Problema romanului este ca detine animale dar fara a avea obligatii fata de ele;zero responsabilitati care vin odata cu aceasta.
Se inmultesc necontrolat in ograda lui iar apoi are inima sa-i omoare cu sange rece,ba mai si folosind tot felul de solutii monstruoase.


Acum este scandalul asta cu cainii si se mediatizeaza atata omorarea lor ca pe adevarate pericole publice,dar daca stai sa te gandesti aceasi soarta se aplica si pisicilor,pasarilor salbatice sau alte salbaticiuni pe care omul dragalas si bun ca painea calda,nu le poate digera!

O femeie foarte candida aici pe forum declara ca a stricat cuibul cu oua a unor randunele foarte simpatice doar pt ca nu-si dorea "mizerie"in jurul ferestrei ei.
Te intrebi ce rau pot face niste randunele gingase?!
Pai uite nesimtitele ce gunoi si mizerie fac pe fereastra noastra,la casa asta toata numai lux si stralucire de"portolanuri".

Am mai spus asta si repet: cei care ii omoara cu sange rece nu sunt vinovati de tragediile pe care trebuie sa le traiasca semenii lor, ci dimpotriva, cei care din "mila" nu pot rezolva problema, intr-un fel sau altul, la momentul potrivit si arunca in strada cainii, puii lor, ii hranesc incurajandu-i sa-si dezvolte instinctul de paza al zonei in baza careia ataca trecatori, etc.

Exact, s-a aplicat si se aplica oricaror animale care sunt DAUNATATOARE sau chiar UTILE (prin moartea lor, ajung papica).
Doar cu cainii s-ar parea ca treaba s-a poticnit, de ce, nu mai repet.

Mai tragic ar fi fost sa aiba pui, in rest, mancam oua in mod curent iar randunica nu e specie protejata, poate destul de usor sa-si faca cuibul in alta parte.

Desigur, nu e un model de conduita, dar e alegerea ei, asta nu inseamna ca modelul de conduita ar fi cei care cer sa fim mancati de caini.

sunt TOTAL de acord cu tine

Buna seara, mai am si eu o curiozitate...morbida, de altfel. Cei care ati sustinut ca ati avut si dvs animale, dar cand s-au imbolnavit nu le-ati mai dus la doctor, ce ati facut, practic, cu ele, le-ati lasat sa moara cu zile sub ochii dvs, sa se chinuie, sa se imputa de vii, sau le-ati dus undeva departe sa nu le mai vedeti -la subsol, pe maidan, pe camp, in padure, etc ? Acum nu-i votrba, ca am auzit o poveste prin vecini si cu un om batran care desi fusese operat in urma cu cateva saptamani, nu a mai putut manca, si nimeni nu a considerat necesar sa faca nimi c pt dansul, nici macar sa-l duca inapoi la spital sa vada ce nu e in regula, daca se mai poate face ceva, considerand ca s-a facut deja tot ce era omeneste posibil... Oamneii au o ideee foarte persobnalizata despre acest "tot ce e omeneste posibil"...se pare ca ce ept unii nu e pt toti...Pt unii de exemplu acest tot ce e omeneste posibil inseamna sa mearga pana la farmacie sa intrebe daca exista ceva pt pofta de mancare pt cineva, om sau dobitoc, care nu a mai mancat nimic de vreo doua saptamani....daca nu...asta e, asa a vrut Dumnezeu... de parca ignoranta, lenea, lipsa de preocupare si neascultarea sfaturilor (medicilor, farmacistilor, etc) ar face parte din planul lui Dumnezeu...acum poate ca vcitima (daca e vb de un om, desigur) are si e a partea ei de vina "karmica", daca are asemenea rude, sau poate totul se intampla pt a-i trezi constiinta, dar ma tem ca nici rudele nu vor fii recompensate pt marea lor purtare de grija, indiferent de pacatele victimei...din cate imi amintesc, parca cu totii aveam de ales, la un moment dat... (iar judecarea si "pedepsirea"aproapelui nu facea parte dintre alegerile cele bune...)

Eu unul mi-am dus cățelușa de 16 ani la eutanasiat când nu s-a mai putut mișca/face nevoile. Nu știu de am făcut sau nu bine dar nici nu puteam s-o las așa.

