Congresul ,,pan-ortodox” de la Constantinopol, din 1923, reprezintă debutul procesului de introducere a modernismului în Biserică

Cei care au vrut să-şi însuşească caracterul legitim al Bisericii - de a deţine şi propovădui revelaţia despre Dumnezeu - au înţeles, în timp, că pentru aceasta trebuie să distrugă zidul de apărare, format din canoane, aşezăminte şi rânduieli, care apără învăţătura dumnezeiască de infiltrarea ideologiilor omeneşti.

La începutul secolului XX, după primul război mondial, care a reprezentat o adevărată bulversare a societăţii umane pe toate planurile, circumstanţele devin favorabile unui astfel de atac şi iniţiativa este luată imediat de conducerea Patriarhiei Constantinopolului. Aceasta emite două enciclice (1902, 1920), care susţin măsuri reformatoare ce vădesc acceptarea de către ierarhia bisericească a unei gândiri liberale.

Pasul următor este realizat de Patriarhul Meletie al Constantinopolului (1871-1935), care, profitând de poziţia sa, introduce în Biserică o serie de idei străine de învăţătura propovăduită de Sfinţii Părinţi. Mai mult, afirmând că ,,sfintele tradiţii ale Ortodoxiei sunt depăşite, de modă veche şi reprezintă nişte impedimente clare pentru unitatea creştină”, el începe să lovească cu putere în zidul canonic al Bisericii.

Un moment crucial al atacului său a fost Congresul ,,pan-ortodox” din 1923, de la Constantinopol, pe care l-a convocat pentru a-şi impune măsurile reformatoare întregii Biserici Ortodoxe. Deşi la acest congres, el nu a reuşit decât să introducă o schimbare a calendarului bisericesc, celelalte măsuri ale sale fiind prea inovatoare pentru acel moment, prin aceasta a obţinut un precedent pentru viitoare modificări ale canoanelor Bisericii şi, mai grav, a tulburat profund şi a dezbinat lumea ortodoxă.

Meletie Metaxakis este primul mare ierarh al Bisericii Ortodoxe care susţine oficial convocarea unui Sinod Ecumenic, al VIII-lea, pentru a decide ,,asupra tuturor problemelor Bisericii”

Un alt eveniment plin de semnificaţii al congresului, dar care a trecut aproape neobservat, a avut loc la cea de-a şasea sesiune a acestuia. După ce, înainte de primul război mondial şi în anii ’20 începuseră să se facă auzite voci moderniste care cereau convocarea unui ,,al VIII-lea Sinod Ecumenic”, în timpul celei de-a şasea şedinţe a congresului, patriarhul Meletie a propus ca Patriarhia Constantinopolului să ia iniţiativa pentru convocarea unui Sinod Ecumenic. Spre deosebire de cererile anterioare, care s-au făcut auzite din afara Bisericii, acum se auzea, pentru prima oară, această dorinţă exprimată din inima Bisericii, de însuşi patriarhul Constantinopolului. Poziţia sa era cu atât mai importantă cu cât el avea autoritatea necesară pentru convocarea unui astfel de sinod.

Potrivit cuvintelor patriarhului, acest sinod urma să decidă ,,asupra tuturor problemelor ce preocupă Biserica Ortodoxă la un moment dat”. Mai mult, Meletie a propus concret ca sinodul să aibă loc în anul 1925, în oraşul Nis (n.r.: actualmente în Serbia). Graba cu care el dorea convocarea unui sinod ecumenic vădeşte, într-o oarecare măsură, interesele oculte ale patriarhiului; probabil, el a încercat să-i ia pe nepregătite pe reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe locale prezenţi la congresul din 1923 ca aceştia să-şi dea acordul în pripă, pentru ca ulterior el să poată dirija cu abilitate evenimentele în direcţia dorită.

Mediul tulbure din punct de vedere politic, economic şi social al acelor ani era prielnic unor manevre de culise, care ar fi putut trece cu uşurinţă în ochii posterităţii ca fiind motivate de circumstanţele istorice ale momentului. Societatea se afla într-un proces de transformare profundă şi poate că nu ar fi dat prea mare atenţie hotărârilor unui sinod, care apoi ar fi fost introduse în Biserică pe nesimţite, dar ca literă de lege. Contextul era favorabil şi din cauza faptului că Biserica Ortodoxă Rusă, cea mai mare dintre Bisericile Ortodoxe şi, poate, cea mai conservatoare, fusese puternic atacată de regimul comunist şi nu ar fi putut lua parte la discuţiile şi hotărârile pe care le implica un astfel de sinod.

Însă, după experienţa amară a congresului din 1923, care a introdus o schismă gravă în sânul Bisericii Ortodoxe, Biserica Serbiei şi-a exprimat dorinţa ca toate Bisericile Ortodoxe locale să facă pregătiri serioase pentru desfăşurarea sinodului şi, eventual, să aibă loc o conferinţă pregătitoare. În aceste condiţii, sinodul a fost amânat.

Congresul ,,pan-ortodox” de la Constantinopol a provocat o asemenea zarvă în sânul Bisericii Ortodoxe, încât la câteva luni de la încheierea sa, Metaxakis a fost depus în mod ruşinos din scaunul patriarhal. Dar înlocuirea sa cu patriarhul Grigorie al VII-lea (1923-1924) nu a modificat prea mult starea lucrurilor. Echipa lui Metaxakis a rămas intactă în Fanar şi loială inovaţiilor introduse de liderul său masonic, urmărind în continuare schimbarea învăţăturii Bisericii cu o ideologie umană.

