Cee ace spui tu contrazice spusele lui Hristos cand vorbeste de 'cea mai mare porunca': ea este una. Iubirea de Dumnezeu si de aproapele sunt unite intr-o singura porunca.
Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.

Eu unul inteleg ca iubirea de Dumnezeu trece prin aproapele.
Chiar Hristos ne avertizeaza ca nu putem sa iubim pe Dumnezeu
daca nu-l iubim pe aproapele. Daca ceea ce se vede nu putem
iubi, cum vom putea iubi ceea ce nu se vede.
Iar ascultarea la fel, faci ascultare fata de aproapele ca sa faci
ascultare fata de Dumnezeu. Toate trec prin aproapele, in el Il
gasesti pe Hristos, prin iubirea lui Il iubesti pe Hristos, prin ascultare
fata de el faci ascultare fata de Hristos, prin apropierea lui Il apropii
pe Hristos, prin purtarea sarcinii lui duci crucea Lui Hristos.
Iertare.

Si a zis [COLOR=#0000ff]Domnul Hristos[/COLOR] asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta [COLOR=#0000ff]evanghelie de la Marcu[/COLOR]: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa." - deci: "vreau sa ai mila fata de oameni; sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. Astea n-au nici o valoare acuma, s-au implinit toate. Invatati-va, oameni buni, invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa". Jertfa de animale n-are nici o valoare. Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.
[SIZE=2][SIZE=2]http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...teofil-paraian

Vad deci o diferenta intre prima porunca si a doua, caci nu se spune sa ne iubim pe noi, ci pe Dumnezeu "din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta", iar pe aproapele ca pe noi insine, adica sa avem mila.
Dragostea fata de aproapele este superioara doar jertfei de animale. Si mai usoara pentru noi.
Matei, 22,
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in lege?
37.El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 38.Aceasta este marea şi întâia poruncă. 39.Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40.În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

[/SIZE][/SIZE]

Exact , ai subliniat foarte bine ! Nesocotind pe cel de lângă noi, Îl ignorăm pe Dumnezeu , suntem simplii farisei şi nimic mai mult .

Ai dreptate, se face o deosebire si sunt spuse sub forma a doua porunci, dar se spune 'asemenea acesteia'.

Ganditi-va si la pilda judecatii, cand Hristos va spune: veniti la mine, caci m-ati vazut flamand si m-ati hranit, m-ati vazut gol si m-ati imbracat etc Iar cand ei zic ca nu au facut asa ceva lui Hristos, El le raspunde: 'De cate ori faceti unele ca acestuia celui mai mic dintre voi, mie mi le faceti.'

Hristos este prezent in fiecare om (facut dupa chipul Lui, si cu care El s-a unit prin intrupare).

Draga Anca, iubirea de Dumnezeu, asa cum foarte bine ai "citat-o"
si tu mai sus, ramane o simpla abstractie fara iubirea de aproapele.
Iubirea de Dumnezeu se IMPLINESTE prin iubirea de aproapele, altfel
ramane formala. Suntem plini de formalisme, mai adaugam unul?
Iubirea ta nu ajunge direct la Dumnezeu, ci numai prin aproapele.
Jertfa ta, care e expresia cea mai directa a iubirii, se face catre
aproapele, si numai prin aproapele ajunge la Dumnezeu. Dumnezeu
nu are nevoie de jertfa noastra, ci aproapele e cel ce are nevoie.
De aceea toate cate le facem aproapelui sunt considerate ca le
facem Lui Hristos. Hristos nu spune sa-mi dati mie sa mananc, sa
beau, etc., ca nu are nevoie de asa ceva, ci aproapele are nevoie.
De aceea mantuirea noastra sta in relatia cu aproapele, ca altfel
ne-am putea mantui si singuri.
Iertare.

Ma bucur, Fani, ca esti de acord, mai ales ca iubirea de Dumnezeu presupune mult mai multe decat numai dragostea de aproapele: rugaciunea, inchinarea, metania; ori toate acestea nu le facem in fata aproapelui, sau chiar a noastra.

