Draga Sophia,de ce nu iei tu lucrurile asa cum sunt,de ce te deranjeaza pe tine invatura credintei ortodoxe?De ce nu te raportezi doar la tine si citind,sa extragi doar ceea ce-ti este tie de folos,doar ceea ce da un raspuns la framantarile tale.Sunt unii, de exemplu eu,care ma intereseaza si ce spune Zaharia,si ce spune Mirelat,si ce spune Ombun,si ce spune Costel,Ana,Windorin,Glykys,Cristibooss,Anca-Miha,Geo-Nectaris,si chiar Sophia.Cu totii avem ceva de spus/invatat,daca unii sunt mai inaintati duhovniceste,mai sporiti in invatatura ortodoxa,si eu poate nu am ajuns la masura lor,nu inteleg prea multe din postarile lor,trebuie sa-i opresc?Unde nu inteleg mai intreb,sau ma duc la Sf.Scriptura si la sf.parinti, cautand sa vad daca respectivul este in dreapta invatatura prin afirmatiile facute.Pai altfel cum o scoatem la capat?Am nelamuriri intreb,caut,si inca ceva pentru tine,sunt unele lucruri pe care ar trebui sa-l intrebi pe duhovnicul tau,si sa faci ascultare de el mai mult si mai putin de sfaturile care se dau aici pe forum,de exemplu Sf.Impartasanie si cate zile trebuie sa postesti.Ai duhovnic ,intrebi pe el.OK? Am zis ceva rau?Daca da,iarta-,ma!Cat despre practica draga Sophia nu ai de unde sti ce facem si ce nu facem(din nou arunci vorbe neintemeiate)noi.Dar pot sa-ti spun un lucru,cu cat vei sta mai putin pe net,cu atat mai mult timp vei avea sa pui in practica invatatura ortodoxa.Nu vreau sa ma mandresc dar,candva ti-am mai spus cum decurge programul meu.Uite daca vrei pot sa-ti trimit in format PDF Gramatica Muzicii Psaltice,impreuna cu cineva care mai cunoaste poti invata muzica psaltica si vei descoperi la sfintele slujbe o alta traire,un sentiment de pace si bucurie,mai multa dulceata duhovniceasca.Ce zici?Te prinzi?Mai vorbim.Doamne ajuta!

Cred ca sunt mai multi, care s-ar bucura sa invete ceva despre Gramatica Muzicii Psaltice, printre care si eu.

Sunt ferm convins că Sofia îşi va afla liniştea şi va găsi răspunsuri la multele ei frământări . Important , foarte important, că ea caută neâncetat răspunsuri , sfaturi şi nu preia mecanic anumite aspecte ale credinţei noastre. Ea efectiv Îl percepe pe Dumnezeu, ca un Dumnezeu viu, dar tot atât de adevărat că vrea să-I descopere multele Lui taine dintr o dată . Răbdarea, lectura , discuţile de aici şi nu numai îi va aduce în cele din urmă multe răspunri ce acum par imposibil de primit sau de acceptat .

parerea mea...
 

