiși în arest, ci primiți înapoi în sânul Bisericii dacă și-au recunoscut greșelile.

Cum să cred eu că Patriarhia Română îi vrea la pușcărie pe toți autorii de site-uri ”neoficiale” din blogosfera ortodoxă?

La final, ce să mai zic? Ați observat câte minciuni și dezinformări poate conține o știre de 3 minute și 5 secunde. Gândiți-vă că astfel de știri noi primim zilnic. Gândiți-vă câte minciuni le luam drept adevăruri și apoi pe baza lor ne întemeiem și gândirea, atitudinea, credința, etc.

De când a devenit lupul paznic la oi? De când îi doare pe cei de la ProTV sufletul de informațiile pe care le primesc creștinii, când ei au lovit de atâtea și atâtea ori Biserica Ortodoxă?

Acest articol vine ca răspuns pentru cititorii noștri care ne-au întrebat dacă Patriarhia Română vrea să ni se închidă site-ul. Răspunsul pe scurt, ar fi fost: Să fim serioși!

Doamne ajută!


Claudiu Balan
președinte
Asociația Ortodoxia Tinerilor
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/mas...eprofesioniste

de-acu tot la astfel de "surprize" trebuie sa ne asteptam!! :(

Cristi acum vad mesajul asta, si nu inteleg. Poti sa imi explici? De ce ai preluat trunchiat o parte dintr-o postare de a mea din februarie, acum in august, dupa 6 luni, (eu si uitasem de toate de atunci). care a fost scopul tau? ca sunt complet nelamurita de ce vrei sa dezgrobi trecutul si mai ales mirata cum de nu l-ai uitat.

daca nu ti-a trecut supararea in aceste 6 luni, si ti-ai amintit de ea, acum, iata iti spun, lasa trecutul deoparte, ca nu il schimbi, in schimb daca il rascolesti poti sa schimbi prezentul si viitorul. Nu e pacat de noi doi?

Daca ti-a trecut supararea si ai vrut doar sa ma jignesti in virtutea iubirii de semeni ce o porti, atunci nu-i nimic , te iert. Consider ca nu ai postat nimic aici. Dar nu uita un sfat intelept al unui sfant parinte: nu fa o fapta buna unui om, nedreptatind pe alt om. ca iti aduni pacat.