Citind unele postari am gasit exprimata ideea ca e suficient sa il iubesti, in sens omenesc, adica fara a tine cont de Evanghelii, pe aproapele. Aceiasi erau si pentru o iubire a propriei persoane, in sens de rasfat, chiar de idolatrie a propriului corp. De aici nevoia mea de a sublinia diferenta.

Intr-adevar, iubirea de Dumnezeu devine adevarata doar dublata fiind de dragostea, in sens de mila, fata de aproapele. Trebuie sa fim atenti la caderile inerente in dragostea noastra fata de aproapele, care au si ele rolul lor in cresterea noastra spirituala; sa le depasim, ca sa nu confundam cumva, cum zice si Cristian, dragostea formala, fariseismul, cu iubirea adevarata, din toata inima. Are insa grija Dumnezeu sa ne puna la incercare si sa ne dea inapoi, atunci cand suntem tentati sa ne mintim... frumos.
Sa fim insa fiecare atenti la propriul nostru fariseism, pe care il avem intr-o masura mai mica sau mai mare cu totii, pana cand nu ne sfinteste Dumnezeu prin mare mila Sa, si ne ia toate pacatele si le arunca la groapa cu gunoi. Dar pana acolo mai e cale lunga si mai avem inca multe lupte de dus cu noi insine.

Draga MariS, nu sunt sigura ca ai dreptate in aceasta privinta. Sunt acum sub influenta lecturii despre calugarii manastirii Pecersca, a Pesterilor de la Kiev. Viata lor dedicata exclusiv lui Dumnezeu in prima parte, cea de nevointa, nu i-a lipsit mai incolo de sfintire. Am citit ca si in alte manastiri calugarii nu trebuie sa faca milostenie, caci si aceasta se face abia dupa ce se ajunge la deosebirea duhorilor, deci nu la intamplare. Milostenia este insa permisa oricand mirenilor.
Problema mea mare nu e lipsa dragostei pentru aproapele, care e aproape imposibila, atata timp cat citesti Scriputurile si scrierile Sfintilor Parinti; ci mai degraba dragostea prost inteleasa pentru aproapele, acordandu-i, din nestiinta, suport in cele rele, in loc de cele bune si idolatrie, dragoste fara discernamant.
Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine. Dar nici a avea mila fara rugaciune nu se poate. Nici credinta fara fapte, nici fapte fara credinta.

Acela nici nu Il iubeste pe Dumnezeu. Din dragostea catre Dumnezeu primim, in dar, si asemanarea cu El. Nu exista nici o virtute in om, care sa nu fi fost in Dumnezeu dintotdeauna. De aceea ni se spune "fiti dumnezei!", caci Dumnezeu este bun, iertator, milostiv, dinainte sa ne nastem noi pe pamant. Dumnezeul este chiar primul credincios. Asa ne spune Scriptura. Este credincios fagaduintei Sale.

Draga Anca, inteleg foarte bine ce vrei sa spui, ba chiar si cat de departe
bat cuvintele tale. Sigur, ai dreptate in ceea ce afirmi. Sigur, metaniile,
rugaciunile si inchinarile sunt foarte bune, dar atentie, pot fi la fel de bine
doar formale si inselatoare. satana e specialist in tragerea de mana dreapta.
Pe cand iubirea de aproapele fiind concreta e mai greu de inselat. Plus ca
nu te lasa sa pici in autoiubire si mai ai si beneficiu iubirea lui pentru tine.
De-aia insist ca iubirea de Dumnezeu e din doua bucati: prima catre aproapele
si de la el spre Dumnezeu. Pentru ca verificarea se face in aproapele si e
mai sigura aceasta verificare, decat autoverificarea ta subiectiva.
Iertare.

Iubirea fata de Dumnezeu înseamna slujirea Lui. Este o iubire manifestata prin fapte, dupa cum zice Domnul: (Ioan 14, 21) Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.