Draga Sophia,

Am citit cateva dintre mesajele tale, un mesaj al "Inchizitorului" si alte cateva raspunsuri. Intrebarile tale sincere dar si raspunsurile ocolitoare pe care le-ai primit m-au determinat sa-mi spun si eu parerea (de fapt parerile) referitoare la religia ortodoxa si la adeptii ei si-mi voi asuma ploaia de critici.
In primul rand, ma simt obligata sa anunt ca vorbesc in calitate de simplu ortodox, "pareri neavizate",cum ar spune unii, caci nu am studiat religia intr-o facultate cu profil teologic. Ceea ce stiu despre "Doamne-Doamne" am invatat intai de la bunica mea care in copilarie ma ducea saptamanal la biserica, ma invata rugaciuni, ma invata sa ma inchin in fiecare seara(fara nicio exceptie, oricat de obosita sau bolnava as fi fost) si ma invata sa nu mananc "de frupt" miercurea, vinerea si in posturile de peste an. Apoi cand am invatat sa citesc, am rasfoit vechiul testament, am citit noul testament si cateva carti religioase (am citit si asa zisul "Talisman" care acum mi se pare o prostie la fel de mare precum mass-urile de pe messenger, caci dragostea lui Dumnezeu nu poate fi conditionata de numarul de carticele cumparate si daruite).
Stiu ca "inchizitorii" de pe acest forum vor fi consternati de ceea ce voi afirma, dar prefer sa fiu sincera si sa spun ca eu ma simt foarte impacata cu Dumnezeu, dar nu si cu religia ortodoxa. Am sa explic si de ce: sunt de acord ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, dar a fost scrisa de oameni (care si-au lasat amprenta mentalitatii vremurilor lor), sunt de acord ca trebuie sa ne marturisim pacatele, dar nu vad de ce am avea nevoie de un tertz duhovnic care sa hotarasca gravitatea pacatelor, cand eu stiu cel mai bine ce regret si ce nu (eu am inceput sa ma spovedesc doar in fata lui Dumnezeu si in felul acesta mi se pare mai sincer pt ca astfel El vede cat de mult regret faptele pe care eu intradevar de consider pacat si nu trebuie in timpul marturisirii sa ma intreb de ce sa ma caiesc pt unele fapte pe care desi le-am facut din dragoste, duhovnicul le considera aproape de neiertat), cred ca Dumnezeu ne iubeste, dar nu pot sa cred ca trebuie sa ne fie teama de El (detest sintagma "cu frica de Dumnezeu", daca si de El trebuie sa-mi fie frica, atunci cine ne mai apara?de cine sa ma simt ocrotita, daca nu de El?), cred in Dumnezeu dar nu si in "Sfintii Parinti"(sunt de acord ca au avut si ei parerile lor, dar nu ca trebuie sa luam aceste pareri drept litera de lege, ca doar avem o Biblie) etc.
Cat despre intrebari si raspunsuri, cu totii am avut. Eu cred ca cele mai bune raspunsuri vin tot din interior. Degeaba iti vor spune altii cum sa gasesti Calea, daca sufletul tau nu simte asa. Sfatul meu este:intreaba-te pe tine, si astfel iti va raspunde Dumnezeul din tine. Increde-te mai degraba in raspunsurile interioare si vei vedea ca relatia ta cu El va fi una mai impacata, mai destinsa. Daca simti ca te poti salva doar ducand viata austera a calugarilor, inseamna ca asa este. Dar daca tu simti ca Dumnezeu te iubeste ducand o viata normala,de om al societatii in care traiesti, din nou,iti spun ca asa este. Important este sa te asculti pe tine, pt ca Dumnezeu ne raspunde cu adevarat (chiar daca uneori nu avem curaj sa credem ca asa este) si doar facand ceea e simtim ca El ne raspunde vom fi cu adevarat impacati cu El.
Nu sunt un model demn de urmat, dar cand vreau binele cuiva ii doresc sa aiba o relatie cu Dumnezeu, cel putin la fel de impacata precum este relatia mea cu El. Si din tot sufletul iti doresc acest lucru.
Imi cer scuze daca am plictisit postand un mesaj prea lung, dar eu simt ca Dumnezeu ne iubeste si ca e de acord cu inrederea in sine, fara sa o judece trufie, asa cum am citit pe aici, la fel cum e de acord si cu valorizarea corpului omenesc (atat de denigrat de crestinii evului mediu) care nu e doar lacasul Duhului Sfant, e creatie divina si in consecinta trebuie valorizat la fel de mult precum sufletul.
Sophia, ai incredere in tine! Sfanta Treime sa-ti ajute in tot ceea ce-ti doresti si sper ca iti vei gasi toate raspunsurile si pacea interioara :63:

Draga Raluca, cele scrise de tine, fiind valabile doar pentru tine, sunt legate direct de liberul tau arbitru, cu care Dumnezeu ne-a dotat pe fiecare in parte. Am auzit de acest fel de spovedanie la sarbi - nu stiu daca este si adevarat, ca ei procedeaza asa - dar iata ca nu esti un caz singular.

Dar am citit de curand cuvintele Pr. Paulin de la Mrea Putna. Iata ce spune acesta despre Sf. Taina a Spovedaniei:

"...Hristos este cumva un gentleman al iertarii, al rabdarii si al iubirii, care nu face decat sa astepte o minima ocazie pentru a darui, pentru a ierta si pentru a iubi. Iar daca aceasta ocazie intarzie sa apara, atunci El nu face decat sa se retraga in tacere cu o suferinta in plus. Totul e o miza a libertatii si a iubirii...
Si astfel, exact in acest punct intervine Taina Spovedaniei. Taina libertatii si a iubirii. Taina care ne face din nou liberi. Taina care ne arata iarasi si iarasi ca suntem iubiti de Dumnezeusi ca putem iubi duhovniceste din nou pe aproapele nostru si pe Iisus Hristos.

