| Ioana-Andreea |
19.11.2009 21:38:18 |
"Darnicia ta sa atinga pe toti cei in viata si chiar mortilor fa-le parte de darnicia ta" (Isus Sirah 7, 35).
Nu ti se pare ciudat ca v-au scos chiar aceasta carte in care e argumentul pt pomeni?
In cartea a II-a a Macabeilor se vorbeste despre existenta si folosul rugaciunii pentru cei morti: "Iar a doua zi, au venit cei ce erau cu Iuda, precum a fost randuit ca sa ridice trupurile celor omorati si sa le aseze cu rudeniile in parintestile morminte. Si au aflat sub hainele fiecaruia din cei morti lucruri inchinate idolilor Iamniei, de la care ii oprea legea pe iudei, si tuturor vadit lucru a fost ca pentru atare pricina au cazut acestia. Si toti binecuvantand pe Judecatorul cel drept, pe Domnul, cel ce arata cele ascunse si intorcandu-se la rugaciuni, s-au rugat pentru pacatul ce s-a facut, ca de tot sa se stearga. Si facand adunare de bani dupa numarul barbatilor, a trimis in Ierusalim, sa aduca jertfa pentru pacat, foarte bun si cuvios lucru pentru socotinta invierii mortilor! Ca de n-ar fi avut nadejde ca vor invia cei ce mai inainte au cazut, desert si de ras lucru ar fi a se ruga pentru cei morti. Si a vazut ca celor ce cu buna cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfant si cucernic gand a fost ca au adus jertfa de curatie pentru cei morti, ca sa se slobozeasca de pacat" (II Macabei 12, 39-46).
Tobit, recunoscand folosul rugaciunii pentru cei morti, a poruncit fiului sau, ca sa fie darnic cu painea si cu vinul la mormantul celor drepti (Tobit 7, 17). Iar pentru cei ce l-au parasit pe Dumnezeu, profetul Ieremia porunceste ca sa nu se franga pentru ei paine de jale cu mangaiere pentru cel mort (Ier. 16, 7-11).
Si chiar daca in Noul Testament nu se spune in mod direct sa ne rugam pentru cei morti, dar, intrucat ni se spune clar ca avem datoria de a ne ruga pentru toti oamenii, urmeaza ca avem datoria de a ne ruga si pentru cei raposati.
Astfel, Sfantul Apostol Pavel in epistola sa catre Timotei, ne spune: "Va indemn, deci, inainte de toate sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii" (I Tim. 2, 1). Desigur ca expresia "toti oamenii" cuprinde nu numai pe cei din lumea aceasta, ci si pe cei de dincolo de mormant, caci si acestia traiesc, desi pe un alt plan.
In Biserica crestina, inca de pe timpul Sfintilor Parinti Apostoli se faceau rugaciunii si mijlociri pentru cei morti. Dovada despre aceasta gasim in Epistola I-a catre Corinteni, unde se vorbeste despre botezul pentru cei morti. Astfel, Sfantul Apostol Pavel referindu-se la acest obicei zice: "Ce vor face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca mortii nu inviaza, nicidecum, pentru ce se mai boteaza pentru ei?" (I Cor. 15, 29). De aici se vede, in mod clar, ca pe atunci erau unii crestini care aveau credinta ca in modul acesta pot ajuta celor decedati, care n-au fost botezati.
Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, ne indeamna astfel: "Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvintul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta" (Evr. 13, 7). Prin acest indemn apostolul ne aminteste de datoria pe care o avem de a ne ruga pentru cei adormiti care ne-au povatuit in calea credintei si carora le datoram viata noastra in Hristos.
Iar in a doua Epistola catre Timotei, acelasi Apostol isi exprima dorinta ca membrii casei lui Onisifor sa primeasca dupa moartea lor harul Mantuitorului Iisus Hristos ca rasplatire pentru serviciile pe care el le-a facut apostolului in timpul vietii: "Domnul sa aiba grija de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat. Daruiasca-i Domnul ca sa afle mila de la Domnul in ziua aceea".
Invatatura Sfintilor Parinti. Sfantul Dionisie Areopagitul, contemporan cu Sfintii Apostoli si unul din cei ce l-au ascultat pe Sfantul Apostol Pavel vorbind in Areopag spune in contemplatia sa despre cei raposati: "Rugaciunile sfintilor in timpul vietii lor si chiar dupa moartea lor sunt folositoare pentru acei care sunt demni de sfintele rugaciuni, adica pentru cei credinciosi. Rugaciunile unora pentru altii, au valoare si putere inaintea lui Dumnezeu".
Sfantul Grigorie de Nisa zice de asemenea, ca e foarte folositor si placut lui Dumnezeu de a ne aduce aminte, in timpul Sfintei Taine a Euharistiei de cei raposati, care au murit in adevarata credinta.
In Liturghia sa, Sfantul Vasile cel Mare se roaga pentru cei adormiti in Domnul astfel: "Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice", iar in continuare zice sa ne rugam pentru aceia ale caror nume le va citi preotul, "pentru odihna si iertarea sufletelor lor in loc luminat unde nu e intristare, nici suspin, da-le Doamne odihna unde straluceste lumina fetei Tale".
