|
Corul Evloghia - Trei crai de la rasarit
|
Troparul Nasterii Domnului - Grupul Psaltic Stavropoleos https://www.youtube.com/watch?v=hyGKGI3qkbk
Hristos Se Naste - Grupul Psaltic Stavropoleos https://www.youtube.com/watch?v=VFgyOkcta_Y |
|
http://www.crestinortodox.ro/comunit...4424/95278.jpg
Ziua următoare Nașterii Domnului - ziua tainei în care Maica Domnului a unit pe veci toată omenirea cu Dumnezeu, prăznuim sărbătoarea cu numele de "Soborul Maicii Domnului". Cu această ocazie cinstim mai ales persoanele legate de Nașterea Mântuitorului: Maica Domnului, fericitul Iosif logodnicul, Sfântul Iacov ruda Domnului, Sfântul Prooroc David și ceilalți. Această sărbătoare este o chemare către cei credincioși, spre a fi împreuna, în cinstea Maicii Domnului, aici pe pământ. Dar mai mult, folosirea cuvântului „sobor” în denumirea praznicului ne însuflețește pe noi cu simțirea de a fi mai aproape de atotputernicia cerului, acolo unde Maica Domnului se află preaslavită, fără de asemănare, în mijlocul cetelor tuturor Sfinților și Îngerilor. Suntem chemați, așadar, la o împreună-prăznuire a Maicii Domnului, glasurile noastre unindu-se cu glasurile îngerilor și ale sfinților, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu cinstim o pamânteancă oarecare, ci aducem cuvenita închinare celei care este „mai cinstită decât heruvimii și mai marită, fără de asemănare, decât serafimii”, celei căreia Arhanghelul Gavriil i-a spus: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvantată ești tu între femei!”(Luca 1,28). Să ne rugăm cu toții: "Cuvine-se cu adevărat să Te fericim, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim". AMIN. |
Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cel ce ești necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cel ce ești hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cântăm Ție:
Iisuse, Cel ce din peșteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naștem spre viața de veci; Iisuse, Cel ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăția pruncilor; Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrănește-ne și pe noi cu bunătățile Tale cele duhovnicești; Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfășat, dezleagă-ne și pe noi de blestemul păcatului; Iisuse, Cel ce în brațe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului; Iisuse, Cel ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească și peste noi lumina dumnezeirii Tale; Iisuse, Soarele Dreptății, scoate-ne din întunericul păcatului; Iisuse, Păstorul cel bun, caută-ne pe noi, oile cele rătăcite; Iisuse, Cel ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru noi, dă-ne și nouă smerenie, ca să ne înălțăm la cer; Iisuse, Cel ce ai luat chipul robului, scoate-ne din robia păcatului; Iisuse, Cel ce ai venit să mântuiești lumea, mântuiește-ne pe noi, cei păcătoși; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peșteră Te-ai născut, mântuiește-ne! |
|
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm:
Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne! |
Colindul este o neprețuita zestre spirituala, pe care o moștenim din mosi-stramosi. El este sfânt, pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este si bun, pentru ca acesta veste are menirea sa slujească vieții, sa aducă atâta bine in lume si intre oameni. Din vremuri vechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Crăciun au fost o adevărata scoală de virtuți morale, întărind simțămintele de frățietate si de buna înțelegere.