Puteai să-i pui pamperşi dacă aveai inimă. Nu s-o omori.
Uite aici, aveai şi reducere: http://www.animal-vet.ro/caini/igien...tu-caini_P5918

Nu poti aplica aceleasi criterii la om si la animal.

La om eutanasiera e o crima spirituala, pentru ca omul prin natura lui poate valorifica suferinta, pe cand animalul, neavand suflet si liber arbitru, nu poate.

Si da, din pacate eutanasia se practica la noi, destul de des cred, este cea a indiferentei nascuta din lipsa dragostei care la randul ei nici nu a fost cultivata in mod deosebit de cei a carei lipsa cad victima.

Daca poti sa maninci o vaca, un porc, o gaina care n-au facut nimic rau, sunt sanatoase, etc. de ce sa nu eutanasiezi o pisica sau un caine atunci cand este evident ca au o problema cronica majora?

Unde este "inima" cand sacrifici animalele amintite pentru placerea stomacului tau?

Apropo, nu trebuie sa o si/il maninci.

A nu-si putea face nevoile poate sa insemne si sa nu mai iasa nimic din ea....
Cu pampersii mai faci o treaba, cand e vorba de o incontinenta, dar cand deja nu s emai misca deloc...sunt multe aspecte care trebuie analizate in mod obiectiv, de preferat impreuna cu un medic nu cu vecinii la carciuma din colt, unde dupa ce termini bugetul te-apuca remuscarile si te duci sa te consulti cu vanzatorul de la farmacie sau pet-shop...
N-am zis ca sunt impotriva eutanasiei propriu-zise, ea pe care o face medicul veterinar la el in cabinet, de preferinta, ci impotriva improvizatiilor morbide pe care le imagineaza unii proprietari, pe de o parte, dar si a preferintei unora de a-si vedea animalele chinuindu-se, in speranta initiala ca se vor vindeca de la sine, iar daca nu, ca vor muri repede si fara dureri. E drept ca nu asa a randuit Dumnezeu, cum zic unii, dar ganditi-va ca daca era in salbaticie, nu apuca nici un animal sa se chinuie atat, pentru ca ii faceau de petrecanie dusmanii naturali; iar daca era vorba de un animal domestic din toate timpurile (oaie, vaca, gaina, etc), orice om primitiv sau modern, crescator de animale, ii curma suferinta intr-un mod cat mai putin dureros. Atata doar ca in ziua de azi nu se mai poate, chiar daca tai gatul la gaini sau la oi in fiecare zi, parca tot n-ai inima sa iei gatul si la un caine, decat daca esti foarte sadic, dar poti,ma gandesc, daca nu e nici un veterinar prin preajma, esti pe varful muntelui cu oile, sa rogi un vanator sau un padurar sa il impuste... ca sa nu mai spun ca si legea vanatorilor prevede ca animalele vanate nu trebuiesc chinuite, ci ucise pe cat se poate mai rapid si fara dureri (daca l-ai ranit de exemplu, nu il lasi sa se duca, il urmaresti si cauti sa-l ucizi cat mai repede).

De obicei asa se intampla, desi indiferentei mai pot cadea victima si oameni bineintentionati...doar ca aceia o pot lua ca pe o incercare de la Dumnezeu, ca pe o mucenicie, eventual (cel putin teoretic; practic, e o mare incercare pentru oricine, sa se vada abandonat de cei pe care i-a iubit si de care a incercat cat a putut sa aiba grija...daca mai are si acea tulburare de personalitate de care se pare ca sufera unii de au impresia permanent ca nu sunt suficient iubiti si apreciati, e clar ca pe aceia ii ia aghiutza cel mai usor).
Insa mai grave ar fii situatile cand unora chiar li se pune perna pe gura (asta o poti face si dintr-o pervertire grava, o deturnare a sentimentului de mila), sau nu li se mai da mancare si apa special pentru a se termina mai repede cu ei....

Aspectul mai putin moral ar fii acela ca nu toate afectiunile sunt cronice si iremediabile de la bun inceput, si ca de multe ori ajung asa tot din "marea noastra purtare de grija". Si apoi una e sa ajunga un animal de companie la o insuficienta hepatica, renala sau respiratorie la 16 ani, si alta e la 2, 3 sau 5 ani ; nu ma refer aici la hamsteri si perusi, desigur, si nici la cei cu malformatii sau afectiuni congenitale, ci la cei indopati sau intoxicati cu porcarii, sau cu afectiuni tratabile dar ignorate deplin (infectii, raceli etc), in ideea ca le trece de la sine...