Lumea impietrita in minciuna si egoism, ne invata ca acesta Taina este o rusine, o degradare si o injosire cumplita si irevocabila a omului. Ca nu se cuvine sa mergem la un amarat de popa si sa-i spunem lui ceea ce doar pe noi ne priveste. Nu exista pacat si nu avem a da socoteala absolut nimanui pentru ceea ce am facut. "Eu sunt stapan al vietii mele si nu permit unui parlit de popa sa-si bage nasul in treburile mele. si cum adica niste susoteli intre mine si el ar putea sa-mi aduca asa-zisa iertare de la Dumnezeu?"
"Dar ce, Dumnezeu ma poate ierta printr-un popa pacatos ca si mine? Mai bine zis, mult mai pacatos. Iar la urma urmelor, chiar am eu nevoie de iertatrea lui Dumnezeu?! Dar ce am facut asa grav? N-am omorat si n-am dat in cap nimanui. Ce-i cu atatea pacate si liste de greseli kilometrice? A inceput iar Inchizitia?! A reinceput vanatoarea de vrajitoare? Traim in epoca pietrei si ne temem chiar de orice? Gata! Si daca stau bine sa ma gandesc, nici nu exista Dumnezeu! Deci cine sa ma ierte? Ce tot vorbim de iertare?"

Dincolo de ironia si de ridicolul randurilor de mai sus, se cuvine sa admitem ca acestea nu fac decat sa surprinda modul de a gandi al unei majoritati zdrobitoare a celor care se declara daca nu crestini, macar oameni. Sa fie foarte clar totusi, ca cel ce neaga Taina Spovedaniei, neaga insasi existenta lui Dumnezeu. La urma urmelor neaga nevoia proprie de iertare, de vesnicie si de demnitate. Si nu pot adauga decat ca singur satana, impreuna cu ingerii lui, nu are nevoie de iertare adica nu vrea sa-si ceara iertare si se considera indreptatit sa nu aiba nimic in comun cu Dumnezeu, pe Care, spre deosebire de oameni, Il vede si se cutremura, dar are atata mandrie si rautate in el incat s-a impietrit si nu vrea sa faca voia lui Dumnezeu.

Ca sa nu mai spun, ca negarea Spovedaniei este negare, respingere a ideii, dar nu si a prezentei diavolului. Si deja se stie, ca cea mai mare biruinta a diavolului este aceea de a ne face sa credem ca el nu exista. Caci daca dracul nu exista nici pacatul nu exista. Si pentru ce sa-mi cer iertare?! Doar petnru simplul fapt ca exist? Pur si simplu e absurd!

Dar sa nu uit ca se cade a scrie mai luminos despre Spovedanie. Este o Taina pentru cel ce simte ca a gresit. Pentru cel, a carui constiinta inca mai doare, si mai sufera pentru greseli sau pacate... Este o Taina pentru cei care mai privesc la cer si simt ca acolo este un loc in care dreptatea, adevarul, frumosul si binele vor avea un singur loc.
Cel ce ne iubeste cu disperare nu ne cere decat sa spunem: "Am gresit!" Atat! Si nu ne cere sa-I spunem Lui aceste cuvinte, caci prezenta Lui nu doar ne-ar anula libertatea, dar ne-ar pierde, ne-ar topi fiinta intreaga, ne-ar zdrobi si prin infinitul si desavarsirea Lui. Ci ne cere sa spunem unui om ca si noi ce si cat am gresit. Sa facem un pas inspre un om, pentru a regasi pe Dumnezeu si pe noi insine. Hristos vrea extrem de putin: vrea sa ne oprim macar din cand in cand pentru a ne aminti ca am gresit; cateva clipe din viata noastra sa recunoastem acest lucru, chiar daca pe urma vom relua vechiul nostru mod de viata. Hristos ne va ierta orice si oricat, caci este un Domn al iertarii. Dar a pus si El o conditie: din cand in cand, cateva clipe sa regretam sincer greselile noastre si sa ne cerem iertare. Unui om, pentru un om. Caci nu meritam pe Dumnezeu in acele clipe. Hristos este cu noi pentru a ne ierta atunci cand cerem aceasta iertare.

Hristos ne vindeca prea iubitor totul numai daca iesim din cotidian, din lume, din modul nostru de a fi, cateva clipe. Pentru a fi acolo unde El a hotarat sa fim, asa cum El a vrut sa fim si in fata aceluia care a cerut El sa fim. Ne cere putin pentru a ne ierta mult. O clipa de smerenie, un moment de coborare din mandria si din preaplinul nostru pentru a spovedi. Pentru a primi ceea ce sufletul nostru atata nevoie: iertarea! Fara aceasta iertare totul este un iad, chiar daca tot mai multi il amana cu patimi tot mai josnice. Un iad al nebuniei tot mai generalizate si vesnice. Un iad din care nu ne putemscoate singuri, si nici cel mai renumit psiholog. Caci este un iad al ranirii celuilalt, un iad al mortii propriului suflet, un iad al instrainarii de Dumnezeu. Si nimic nu poate mangaia un suflet aflat in acest iad cumplit.