Nici în moarte, Meletie nu s-a dezis de adevăratul său crez: el a fost înmormântat după rânduiala masonică

Biruinţa patriarhului Meletie a fost imensă. Prin hotărârile adoptate la congresul din 1923, el a reuşit să producă o fisură în zidul canonic al Bisericii, urmată de o schismă în sânul ei.
Acest ierarh, care a luptat împotriva Bisericii de la cel mai înalt amvon al său, este descris de părintele Iustin Popovici (1894-1979) astfel: ,,Faimosul şi mândrul modernist, reformator şi autor al schismelor din sânul Ortodoxiei”, iar mitropolitul Meftodie Kondostanos (1942-1967) scria despre el: ,,Acest exilat din Ţara Sfântă (n.r.: în 1908, de către Patriarhul Damian al Ierusalimului, pentru ,,activităţi împotriva Sfântului Mormânt”), din Kition (Cipru), din Atena (n.r.: în 1921, el a fost depus de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru activităţi potrivnice Bisericii, iar depunerea sa a fost revocată necanonic în urma presiunilor masonilor care doreau să-l înscăuneze patriarh de Constantinopol), din Constantinopol (n.r.: în 1923, în urma scandalului şi schismei provocate de congresul din 1923), Meletie Metaxakis - un spirit instabil, neliniştit, flămând de putere, un adevărat demon”. Sfârşitul vieţii sale, ca întreaga sa viaţă în sânul Bisericii, mărturiseşte adevărata identitate a patriarhului Constantinopolului, Meletie Metaxakis: după relatarea martorilor oculari, el a fost înmormântat, în 1935, la Cairo, ca patriarh de Alexandria, după rânduiala masonică !

Prin declaraţiile şi activităţile sale ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea îşi vădeşte unitatea de cuget cu Meletie Metaxakis

Din nefericire, el nu a fost singurul ierarh care a propovăduit idei străine de învăţătura ortodoxă şi care a luptat pentru a le introduce, în scopul de a lovi zidul de apărare al Bisericii. Un alt exemplu grăitor pentru această atitudine anti-ortodoxă a ierarhilor din ultimul secol este patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea (1868-1939, mitropolit primat între anii 1920-1925, patriarh între anii 1925-1939), mason cu ,,grad foarte înalt” şi fost ierarh … greco-catolic.

Delegaţia unirii la Bucureşti (1918), formată din episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu (greco-catolic), Caius Brediceanu, Al. Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş >>

Măsurile pe care Miron Cristea a încercat, la rândul său, să le introducă în Biserica Ortodoxă Română vădesc limpede o unitate de vederi între el şi patriarhul Meletie Metaxakis. Astfel, imediat după înscăunarea sa, la 1 ianuarie 1920, ca mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române, el a declarat că Biserica are nevoie de ,,reorganizare şi reformare”, dorind, în acord cu ceilalţi ierarhi "ortodocşi" masoni, organizarea unui sinod ecumenic. Acest lucru îl făcuse cunoscut încă de la alegerea sa ca mitropolit primat în 1919, când a trimis o scrisoare tuturor patriarhilor ortodocşi în care propunea convocarea unui sinod ecumenic care să rezolve ,,problemele arzătoare ale Bisericii”.

De asemenea, la scurt timp după alegerea sa, în 1920, el a prezentat sinodului român un program de reformă în 9 puncte, care seamănă uimitor cu planurile patriarhului Constantinopolului. Acest program susţinea înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, combaterea sectelor, revizuirea unor aspecte ale ritului, recăsătorirea preoţilor văduvi, precum şi organizarea unor instituţii de propagandă. O latură importantă a activităţii sale de conducător al Bisericii Române a constituit-o ecumenismul local, fiind considerat ,,pionierul mişcării ecumeniste din România”. Sunt cunoscute relaţiile sale apropiate cu ierarhii Bisericii Anglicane, numeroasele vizite şi participări la întruniri ecumeniste, recunoaşterea oficială a validităţii hirotoniilor anglicane în 1936 etc.

Patriarhul Miron s-a străduit să imprime Bisericii Ortodoxe Române un puternic avânt modernist

Mitropolitul Miron a primit cu bucurie convocarea congresului din 1923, iar delegaţii români prezenţi la această întrunire au susţinut iniţiativa patriarhului Meletie cu privire la sinodul ecumenic. De asemenea, în urma consultării cu sinodul român, Miron a anunţat, în scrisoarea sa din 17 decembrie 1923, că Biserica Ortodoxă Română acceptă hotărârile congresului de la Constantinopol. Într-adevăr, un an mai târziu, la 1 octombrie 1924, avea loc schimbarea calendarului bisericesc în România. Mai mult, el a dorit să schimbe nu numai calendarul iulian, ci şi pascalia iuliană (n.r.: pascalia este metoda de calcul a datei Învierii Domnului), datele Învierii Domnului din anii 1926 şi 1929 nestabilindu-se după pascalia iuliană şi nici măcar după cea gregoriană.

Este interesant de remarcat faptul că patriarhul Miron, asemenea lui Meletie Metaxakis, a avut puterea politică de partea sa şi a putut, graţie acesteia, să opereze unele schimbări profunde în Biserică. ,,Relaţiile” pe care le avea deja când a ajuns patriarh s-au consolidat fenomenal în clipa în care el a devenit unul dintre membrii consiliului de regenţă înfiinţat în anul 1927, la moartea regelui Ferdinand.

Perseverenţa lui Miron Cristea în a imprima Bisericii Ortodoxe Române, ca una dintre cele mai mari Biserici Ortodoxe, un puternic avânt modernist este răsplătită de Patriarhia Constantinopolului, în 1925, cu ridicarea la rangul de Patriarhie.

Miron Cristea prevesteşte crearea Consiliului Mondial al Bisericilor

Patriarhul Miron îşi continuă activitatea modernistă la cârma Bisericii Române şi în deceniul următor, susţinând puternic convocarea unui sinod ecumenic pentru rezolvarea problemelor Bisericii, sau mai bine zis pentru legiferarea modernizării Bisericii şi distrugerea zidului canonic al acesteia. Astfel, la Conferinţa de la Sinaia, desfăşurată între 22-23 septembrie 1934, a fost emisă din nou ideea întrunirii unui sinod ecumenic. De asemenea, s-a discutat despre ,,lărgirea perspectivei pentru viitoare organizaţii ecleziologice internaţionale”, fapt care s-a tradus în realitate prin crearea, în anul 1948, al Consiliului Mondial al Bisericilor şi subscrierea Bisericii Ortodoxe Române la ,,idealurile” acestuia.

