Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu e drept, ca Isus Cristos va judeca, ca plata pacatului e moartea, scaunul de judecata etc. etc. etc...

Vamile vazduhului nu este dogma, bineinteles, este o viziune a unui sfant. Nicio viziune nu este dogma.
Ca sa repet de ce ortodocsii resping categoric dogma Purgatoriului:

1. Noi nu admitem existenta unui al treilea loc afara de Iad si Rai. Doar la Judecata din urma nu se mai poate schimba nimic, pana atunci chiar si unii din Iad pot fi izbaviti cu rugaciunile.
2. Noi nu credem intr-un foc curatitor. Chiar Dumnezeu este focul curatitor, El ridica pacatele, rascumpara, si mantuieste.
3. Noi spunem ca pacatele usoare nu se socotesc dupa moarte. Nu exista chin pentru ele si Dumnezeu le iarta in clipa mortii. Pentru ca fiecare om face multe pacate usoare intr-o zi, in felul asat nimeni nu s-ar putea mantui. Doar cei cu pacate de moarte ajung in Iad.
4. Noi nu spunem ca pacatele sunt sterse dar ramane pedeapsa. Daca s-au cait (si spovedit) li s-a iertat si pacatul.

Asta se scria in Marturisirea de credinta a Patriarhului Ierusalimului la 1690.

Tot aşa credem şi noi, doar că pentru situaţia celor din Iad care pot fi izbăviţi cu rugăciunile am dat un nume. Dacă vă pute denumirea de Purgatoriu, puteţi să-i spuneţi foarte bine "iad din care sufletele sunt izbăvite cu rugăciunile". Din punct de vedere catolic, e OK.

Prin urmare, susţineţi că focul din Iadul Din Care Sufletele Sunt Izbăvite Cu Rugăciunile este Dumnezeu. E o variantă posibilă. Un pic cam panteistă după părerea mea, dar, atâta vreme cât nu ni s-a revelat natura acelui foc, nu se poate respinge o asemenea posibilitate.

Asta e echivalent cu a spune că cei cu păcate de moarte pot fi mântuiţi după ce mor, din moment ce ajung în iad, dar sunt scoşi de rugăciunile celor vii. Rămâne de explicat atunci de ce e necesar ca oamenii să se spovedească şi să se împărtăşească, precum şi să aibă o viaţă plăcută Domnului. Adică, de ce să mă canonesc eu o viaţă întreagă, de ce să îmi fac examene de conştiinţă şi să merg la slujba duminicală, când pot să trăiesc oricum, că vor da copiii mei o liturghie şi pentru păcătosul lor tată.
O altă consecinţă a acestei perspective ortodoxe este aceea că iadul ar putea să fie gol, fiindcă e rezonabil să presupunem că fiecare creştin se roagă pentru cei adormiţi ai lui. Şi aşa ajungem la apocatastază, doctrina aceea care spuneaţi că e legată de purgatoriu.

Deci, părintele Arsenie Boca este heterodox, eretic şi înşelat de aceiaşi draci care îi înşeală şi pe catolici. Dovada aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ght=pedepseste

Psalmul 138, 8
"De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti."

De observat scena Judecatii de Apoi pictata pe biserica de la Voronet. Acolo veti vedea cum focul Iadulul izvoraste din Tronul Lui Hristos. Aceasta imagine, mai bine-zis icoana, este inspirata din Sfanta Traditie a Bisericii noastre si este la fel de importanta ca orice text sfant.

Topicul de fata se invarte in jurul subiectului asa-zisului Purgatoriu, insa, dupa cum am mai zis, mai intai trebuie sa clarificam ce anume este Iadul si Raiul ca mai apoi sa putem discuta despre posibilitatea tranzitiei de la damnare la mantuire.

da au ba?
 

din George.m
"Dumnezeu iartă, dar nepedepsit, nimic nu lasă. Aşa scrie Cartea (Sfânta Scriptură)!"