Se spune ca Hristos poarta toate greselile noastre, oricate ar fi acestea; le ia asupra Sa, asa cum apa ia asupra sa toate mizeriile corpului nostru fara a se scarbi, fara a protesta intr-un fel. Hristos nu se scarbeste de nimic si de nimeni. Este o imensitate a iertarii. Iarta dupa ce a iertat pentru a ierta din nou. Vrea doar sa facem mult prea putin pentru mult prea multul pe care El il face: sa ingenunchiem inaintea unui preot si sa ne aratam pe noi insine exact cum suntem. Cai El este acolo. Pentru a ne imbratisa prin mana unui preot, pentru a ne ierta prin cuvantul lui, pentru a ne darui o bucurie a iertarii, cum numai El stie sa faca. Nu vrea sa ne urcam pe Crucea Lui, ci vrea doar sa ne coboram genunchii si sufletul in fata unui preot.
Nu cauta sa fim scuipati si batuti, asa cum El a fost,ci din contra ne mangaie si ne vindeca inima. Nu cauta sa ne vada loviti si parasitit, ci vine in intampinarea noastra cu El insusi cu toti sfintii sai. Nu ne condamna la iad, desi il meritam, ci ne daruieste ceea ce are El mai de pret, desi nu suntem vrednici. Nu cere socoteala pentru ca nu am inteles iubirea si ertarea Lui de pana atunci, ci o ia mereu de la capat cu aceeasi iubire si cu o noua iertare. Caci iadul este al celor care nu au vrut sa fie iertati.
Ar trebui ca macar o clipa sa simtim ce e iertarea si mangaierea lui Hristos. Apoi totul se va schimba in viata noastra. Vom mai gresi... dar vom sti sa alergam in bratele Celui ce prea ne iubeste si cu o incredibila rabdare ne iarta si ne primeste.
[SIZE=2][SIZE=2]...
http://www.scribd.com/doc/18277138/S...IE-I-LIBERTATE
[/SIZE][/SIZE]

Atentie!!!Esti foarte aproape de sectari
 

Draga Raluca,in cateva cuvinte vreau sa-ti spun ca spovedania la preot aduce iertarea pacatului savarsit.Nu se pune problema ca tu ai/sau nu ai o relatie cu Dumnezeu.Chiar relatia care o ai cu Dumnezeu presupune ca stie despre pacatul tau,ca-i vorbesti de ceea ce faci, sau de framantarile tale.Si te intrebi ca dealtfel multi altii(multi dintre sectari)de ce trebuie sa ma mai spovedesc la preot odata ce Dumnezeu i-mi stie pacatul?Eu am mai scris undeva ca Dumnezeu a lasat apostolilor iertarea pacatelor,"Si cate veti lega pe pamant vor fi legate si in ceruri,iar cate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri".Aceasta dezlegare inseamna izgonirea demonului care ne-a impins la pacat,indepartarea tuturor gandurilor care ne tulbura,si in felul acesta ne putem impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos fiind curati la suflet si la trup.Purtand in noi demonii si pacatul cum vom mai fi in stare de aceasta,cu nevrednicie ne impartasim dar,primind osanda vesnica.Apoi sa stii tu ca de fapt Dumnezeu face aceasta lucrare prin preot cu Harul Duhului Sfant.Si din invatatura ortodoxa stim ca harul Duhului Sfant se pogoara numai la rugaciunile de invocare a preotilor ortodocsi,si numai in Biserica Ortodoxa datorita succesiunii apostolice..Asa le-a randuit Dumnezeu,asa le urmam fara a ne abate de la invatatura lasata prin Sf.Traditie si de Sf.Parinti.Aceasta gandire eretica precum ca nu e nevoie de spovedanie este foarte periculoasa,aparenta pace si liniste pa carte multi sectari o incearca este foarte inselatoare.Crestinul,cel care totusi a ajuns sa dobandeasca pacea sufleteasca,este mereu razboit de vrajmas cu multe incercari si ispite.Cine nu are ISPITE nu este PE CALEA CEA BUNA.Crestinul in toata viata lui are lupte si ispite,in felul acesta dobandeste duhovnicie,in felul acesta se curata de patimi.Sa nu crezi tu ca DESPATIMIREA(cea mai inalta lucrare a crestinului pentru dobandirea vietii veznice)se dobandeste doar zicand o rugaciune,doua si ne-am mantuit.Este nevoie de multa asceza.Deaceea omul are nevoie de preot duhovnic care sa-i dezlege pacatul si sa-i dea sfatul cel bun pentru a lupta cu patima si cu vrajmasul.Asa facand pacate zilnic si crezand ca Dumnezeu le iarta cu o simpla rugaciune este mare inselare,nu este conform cu invatatura ortodoxa.Sfatul meu la "parerea ta"este sa cauti sa aprofundezi ortodoxia ,citind cartile sf.parinti si urmand sfaturile duhovnicului.Dumnezeu sa-ti ajute!