Din nefericire, Patriarhul Meletie al Constantinopolului şi Patriarhul Miron al României sunt doar două exemple din pleiada de înalţi ierarhi care au condus Biserica Ortodoxă în secolul XX şi care nu au urmărit decât înlocuirea învăţăturii ei dumnezeieşti cu ideologii omeneşti. Toţi aceştia au luptat împotriva Bisericii care le-a dat naştere şi s-au purtat nu ca ,,fii ai luminii”, ci ca nişte pui de năpârcă, care sfâşie pântecele mamei pentru a ieşi la lumină …

Sursă: Moldova Noastră
Cu râvnă întru Domnul,
preluat şi prelucrat de

Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie

:39:

Suntem alaturi de tine, ne rugam sa se intoarca acasa, langa tine, unde ii este locul.
CURAJ! Nu esti singura!

Avand in vedere cele de mai sus expuse amanuntit de oameni care s-au pregatit pt. a face cunoscut pe Dzeu asa cum ni s-a revelat El in biserica ortodoxa putem trage urmatoare concluize, este ingusta calea care duce la mantuire...:39:
"Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)"
Din pct.meu de vedere asumarea credintei si dorinta de a ne mantui nu are legatura cu ...de putem - de nu putem (ne vom ruga sa ne ducem crucea!), sau..de e greu sau de e usor..se intelege ca nu e usor nici comod, nici la indemana ...dar s-a stabilit prin Revelatie din Sf.Scriptura, prind Traditia Apostolica..linia ortodoxiei de la Mantuitorul prin Apostoli si ucenicii lor pana in zilele noastre si prin trairea, prin experienta sfintilor parinti ca doar Hristos este "Calea , Adevarul si Viata" si doar prin acestea stim sigur ca ne putem mantui daca intelegem ca "am ales" sa vietuim curat ortodox, ca aceasta este linia vietii noastre,daca ne dorim mai presus de orice mantuirea prin ortodoxie, care este calea cea mai sigura, singura cale stiuta ca fiind sigura spre mantuire, intrucat de-a lungul celor 2000 de ani, de la Mantuitorul pana in prezent nu a schimbat nimic...atunci alegand de buna voie acest drum trebuie sa suportam consecintele...adica sa ne fie si greu, sa ni se para chiar si imposibil si tot trebuie sa ne luptam pt.a dobandi mantuirea in credinta care de buna voie am aleso.Si cum putem face acest lucru decat respectand dogma si sfintele canoane ale bisericii ortodoxe asa cum au fost ele invatate si experimentate si trasate de sfintii parinti.
In alta ordine de idei Cum spunea Iov? "Daca am primit cele bune de la Dzeu oare nu le vom primi si pe cele mai putin bune?"
Sunt cateva pers.aici pe forum care vorbesc din experienta lor si dintr-o experienta curat duhovniceasca.S-a dovedit ca atunci cand nu s-au respectat reugulile, canoanele, sfaturile si binecuvantarile duovnicilor s-au intors lucr.impotriva celor care nu s-au luptat lupta cea buna dupa toate regulile stabilite.
Unii oameni au vorbit despre cititul psaltirei, exista niste reguli pt.citirea ei, altfel nespovedit, fara post , fara binecuvantarea duhovnicului nu poti sa-l indepartezi pe vrajmas..ci doar sa-i dai putere sa lupte impotriva ta si sa-ti distruga viata la modul cel mai concret "Sa prigoneasca vrajmasul sufletul meu si sa-l prinda, sa calce la pamant viata mea si slava mea in tarana sa o aseze."
Parintele Arsenia Boca a sfatuit sa nu se citeasca si psalmii care contin blesteme pt.ca acestea se vor intoarce impotriva lor.Sunt lucr. experimentate si dovedite ca fiind adevarate.La fel si cu toate celelalte reguli fixate de sfintele canoane pt. ca din scriptura stim "ca nimic necurat nu va intra in imparatia lui Dzeu" si ca nu doar "cel ce zice Doamne - Doamne" se va mantui...trebuie sa avem lucrare adevarata si sa ne asumam si consecintele credintei pe care ne-am aleso chiar de ne-ar lovi orice greutate...:39:
Referitor la metoda calendarului catamenial dihovnicii imbunatatiti acest lucru sustin;ca nu doresti nu poti creste copii devii abstinent, altfel prin metode contraceptive fie ele de orice fel nu te poti uni cu Hristos prin Sf.Taina a Euharistiei, prin Sf.Impartasanie......deci te tii oarecum la distanta de cele sfinte...dar fiecare poate alege ce doreste.In Eclesiast se spune:
"3. Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si "judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau

" Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
11. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.
13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.
14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.
15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!
16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup".
17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru "
Ajuta-ne Doamne pe toti sa intelegem cum putem ajunge fiecare sa ne mantuim!:63:

Scuze, din graba am uitat sa inserez ca ultimul fragment dupa Eclesiast era din Sf.Ap.Pavel, Corinteni,cap.6

Marimira, ce legatura au toate aceste lungi texte cu discutia de pe acest topic, chiar deviata fiind ea cu diverse definitii ale pacatului si discutii despre contraceptie?
Cred ca daca postam texte lungi ar trebui sa facem o mica prezentare si sa spunem de ce le postam, ce contin ele.
Sincera sa fiu, nu am timp sa le citesc.

Zaharia, este un forum de dialog si fiecare isi spune parerea, proprie si sau inspirata din credinta ortodoxa. Dintre noi doi, fiecare crede in ceea ce spune si ar vrea ca parerea lui sa fie aflata. Deci, care este problema?
Cred ca uneori nu intelegem fiecare ce vrea celalalt sa spuna. Trebuie sa recunosc ca uneori nu inteleg in intregime mesajele tale, ai alt stil decat sunt eu obisnuita. Poate si reciproca este adevarata. De exemplu eu nu sustin o viata sexuala care sa nu tina cont de posturi si menstruatie, nicidecum, sunt doar impotriva absolutizarii unor regili si tran sformarea lor in schema obligatorie de viata.
Scopul meu nu este in nici un caz sa polemizez cu tine! Asa ca nu te mai infubna asa. Si tie pace si bucurie.