Colindam, colindam iarna Sculați-vă gazde mari În sara de Crăciun Sculați voi români plugari În sara de Crăciun Că vă vin colindători În sara de Crăciun Noaptea pă la cântători În sara de Crăciun. Colindăm, colindăm iarna Pe la uși, pe la ferești Colindăm, colindăm iarna Cu colinde românești Drumu-i greu și-am obosit În sara de Crăciun De departe am zânit În sara de Crăciun Colindăm, colindăm iarna Pe la uși, pe la ferești Colindăm, colindăm iarna Cu colinde românești Și colinda nu-i mai multă În sara de Crăciun Să trăiască cine-o ascultă În sara de Crăciun Colindăm, colindăm iarna Pe la uși, pe la ferești Colindăm, colindăm iarna Cu colinde românești Colindăm, colindăm… Intr-o zi mai de demult! Intr-o zi mai de demult S-a nascut un fiu prea sfant. Fiul sfant mare-mparat Sa ne scape de pacat. Caci pamantul era plin De pacate si de chin Si se v-a naste-n curand Mantuitor pe pamant. Dintr-o Fecioara curata De Tatal din cer lasata Dintr-o Feciorita sfanta De Tatal din cer iubita. Fecioara se afla-n chin Ceasul nasterii venind Nasterea se-apropia Si Maria se ruga. Ajutor ceresc cerea Ca usor sa nasca ar vrea. Cand colo de catre seara Intr-un staul vechi intrara. Staulul, s-a facut casa Grajdul, palat de matase. Si acolo, colo l-a nascut Pe cel asteptat de mult. Magii de la rasarit La inchinare au venit. Daruri scupe aducand Si catre Iisus zicand. Bucurate Imparate In scutece infasate. Canta canta, corul ingeresc Slava Tatalui ceresc! |
Colinde, colinde - Mihai Eminescu
Colinde, colinde, E vremea colindelor, Căci ghiața se 'ntinde Asemeni oglinzilor. Și tremură brazii Mișcând ramurele, Căci noaptea de azi-i Când scântee stelele. Se bucur copiii, Copiii și fetele, De dragul Mariei Își piaptănă pletele... De dragul Mariei Și al Mântuitorului Lucește pe ceruri O stea călătorului. |
Colo-n sus pe vremea ceea
Colo-n sus pe vremea ceea, În frumoasa Galileia, O Fecioară viețuia Ce Maria se numea. Nazaret era orașul Unde ea-și avea lăcașul; Într-o zi Maria sta Singură și se ruga. Când de-odată ce văzuse? Casa toată se umpluse, De-o lumină lucitoare Ca lumina de la soare. Îngerul Gavriil intrase La Sfânta Fecioară-n casă, Și din zboru-i se opri «Bucură-te», îi grăi. Nu te-nspăimânta Maria Că vei naște pe Mesia Fiul al Domnului va fi Și Iisus se va numi Care cu puterea sa Va împărăți lumea Care cu a sa putere Ne va mântui de rele. |
|
Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curățești pe toți de veninul șarpelui, aducându-i din porțile iadului la Lumina Cea de viață Purtătoare.
Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! |
Sus la poarta Raiului
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului, Paște turma Tatălui, turma Tatălui. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Lângă ea un legănel, leagăn legănel, Cu un copilaș în el, copilaș în el, Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Dar la poartă cine stă? Oare cine sta? Stă chiar Maica Precistă, Maica Precistă. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Copilașul când dormea, puiul când dormea, Maica Sfânta lin cânta Maica lin cânta Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Adorarea magilor Noi umblăm și colindăm, Florile dalbe, Pe Dumnezeu căutam, Florile dalbe, Alergarăm si-L aflarăm, Florile dalbe, În iesle la boi născut, Florile dalbe. Vântul dulce tragănă, Florile dalbe, Pruncul de mi-L leagănă, Florile dalbe, Ploaia caldă Fiul scaldă, Florile dalbe, Neaua ninge, nu-L atinge, Florile dalbe. Pruncul mâinile-și întinde, Florile dalbe, Maica Sfânta le sărută, Florile dalbe, La pământ plecându-ne, Florile dalbe, Și noi sărutându-le, Florile dalbe. Bucuroși să-L prăznuim, Florile dalbe, Cu daruri să-L dăruim, Florile dalbe, Cu stele albe de flori, Florile dalbe, Și-o oaie cu miel prior, Florile dalbe. |
“Glasuri cerești Te-au vestit pământenilor. Urechi pământești Te-au băut în cuvintele vestirii celei bune, Noule Izvor, pe care cei cerești l-au deschis pentru cei pământești care însetau după viață și n-o puteau gusta”. (Sfântul Efrem Sirul)
“Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștiinței. Ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoasca pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” ( Troparul Crăciunului) |
Colindul Din cer senin
Din cer senin, un cor divin Se-aude lin cântând. Păstori cu har, pe culmi apar, Albi miei în dar ducând. O stea din zări, veghind cărări, Spre depărtări arzând. Conduce magi, cu daruri dragi, În albi desagi ducând. Si-un prunc plăpând, cu chipul blând, Stă surâzând, tăcând. Iar Maica Sa Îl legăna Și toți se bucura. Și cerul sfânt și-acest pământ S-a luminat prin Prunc. Și s-au sfințit și s-au slăvit Acei ce L-au primit. Iar noi văzând ne închinăm Și chipu-I sărutăm. Cu dor voim de-ai Lui să fim Și-n veci să Îl slăvim. Din cer senin, un cor divin Se-aude lin cântând... |
Un fulg de nea usor se adaposteste sub lacrima tarzie uitata pe tejgheaua din fata casei. Orasul pare acoperit de glasurile ceresti ale colindatorilor. Privesc spre cer si parca vad Steaua ce a rasarit acum mult timp in Betleem,unde s-a nascut Pruncul Iisus. De ce plang, Doamne? Oare nu ma pot bucura de Tine...de tot ceea ce imi daruiesti? In apropiere de venirea Ta...de ce-mi lasi lacrimile sa cada?