E permis doar dacă ai acordul victimei.

Pai si ce, e moral sa investesti 1000 lei sau mai mult in tratarea unui animal de companie cand altul te costa sa zicem 200?

E vorba de pisica.
Trezirea.

Sau de un câine, ai zis.
E vorba de eutanasie, indiferent cui i se administrează injecţia letală.

Da, dar aici e vorba de pisici.
pisica <> om la capitol asta, poti sa pricepi?

Sau nu..
Probabil pentru tine pisica are suflet nemuritor si abia astepti sa te intalnesti in Rai cu bunica si ...pisica ei.

Ai zis că şi la câini e valabil.

Ia-te de mana cu iubitul meu, la faza asta (urmatorul pas va fii sa spuna ca daca cineva are salariul sau pensia prea mica nu se mai justifica sa dea prea multi bani pe medicamente)! Chiar o sa le spui copiilor ca decat sa tratam animalul mai bine ne luam altul, ca ne costa mai putin, si putem sa ne batem joc si de ala?
Nici nu prea se pune problema cat costa "unul nou", poti sa iei animale si de pe strada si sa "investesti" bani in ele (impropriu spus; aici e mai degraba un act de mila); desigur, daca iti permiti, acum, nu poti sa rupi de la gura copiilor; mai bine le spui din capul locului ca nu ne putem permite; dar in principiu e vorba de o asumare a unei responsabilitati. Daca poti si esti pregatit, ti-o asumi, daca nu, nu. O fiinta vie nu e totusi o jucarie sau un obiect. Si apoi, daca esti o persoana constiinciosa, cu intentii bune si cu inima curata, poate ai noroc sa dai peste persoane care sa te inteleaga si sa te ajute, fara sa te jecmaneasca. Credeti ca eu mi-as fii permis interventiile pe care le-am avut la orataniile mele, daca nu as fii avut prieteni care sa ma ajute? sau chiar daac eu mi-as fii permis au as fi fot dispusa, credeti ca el m-ar fii lasat? Vreau sa mai spun in cunostiinta de cauza ca am eutanasiat multe animale (nu ale mele ce-i drept, pana acum), si am vazut exact care e diferenta (semnificativa) dintre a-l lasa sa se chinuie si a-i curma suferinta, si chiar si persoanele carea au solicitat-o si au insistat sa asiste, mi-au imparatsit parerea. Daca as fii stiut ca e naspa, nu le-as fii lasat sa asiste, desigur. Insa nu pot spune acelasi lucru despre modul cum au executat-o alti colegi de-ai mei, dar, in fine...fiecare cu calitatile lui... une voiam sa ajung e ca la un moment dat aveam noi acasa un animal (e drept, doarun hamster) pe care l-am descoperit grav bolnav, iar eu am vrut sa il iau la cabinet sa il eutanasiez, si al meu nu m-a lasat pe motiv ca e ziua mea libera si am alta treaba...(stiu, sunt o sotie rea, egoista si iresponsabila !).totusi imi pare rau ca am spus asta, pana la urma am reusit sa-l conving si pe el care e diferenta intre una si alta. Doar ca nu am mai apucat sa o pun in practica. Si pana la urma, de fiecare data, am facut cum am considerat eu ca e bine (la mine acasa, deigur), si a fost bine.

Nu despre asta este vorba. Este vorba de a da prioritate animalului si a-l ridica aproape la "rang" de om. Si sunt o gramada de oameni care cheltuie sume importante pe animale. De ce? Din lipsa socializarii cu alti oameni. Daca in timpul alocat animalului ar sta cu un om care are nevoie nu ar mai simti nici nevoie de a-si lua un "pet". Nu vorbim de a avea un catel de paza la casa. Sau o pisica. Dar una care sta afara. Nu un "alt membru al familiei".

Ba exact asta faci. Exista atatia oameni care nu au. Cand cheltui sume importante pe animalele de companiei rupi de la gura oamenilor pe care ai fi putut sa ii ajuti.

Nu-i asa ca o reala dovada de asumare a unei responsabilitati ar fi sa ajuti un om care are nevoie.