Fany,mai intai ma bucur pt.tine si copilas..sanatate si nastere usoara!
Sa va bucurati de copilasi si sa-i cresteti in legea lui Dzeu.
Daca nu ai timp sa le citesti astea e...mie mi s-au parut interesante si ele dezvolta aceasta postare....
orthodoxia.i.thanatos
Senior Member Data înregistrării: 08.05.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 440


Citat:În prealabil postat de Fani71
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.
Mi s-a parut important sa stim cu ce ne confruntam..este o problema de mare actualitate!
Toate cele bune, Dzeu sa va ocroteasca!

Are legatura cu aceasta postare:
orthodoxia.i.thanatos
Senior Member Data înregistrării: 08.05.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 440


Citat:În prealabil postat de Fani71
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.

si am postat textul fragmentat asa cum am putut deoarece am sperat sa fie citit parandumi-se extrem de important...alta data cand am facut trimitere la un anumit link....am constat ca nu prea sunt citite.:39:

Doamne ajuta!

Multumesc de explicatie. O sa incerc sa il citesc.

Articolul tau este foarte interesant, mi-a lamurit lucruri despre care abia auzisem cate ceva.
Multumim pt efort.

tuturor ortodoxilor traitori
 

Esenta bisericii ortodoxe a lui Hristos cel neschimbat (pt. ca si in cadrul ortodoxiei exista multa alienare) este tocmai : NESCHIMBABILITATEA ei . Hristos si insasi SF. si Dumnezeiasca Treime este vie si lucratoare in biserica neschimbata, nestricata, si neintinata de nici o filozofie a mintii umane neaflata sub inriurirea Duhului sfint. Cine huleste sf.si dumnezeiestile canoane(sub orice forma : indoire, neacceptare, hulire propriuzisa, tagaduire,desconsiderare,etc) ori dogmele ori cultul public si privat practicat strict canonic,insemnele hristice si bisericesti precum si slujitorii bisericii cu viata si practica strict canonica se face vinovat de hulirea impotriva Duhului sfint(in primul rind)insufletitorul, curatitorul si de viata facatorul. Iar acest pacat stim cu totii ca este cel mai greu pt. ca nu se iarta nici in lumea aceasta si nici in cea viitoare. Eu de multe ori ma tem si ma mir cita inconstienta sau curaj sau ura au multi frati/surori facind astfel deoarece prin acest pacat luat in circa de buna voie (de cele mai multe ori insotit de infatuare si multa rasvratire)nu patimesc numai ei ci si cei apropiati ai lor : copii, nepoti, fini de botez sau cununie,soti, sotii ,etc. Si multi dintre acestia sunt tineri in asteptare de copii, de camine, de locuri de munca, de casatorii, de isbavirea din confruntari cu boli grele, etc. Peste generatii patimesc urmasii greu nemaistiind nici macar de unde le vine raul ! Povestea cu fetita care a scos ochii puisorilor in cuib nu este doar o poveste ...mai ales ca este spusa cu tilc (scop) de un staret mult imbunatatit !!

Revenind, aceasta biserica neschimbata, neintinata si nestricata trebuie sa o lasam intocmai urmasilor ,,invatindu-i sa pazeasca toate cite ne-a spus Hristos si toti ucenicii sai pusi sa invete". Duhul sfint cind a inspirat/insuflat sfintele canoane sfintilor participanti la sinoadele ecumenice nu a urmarit sa-si bata joc de om ,ci din contra sa-i garanteze mintuirea !! Ori noi astazi tocmai pe Duhul sfint il tagaduim ? Pai ce este asta , nebunie !!Umanismul , feminismul, utilitarismul, ecumenismul, homosexualitatea, carierismul, liberschimbismul, nihilismul si cite alte nebunii a mai scornit diavolul ...nu are nici o legatura cu biserica lui Hristos. Sau singura legatura pe care o are este intentia de a o slabi si a o distruge .Dar Hristos, capul Bisericii Ortodoxe, a spus raspicat peste milenii ca ,,portile iadului nu o vor birui". Asta este sigur !

Mi-am adus aminte de articolul despre Institutul Sf. Serghie- Paris postat aici pe site de administrator ,de substanta acestuia, si am corelat evenimentul cu o discutie a mea cu duhovnicul meu in care vorbeam cu satisfactie ca 2 mitropoliti romani au doctoratele date/luate la Sf. Serghie si in care am primit ca si concluzie mustrarea : ,,...ce te miri asa...ce mai este astazi Sf. Serghie ?" Drept este, pt. ca de la infintare o preocupare constanta a slujitorilor de acolo a fost infiintarea si coordonarea MISCARII ECUMENICE (cu ce scop...ia sa vedem daca ghiciti ?). La fel ,s-a acordat o mare atentie colaborarii cu Biserica Catolica(de asta duceau lipsa ...pt. ca nu stiau cine sint acestia...sau poate tocmai din contra !) iar magistrii de la Sf. Serghie au devenit si ai Institutului Catolic Paris . In domeniul dreptului canonic si bisericesc inca de la N. Afanassieff linia clasica a ortodoxiei a suferit modificari.
Asa am inteles ,putin cite putin de ce ,,am fost invatat gresit in scoala mea" si cum ar fi fost MODERN (si nu traditional, corect) sa il marturisesc eu pe Hristos si sa invat si pe altii sa marturiseasca la fel . Ce frumos spunea gheronul Cleopa : ,,... mai, fugi cu otrava ta de aicea de unde ai venit, ca asta nu este stina fara ciini" !!!

S-a facut lumina-n sat!
 

Multumesc, Zaharia, ca mi-ai raspuns la multe semne de intrebare, pe care le-am adunat de o vreme incoace.

Sigur, dogmele nu se schimba, Evanghelia ramane aceeasi.
Am contestat eu vreo dogma?
Parerea duhovnicului tau despre st Serge este o parere. Se pare insa ca multi episcopi si chiar patriarhul Romaniei gandesc altfel, de aceea au si trimis acolo atatia romani sa studieze (este natia majoritara printre studenti), si daca nu ma insel si actualul patriarh Daniel a predat un an sau cateva luni acolo (sau il confund?)
In ortodoxia actuala, canonica (adica, Bisericile care se afla in comuniune) exista mai multe curente si coloraturi. Eu am ales-o pe asta - tu (dupa duhovnicl tau) pe alta. Pana nu decide vreun sinod ca una din ele ar fi eretica, toate sunt in Biserica, deci a ne anatemiza unii pe altii de ecumenisti, modernisti (ispita ta)- sau farisei, rigoristi (ispita mea) nu cred ca este bine si cinstit.