Un simplu ,,de ce" se infinge in inima...Tot de acolo o multime de raspunsuri dau tarcoale unor ganduri nostalgice. Tot din inima porneste ruga ce o inalt spre Slava Ta. Plang de nevrednicia mea...Tu stii asta. Privesc la chipul Tau cel bland...dar lacrimile nu au contenit. Ca un prunc Tatal Te-a trimis noua, in aceasta zi minunata. Cine credea ca Te vei rastigni pentru mine? Durerea de pe Cruce astazi parca as vrea s-o port si eu. Cu sangele Tau, Iisuse sa imi spal camara launtrica...Sa ies din intunericul ce ma cuprinde si sa pasesc spre Lumina Cea adevarata. Spre Lumina ce ma cheama, Lumina ce ma ridica de fiecare data cand cad. Sa alerg spre glasul Tau Cel dulce... Lacrimile sa nu le pot simti. Sa nu simt lumea, sa nu simt pacatul. Sa fiu o pasare ce zboara intr-o singura directie. Sa nu ma pot opri...din acest tainic dor...ce duce la Tine. Sa simt caldura palmelor Tale...Sa ma cuprinzi cu Mangaierea Ta... Strange-ma de mana Iisuse...atat cer...de Nasterea Ta! |
Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerită, veniți să mărim pe Hristos, Mântuitorul nostru, Care Se naște cu trup pentru mântuirea noastră, strigând:
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai pogorât, înalță-ne pe noi la cer; Iisuse, Cel ce ai luat trup ca al nostru, scapă-ne pe noi de patimile trupești; Iisuse, Cel ce ești Domnul Păcii, dă-ne nouă, celor învrăjbiți, pacea Ta; Iisuse, Cel ce ai fost lăudat de toată făptura cea necuvântătoare, dă-ne nouă, celor necuvântători, să Te lăudăm neîncetat; Iisuse, Cel ce pe păstori, prin îngeri, i-ai chemat la Tine, cheamă-ne și pe noi, smeriții; Iisuse, Cel ce darurile magilor le-ai primit, primește și rugăciunile noastre, pornite din inimi smerite; Iisuse, Cel ce la naștere n-ai avut locaș de sălășluire, fă-Ți lăcaș din inimile noastre; Iisuse, Cel ce toate ușile le-ai găsit încuiate, deschide inimile noastre, cele zăvorâte de păcat; Iisuse, Cel ce Te-ai născut la marginea cetății, dă-ne nouă să fugim de deșertăciunile lumii acesteia; Iisuse, Cel ce prima dată ai venit la miezul nopții, când vei veni a doua oară, miluiește-ne; Iisuse, Cel ce Te-ai născut în taina nopții, viața noastră cea plină de păcate în taina nopții o ascunde, miluindu-ne; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peșteră Te-ai născut, mântuiește-ne! |
TE VEI NASTE
Te vei naste iar in lume,vom primi divina veste, Iti vom spune in colinde,iesle veche o sa-Ti dam, Din nadejdile de pace vom mai face o poveste, Ca sa fie bine Doamne,langa Tine sa mai stam. Poate nu ne e colindul bun,ca cel de altadata, Obositi suntem cu totii,vai,pacatele ne dor Dar primeste-ne ofranda langa inima-Ti curata, Si ingaduie iubirii sa mai vrea cuvantul dor. ........Fiul Preaiubit a lui Dumnezeu Tatal,Soarele si Mantuitorul cu care incep toate sarbatorile noastre,Cel ce se naste in ieslea Betleemului,prin zvonul fericitului colind,sa renasca fiorii deplinei bucurii si pacea infratirii in sufletele noastre si sa ne fie nedespartit insotitor pe drumul mantuirii! |
Noapte de vis – timp preasfânt,
toate dorm pe pamânt, doar doua inimi vegheaza, Pruncul dulce viseaza - într-un leagan de cânt. Noapte de vis – timp preasfânt, Dumnezeu râde blând, pieptu-I varsa iubire lumii-i da mântuire - pacea-n ea aducând. Noapte de vis – timp preasfânt, pastorasi vin cântând, îngerii cânta osana, noua vestesc bucuria: - Domnul e pe pamânt! |
Colinda: Intr-o zi mai de demult!