Gaina pe care o cumperi de la hipermarket crezi ca atunci cand e "eutanasiata" i se face si anestezie?
Acum, daca ai un catel e mai greu sa il "eutanasiezi" tu. Dar daca ai un sobolan sa stai sa mai si platesti bani pentru asta este exagerat. Si in mod ciudat cei "fara suflet si nemilosi" sunt cei care sunt realisti nu cei care aleg animalele in detrimentul oamenilor pentru ca ei considera ca daca intorc privirea in partea cealalta problema dispare.

Nu e neaparat sa iti iei un animal pt ca simti nevoia. de multe ori se intampla pur si simplu sa iti iasa in cale , si sa mai aiba si nevoie de ajutor.
Si nu , nici eu nu sunt de acord cu ideea de "membru al familiei cu drepturi egale" (gen "nu mananc, nu dorm, nu plec de acasa, etc, ca nu ma lasa potaia). Iar de cheltuit, nu cheltui mai mult decat iti permiti si nici nu rupi de la gura altcuiva, decat a ta...

Nici intr-un caz, nici in celalalt, nu-ti cere nimeni mai mult decat poti sa duci, de cat esti dispus si de cat iti permiti.

Intr-un fel, da. In abator, dar termenul corect este 'asomare". Si, in orice caz, sacrificarea gainii nu este una extrem de anevoioasa, dureroasa, etc.

Nu se punea problema sa platesc bani pt soarecele ala, il duceam la cabinetul unde lucram eu pe atunci. si in orice caz, cand am eutanasiat si eu la randul meu soarecele altcuiva (unui client), nu am cerut decat o suma modica, 5 lei sau 10 lei, ceva de genul...si pana la urma, daca nu voia sa plateasca si mi-l lasa acolo, o faceam si fara bani.

Cand am vazut ca s-a deschis acest topic, mi s-a parut o gluma. Acum imi dau seama ca a fost o gluma buna (ca de obicei, pentru temele care predispun la flecareala si la inversarea prioritatilor, in viata unui om), fiindca s-a ajuns deja la pagina 14, iar dezbaterile continua. N-am citit decat aceasta ultima pagina; uneori am zambit, alteori am ramas pe ganduri... Oare ce-ar spune bunicii nostri despre asta? Oare nu-si iubeau ei indeajuns animalele? Dar e greu de crezut ca un strabun al nostru, ar fi preferat sa lase boii sa pasca, din mila si dragoste, si sa treaca la arat ogorul, in locul lor, facand cu schimbul cu baba lui. Nu pot decat sa iau "semnatura" cuiva si s-o scot pe cat posibil, mai mult in evidenta: "Calea nebunului este dreapta in ochii lui, iar inteleptul cere sfat"

De ce ar fi o gluma?
Intrebarea era foarte legitima deoarece ca si crestini,acceptam idea ca numai lui Dumnezeu I se cuvine dreptul la viata/moartea cuiva.
Dar este cam exagerat exemplul cu boii si lucrarile agricole...Eu am crescut cu bunici la tara,cu gospodarie serioasa iar bunicii mei isi venerau animalele,vorbeau si se purtau frumos cu ele,fara a le maltrata sau a le provoca suferinte si se ingrijeau de nevoile lor(foame,sete,boli).

Sunt si Sfinti ortodoxi care se ingrijeau de animale,le vindecau sau locuiau in compania lor;nu stiu de ce urmaresc unii sa construiasca imaginea ortodoxului asa ca o simpla bruta a cavernelor,fara consideratie sau empatie pt Creatie.

Si ma mai intreaba unii de ce apare"alta religie"pe contul meu...