Draga Miha-Anca cu mare placere,nu mai retin daca ti-am trimis,daca i-mi confirmi ca nu ai primit o sa-ti trimit manualul.Doamne ajuta!

Dragilor,
luni si marti cu ajutorul si voia Stapanei voi fi in Bucuresti. Sunt cativa colegi de forum care m-au rugat sa-i anunt cand vin in capitala. Am anuntat public pentru a evita discutiile ce au avut loc cand m-am intalnit doar cu 3 colege de forum.

Doamne ajuta!
 

Sedere cu folos in Bucuresti, Jeni ! Domnul sa te ocroteasca!

Pentru o buna ordine...
 

Vad ca a aparut un user cu numele "AncaMihaela". Desi are numele meu, ID-ul nu-mi apartine observ insa ca este logat atunci cand ma loghez eu. Am acum un singur ID: Miha-anca.

Sunt nou-venit pe aici,
Am observat foarte multe discutii si idei interesante...
Am fost surprins de asemenea sa vad ca sunt si foarte multi care poseda o mare credinta in Hristos...

Dar pe de alta parte am observat in multe cazuri atitudini care nu si-ar avea avea locul intr-un forum care se vrea a fi crestin: intoleranta, fanatism, antisemitism, dogmatism, exclusivism, in unele cazuri chiar subiecte facute la bascalie, etc.

Ca oameni, prin insasi natura noastra suntem imperfecti. Doar incercand sa imitam pe Hristos, am putea ajunge sa construim o comunitate virtuala mai coerenta, un grup unde cei care CRED sa poata sa discute liber despre Dumnezeu si viata intr-o atmosfera pasnica.

Mai cred de asemenea ca e necesara o moderare mai aspra, din partea unor oameni cu maturitate in Hristos. Oameni care sa supravegheze ce se scrie, si sa mentina un climat sanatos.

Cred ca stiu de ce ne judecam unii pe altii.
Eu sunt convins despre mine ca nu judec pe ceilalti.Cel mult mai corectez ,mai indrept mai....
Dar adevarul despre mine,nu il stiti decat voi,cei care cititi atitudinile mele.
Asa cred ca sunt toti .Nimeni nu stie despre sine ca judeca,desi ceilalti,neutri fiind,vad cu ochiul limpede ca exista judecati aspre si chiar acuze.
Nu ne cunoastem pe noi,asa cum doar ceilalti ne pot vedea,asta e problema.

Climatul este extrem de sănător, iar cei ce supraveghează bunul mers al site-ului îşi fac cu vârf şi îndesat datoria , cu dragoste şi pasiune. Dar cam se aplică regula "lupul strigă hoţul", precum faci tu în postarea ta jignitoare atât la adresa administraţiei site-ului cât şi la adresa membrilor existenţi. Mai mult bun simţ şi mai multă obiectivitate şi seriozitate ! În rest sunt şi alte forme de "cuminţire". Doamne ajută !

Imi pare rau ca ati luat punctul meu de vedere ca pe un afront personal.
Ati sarit peste prima parte a mesajului meu, dar in fine, acum nu mai are nici o relevanta,

Nu sunt nici sfant, nici nu am pretentia de a fi mare crestin. Si nici nu am venit sa fac judecata, ci doar sa imi exprim niste opinii sincere privitor la unele aspecte care ar putea fi corectate in bine.

altfel, toate cele bune, si da, Doamne ajuta !

Nici nu apuca unii sa-si spuna doleantele, ca deja apare o amenintare gen "forme de cumintire"... Ispite si iar ispite. Intotdeauna e loc de mai bine!
Apropos, nici amenintarea nu are ce cauta pe acest forum crestin-ortodox.

Si eu cred ca Zalmoxis are dreptate. Uneori subiectele par o adevarata provocare, iar cand ma astept ca ele sa nu aiba "priza", ma minunez ce se mai agita spiritele si se "inflacareaza" chiar si unii care se pretind "adanciti" in adevarul ortodoxiei!
Cristi, fara suparare, dar si tu esti unul dintre cei care uneori te iei la intrecere: "cine posteaza mai mult; nu conteaza ce!" Sfatul meu: cand iti faci rugaciunea de seara, gandeste-te pe cati ai suparat in ziua ce tocmai s-a incheiat. Si nu e vorba de mine: eu te-am iertat si probabil si ceilalti. Dar daca nu-ti spune nimeni, n-ai sa te indrepti niciodata, fiindca ti se pare ca asa-i corect! Deci, nu te mai lua de oameni din motive subiective ca poti foarte usor deveni o tinta!