Catalin2
Citat:
4. Noi nu spunem ca pacatele sunt sterse dar ramane pedeapsa. Daca s-au cait (si spovedit) li s-a iertat si pacatul.


deci.....cum este????

Una este sa fie pomenit, sa se scoata miride pentru el, acestea sa fie puse pe Sfantul Disc langa Agnet si altceva este sa treaca printr-un foc curatitor cum este purgatoriul. In primul caz avem parte de o dragoste a lui Dumnezeu revarsata si asupra celor ce au fost pomeniti, in timp ce in al doilea ca avem parte de un Dumnezeu care pedepseste - ii trece pe unii prin purgatoriu.

S-a discutat aceasta tema pe un alt topic. Dumnezeu iarta, iar iertarea Sa nu mai cere pedeapsa. Daca ar fi asa, eu unul nu m-as mai spovedi, de vreme ce si daca ma spovedesc si daca nu o fac, tot am parte de suferinta. Dar e alta tema.

Florin, cu cat ajungi sa explici mai bine raiul si iadul, cu atat iti dai seama ca e o inventie purgatoriul. In rai merg cei uniti cu Hristos, in iad cei lipsiti de aceasta unire.

Potrivit invataturii catolice, cel ce a primit iertare de pacate, dar nu a dat satisfactie pentru ele merge in purgatoriu, iti dai seama ca e numit impropriu foc curatitor - ce sa mai curete de vreme ce a fost curatat prin spovedanie? Deci pedepsele de aici au rolul de a-L satisface pe Dumnezeu. Iar aceasta invatatura e una contrara cu cea din Scriptura unde Dumnezeu este iubire. E de neconceput ca Dumnezeu sa pedepseasca pe cel pe care l-a iertat.

Imi imaginez ca nu ati vazut ca v-am adresat dvs ce am postat pe la pagina 8.
As vrea daca sa poate, sa-mi dati un raspuns direct pe text.

Nu prea înţeleg. Deci, între momentul morţii păcătosului urmat de judecată şi momentul în care se scot miride pentru el şi e izbăvit, unde spun ortodocşii că îşi petrece timpul păcătosul ? Nu în foc ? Nu în suferinţă ? Înseamnă că nu e chiar aşa de rău în iadul ortodox !
Probabil că Mântuitorul a exagerat cu "întunericul cel mai dinafară", "focul Gheenei" şi alte expresii menite a-i speria pe primii catolici.

De aia tot ma agitam eu mai devreme ca sa intelegem ce anume inseamna acest foc al Iadului, pentru a pricepe si sensul Iadului insusi ca loc sau stare sau ce-o fi. Pentru ca, daca presupunem ca acest foc este unul fizic si cauzeaza o suferinta inteleasa ca durere la modul propriu, atunci nu mai are rost sa continui discutia.

Deci, intrebare pentru catolici: ce este focul Gheenei si ce este focul Purgatoriului?

Raspunsul meu este al unui catolic obisnuit, nu al unui catolic care a studiat si cunoaste temeinic invataturile Bisericii Catolice:

Sufletul este acea parte a noastra care poate fi saturata numai de Dumnezeu. Trupul mai poate fi sedus cu o mincare, cu o haina, cu o priveliste, cu un sunet etc. Sufletul este implinit numai atunci cind se contopeste cu Dumnezeu (unii reusesc acest lucru inca din timpul vietii, ca sf apostol Pavel, iar altii dupa moartea fizica).In acest context, "focul iadului" nu e propriuzis un foc. Este un loc in care nu exista nici o posibilitate de a te bucura de Dumnezeu. Acesta loc e descris de unii ca fiind "foc". Purgatoriul este locul in care, incet, incet, incep sa apara razele luminii dumnezeiesti, pina cind nimic nu mai obstructioneaza acesata unire a sufletului cu Dumnezeu si sufletul trece in Rai.