Pai eu zic ca ar fi putine de spus, in acest sens. Cine vrea sa dea propriile interpretari dragostei fata de animale, sa fie sanatos. Ti se pare exagerata comparatia? Pai ia sa ne gandim ce strabuni si-ar fi rupt din timpul lor, extrem de bine dramuit, ca sa-si scoata catelusul la plimbare, dar sa aiba grija sa-i adune si excrementele in urma lui, ca asa cere si legea si bunul simt?
Nu vreau sa supar pe nimeni si in fond nu fac decat sa-mi exprim nu doar parerea dar si indignarea pentru starea de ratacire a omului... Fiecare isi exprima pareri, fie ele bune sau deplasate... Ca atare, nu vreau sa fie considerate drept ofensa la adresa celor ce procedeaza intocmai, fiindca nu sunt in masura sa cer nimanui socoteala, in ce directie isi focalizeaza grija cea de toate zilele.
Desi sunt constient ca ma situez la polul opus sfintilor de care pomenesti, pot sa spun ca si eu vorbesc zilnic cu pasarile si animalele. Pe gaini le mai dojenesc sau ciufulesc fiindca nu s-au ouat sau fac oua prea mici, pe cocosi ca nu stiu decat una si buna, iar cu cainele care nu lasa vulpile sau alti dusmani sa se apropie de tarcul gainilor, ma joc sau il cert daca face nazbatii prea mari. Nici cainii strazii nu-i reped, fiindca nu au ei nici o vina ca nu au stapan sau ca se inmultesc necontrolat. Iubesc toata vietatea lumii acesteia si probabil ca devin enervant cand sotia ma roaga sa omor un paianjen, iar eu il prind intr-un pahar si il arunc pe geam... Dar exista o bariera intre om si animal, ce nu se cuvine a fi trecuta. Aceasta subjugare la care se supune omul voit, mie mi se pare dureros de trista. Oare cata nevointa in plus ar avea omul, daca in loc de o potaie in casa, ar infia un copil? Dar poate spun prea mult... Daca s-a ajuns sa se eutanasieze pisica, sa nu fim tentati sa eutanasiem si copilul infiat, Doamne-fereste!!! Dar daca tot trebuie sa facem zilnic o corvoada pentru potaia inutila cu care ne impartim aerul sub acelasi acoperis (acu' sa nu veniti cu comparatii cum ca si Mantuitorul S-a nascut intre dobitoace, ca alunecam in penibil), macar acea corvoada sa o indreptam in alta directie: un orfelinat, un om bolnav, un batran singur, o munca voluntara undeva... Acestea pot contribui la mantuirea noastra, infinit mai mult, decat plimbatul catelului atunci cand pe buna dreptate are nevoie de aer si natura. Nu cainele e vinovat, ci noi, fiindca ne creem tot felul de fetişuri, ca sa ne simtim bine, dar care bine... nu e catusi de putin ziditor!!!

Nu te mai necaji, sora mea! Nici eu, nici tu, nici ceilalti colegi de pe forum, nici chiar (toate) inaltele fete bisericesti de pe la noi, din zilele noastre, nu suntem figuri reprezentative pentru ortodoxie. Semnificative sunt figuri precum Sfantul Nicolae, Sfanta parascheva, Sfanta Filofteia, etc... La fel cum pt biserica catolica sunt Maica Tereza, Sf. Ioana D'Arc, Sfantul Anton de Padova, si multi altii pe care nu-i cunosc asa bine.

Yasmina, la sfântul părinte Iustin veneau şi oameni cu animăluţe bolnave, intrau la părinte şi luau sfat despre întremarea lor şi niciodată n-au fost repeziţi. Spun şi eu ca fallen, "nu te mai necăji". :)

Esti sigura ca termenul "venera" e unul potrivit?
Eu zic sa pui alaturi de el si teologia ortodoxa si vezi ce iese.

Stii ce faceau bunicii aia a tai cu cei 7 pui de pisica sau caine cu care se procopseau vrand-nevrand?
Erau ingropati sau pusi intr-un sac si aruncati in apa, sau abandonati in padure.

[quote]Sunt si Sfinti ortodoxi care se ingrijeau de animale,le vindecau sau locuiau in compania lor;[./quote]

Acele animale e foarte putin probabil sa fi agresat alti oameni dupa care sa vina la sfantul in cauza dupa adapost, ingrijire, etc.

Nu cred ca e nevoie de foarte mult discernamant sa-ti dai seama ca acele animale nu erau pentru ei "pets" sau "animale de companie" in sensul in care sunt animalele de bloc.


Adica sunt achizitionate pentru a umple niste goluri afective de multe ori in dauna semenilor care trebuie sa suporte vrand nevrand prezenta lor si uneori chiar si agresivitatea lor.

Pai cred ca imaginea asta ti-o construiesti singura.
Empatie fata de un animal agresiv inseamna eutanasie, nu sa moara de frig si foame pe strazi, timp in care raneste sau omoara alti oameni.

Nu stiu cum se face ca in numele acestei "iubiri" si "empatii" se ajunge la a desconsidera pana la urma si animalui si omul.
Nu este oare ceva defect in ea?