Între aceste porunci este si iubirea aproapelui, dar aceasta iubire nu este porunca cea mai importanta, asa cum se exagereaza inclusiv pe acest topic. Porunca cea mai importanta este renuntarea la lume, la viata de acum.

Vedem cum au trait Sfintii, renuntând la posesiunile lor materiale, unii simulând nebunia pentru a fi lipsiti de orice mângâiere venita din partea oamenilor. Niciunul nu a dus o viata confortabila asa cum vrem noi sa ducem. Aceasta este slujirea lui Dumnezeu, ei sunt singurul model.

Si fariseii credeau ca-L iubesc pe Domnul si ca respecta toate
poruncile Sale. Erau chiar cei mai tipicari in aceasta privinta.
E drept ca n-aveau iubire fata de aproapele. Ce sa-i faci, nu
era trecuta printre porunci. Si L-au confundat pe Domnul cu
unul ce vine in numele altuia.
Si atunci Domnul le-a spus ucenicilor cum sa se recunoasca
pe ei ca urmasii Sai si cum sa se verifice ca sunt cu adevarat
crestini: sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit Eu. Imi
cer scuze, n-am pus ghilimelele pentru ca am citat din memorie.
Iertare.

Mari, nu zice nimeni sa nu ne purtam bine cu aproapele, este de altfel si usor.

Dar scopul vietii noastre, preocuparea noastra trebuie sa fie dobândirea Duhului Sfânt, unirea cu Dumnezeu. Cu aproapele interactionam doar în anumite momente dar cu Dumnezeu suntem permanent si puterile noastre sufletesti si trupesti trebuie îndreptate spre ramânerea în Dumnezeu în rugaciune si slujire permanenta.

Preocuparea si vorbitul excesiv despre dragostea fata de aproapele tradeaza ramânerea la nivel teoretic, intelectual a credintei. Noi suntem chemati sa cunoastem mistic pe Dumnezeu, nu sa pierdem timpul cu rationamente si fapte de milostenie a la maica tereza.

Si totodata noi nu stim cu sa actionam spre binele aproapelui, ceea ce noua ni se pare bun poate fi vatamator, numai Dumnezeu stie ce e folos si de la El trebuie sa asteptam inspiratia pentru faptele noastre.

MariS, dar cine a vorbit de autoverificare? Oare am spus undeva ca nu e necesar duhovnicul? Nu. Am spus doar sa nu ne preocupe mai mult fatarnicia altora, cum vad din cand in cand cate o tendinta, ci doar a noastra proprie.
In rest nu cred nici eu ca iubirea de Dumnezeu poate exista fara iubirea fata de aproapele, caci doar asa ne-a spus si Mantuitorul. Dar si in privinta iubirii fata de aproapele sa-l intrebam pe duhovnic, caci si aici ispita ne poate face sa gresim in mod regretabil.
Deci, dupa tine, calugarii in prima lor perioada de ascultare, cand se dedica "doar" rugaciunii si nu li se permite milostenia, nu au si nu cultiva iubirea de Dumnezeu?!? Sa privim totusi problema in ansamblul ei.

Cum suntem noi chemati sa-L cunoastem mistic in antiteza cu felul practic de leganat in brate al copiilor culesi de prin ghenele de gunoi inainte cu citeva ore de a muri facut cu dragoste de surorile maicii Teresa?

Care este "cunoasterea" ta mistica?..simpla si SEACA participarea la Liturghie?, tamiierea? impartasirea? fara schimbari ale fiintei asa cum des vedem in noi si in altii?..dupa care fuguta in patut si la chefuri?