Poate asa ne mai lamurim putin...
 

A vorbi despre ecumenism cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la înfiinţarea Institutului Sf. Serghie din Paris este cred o datorie de conştiinţă. Născut într-un mediu neortodox cu care a trebuit să dialogheze constant, Institutul a trăit şi trăieşte mereu cu sprijin ecumenic. De asemenea, majoritatea studenţilor săi sunt bursieri ai Bisericii Catolice sau ai unor instituţii ecumenice.
Deschiderea ecumenică a profesorilor de la Sf. Serghie a marcat mişcarea ecumenică de la începuturile ei când ortodocşii au pus bazele teologice ale participării lor. De asemenea, profesori ai Institutului au fost vreme îndelungată membrii în Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului mondial al Bisericilor.
Colaborarea ecumenică – menţionez aici doar legăturile primilor profesori ai Institutului cu iniţiatorii Colecţiei patristice „Souces chretiennes” – a ajutat mult pe aceşti profesori să redescopere ei înşişi marea tradiţie patristică a Bisericii şi să formuleze în lumina ei o teologie vie, inspirată constant din viaţa Bisericii, a cărei expresie este.
Se ştie că Sinodul Vatican II s-a inspirat în alcătuirea Decretului despre Biserică din teologia Părintelui Nicolae Afanasief ( profesor la Sf. Serghie) care identifică Biserica locală, adunată în jurul episcopului pentru săvârşirea Euharistiei, cu Biserica universală.
Aş spune că noutatea prin excelenţă a teologiei care se învaţă la Sf. Serghie este tocmai acest efort constant de a depăşi scolastica, de a face din teologie o funcţie vie a Bisericii. Un efort deci de ieşire din „captivitatea babiloniană”( Părintele George Florovski, profesor la Institut) în care teologia ortodoxă a fost antrenată şi ţinută de la originile ei (sec.XVII). Bineînţeles, nu-i uşor să depăşeşti un sistem teologic stabilit de secole, care dă teologului confortul de a repeta ce au spus alţii înaintea lui şi „siguranţa” de a fi în „tradiţie”.
O „tradiţie” însă împietrită care transmite doar cunoştinţe intelectuale fără a transforma spiritul, sau şi mai rău, care omoară spiritul. Căci nici un sistem teologic nu este capabil să exprime Inexprimabilul, misterul…Iar dacă ne lăsăm închişi într-un sistem nu-l mai exprimăm pe Dumnezeul cel viu, ci mai degrabă idolul pe care ni-l facem despre El şi despre Biserica Sa. Dumnezeu şi Biserica devin astfel „obiecte”, instrumentalizate şi manipulate după capriciile personale. O astfel de teologie poate să nu aibă nimic comun cu Biserica, cu rugăciunea şi cu mistica ei care devin simple obiecte de studiu. De aceea pot exista „teologi” aproape rupţi de viaţa Bisericii dar care învaţă pe alţii despre misterul Bisericii şi o apără de „atei” sau de „eretici”.
Tocmai o astfel de teologie este străină Institutului Sf. Serghie unde Biserica cu Sf. Liturghie şi celelalte slujbe formează centrul vieţii comune a profesorilor şi studenţilor.
Părintele Serghie Bulgakov (+1944) care nu ţinea niciodată cursul său de Dogmatică înainte de a sluji cu studenţii săi Sf. Liturghie este exemplul cel mai concludent. Căci zicea el: „cursul meu nu este decât continuarea Liturghiei; el exprimă experienţa pe care am trăit-o în Sf. Liturghie”.
Teologia Ortodoxă este deci o teologie mistică, care se fondează şi se inspiră constant din experienţa pe care Biserica o face despre misterul divin ca şi din experienţa personală a teologului. Sentinţele patristice: „teolog este cel ce se roagă” şi „dacă n-ai văzut pe Dumnezeu nu poţi vorbi de El” sunt mai actuale ca niciodată. Căci pericolul raţionalismului, adică al unei gândiri teologice pur intelectuale care alunecă uşor spre fundamentalism este astăzi mai mare ca niciodată. O astfel de gândire omoară credinţa şi misterul care sunt de un cu totul alt ordin decât ordinul natural, propriu inteligenţei umane.
Dacă raţiunea nu se smereşte în faţa misterului, dacă ea nu se lasă constant crucificată şi transfigurată de credinţă, ea va produce monştrii. Mă gândesc aici la formele extreme de integrism religios care refuză orice eclesialitate în afara propriei Biserici. Toţi ceilalţi sunt eretici, toţi sunt anatematizaţi, toţi sunt condamnaţi muncilor veşnice. Un astfel de integrism poate merge până la a exclude din propria Biserică pe toţi cei ce gândesc altfel.
Dar mă gândesc, de asemenea, la noi ceilalţi, care trăim confortabil în Biserica noastră, „depozitară” a plenitudinii Adevărului, cu o Tradiţie vrednică de invidiat, fără să ne gândim la ceilalţi fraţi ai noştri, fără să suferim din pricina tragediei pe care o reprezintă dezbinarea creştinilor. Bineînţeles în faţa acestei imense drame fiecare este mic şi neputincios. Şi totuşi fiecare trebuie să poarte responsabilitatea păcatului, fiecare trebuie să se roage şi să lucreze în aşa fel încât să fie mereu un factor de unitate. A fi artizan al dialogului şi al unităţii în această lume divizată la extrem este fără îndoială misiunea noastră cea mai proprie şi poate cea mai importantă.
Mă întreb câteodată pentru că noi ortodocşii suntem aşa de puţin conştienţi de drama dezbinării creştinilor şi atât de puţin activi în dialogul pentru restabilirii unităţii. Noi dăm adeseori impresia că suferim dialogul ca pe o povară în loc să-l provocăm noi şi să-l încurajăm. Cred că din cauza istoriei noastre nefericite am pierdut în mare măsură simţul misiunii, esenţială fiinţei Bisericii care trăieşte tocmai din misiune. Din misiunea internă, printre proprii săi credincioşi care trebuie să se convertească neîncetat la Hristos, înrădăcinându-se conştient în credinţa Bisericii şi misiunea externă, printre necreştini sau cei care s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă. Pionierii ortodocşi ai ecumenismului printre care şi Părintele George Florovsky, profesor la Sf. Serghie, au arătat că angajamentul ecumenic al Bisericii Ortodoxe face parte din misiunea ei externă , aceea de a da mărturie despre plenitudinea credinţei.
Însă faptul că noi ortodocşii avem conştiinţa de a mărturisi plenitudinea credinţei şi de a aparţine Bisericii, una, sfântă, sobornicească şi apostolească, Biserica Apostolilor şi a Părinţilor care şi-au investit toată viaţa întru apărarea credinţei ortodoxe ne dă adeseori sentimentul autosuficienţei şi ne face să credem că misiunea noastră s-ar limita la apărarea credinţei ortodoxe. Unii ortodocşi cred că simplul fapt de a te angaja în dialogul ecumenic înseamnă trădarea Ortodoxiei. Se uită, voit sau nu, că aceiaşi Părinţi au făcut tot efortul de care au fost capabili pentru a readuce pe eretici în Biserică.
Să ne gândim la Sf. Vasile cel Mare care în cartea sa „Despre Sfântul Duh” pentru a câştiga pe pnevmatomahi – luptătorii împotriva divinităţii Duhului Sfânt – nu numeşte niciodată pe Duhul Sfânt direct Dumnezeu, deşi toată cartea este o demonstraţie a dumnezeirii Duhului Sfânt.
Să ne gândim de asemenea la „Sinodul mărturisitorilor” din Alexandria din 362 care prin vocea Sf. Atanasie cel Mare a decis să primească pe semiarieni ( foarte numeroşi la acea vreme) fără să le mai impună să admită termenul de „homousios”( de o fiinţă) folosit în Crez pentru care s-au despărţit de Biserică: „Chemaţi-i aproape de voi şi primiţi-i cum primesc părinţii pe copii. Primiţi-i…şi nu le cereţi altceva decât să anatematizeze erezia ariană şi să recunoască credinţa aprobată de Părinţii noştri la Niceea”.( Tomul către Antiohieni, III şi urm.). Şi exemplele ar putea continua. Din toate acestea, se constată grija pastorală a Părinţilor pentru mântuirea tuturor. Sfinţii Părinţi au fost întotdeauna conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă precizările teologice ale credinţei care riscă de a fi interpretate diferit şi de a conduce la schisme aşa precum istoria ne arată. Pentru aceşti Părinţi credinţa nu este o sumă de definiţii şi de dogme abstracte, ci o persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, care ne dă viaţa Sa pentru a trăi în veşnicie.
http://www.mitropolia-ro.de/body_par...duri_despr.htm