Asa credeti dvs. si e bine, inseamna ca in privinta asta ati ramas ortodox. Dar dogma catolica e alta, Purgatoriul este un loc separat de iad si de Rai. Se pare ca toti au sarit peste raspunsul acesta pe care l-am dat: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=52
Se spune ca nu e chiar material focul: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sta-69166.html
In Purgatoriu este focul tempporar, iar in Iad focul vesnic.
Nu a zis nimeni ca toti pot fi mantuiti, ci ca exista o posibilitate pentru unii din ei. Daca si pentru imparatul Traian a existat ce sa mai zicem. Si probabil o rugaciune nu ajunge.
E corect, exista pedeapsa, dar spovada tocmai de aceea e, ca sa se ierte pacatul. Adica unii ajung in iad, deci exista pedeapsa. Dar fiind in dreapta credinta, spoveditul si impartasitul fac ca pacatul acela sa fie iertat. ca alfel ne spovedim deageaba, nu?
Totusi, se spune ca dupa iertarea pacatului mai raman urmarile lui, probabil o inclinatie, o aducere aminte, etc. De exemplu cineva dependent de droguri, dupa ce renunta si se vindeca, inca mai are probleme, trebuie sa-si impuna vointa sa se abtina tot timpul, ca isi aduce aminte cum se simtea cand lua drogul. De aceea se spune ca se da canonul, pentru curatarea aceasta.

Sa inteleg ca diavolii se tem de gheena doar pentru ca nu se pot bucura de Dumnezeu? Nu se rugau ei de Domnul nostru Iisus Hristos, cand i-a scos din cei doi indraciti "Te stim pe Tine cine esti, Fiul Celui Preainalt; Te rugam nu ne trimite pe noi in gheena!" Deci El avea puterea sa ii trimita acolo, acestia temandu-se de aceasta gheena de care Insusi Mantuitorul spunea "Unde focul lor nu se stinge."
Deci e foc la propriu.

In primul rand noi avem datoria sa ne rugam pentru toti. Daca cei pentru care ne rugam sunt in suferinta, apoi sa stiti ca din iad sunt scosi, nu dintr-un loc intermediar. Dar repet sunt scosi prin iubirea ce se revarsa peste ei si nu prin pedeaspsa pe care o au de indurat unele suflete, care culmea au fost iertate de pacate, dar nu au dat satisfactie.

Iata diferenta fundamentala dintre ortodoxie si catolicism! Astfel catolicii [si (neo)protestantii] intrepreteaza gresit in acelasi sens insasi Jertfa Lui Hristos de pe Cruce.

1) Nu se neaga, pentru ca nu se psune nicaieri ca un pacatos este scos automat din iad de rugaciuniole celorlalti.
Ele au un efect, pentru ca suntem toti uniti in Biserica, deci 'nu ne mantuim singuri': este firesc ca unii care sunt pe calea mantuirii sa incerce sa ii traga upa ei pe cei care nu sunt.
Ele au un efect in mod tainic, ca rugaciunile noastre pentru altcineva in general: asta este un alt subiect, foarte vast. De ce Dumnezeu ne cere sa ne rugam pentru altii? Nu stie El ce au nevoie? Nu ei ar trebui sa faca eforturi ca sa se mantuie? Nu sunt liberi? Etc.

Si este logic, totusi, desi nu se spune clar, ca cel aflat in iad are si el ceva de spus; nu se poate ca el sa fie scos din iad unde a ajuns prin folosirea gresita a vointei proprii, numai prin vointa altora (a celor care se roaga, si a lui Dumnezeu). Deci, trebuiie ca si el sa vrea sa iasa. Unii parinti fac aluzie si la asta. Sigur, se spune ca nu mai au nici o influenta asupra mantuiorii proprie.. inca un exemplu de antinomie.

2) Ma bucur sa aud asta. Mi-a place sa cred ca viziunea de tip juridic si mercantil este mai degraba o haina decat un o otrava intrata in doctrina BC.
Nu am studiat destul aceasta doctrina ca sa ma pronunt, dar uneori, cand este vorba de dogme, ca cea a purgatoriului, pare sa fi intrat si in trupul doctrinei aceasta vizune..
Si este, sa zicem nu eretica, ci pur si simplu reductoare.