Sunt sigur ca intrau si din aia cu animalutze cu coltzii rupti in carnea vreunui crestin si luau binecuvantare spre grabnica vindecare si intoarcere la compostarea pacatosilor.

Ca fara doar si poate, daca nu era un pacatos ci un mare Sfant, cainele i s-ar fi gudurat la picioare, nu si-ar fi infipt coltii in ele.

Acum am văzut că-l ai chiar pe părinte la avatar. Păi, de ce mai pui la suflet vorbele noastre, ale forumiştilor, când răspunsul îl cunoşti deja? :)

Nu stiu cum se face ca la genul asta de oameni mereu le ies in cale cate o pisica beteaga de care au grija pana in panzele albe, ii pun si roti in loc de picioare, numa' sa traiasca si sa moara de batranete.

Dar un copil bolnav sau un om cu handicap nu s-ar lipi de mana lor milostiva nici sa-i pici cu ceara.

Pai iti permiti destul de mult daca la semenii in nevoi esti orb si surd.
Daca ti se desfunda simturile duhovnicesti, iti dai seama ca prea multe nu-ti permiti cu animalele.

Prin firea lui, animalul e salbatec si asa trebuie sa traiasca si sa moara, omul l-a domesticit pentru nevoile personale si daca nevoile fizice sunt de inteles si ceea ce decurge de aici, atunci cand animalul e instrumentat sa-i serveasca cvasi-exclusiv cele afective deja vorbim de un handicap spiritual.

Nici a unei pisici sau a unui caine nu este.
Daca ii tai gatul, nu face mai multa mizerie sau se zbate sau sufera mai mult deca o gaina, un porc sau o vaca.
Si are si o moarte mai decenta, pentru ca de obicei nu e transat si mancat post factum.

Cu zece lei eutanasiezi colonii intregi de soareci.
Poti sa intrebi la orice magazin veterinar.

Frate, tu poţi fi sigur pe orice, chiar şi pe elucubraţii, dar nu mă face părtaşă, rogu-te. De la părinte primeau ca dar de însănătoşire o mângâiere, iar asta îmi e de ajuns; orice poftă de-a lungi vorba poate fi împlinită, dar cu un minim temei.

Cu copii e altceva, nu poti sa le spui ca pot sa strice papusa ca le cumperi alta.
E vorba de educatie.

Dar ce vorbim noi aiurea, cei care cumpara un animal pentru companie vor proiecta asupra lui tot ce le lipseste in relatiile cu oamenii deci il vor trata ca pe un om.

Pentru ce ar trebui sa rupi un animal din mediul sau natural?
Pana la urma totul se rezuma la o empatie prost folosita si slaba intelegere a ceea ce este animalul si rostul lui.

E bine ca la toti sunt oameni buni. Sunt si pe la musulmani si la evrei si al budhisti.
In concluzie ce conteaza? Hristos a murit degeaba ca oricum conteaza faptele, nu?

Oare daca venea Albu cu gaina cu pampersi de sfoara (gaina, nu pampersii) si ea primea la fel?

Poate e doar parerea mea, puteti sa nu ma credeti, insa eu am on=bservat ca aceste 'nevointe' (de a ingriji cate un animal beteag sau mai multe) le sunt date unor persoane care, poate, in tinerete au avut pacte mari, poate chiar crime, nu au vrut sa faca copii, au fost iubitoare de arginti, s-au orientat spre cariera sau spre starngerra de bani, au fost egoiste, nu s-au milostivit, iar acum le sunt scoase in cale aceste fiinte spre a le trezi sentimentele si spre a-si plati, intr-un fel, pacatele, pentruca sa nu credeti ca e usor si placut, pentru unii chiar e o nevointa si o suferinta...
Si sa nu va imaginati ca daca eu sau altii care au animale nu ar cheltui acei bani cu ele, i-ar da asracilor. Nu, probabil si-ar lua pt ei mai multa mancare, mai multe haine, care nu le-ar folosi, etc.