Poate asa ne mai lamurim putin../2
 

Continuare...
Să ne gândim de asemenea la „Sinodul mărturisitorilor” din Alexandria din 362 care prin vocea Sf. Atanasie cel Mare a decis să primească pe semiarieni ( foarte numeroşi la acea vreme) fără să le mai impună să admită termenul de „homousios”( de o fiinţă) folosit în Crez pentru care s-au despărţit de Biserică: „Chemaţi-i aproape de voi şi primiţi-i cum primesc părinţii pe copii. Primiţi-i…şi nu le cereţi altceva decât să anatematizeze erezia ariană şi să recunoască credinţa aprobată de Părinţii noştri la Niceea”.( Tomul către Antiohieni, III şi urm.). Şi exemplele ar putea continua. Din toate acestea, se constată grija pastorală a Părinţilor pentru mântuirea tuturor. Sfinţii Părinţi au fost întotdeauna conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă precizările teologice ale credinţei care riscă de a fi interpretate diferit şi de a conduce la schisme aşa precum istoria ne arată. Pentru aceşti Părinţi credinţa nu este o sumă de definiţii şi de dogme abstracte, ci o persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, care ne dă viaţa Sa pentru a trăi în veşnicie.
Sfântul Ilarie al Pictaviului (+367) spune explicit că Părinţii au definit credinţa împotriva voinţei lor, siliţi de erezii, căci ea ne este dată pentru a o trăi şi nu pentru a o transforma în formule care sunt toate insuficiente pentru a exprima misterul ei.
De aceea, Părinţii de la Sinoadele ecumenice s-au silit să reducă la minim numărul dogmelor. Şi pentru ca dogmele decretate de ei să nu rămână adevăruri abstracte, simple obiecte de studiu sau de certuri teologice, ele au fost introduse în cultul Bisericii. Astfel dogmele devin laudă şi se transmit prin însăşi rugăciunea Bisericii, care câştigă şi ea în profunzime. Să ne gândim numai la „Dogmaticile” celor opt glasuri de la vecernia de Sâmbătă seara. Dar tot cultul nostru este alcătuit în fond pe dogmele Bisericii. În afara contextului său liturgic şi golită de dragoste, dogma poate uşor să devină idol, adică obiect de certuri teologice.
Dialogul teologic interconfesional avansează greu pentru că el este făcut de specialişti, mai mult teoreticieni ai credinţei decât oameni de rugăciune, purtători de Duh Sfânt. Aceasta face ca fiecare parte în dialog să se prezinte ca prizonier al propriului sistem teologic, al propriei Tradiţii. Or într-un dialog fiecare trebuie să se golească de tot ce are şi chiar de tot ce este pentru a-l descoperi pe celălalt în el însuşi.
Ceea ce presupune un efort constant de purificare a minţii şi a inimii.
Olivier Clement (profesor la Institut) vorbeşte despre „ecumenismul contemplativilor”, singurul capabil să descopere şi să trăiască unitatea ca anterioară şi mai profundă decât dezbinarea.
Sfinţii trăiesc deja unitatea pentru că ei au biruit în ei înşişi orice dezbinare, orice separare. În inima lor purificată prin rugăciune şi asceză, ei recapitulează toată umanitatea, tot cosmosul. Ca Hristos Însuşi, ei nu mai sunt separaţi de nimeni şi de nimic.
Aş spune, în loc de concluzie, că cei ce participă la dialogul ecumenic ar trebui să fie sfinţi sau cel puţin răniţi de sfinţenie.