PREFER ŢÎNTĂ DECÂT LINGĂU ! Spor în toate cele cu folos

Pzitia lui Iustin mi-a placut foarte mult, de bun simt si la obiect. Nu, nu cred ca ai dreptate , mai ales ca esti OM bun, caci judeci si faci mult rau prin asta . Poate dumneata esti intr-o criza de identitate, neregasindu-te mai nicaieri pe acest forum si astfel refulezi necontrolat pe cel incoltit , si nu e nici frumos si nici crestineste . Nu va cunosc pe nici unul, dar hai sa fim precum ai vrea tu prin id : Oameni buni !

Dupa cum se observa, este un site ortodox, insa au acces toate categoriile de oameni, fie ei credinciosi sau necredinciosi, atei sau catolici, importanta este discutia pe fondul principiilor spirituale vazute din perspectiva fiecaruia, iar aceasta poate fi constructiva. Nu se impune neaparat discutii bazate pe scrieri religioase si indoctrinate intr-o masura in care sa nu se admita nici o altfel de opinie. Inainte de a fi credinciosi sau necredinciosi ( notiuni, de altfel, foarte relative ), suntem oameni si, niste oameni supusi unui anumit stil de educatie sociala si spirituala, avem dreptul sa gandim cu propria minte si sa discernem ceea ce ni se impune.
Nu am sa inteleg niciodata o credinta bazata doar pe asimilarea teoriilor din cartile religioase, pe o doctrina aspra ce nu da voie discernamantului propriu, ca si cum spiritul propriu nu ar avea nici o valoare. Consider ca acest spirit face ca o credinta sa capete un anumit contur, propria imaginatie si simtire vis-a-vi de ceea ce ne inconjoara.
Asadar, nu are rost sa sarim in gatul celor care nu se exprima conform convingerilor dumneavoastra, pentru ca oamenii sunt diferiti, au experiente diferite, prezinta intelegeri diferite in ceea ce priveste aspectul spiritual si trebuie respectati si intelesi ca atare si din perspectiva personalitatii lor.

Dreptul la replica!...
 

...Nu am nici o replica! Aveti dreptate. Asa este. De cand m-am infiintat pe acest forum, nu fac decat sa-i "vanez" pe cei care sunt de alte pareri decat mine (credinta e... mai putin importanta :3: ) sa jignesc si sa incit spiritele dupa bunul meu plac. Sunt, intr-adevar, intr-o mare criza de identitate, dar nu fata de OM, de care nu m-am temut niciodata, ci fata de Dumnezeu in fata caruia voi ajunge la un moment dat si ma tem ca nu prea voi avea cu ce sa ma prezint ca "fapte bune". Ca o paranteza, astazi, predica parintelui a continut si urmatoarea povestioara: cica, moare un om care toata viata a cautat sa urmeze cu strictete toate cele randuite in cele zece porunci. Ajuns la portile Raiului, bate cu putere, iar de dincolo i se raspunde: "Cine este?" "Eu, cutare, am venit asa cum mi s-a fagaduit, fiindca am pazit toate poruncile Lui Dumnezeu!" "Foarte bine! Cu cine mai esti?" "Pai cum cu cine? Sunt singur" "Cum? Toata viata ta te-ai ostenit numai pentru tine? N-ai salvat chiar pe nimeni? N-ai intervenit cand doi se certau; n-ai aratat nimanui Adevarul Lui Dumnezeu pe care tu l-ai tinut atat de bine? Atunci du-te de unde ai venit, ca egoist ai fost si te-ai gandit numai la tine!"

Da, si eu am mai intervenit pe ici-pe colo, parand ca judec pe celalalt, dar daca se cauta mai cu atentie, in general incerc sa fac apel la calm si mai ales a ne vedea de propriile noastre greseli. Ce cauta cuvinte atat de urate pe-aici, mai ales de la cei cu experienta rugaciuii, aparent e greu de inteles.
Mesajul lui Iustin: "Nimeni nu stie despre sine ca judeca,desi ceilalti,neutri fiind,vad cu ochiul limpede ca exista judecati aspre si chiar acuze.
Nu ne cunoastem pe noi,asa cum doar ceilalti ne pot vedea,asta e problema." Frumos spus, doar ca de inteles intelege fiecare dupa adrenalina din sange!
Mesajul Miha-anca: "Nici nu apuca unii sa-si spuna doleantele, ca deja apare o amenintare gen "forme de cumintire"... Ispite si iar ispite. Intotdeauna e loc de mai bine!
Apropos, nici amenintarea nu are ce cauta pe acest forum crestin-ortodox."
Oameni buni, pentru refulari, jigniri si rataciri, sunt foarte multe locuri. Faptul ca nu ne putem stapani in fata unui calculator imi da mult de gandit despre acea persoana in viata de zi cu zi! Eu vad multa ura intr-un loc care ar trebui sa fie binecuvantat de Dumnezeu!