Daca stiti toate aceste lucruri, de ce ne mai intrebati? V-am spus ca interpretarea Iadului si a Purgatorului este una personala, nu e pozitia biisericii. Si este foarte posibil, ca da, Iadul sa fie mult mai cumplit decit orice pe acest pamint, astfel incit demonii sa prefere sa stea pe pamint decit sa mearga in Iad.

Nu exista nici o diferenta. Orice suflet care intra in Rai intra numai si numai datorita indurarii lui Dumnezeu. Nimeni nu poate prin meritele lui personale sa obtina acest lucru. Insa, aceasta indurare o putem cere noi pentru cei decedati, prin rugaciune si jertfa. Referitor la plata pentru pacate, ne invata Isus in parabola datornicului nemilostiv:

32. Atunci chemandu'l pre el domnul lui i-a zis lui: sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat tie, pentru ca m'ai rugat;

33. Dar tie nu ti se cadea sa'ti fie mila de sotia ta, precum si mie mi-a fost mila de tine?

34. Si maniindu-se domnul lui, l-a dat pre el muncitorilor, pana ce va plati toata datoria lui.

35. Asa si Tatal meu cel ceresc va face voua, de nu veti ierta fiecare fratelui sau, din inimile voastre, gresalele lor.

Deci si aici, ca si in alte locuri, Biblia ne spune ca trebuie sa ne platim datoriile, iar acesta e motivul pentru care atit ortodocsii cit si catolicii se roaga pentru cei decedati.

Am mai spus ca aceasta parabola nu poate fi inteleasa ad literam. Si se refera la ceea ce se pêtrecea inainte de Inviere.

Nu, evident! Dar daca nu sperau ca poate sa iasa, ca este o speranta, nu s-ar fi rugat pentru el.
Cum spuneam mai sus,
1) nu se stie cum anume au efectc rugaciunile noastre, stim doar ca au un efect
2) trebuie ca si cel din iad sa aiba cat de cat dorinta sa fie imoreuna cu Dumnezeu, ceea ce nu este sigur de loc; se spune si ca iadul este starea in care te afli pentru ca refuzi comuniunea cu Dumnezeu.


Adica, din inger cazut, se mantuie si se face la loc inger, asta am vrut sa spun.
Este foarte greu si in alte parti se spune ca ar fi imposibil.. Totusi, exista acest exemplu.

Eu nu zic sa nu le mai folosim, dar sa fim constienti ca exprima doar o fata a lucrurilor, sunt doar niste imagini pe langa altele. Alte imagini sunt cele ale vindecarii, ale urcusului, ale trecerii prin foc (da!), ale incercarii, ale vesmantului de nunta etc etc
Insa ce este gresit este cand se face din ele baza doctrinei. Atunci, ele devin reductoare.

Ei, poate ca unii oameni au nevoie de mai multa claritate. Poate de asta a dat Dumnezeu si cultura occidentala.. Dar cred ca este o vizune mai redusa, care reduce taina. Cred ca viziuunea ortodoxa nu este o vaga, ci mai profunda: este de tip ontologic.

:-)
Am fost intotdauna o fata prea cuminte.
Cum ziceam, este reductoare, asta am cu ea.
Eu nu cred ca aceasta viziune il impiedica pe catolicul de rand sa se mantuie, daca nu il deranjeaza. dar cred ca s(ar putea sa inceapa sa-l deranjeze daca ii vede limitele.

Era mai mult ca o lamurire decat o intrebare...
Uite ca nu stiam ca BC nu are o pozitie fata de gheena si ca e totul la mintea enoriasilor. Multumesc de lamurire.

:) Exista unele texte traduse intr-un limbaj invechit, prin expresii care pot induce in eroare. Eu nu cunosc ebraica, deci nu pot veni cu citate din original, insa pot sa-ti demonstrez ca exprimarea "pana ce va plati toata datoria" nu trebuie inteleasa la modul propriu. Iata un verset similar, tradus prin acelasi mod:

Evrei 1, 13
"Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale"?