Andrei, in locul tau as mai reflecta o leaca inainte de a judeca ce facea M Teresa cu "leprosii" strazilor...numai pentru faptul ca nu era Ortodoxa... Astept in sensul asta mai mult de la tine

Eu inteleg ca pe aproapele nu trebuie sa-l adori ca pe Dumnezeu.
Inteleg asta, foarte bine. Voi puneti accentul pe acest lucru. Ca
Dumnezeu trebuie adorat din tot sufletul pe cand aproapele numai
iubit. Asta inteleg. Numai ca eu spun ca fara suportul aproapelui
cam greu ajungi la o adorare autentica a Lui Dumnezeu. N-ai
verificare. Duhovnicul te indruma, dar nu-ti cantareste iubirea
ca nu e Dumnezeu sa patrunda pana la despartitura duhului.
Rugaciunile calugarilor pusi sub ascultare sunt foarte bune si
ajuta mult la curatirea lor interioara. Dar si ei fac iubire de
aproapele, macar ca numai prin amintirea lor in rugaciune, ca
daca se roaga numai pentru ei tare ma tem sa nu se trufeasca.
Iertare.

MariS draga, dar ai gasit scris de cineva pana aici, ca se poate lipsi a da iubire, mila aproapelui?!? Nu a afirmat nimeni acest lucru. Chiar daca mai gresim in aceasta privinta, caci e omenesc a gresi, totusi stim de acum cu totii, ca trebuie sa aratam mila fata de aproapele, altfel iubirea noastra pentru Dumnezeu nu e decat declarativa.
Si apoi, nu doresc sa inteleaga cineva, ca se poate si fara rugaciune, caci nu se poate. In fapt ne este mai usor sa avem mila de cineva, caci o facem din cand in cand, cand vrem noi si putem, decat sa facem rugaciunea neintrerupta. Nu esti si tu de acord cu acest lucru?

Rugaciunea continua e una , milostenia si dragostea permanenta fata de cel de langa noi este complet altceva ! Din comoditate si nu numai , unii prefera doar prima varianta ! ! ! . . .

Asa este. Si la care esti mai deficitar? Eu la amandoua: la prima ca nu folosesc timpul cum trebuie; iar la a doua din lipsa de bani. Dar tu?

La prima stau bine ( inclusiv la serviciu ) , la a doua este loc de mai bine şi de continuitate , consecvenţă. De bani ? Din moment ce-ţi permiţi să vi de patru ori în România în fiecare an, nu, nu cred aşa ceva ! Eu nu-mi permit să merg la Focşani cu maşina de patru ori pe an , dar să merg de atâtea ori în Suedia, Norvegia, Danemarca sau mai ştiu eu pe unde. Adevărul e , că atunci când vrei , poţi ! Nu există nu pot ! Ai şi tu dreptatea ta, dar. . .

Ba da, sunt de acord cu tine. Rugaciunea continua e necesara chiar.
Dar si in rugaciunea continua e bine, macar din cand in cand, sa-i
includem si pe ceilalti. Sa n-o faci doar pentru tine. Asa fac eu,
dar asta nu-i un canon ca sa-l prescriu si altora.
Draga Anca, pana la urma ne-am clarificat si cred ca e bine sa
mai discutam si asa. Noi am pus un pic accentele diferit, dar nu
ne contrazicem. As zice ca ne completam.
Iertare.

DA, MariS, totul e bine daca se termina cu bine. Si ca sa nu-l uit pe aproapele, am in Ceaslov un acatist cu toti cei, pe care ii pomenesc zilnic la rugaciune. O idee buna, ca sa nu-mi uit indatoririle. Dar noi vorbeam in principiu, nu special despre mine... dar daca imi spui numele de botez, te voi pomeni cu drag si pe tine. Pe mine ma cheama Anca.

Mda, un om deosebit de-aici, de pe forum m-a invatat ca milostenia poate imbraca mai multe forme, de exemplu a fi alaturi de cineva care sufera, a spune cuiva o vorba buna, a deschide usa unui om singur... nu neaparat a da bani...

Pe mine ma ajuta firmele aviatice cu razboiul preturilor, si luand bilete din timp, imi iese f ieftin. Deci nu am gresit cu nimic in afirmatia mea despre bani. Dealtfel am renuntat si la farduri si la cochetarie; deci economie de bani. Am si o mica gradina de legume, care iarasi ma ajuta...In general nu imi place sa mint; asa ca presupunerile nu-si au locul aici!