Rugaciunile pentru cei morti si in general toate faptele bune facute pentru ei sunt considerate ca sfinte si pioase ofrande - spunea Sfantul Ioan Damaschin in Cuvantul Sau asupra celor ce au murit in credinta.
Si intrucat rugaciunile si jertfele lui Iov pentru fiii sai ii curateau pe acestia, ce poate impiedica pe Dumnezeu de a curati prin rugaciunile si jertfele noastre pe cei raposati cand Domnul da unora dupa rugaciunea celorlalti. Acesta e si scopul pentru care ni s-a poruncit de a ne ruga unul pentru altul, pentru ca unii sa se vindece prin mijlocirea altora.
Explicand cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, adresate Martei, sora lui Lazar: "Eu sunt invierea si viata, cel care crede in Mine, chiar daca va muri fi-va viu" (Ioan 11, 25), Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Fiindca Iisus Hristos este Stapan al vietii si al tuturor bunurilor, la El trebuie sa cerem ca sa amelioreze soarta raposatilor. Fiind Dumnezeu, El da viata cui voieste".
Tot cu privire la folosul rugaciunilor pentru cei morti, Sfantul Chiril al Ierusalimului scrie in Cuvantul al cincilea: "Noi serbam amintirea raposatilor; intai a patriarhilor, a proorocilor, a apostolilor si a martirilor, pentru ca dupa cererile si rugaciunile lor, ale noastre sa fie ascultate de Dumnezeu, in al doilea rand ne rugam pentru raposatii Sfintii Parinti si episcopi si in al treilea rand, ne rugam pentru toti acei dintre noi care au murit si credem cu tarie ca rugaciunea e de un mare ajutor pentru sufletele in favoarea carora ea este facuta si pentru care se face Jertfa Sfintei Liturghii".
"intre noi si voi s-a asezat o prapastie mare, astfel ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi, ori de acolo la noi sa nu poata sa treaca". Este exact ceea ce spune Biserica. Bariera aceasta este de netrecut cand cineva aflat intr-o parte sau alta a ei ar vrea s-o depaseasca, dar pentru Domnul ea nu constituie o bariera. Cei ce in viata de aici si-au taiat de bunavoie orice posibilitate, ca odata ajunsi dincolo Biserica sa nu poata mijloci prin rugaciuni pentru schimbarea in bine a starii lor, acestia au intr-adevar in fata lor o asemenea bariera. Ea nu este de netrecut pentru Domnul, dar nimeni nu poate fi mantuit impotriva vointei sale. Ar fi poate absurd sa se invoace in acest caz dragostea lui Dumnezeu.
Dupa cum stim, Domnul Hristos, in timpul mortii Sale, a fost in mormant cu trupul, dar cu sufletul s-a coborat la iad pentru a elibera de cursele vrajmasului pe cei credinciosi, pe cei ce au adormit cu credinta in Mesia. Daca Domnul a mantuit in trecut din chinurile iadului pe anumiti oameni, El poate face acest lucru si in prezent si in viitor cu toti aceia care au adormit cu credinta in El si neintinati cu prea multe si grele pacate de moarte. Ei nu beneficiaza de aceasta indurare in urma suferintelor si a meritelor pe care eventual si le-ar castiga dupa moarte, ci datorita mijlocirilor facute pentru ei de Biserica luptatoare, intrucat insusi Mantuitorul ne spune: "Si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face" (Ioan 14, 13). Deci El nu lasa fara efect Jertfa euharistica si rugaciunile ce le facem pentru raposati.
Daca "sangele lui Iisus ne curateste pe noi de orice pacat", atunci acelasi sange curateste de tot pacatul si pe decedatii pomeniti la Sf. Liturghie pentru care preotul, in momentul cand pune miridele in Sf. Potir, se roaga: "spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit sangele Tau pentru rugaciunile Sfintilor Tai".
La ortodocsi s-a pastrat obiceiul din vechime de a se savarsi rugaciuni pentru cel mort la trei zile, la noua zile, la patruzeci de zile. Semnificatia momentelor amintite este plina de continut si indeobste respectata.
In ziua a treia ne rugam Mantuitorului Hristos ca El, care a inviat a treia zi, sa invieze si pe raposat in ziua invierii obstei. In ziua a noua mijlocim pe langa Dumnezeu ca sufletul raposatului sa se invredniceasca partasiei celor noua cete ingeresti; in ziua a patru-zecea rugam pe Dumnezeu-Fiul ca precum El s-a inaltat la cer la 40 de zile, asa sa se inalte si sufletul raposatului in corturile dreptilor.
In sambetele Postului Mare se fac de asemenea pomeniri pentru cei morti, cei vii cerand de la Dumnezeu iertare si mila pentru fratii lor raposati. In sambata din ajunul Cincizecimii ne rugam ca Dumnezeu sa invredniceasca pe cei raposati de darurile Sfantului Duh, asa cum a invrednicit pe cei vii.
In general rugaciunile se unesc cu jertfa cea fara de sange, la Sfanta Liturghie si sunt insotite cu impartirea de milostenii si cu faceri de bine. "Cand tot poporul si ceata sfintilor - zice Sfantul Ioan Gura de Aur - sta cu mainile ridicate in fata Sfintei Jertfe, cum sa nu ne aducem aminte de fratii nostri cei trecuti la locul pacii si cum sa nu ne rugam lui Dumnezeu pentru ei".
|