Ce sa intelegem de aici, ca Fiul va sta de-a dreapta Tatalui pana ce-i va pune Tatal pe vrajmasii Fiului asternut picioarelor Sale? Nicidecum. Este evident ca Fiul ramane de-a dreapta Tatalui in vecii vecilor, deci expresia asta nu trebuie inteleasa gresit nici aici, nici in versetul citat de dumneavoastra.

bine ca pot fi curatiti cei pacatosi si patimasi si sa ajunga in Rai iar cei fara de pacat personal (pruncii nebotazati) nu...

Datoria in cazul acesta inseamna pacatele... Faptul ca iertarea datoriei este invalidata inseamna ca cel cu pricina va plati datoria pacatelor sale in Iad... Versetele astea invalideaza purgatoriul...

Prin "păcătoşi" şi "pătimaşi" vă referiţi, bănuiesc, la cei care au fost botezaţi şi sunt, ca atare, fii ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii care au dobândit iertarea pentru păcatele lor. Nu este cazul copiilor nebotezaţi. De aceea, Biserica Ortodoxă, ca şi Biserica Catolică se grăbeşte să boteze copiii. Dacă Botezul nu ar fi nu important, ci condiţie esenţială a mântuirii, nu s-ar grăbi atât ci ar putea să facă aşa cum fac mulţi protestanţi: să amâne botezul până la vârsta înţelegerii. Dar, bineştiind importanţa Botezului pentru mântuire, Biserica Ortodoxă se grăbeşte să boteze copiii şi, dacă mor în stare nebotezată, nu le acordă funeraliile pe care le acordă celorlalţi păcătoşi, care sunt botezaţi. Aceste lucruri ar trebui explicate mai bine de preoţii ortodocşi credincioşilor lor, că, iată, apar topicuri în care credincioşii, din necunoaştere, sunt revoltaţi că nu se acordă funeralii copiilor nebotezaţi. Tot atunci, credincioşii ar realiza mai bine de ce este mai grav avortul decât crima şi de ce e normal să fii excomunicat în primul caz, dar nu în al doilea.

Nu am auzit de niciun episcop ortodox, domnule Daniel, care să susţină că nebotezaţii ajung în rai. E o afirmaţie heterodoxă. De sperat, putem spera, dar nu putem spune că este o certitudine de credinţă.

Initial datoria a fost iertata dar cel ce a fost dator prin purtarea lui a reusit sa starneasca mania lui Dumnezeu si iertarea datoriei lui a devenit invalidata.Asa ca pana la urma cel dator isi va plati intreaga datorie.

Nu ştiu dacă e chiar heterodoxă, câtă vreme se regăseşte în Catehismul Bisericii Catolice:

În acelaşi timp, graţie lui Cristos şi Bisericii sale, pot obţine mântuirea cei care, fără vina lor, nu cunosc evanghelia lui Cristos şi Biserica sa, însă îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu şi, sub impulsul harului, se străduiesc să împlinească voinţa sa cunoscută prin glasul conştiinţei.


Botezul este necesar pentru mântuire pentru cei cărora le‑a fost vestită evanghelia şi care au posibilitatea de a cere acest sacrament.

Deoarece Cristos a murit pentru mântuirea tuturor, se pot mântui, fără Botez, şi cei care mor pentru cauza credinţei (Botezul sângelui), catehumenii şi toţi cei care sub impulsul harului, fără a‑l cunoaşte pe Cristos şi Biserica, îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu şi se străduiesc să împlinească voinţa sa (Botezul dorinţei). Cât priveşte copiii morţi fără Botez, Biserica, în liturgia sa, îi încredinţează milostivirii lui Dumnezeu.

mi se pare corect.

Da. Frumos text. (Nu se mai vorbeste despre limbe, vad, ar DM a scris undeva ca nu este dogma , de fapt)

As adauga ca sf. Grigorie de Nissa scrie in cartea lui despre Pruncii morti inainte de vreme ca ajung in rai. De fapt, nici nu isi pune problema! Pentru el este clar ca ajung acolo. Se intreaba numai de ce Dumnezeu creaza unele persoane care nu sunt destinate sa traiasca pe lumea asta, si cum anume isi dezvolta ei facultatile fara trup.