O, Doamne, aşa este Elizabeta ! Tot timpul suntem măcinaţi obsesiv de banii ăştia nenorociţi ! Şti tu oare cât valorează şi un zâmbet de îngăduinţă, un sfat venit din suflet , o vorbă bună ? Sunt sigur că tu şti . Valorează poate mai mult decât mii de comori lumeşti !

Draga Anca, nici nu ma gandeam sa castig o rugatoare pentru
pacatosul de mine. Prenumele meu e Marinica, iar numele incepe
cu litera S. Acum stii de unde vine MariS_. Liniuta de subliniere
am dat-o ca-mi cerea cel putin sase litere la inscriere. Ai intrat
la inima mea, Anca, si in rugaciune, binenteles.
Iertare.
Doamne ajuta!

Da, dragul nostru Cristi, am aflat cand faceam un tratament cu radiatii la institutul oncologic si un copil in carucior, venit si el la tratament cu parintii lui, mi-a zambit, incurajandu-ma, caci eu urmam si imi era foarte frica, dar mi-a spus sa nu ma tem, ca trece...off, ce greu a fost...dar...iata ca un copil poate mai bolnav decat mine a facut mai mult decat toti...

Sigur ca da, elizabeta, caci milostenia se face si cu o rugaciune si cu o vorba buna; dar cum in Romania sunt biserici, oamenii sufera mai ales din cauza lipsurilor materiale. De aceea am pomenit de bani, ca pe aici nu prea am cui face milostenie. Un cunoscut de-al meu a umblat mai multe ore (!) ca sa dea niste pachete cu mancare petnru sufletul tatalui lui. L-a refuzat toata lumea, chiar daca stateau practic la cersit. Dar vroiau doar bani si baututra. Iata deci inca un inconvenient al celor din diaspora. Dar Domnul nu ne lasa si prin prietenii de acasa aflam de nume si adrese ale celor nevoiasi din tara, pe care ii ajutam cu toata dragostea.

Imi pare rau pentru prietenul tau (sau cunoscutul tau). Stiu ce spui, din pacate. Poate sa faca altceva, intr-o asemenea situatie: sa dea intr-adevar pomelnice in tara, dar mai ales sa se roage, atunci cand nu poate sa dea de pomana lucruri materiale. Nu spun asta de la mine, pentru ca eu nu sunt decat o biata pacatoasa, dar spun asta din invataturile Sfantului Serafim de Sarov. Apoi, mai poate sa-i si viziteze pe cei singuri, asta daca nu sunt suspiciosi...

Iti multumesc si eu din tot sufletul meu de pacatoasa.
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri sa ne mantuim si noi.
Doamne ajuta!
P.S. Pomenirea la rugaciune o facem multi de pe acest forum de multa vreme. Ne rugam unii pentru altii, chiar daca ne mai tachinam din cand in cand... in strafunduri insa dragostea pentru aproapele este intacta, ca sa nu-L ranim iar si iar pe Hristos, Care ne iubeste neconditionat.

Multumesc, elizabeta; ii voi transmite...

...am uitat sa pun si linkul...
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
...uite, un mic pasaj: "Dobandeste harului Duhului Sfant si prin practicarea celorlalte virtuti, de dragul lui Hristos. Fa negot duhovnicesc cu ele; fa negot cu acelea care iti aduc profitul cel mai mare. Strange capital din belsugul harului lui Dumnezeu, aduna-l in banca cea vesnica a lui Dumnezeu, care iti va aduce dobanda nematerialnica, nu patru sau sase procente, ci suta la suta pentru o rubla duhovniceasca, si chiar nesfarsit mai mult decat atat. De pilda, daca rugaciunea si privegherea iti dau mai mult har de la Dumnezeu, roaga-te si privegheaza; daca postirea iti da mult din duhul lui Dumnezeu, posteste; daca milostenia iti da mai mult, fa pomeni. Masurati fiecare virtute facuta din dragoste pentru Hristos in acest fel."