Am gasit in forum un indemn mai vechi..vechi si totusi atat de actual..
 

Rabdarea transforma frunza de dud in matase!....si Ura in IUBIRE...


Daca o persoana rau intentionata Nu reactioneaza pozitiv la iertarea pe care tu i-o acorzi si persista in” intuneric”, ai datoria sa te indepartezi de ea. ( 1 Corinteni 5.11). Ai datoria sa te indepartezi de aceea persoana defaimatoare chiar si atunci cand nu tu, ci altii sunt victimele ei. Dar!!! Departandu-te, inima ta s-o ierte si pentru respingerea cu care a raspuns dorintei tale de pace si armonie!! Iar tu, bucura-te si intelepteste-te, tinand cont de urmatoarele principii:

1. Nu este obligatoriu ca toti oamenii sa te inteleaga!
2.Nu este obligatoriu ca toti oamenii sa fie de acord cu tine!
3.Nu este obligatoriu ca toti oamenii sa te aprecieze si sa te pretuieasca!
4. In firea ta exista,cel putin in latenta, aceeasi tendinta de a fi: cusurgiu, barfitor, rau, mincinos, defaimator, ca in orice denigrator!!!
5. De asta iti poti intelege si iubi ( daca vrei) si pe semenii si pe dusmanii tai!!
6. Pentru mantuirea ta , trebuie sa alegi sa le oferi altora in primul rand Incurajare!! Nu critica sau defaimare!...

Exista o singura maniera care are sorti de izbanda, maniera blandetii, a bunatatii, a delicatetii!
Adevarul are ca esenta Dragostea si ca haina Smerenia!
Cel ce isi cunoaste deja slabiciunea, nu mai are nevoie de a-I fi descoperita..iar cel ce nu-si cunoaste pacatul sau slabiciunea Nu are nevoie a si le afla printr-o mustrare aspra…

Si unul si altul Au Nevoie de resurse pentru a-si TRAI CAINTA , resurse ce vor veni doar FATA IN FATA CU BLANDETEA. In cazul unei mustrari reci, necuviincioase, cel vizat se inchide in sine sau riposteaza in aparare…
Pentru a mentine o atmosfera da pace trebuie sa nu uitam ca:

EU NU MA UIT LA CE TI SE CUVINE TIE SA PRIMESTI CI LA CEEA CE MI SE CUVINE MIE SA DARUIESC!.....

Va rugam nu ne uitati nici pe noi (Eduard, Ionut, Maria si Jenica) la rugaciunile fratiilor voastre.

In rest, Bucurie, Spor si ROd in tot ce faceti!

Am o intrebare, legitima, sper: de ce unei persoane i se permite sa aiba mai multe ÍD-uri concomitent? Dupa parerea mea exista pericolul de abuz.

Foarte bune principii. Doar cu ultimul am ceva probleme, atunci cand ar trebui, conform sfatului, sa incurajez la rau.. acest lucru imi este chiar imposibil! De aceea consider ca si critica isi are rostul ei.

Corect ! ! !:67:

Nu este tot una gresala care o observi la aproapele ,si atitudinea ta.Nu imediat ce el a gresit ,tu trebuie neaparat sa ii spui asta ,si nu neaparat sub forma unei critici.
E drept ca nici extrema cealalta nu e benefica,sa nu zici chiar nimic,sa nu intervii deloc la pacatele celuilalt.Dar intre cele 2 extreme,alb si negru,curcubeul are o infinitate de nuante.
De aici decurge si arta celui care reuseste sa il indrepte pe aproapele ,caci critica simpla,nu garanteaza indreptarea lui. Uneori poate e bine sa ii arati ca si tu esti supus pacatului,ca il intelegi in greutatea sa.
Acum sa o luam altfel,daca pe forum cineva te critica,uneori ii dai dreptate,dar cel mai adesea esti convins de ideile si dreptatea ta.Dar daca el te incurajeaza,iti vorbeste cu binisorul,capeti incredere in el,si chiar intelegi ,fara sa iti spuna,gresala ta.
E o mare arta de a indrepta pe aproapele ,si cea mai bruta unealta in aceasta munca,este ciocanul criticii .

Foarte buna comparatia cu curcubeul.

Ce faci insa in situatia in care rabdarea ta este folosita de cel, caruia i-o arati in decursul timpului, pentru a-si bate joc constant de cele sfinte? Oare nu te-ai supara intr-un tarziu?!? M-as bucura sa primesc un sfat folositor in acest sens.

Practic exista asemenea situatii. Sunt destui care reactioneaza, dar interventiile celorlalti nu sunt luate in seama; si atunci ce e de facut, cand "pielea obrazului e groasa" si acestia continua bataia de joc la infinit?