Este adevarat ca Bisreica se fereste in rest sa afirme clar ce se intampla cu pruncii nebotezati, dar nu din cauza ca ar crede ca ajung in iad (sau nu ajung nicaieri) se grabeste sa boteze copiii. De altfel , in primele secole , crestinii se botezau la varsta matura.
Sigur, un copil nebotezat nu face parte din comunitatea Bisericii asa cum o stim noi pe pamant, nu este deci respnsabila Biserica diret pentru el, si de aceea nu se inmormanteaza.

.. sau, mai bine: 'si nu a cunoscut-o (pe Maria) pana ce nu a nascut pe fiul ei intai nascut' - or, Biserica spune ca nu a 'cunoscut-o' nici pe urma, ca a ramas fecioara.

Totusi, de ce nu, se poate interpreta versetul asta si in sensul ca poate exista o curatire dupa moarte.
Eu nu cred ca ideea in sine este neortodoxa.

BO zice ca este gresita si are argumente in acest sens. Deci este neortodoxa. Odata ce se vorbeste de Rai si Iad este evident ca nu mai exista un al treilea loc, idiferent de interpretare.
BC nu are nici un argument.

P.S. Domnule Erethorn, ma repet, astept raspunsul dvs.

Nu sunt de acord. Nu este vorba aici de un 'loc' (caci ce 'loc' poate ocupa un suflet, care nu are deci dimensiuni?) ci de o stare.
Si nu este adevarat ca BO nu recunoaste posibilitatea unei curatiri dupa moarte: altfel nu ne-am mai ruga pentru cei care sunt poate in iad.

Aceştia sunt nebotezaţii care se pot mântui potrivit Legii Vechi, mai precis potrivit legii naturale sădite în inima lor. Despre aceştia am scris chiar azi în topicul vecin:
-cei nebotezaţi care au murit înainte de începutul misiunii publice a Bisericii, adică înainte de ziua Cincizecimii vor fi judecaţi numai în baza faptelor lor şi a legii morale naturale, care este sădită de Dumnezeu în inima omului. Dacă au fost drepţi, în perioada petrecută între momentul judecăţii lor (care are loc imediat după moarte) şi momentul Înălţării Domnului nostru Isus au stat într-un loc (sau stare) numită Limbul Patriarhilor în care, deşi au fost lipsiţi de vederea lui Dumnezeu, nu au fost lipsiţi de fericirea naturală. După Înălţare, sufletele lor au ajuns la Cer, unde s-au bucurat, se bucură şi se vor bucura mereu de Lumina cea Neînserată. În aceeaşi categorie intră şi cei nebotezaţi, care au murit ulterior Cincizecimii, dar la care nu au ajuns cuvintele Evangheliei, cu singura deosebire că, în cazul lor, nu mai vorbim de Limbul Părinţilor, ci de Rai, Purgatoriu sau Iad. Astăzi, cred că puţini nebotezaţi din această categorie mai sunt. situaţie.

În orice caz, nu veţi găsi niciun catehism catolic (şi niciun catehism ortodox) care să susţină că acei copii care mor nebotezaţi ajung în rai. Este o speranţă, putem spera că ar exista o posibilitate pe care Cristos nu a dezvăluit-o Bisericii Catolice, dar nu putem spune că asta credem, e împotriva Crezului însuşi ("Cred într-un Botez spre remisiunea păctelor"). Dacă îmi găsiţi un catehism al unei Biserici apostolice care să afirme că cei care mor nebotezaţi înainte de vârsta înţelegerii ajung în rai, mănânc cartea.