N-ai decat sa tai tu gatul la caini si la pisici, daca poftesti si ai asemenea fanteziimorbide...esti sigur ca nu faci preamulta mizerie, si ca la copii o sa le placa spectacolul? Dar iti zic eu ce=ai sa faci, ca asa faceti toti: o sa ii pui javra bolnava in brate nevestei sau copilului care a adus-o, si o sa-i zici "du-o de-aici, spala-te pe cap cu ea". sau o sa o duci la un cabinet veterinar si o sa le zici la aia taiati-i gatul, feceti-i ce vreti, ca eu n-am bani (nu-s dispus sa dau) nici de tratament, nici macar de eutanasie. Sa fiti voi sanatosi cati nu fac asta, si la cate cabinete nu s-au procopsit cu animale abandonate in acest fel: probabil multe au fost eutanasiate de ei, pt ca nu se mai putea face nimic pt ele, dar multe au fost chiar salvate si au ramas o vreme pe capul lor, pana si-au gasit stapan...si n-au dat faliment din cauza asta.

Ce-ar fi la le fie date alte nevointe? De exemplu sa ajute un om?

Si cu asta am rezolvat problema: oricum nu faceam un bine cu banii aia asa ca macar imi autoinduc ideea ca as fi o persoana milostiva ca ajut un animal. Nu un om.

Tocmai asta arata ca nu e o pocaita autentica ci o defulare a unor oameni care de fapt raman in continuare "refulati" in pacatele lor.
Dar isi fac iluzii ca sunt totusi oameni si si-au rascumparat pacatele, intretinand o micro-empatie neglijabila dpdv spiritual.
Practic, nu fac altceva decat sa-si servesca in continuare ego -ul, lucru care de altfel i-a si impins sa comita respectivele pacate.

Tot nu m-ai lamurit care ar fi diferenta intre a taia gatul unei gaini, porc, vaci, etc.
Crezi ca asta le-ar place?

Dar carnita sigur ca da.

Cred ca le-ar place si aia de caine/pisica, ti-ar place si tie daca ai avea foame n-ai sti ce este.

In contextul potrivit, caine - animal de paza, pisica - soareci, fara doar si poate animalele astea au locul lor, foarte in regula cu astea.
Scoase din contextul natural, se ajunge la tot felul de aberatii sentimentale tipice omului modern, care n-ai sa le gasesti cu nici un chip mergand chiar si numai 4-5 decenii in urma.

Se poate aborda problema si cu mai mult tact.
Cum ti-am explicat deja, in raport cu copiii exista elementul educational si fara abordarea potrivita risti sa transmiti un mesaj gresit.

Desi vad ca sunt (chipurile) adulti care nu pot percepe mesajul corect..

Asta s-a intamplat pe la cele unde ai lucrat tu?
Ca mi s-ar parea cam paradoxal sa fie atat de milostivi cu animalele dar sa nu fi fost in stare sa pastreze un angajat bun si devotat ca tine.

Sau asta e un paradox general pentru iubitorii de animale?

:) :) Sfântul Modest ce ar răspunde? Că-l interesează dacă-i găină, porc sau cal? Măsura n-o stabilesc eu, nici pentru milă, nici pentru dragoste, nici pentru povara din spatele animalului, nici pentru tăvile din cuptor. Nepotrivită e sârguinţa de-a argumenta ceea ce unii sfinţi îngăduie.

Bre, sa-mi zici si mie tu unde ai citit ca Sfantul Modest sau poate unul mai recent, chiar si aspirant la titlul din populara nevointa, o binecuvantat gaina cu pampersi.

Cat traieste omul invata si eu vreu sa invatz.

Oare de ce spunem lucruri atat de deplasate, facand lumea sa creada cine stie ce bazaconii? La Parintele Iustin (sa nu-i spui sfant ca sigur nu-i place de acolo de unde este... E mult prea devreme sa-l numim astfel!), am fost si eu de cateva ori, dar n-am vazut nici ca scrie pe usa "veterinar", si nici animale de companie in bratele cuiva. Daca vreo scrintită de baba si-o fi permis sa faca asta, nu avem noi de unde sti ce s-a intamplat acolo, inauntru. Si chiar sa zicem ca Parintele in bunatatea lui nu a avut o reactie nepotrivita, bietul de el s-a rugat ca pentru atatia altii - in tacere, asa cum il stim - pentru inteleptirea celui ratacit, nu pentru animalutul bolnav. Cum puteti sa ne cereti sa credem asa "intamplari", pe care aproape ca nici macar copiii nu le-ar crede?

:)) Na şi tu acum. Da' haina îl face pe om sau pampersu' găina? :)