Inca odata multumesc, elizabeta draga. Sf. Serafim de Sarov este Sfantul apropiat de sufletul meu, a carui viata am citit-o si m-a impresionat profund. Imi aduc aminte de acest sfat, dar uit de el, sau poate inca nu am ajuns sa excelez nici in rugaciune, nici nu sunt o postitoare desavarsita, si nici altele nu le fac cum ar trebui...
Iti multumesc si in numele prietenului nostru, care va fi cu siguranta foarte impresionat de gandul tau frumos de a-l ajuta.
Sa-ti rasplateasca bunul Dumnezeu gandurile tale frumoase pentru altii.
Doamne ajuta!

Draga mea Anca, te rog din inima sa nu-ti mai faci atatea probleme; trebuie doar (sa incercam cu sinceritate) sa mergem cu simplitate pe calea Domnului, eu asa cred...de restul se va ocupa El...daca ne punem la dispozitia Lui...
Doamne ajuta!...si sa aveti parte de roade binecuvantate (atatea cate vor fi) dupa acest post!...

Duhovnici din acestia inca mai exista printre noi... cine ii cauta ii gaseste!

Iti multumesc, elizaveta, ca ma mangai si pe mine cu cuvintele tale de imbarbatare. Multa lume asteapta rezolvari de tot felul dupa acest Post... si eu la fel.
Sa te auda bunul Dumnezu si sa ne aduca tuturor usurare si iesire din impas, odata cu bucuria Sarbatorii Venirii Lui printre oameni.
Da, stiu si simt ca El le face pe toate, atunci cand lucrurile se insiruie atat de neasteptat de frumos... dupa un drum greu, pe care cu greu m-am tarat de la o zi la alta. Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Cred ca ai dreptate...m-am pripit cu afirmatia!
Iertare.

Ai dreptate, dragostea de Dumnezeu vine mai intai, dar ea se incarneaza in dragostea pentru aproapele.
Din pildele despre judecata, ce reiese?
Vom fi primiti in Imparatie daca
- acceptam inviatia la 'nunta'
- avem vesmant potrivit (iar pt asta ne rugam de Paste 'lumineaza haina sufletului meu...')
- ne purtam cu aproapele de parca ar fi Hristos
- nu suntem nesimtitori la suferinta celui de langa noi (Lazar)
- folosim bine darurile pe care ni le da Dumnezeu, unuia mai multe, altuia mai putine (pilda talantilor)
- nu judecam, iertam (pilda celui care nu iarta datornicului)
- ne nastem din apa si din Duh si mancam Trupul Lui

Am uitat ceva? Precis...
Nu ma simt bine azi, iertati - n-am apucat sa citesc tot ce s-a scris.

Fani draga, cred ca "incarneaza" nu e cuvantul cel mai potrivit; si poate duce in eroare. Poate ca "se reflecta" ar fi mai potrivit, caci daca eu imi arat dragostea fata de aproapele rugandu-ma pentru el, nu putem vorbi de o incarnare...nu?

"In dragostea noastra catre aproapele se ascunde marea noastra dragoste catre Dumnezeu"
Pr. Paisie Aghioritul. (Cartea "Patimi si Virtuti")

Citesc de cateva zilele postarile voastre si ma bucur... Unii sunt rationali altii sunt sensibili. Dar toti aveti in fata Iubirea Lui Hristos. Foarte frumos subiect!
Ieri am gasit acest cuvant al parintelui nostru drag, Gheronda Paisie. Am simtit ca reprezinta o insumare (daca-mi este permis sa ma exprim astfel) a tuturor discutiilor de pe acest topic. De aceea vi-l daruiesc!
Bucurie!

ps- potrivit este si cuvantul pr Arsenie "Orice suspin poate fi o rugaciune si orice rugaciune un suspin"
Suspin=Jerfta daruita aproapelui ajutand trupeste cu si din iubire
Rugaciunea= Jertfa daruita aproapelui priveghind nopti in sir ptr el cu si din din iubire
Insumarea?
"In dragostea noastra catre aproapele se ascunde marea noastra iubire catre Dumnezeu"