Diavolii nu stiu de fapt ce este bine pentru ei. In acelasi timp il refuza pe Dumnezeu si vor sa fie ei sefii, dar ajungand departe de Dumnezeu, sufera, deci prefera sa ramana in 'lumea intermediara' (lumea noastra), unde pot profita ca niste paraziti de prezenta lui Dumnezeu, de dragostea lui pentru oalmeni, de toate lucrurile bune care se revarsa de la El, intorcandu-le in folosul lor.
Nu, nu este un foc decat la figurat. Este o imagine.
Sf Isaac Sirul spune ca focul iadului este tot una cu lumina in care se vor afla cei din rai, numai ca pe cei care nu sunt pregatiti, din cauza vietii pe care au dus-o, sa o suporte, o simt ca pe un foc care ii arde.
Nu este vorba aici despre pedeapsa, ci despre urmarea vietii pe care am dus-o.

Da.. Deci, ajungem iar la conceptia juridica sau mercantila.
O diferenta importanta este ca Dumnezeu nu hotaraste din momentul mortii daca cineva nu are nici o sansa sa se mai mantuie sau daca are. Optiunea ramane deschisa: El isi revarsa iubirea peste toti cei din iad, iar daca unii dinre ei mai sunt capabili (si cu ajutprul nostr) sa o primeasca, ei pot iesi de 'acolo'.

Eu cred ca sunt foarte multi - despre cati musulmani sau coreeni putem spune cu mana pe inima ca la ei a ajuns cuvantul Evangheliei ?

Pe de alta parte, se afirma clar ca cei nebotezaţi, chiar şi astăzi, pot ajunge în Rai.

Dar nu veţi găsi nici un catehism catolic (contemporan, cel puţin) care să afirme că ajung în iad.

Deci să înţeleg că suntem îndemnaţi, prin Catehism, să sperăm împotriva Crezului ?

Dar nu asta spune Sf. Scriptura! :) Aduc din nou aminte parabola saracului Lazar si a bogatului. Bogatul din parabola nu parea chiar asa de impietrit in refuzarea lui Dumnezeu. Simtea durerea iadului, simtea destula dragoste fata de fratii lui ca sa ceara de la Avraam ajutor ca sa nu ajunga si ei unde a ajuns el, si totusi, odata in iad, ramai in focul iadului, pare sa spuna Hristos.

Am zis eu undeva ca nu exista curatire dupa moarte?? Normal ca exista. Doar ca sufletul este fie in iad (de unde poate fi scos prin rugaciuni), fie in rai. In nici o stare de mijloc.

Pai odata ce Insusi Iisus Hristos ii va alunga pe ticalosi de la fata Lui, pentru ca nu au facut voia Lui pe pamant cum sa nu fie pedeapsa?? E un premiu?
Diavolii se tem de gheena, de aia vor pe pamant, ca aici se "distreaza" si nu ard.
E foc la propriu, doar ca diferit de acesta de pe pamant, acesta dintai nu lumineaza prin ardere.
Cunoasteti invatatura ortodoxa legata de muncile iadului?

Am mai spus de cateva ori: Sfantul Papa Grigorie cel Mare (deci episcop al Romei) s-a rugat pentru Traian si Dumnezeu l-a trecut din Iad in Rai. Sfanta Tecla s-a rugat pentru o fiica pagana si aceasta a juns in Rai. De aceea facem pomenire pentru morti, ca altfel ne-am vedea de viata noastra.

S-a mai spus ca si cei de dincolo trebuie sa aiba o contribuite ca doreasca sa iasa din iad (sau asa am inteles). Bineinteles ca toti cei de acolo doresc sa iasa din Iad, ca doar nu trag chefuri cu demonii si n-ar mai vrea sa plece.
N stiu unde e citatul care spune ca dupa moarte nimeni nu mai poate face nimic. Altfel e ca si reincarnarea, mai ai o sansa daca ai irosit-o pe asta. Doar ceea ce mai fac cei vii pentru morti ma poate ajuta la cresterea lor. Dar am citit ca unii mia pot si cadea. De exemplu unii care au dus pe altii in eroare si dupa sute de ani inca mai au efect faptele lor asupra altor oameni.