Mitropolitul Serafim
[COLOR=#800080]http://www.mitropolia-ro.de/body_paris_sf_serghie-ganduri_despr.htm[/COLOR]

"„Institutul nu este foarte mare în ceea ce priveşte spaţiul, nici bogat din punct de vedere material, dar este foarte bogat în misiune“ ..."
http://www.basilica.ro/ro/diaspora_o...din_paris.html

Asa, si acum ne-am lamurit care e cauza problemelor lui pusycat - Institutul Saint Serge din Paris. Wow. Cine s-ar fi gandit. :28:

Marimira, totusi, sa stii ca nu am avut rabdarea sa citesc ce ai postat tu. Data viitoare cred ca iti ia tot atata timp ca in loc de copy-paste sa faci un rezumat din cinci fraze. :4:

:1:
Raspunsul meu este acelasi ca si pt.Fany

Citat:În prealabil postat de Fani71
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.

si am postat textul fragmentat asa cum am putut deoarece am sperat sa fie citit parandumi-se extrem de important...alta data cand am facut trimitere la un anumit link....am constat ca nu prea sunt citite.

Articolele inserate de mine erau pt. argumentarea si sustinerea postarii lui ortodoxia.i.thanatos iar la final era si rezumatul meu personal...altminteri eu consider ca ma folosesc cei care posteaza articole scriase de cei care au studiat si se pricep la teologie mai mult decat pareri pers....dar daca nu ai avut timp sau rabdare..asta e..altii au avut si chiar s-au folosit pt. ca au multumit.
Doamne ajuta!

Articolele inserate de mine erau pt. argumentarea si sustinerea postarii lui ortodoxia.i.thanatos iar la final era si rezumatul meu personal...altminteri eu consider ca ma folosesc cei care posteaza articole scriase de cei care au studiat si se pricep la teologie mai mult decat pareri pers....dar daca nu ai avut timp sau rabdare..asta e..altii au avut si chiar s-au folosit pt. ca au multumit.
Doamne ajuta!:53:

Exact, multumesc, Anca. Un text bun, care arata misunea instuitutului St Serge printre cei de alte confesiuni, si rolul sau important in renasterea teologiei patristice si a eclezilogiei euharistice.

Intr-adevar, ne-am departat muuuult de la subiect. Sper ca pusicat sa ne ierte.

In nici un caz sa divortezi ( sa semnezi actele )...lupta si pentru sotul tau care se pare ca este intr-o mare ispita.Daca tu vrei sa ramineti impreuna cu adevarat,si impreuna sa fiti cu Dumnezeu....o sa-l intoarca Dumnezeu de la gindurile lui,o sa-i fie imposibil sa divorteze....tu doar roaga-te pentru el si pentru voi,....poarta-te frumos cu el,nu-i reprosa nimic ( mai ales aceasta )...e pe cale sa-si piarda sufletul,Domnul sa-l ajute si sa va ajute!

Ai dreptate,aproape toate se rezolva prin comunicare,prin impreuna participare la aproape orice,oricit de mic ar parea....sper sa nu fie nevoie de multa suferinta de la tine ca Marius sa se intoarca ...sa te intareasca Maica Domnului si pe el sa-l lumineze,Doamne ajuta!

va multumesc pentru mesaje

nu as vrea sa va necajiti unul pe altul cu ce postati, fiecare isi spune parerea , eu le apreciez pe toate.


eu o sa ma rog in continuare pentru mine si sotul meu si numai Bunul Dumnezeu stie ce o sa fie cu noi.

Curaj!
 

Draga Ana-Maria, toata lumea trece prin asemenea incercari dupa niste ani de casnicie; depinde insa de fiecare cum stie sa se lupte pentru familia sa si sa refaca echilibrul pierdut din varii motive. De obicei, dupa un asemenea soc, odata acesta depasit, urmeaza inca multi ani fericiti... totul este sa aveti rabdare in a rezolva situatia.
Acum ca ai primit actele de divort, ai si motivele pe care sotul tau le invoca in acest sens. Stii acum precis unde sa te concentrezi si ce sa indrepti.
Cazuri de femei cu infertilitate sunt multe. Am auzit de femei, care s-au vindecat facand multa plaja. Sunt bune si medicamentele, dar nu uita sa te rogi Paraclisul Maicii Domnului si cu siguranta te va ajuta, daca va doriti atat de mult un copil. Nu uita insa ca nu un copil va va salva casnicia, caci primul an de viata al celui nou nascut este f greu si obositor. Problemele trebuie rezolvate inainte de venirea pe lume a micutului.
Si inca ceva: daca esti predispusa sa pierzi sarcina, ar trebui sa stai in pat cele 9 luni, ca sa-i dai micutului o sansa sa vina pe lume si sa va bucure cu gingasia lui.
Inca nu e nimic pierdut.

Asa s-a inteles din Olanda?!? Nu, draga mea, aceasta a fost doar o divagatie, cum se obisnuieste pe multe topicuri, cand cineva are ceva de spus, nu numai de criticat cele scrise de altii.
In alta ordine de idei: se mai pot cumpara bulbi de lalele acum, ca as da o fuga...

Anca, eram ironica :D Nu, in afara daca comunicam prin telefonul fara fir.

Cat despre lalele, habar n-am.

buna seara

din pacate pe zi ce trece tot aflu mai multe lucruri despre sotul meu.
banuiam ca era cu o persoana , o colega de servici, dar acum stiu sigur ca este cu ea.
si ea este casatorita, acum a depus si ea actele de divort.

este greu, foarte greu sa treci peste asa ceva.


vin si sarbatorile, ma stringe in spate sa stiu ca o sa fiu singura de sarbatori, fratii, finii, cumatrii nostri au familiile lor, nu pot sa le stau pe cap.

nu-mi ramane decit sa ma rog in continuare , poate il lumineaza bunul Dumnezeu si poate se intoarce acasa.

dar.... cum sa mai am incredere in el, cum sa-l privesc in ochi stiind ca m-a mintit, sint multe intrebari la care din pacate nu am raspuns.

dar, numai Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului stie cum sa le rinduiasca pe toate.