Eu stiu ca Biserica va dainui vesnic. Mai stiu ca nu eu o pot apara. Fiind slaba, nu reusesc sa ma apar nici pe mine. Dar imi este greu sa stau impasibila, cand credinta noastra in Iisus Hristos este luata in deradere, devenind bataia de joc a unora, care prin cuvintele lor se situeaza in afara Bisericii. Pe acestia ii va judeca Dumnezeu, nu noi. Dar ma intreb, ce cauta atunci printre noi.
Cam multe intrebari, stiu. dar sper sa primesc raspuns, caci sunt lucruri care ma dor si imi rapesc linistea.

Nu am inteles foarte exact care e problema.Te referi la discutiile de aici cu diversi contestatari?Sau e o situatie particulara a ta ,cu o persoana care o sti tu?
Si care e problema ? Surzenia si bataia lui de joc?

Chiar si asa,fara sa inteleg exact situatia(nici nu e nevoie),solutia pentru schimbarea celor surzi si indaratnici e una singura : Nu te astepta sa se schimbe !
Cand se zice:nu judeca pe celalalt ,nu se zice neaparat pentru el,ci chiar pt tine.
Caci nejudecandu-l pe celalalt ,nu vei fi judecat nici tu de Dumnezeu.
Fa aceasta,opreste-ti gura si cugetul de la judecata,indiferent cat e de mare pacatul celuilalt,si macar vei sti ca nu vei fi judecat de Dumnezeu.
Apoi,cand aceasta patima a judecarii celuilalt se va transforma in tine in judecarea de sine (smerenie) ,vei vedea cu adevarat ,plin de dragoste ,care e calea catre inima celuilalt.
Deci ordinea e aceasta:mantuieste-te pe tine ,curata-te de orice critica asupra aproapelui (care indeparteaza propria mantuire) ,si apoi vei primi darul de a putea mantui si pe ceilalti.
Caci altfel,ce iti e tie de ceilalti? Oare nu vom arde in acelasi iad cu acei care hulesc cele sfinte,daca nu ne vom indrepta noi insine?

Unul dintre răspunsuri :tocmai pentru a ne răpi liniştea !

eu nu ma prind aici...zi-mi si mie...:105:

si eu care ma gandeam sa dau lui sophia nick ul meu o_tzaranca
si eu sa fiu agenta007:16: ..dar vad ca inca nu sunt pregatita

Anca are totusi dreptate ! Ex. Mara ( admiratoarea ) mea are 3 id-uri ; vsovi are 2 sau trei , etc. Se poate bloca treaba asta din punct de vedere tehnic pe baza ip-ului calculatorului , dar e muncă titanică , iar personal după criză. Dar o susţin pe Anca pentru ca administraţia site-ului să găsească o soluţie. Doamne ajută !+

Logic ca are dreptate Anca,mai ales cand al doilea nick il faci ca sa provoci si sa jignesti

eu ma refer ca nu recunosc de d-ra chinezoaica..sau sunt prea noua in forum..

si vsovi sa fie tot mariamargareta ..as muri de ras

Va fi Ok . până la urmă şi pacea va fi restabilită ! . . .

O curatenie de Paste se impune si pe forum...

Se face , se face , discret , dar se face si asta se simte deja !

Cristian, nu discretia ma intereseaza in primul rand, ci rapiditatea cu care se actioneaza in asemenea situatie. Acele mesaje - care intre noi fie vorba, chiar si sub ID nou, se stie ale cui sunt - au stat pe topic timp de mai bine de 12 ore. In alte cazuri s-a actionat mult mai repede.

Ale cui? Intreb si eu, scuzati curiozitatea... :106:

Numele nu conteaza. Conteaza faptul, ca s-a pus capat unei actiuni organizate in comun, caci au fost 2 ID-uri noi, daca nu trei. Ce m-a durut pe mine cel mai mult, a fost sa vad incapacitatea lor de a ierta. trist; f trist. Sa le ierte Dumnezeu, ca nu stiu ce fac. Doamne ajuta!

Mai sunt Anca ! Si nu doi , trei ci , mult mai multi . Stau la panda , asteapta sa loveasca , se logheaza si iar se delogheaza , stau pe invizibil , apar cand nu te astepti , pentru ca asta e " distractia " lor . Sunt minti bolnave , loviti poate din copilarie , nu pot sti cu adevarat de ce se manifesta astfel, dar ei sunt o relitate , dar situatia este si va fi sub control . Sa-i ierte Dumnezeu !+

Au fost totusi si cateva lauri de pozitie, care, in situatia respectiva, au necesitat curaj crestinesc, caci aparau pe aproapele. Acestora as dori sa le multumesc, caci se intampla f rar.