Vai, Ana Maria, asta este o veste groaznica in prag de sarbatori.
Cred ca te doare cumplit, imi pare rau ca nu am cuvinte cu care sa te ajut.
Nu sta singura de sarbatori.. cauta fratii, finii, cumnatii..
Si incearca sa-ti ierti sotul, daca poti.

anna este foarte greu.
si eu sint o persoana cu bun simt si nu pot sa stau pe capul oamenilor.
nu vrea sa ma simt in plus.

sotul il iert, pentru ca stiu ca e un om bun si cu suflet mare, dar persoana asta a intrat sub pielea lui si....a reusit sa-mi distruga casnicia.

Dar spuneai ca este credincios, ca a fost pe muntele Athos..etc. Cum a ajuns sa faca astfel de lucruri? Duhovnicul vostru stie? Nu l-a sfatuit nimic?
Cum isi imagineaza ca va fi fericit calcand peste taina casatoriei? Sau intemeind relatia pe minciuna si adulter...

Asa gandeam si eu mai demult. Si cred ca este un pacat sa gandesti astfel. Nu trebuie sa pui pe nimeni inainte de Dumnezeu.
Si eu inteleg partial povestea ta:
- si al meu sot isi construise o viata complet separata de a mea. Dar chiar nu mai aveam nimic in comun. Parca tot ceea ce facea, facea special sa nu pot participa si eu. Pana si la petrecerile organizate la locul lui de munca (unde toti veneau cu familiile!) gasea scuze ca au sa nu vin.
- de aceea ma irita cand aud opinii ca sotii trebuie sa aiba "independenta".. al meu a avut cata independenta a dorit! Pana la punctul in care mi se parea ca stau cu un strain in casa.
- acasa nu vorbea deloc cu mine.. spunea ca nu are subiect de discutie.
-dar insista ca eu trebuie sa-mi gasesc preocupari independente de ale lui! Ca nu pot sa astept sa ma "distreze" el, cica.. pana la punctul in care insista sa ies si eu in baruri cu prietene!
- plictisul: si al meu sot mi se plangea de plictiseala care domneste in casa
- nefericirea.. la fel. Asta este o capana, parerea mea, sa te simti vinovata pt ca sotul tau este nefericit. Ei, nu este chiar asa. Pentru nefericirea pe care o simte, chiar el este responsabil. Citeste ce scrie Sf. Ioan Gura de Aur despre casatorie: el insista ca barbatul sa-si iubeasca sotia indiferent de vrednicia ei! Chiar daca este urata, lenesa, vicioasa etc. Modelul iubirii sotului fata de sotie este chiar iubirea lui Hristos fata de biserica. Hristos a iubit biserica de la inceput, cand era urata si murdara.. a curatat-o si a inaltat-o!

Iti spun toate acestea cu mult drag, ca sa nu te invinovatesti ca nu ai fost destul de buna pentru el sau ca nu i-ai dat libertate. Nu exista asa ceva! daca doi oameni se iubesc, nu vor cauta libertate, ci vor pretui toate momentele petrecute impreuna.
Te rog sa observi ca si al meu sot imi dadea aceleasi sfaturi vehiculate aici de Anna: sa fiu independenta, sa ma afirm ca o femeie care ar putea fi atractiva pt alti barbati. Cata "generozitate"! De fapt este doar o incercare de mutare a responsabilitatii ruperii relatiei pe umerii celuilalt.
In fond orice ai fi facut, pentru el nu ar fi fost suficient de bine!
Nu trebuie sa te invinovatesti decat pt pacatele inaintea lui Dumnezeu. Atat.

In rest stiu ca te doare mai mult decat poti exprima in cuvinte, doare pana si carnea de pe tine.. dar nu ai ce face, trebuie sa treci prin asta. Maica Domnului sa te ajute.

anna multumesc de mesaj
dupa ce citesc , ma rog, simt ca am mai multa putere sa trec peste asta.

asa a facut sotul meu , m-a facut sa ma simt vinovata ca el nu a avut una alta.
si sincer si eu ma invinovatesc acum ca poate din cauza mea nu a mers casnicia.

este credincios, mergeam impreuna la preot, faceam canoanele impreuna, ne rugam impreuna, dar...de cind a aparut colega s-a dus totul pe apa simbetei.

am vazut si am simtit ca atunci cind este bine trebuie sa-si bage coada cel de jos sa strice planurile.


imi este cumplit sa cred ca nu se mai intoarce, dar la fel de cumplit imi este sa incep o alta relatie, mi-e frica, oamenii sint rai.

al meu sot este bun si atent si sufletist si a reusit una sa mi-l schimbe, dar restul........

Doamne ajuta!
 

Sper ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea sotului tau, si sa se intoarca acasa, acolo unde-i este locul, alaturi de tine, sotia lui.

Doamne ajuta sa fie bine!

Oamenii nu sunt rai...sunt si rai, dar in egala masura sunt si oameni buni.....

Oamenii nu sunt rai, ci faptele lor sunt rele. Trebuie sa disociem omul de faptele sale, caci omul are posibilitatea de a se spovedi si de a se indrepta.

poate-ti este de folos
 

Acatistul Sfantului Arhanghel Rafail
(Sfantul Arhanghel Rafail este, conform traditiei, vindecatorul celor bolnavi si calauzitorul tainic al celor ce calatoresc cu treburi si cu griji, precum si ocrotitorul nuntii si al dragostei conjugale).
http://www.crestinortodox.ro/acatist...hanghel-rafail

Pusichet, daca totul mergea asa bine in casnicia voastra, daca barbatul tau este om credincios si schimbarea s-a intamplat in mod subit, poate ar trebui sa iei in calcul si posibilitatea unor vraji... si aici nu e de joaca!!!! Eu as fi de parere sa citesti si acatistul Sf. Ciprian: http://www.crestinortodox.ro/acatist...ntului-ciprian si sa dai acatist pentru dezlegare de vraji. Sa te ajute Dumnezeu sa treci prin aceasta incercare!

Pusichet, poate ar fi bine sa vorbesti si cu sotul doamnei respective si sa faceti un plan de actiune...