Intr-o zi mai de demult S-a nascut un fiu prea sfant. Fiul sfant mare-mparat Sa ne scape de pacat. Caci pamantul era plin De pacate si de chin Si se v-a naste-n curand Mantuitor pe pamant. Dintr-o Fecioara curata De Tatal din cer lasata Dintr-o Feciorita sfanta De Tatal din cer iubita. Fecioara se afla-n chin Ceasul nasterii venind Nasterea se-apropia Si Maria se ruga. Ajutor ceresc cerea Ca usor sa nasca ar vrea. Cand colo de catre seara Intr-un staul vechi intrara. Staulul, s-a facut casa Grajdul, palat de matase. Si acolo, colo l-a nascut Pe cel asteptat de mult. Magii de la rasarit La inchinare au venit. Daruri scumpe aducand Si catre Iisus zicand. Bucurate Imparate In scutece infasate. Canta canta, corul ingeresc Slava Tatalui ceresc! |
Colindul Buna vremi, buna sara
Bună vremi, bună sara Gazdă bună, gazdă mare Am vinit cu vorbi buni După datini străbuni. Prin nămeți și ger Cu papuci de cier Cu toc oțelit Am venit Să facem urare Pentru fiecare Viață peste ani La mulți ani! Să vă fie casa plină De belșug și de lumină Pâinea să fie cât roata Și-n casă mai mare gloata. Prin nămeți și ger Cu papuci de cer Cu toc oțelit Am venit Săfacem urare Pentru fiecare Viață peste ani La mulți ani! Prin nămeți și ger Cu papuci de cer Cu toc oțelit Am venit Să facem urare Pentru fiecare Viață peste ani La mulți ani! |
|
Colo-n sus pe vremea ceea
Colo-n sus pe vremea ceea, În frumoasa Galileia, O Fecioară viețuia Ce Maria se numea. Nazaret era orașul Unde ea-și avea lăcașul; Într-o zi Maria sta Singură și se ruga. Când de-odată ce văzuse? Casa toată se umpluse, De-o lumină lucitoare Ca lumina de la soare. Îngerul Gavriil intrase La Sfânta Fecioară-n casă, Și din zboru-i se opri «Bucură-te», îi grăi. Nu te-nspăimânta Maria Că vei naște pe Mesia Fiul al Domnului va fi Și Iisus se va numi Care cu puterea sa Va împărăți lumea Care cu a sa putere Ne va mântui de rele. |
Sus boieri
Sus boieri, nu mai dormiți Vremea e să vă treziți Casa să v-o măturați, Flori de măr Și masa să v-o-ncărcați. Flori de măr. Că umblăm și colindăm Și pe Domnul lăudăm. În seara Ajunului, Flori de măr Până-ntr-a Crăciunului. Flori de măr. Că S-a născut Domn prea bun Flori de măr În sălașul lui Crăciun, Flori de măr Că S-a născut Domn frumos Flori de măr Cu numele de Hristos, Flori de măr. |
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne!
Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Cel ce s-a împărtășit de insuflarea celei preabune, Adam cel din țărână și în stricăciune a alunecat prin amăgirea femeii, din femeie văzând pe Hristos a strigat: Cel Ce pentru mine, ca mine Te-ai făcut, Sfânt ești, Doamne! Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din țărână făcându-Te, Hristoase și cu împărtășirea trupului căzut, l-ai împărtășit pe acesta de firea cea Dumnezeiască, Om făcându-Te și rămânând Dumnezeu, Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne. Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Betleeme, Împăratul domnilor Iudeii, veselește-te! Că Cel Ce paște pe Israel și stă pe umeri de Heruvimi, Hristos, din tine Strălucitor a ieșit și a înălțat fruntea noastră și peste toți împărățește. * |
În seara de Crăciun
de George Coșbuc Afară ninge liniștit, În casă arde focul; Iar noi pe lângă mama stând, Demult uitarăm jocul. E noapte, patul e făcut, Dar cine să se culce? Când mama spune de Iisus Cu glasul rar și dulce. Cum s-a născut Hristos în frig, În ieslea cea săracă, Cum boul peste el sufla Căldură ca să-i facă. Cum au venit la ieslea lui Păstorii de la stână Și îngerii cântând din cer, Cu flori de măr în mână. |
Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curățești pe toți de veninul șarpelui, aducându-i din porțile iadului la Lumina Cea de viață Purtătoare.
Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Toți cei ce erați cufundați în pierzare, izbăvindu-vă de sub mâna celui rău, ridicați-vă cu cântări de laudă, slăvind pe Hristos, pe Binefăcătorul, Cel Ce a venit la noi din marea Lui milă. Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Din rădăcina lui Iesei odrăslind, hotarul firii l-ai depășit, Fecioară; căci tu ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de ani, precum a binevoit; Care te-a păzit Nestricată, Stăpână. |
Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curățire ești, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ție cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine; să vii dăruindu-ne și cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.
|
Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din țărână făcându-Te, Hristoase și cu împărtășirea trupului căzut, l-ai împărtășit pe acesta de firea cea Dumnezeiască, Om făcându-Te și rămânând Dumnezeu, Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Betleeme, Împăratul domnilor Iudeii, veselește-te! Că Cel Ce paște pe Israel și stă pe umeri de Heruvimi, Hristos, din tine Strălucitor a ieșit și a înălțat fruntea noastră și peste toți împărățește. |
Ca Ploaia pe Lână Te-ai pogorât în pântecele Fecioarei, Hristoase și ca niște picături ce picură pe pămînt au cazut înaintea Ta, Mântuitorule, etiopienii și tarsienii, insulele arabilor, Saba și cei ce stăpânesc tot pământul midienilor.
Slavă Puterii Tale, Doamne! |
Iată Fecioara, precum s-a zis de demult, în pântece zămislind, a născut pe Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut Om și a rămas Fecioară, prin care împăcându-ne noi păcătoșii cu Dumnezeu, pe Aceasta ce este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credință, o lăudăm.
*Amin ! |
|
Colind- Sub poalele cerului
Sub poalele cerului Sub aripa norului, Este-un leagăn de mătase Împletit în vițe șase. Dar în leagăn cine-mi sta? Sta Maria Fecioara. Cu codița pe spinare Și coase la bețișoare. Stă Maria cu Iisus Și privește la Apus. Leagănul mi-l legăna Soarele mi-l mângâia. |
Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înțelegător al dreptății; și Steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viață, Slavă Ție!
|
|
Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înțelegător al dreptății; și Steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viață, Slavă Ție
|
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
|
În Taină Te-ai născut în peșteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Și a adus Ție pe magi, care Ți s-au închinat cu credință; împreună cu care miluiește-ne pe noi.
|
Cântarea 1,*glasul 1.
Irmosul: Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Și din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Ființă cu Tatăl și cu noi oamenii Îl slăvim. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Pântecele Sfânt a purtat pe Cuvântul Cel Închipuit cândva în rugul ce ardea și nu se mistuia, Dumnezeu fiind și în chip omenesc văzut, Care a dezlegat din blestemul cel de demult pântecele Evei; pe Acela Îl slăvim. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Steaua a arătat magilor pe Cuvântul, Cel Ce a venit să oprească păcatul. Pe Cel Milostiv în peșteră săracă și în scutece văzându-L ei înfășat, s-au bucurat de El, ca de un Om și Domn. Catavasie: Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit. Catavasie: Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Și din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Ființă cu Tatăl și cu noi oamenii Îl slăvim. |
Cântarea a 3-a.
Irmosul: Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălțată a vrăjmașului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreți mai presus de păcat, întăriți neclintit pe temeiul credinței. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Nașterea Sfântă a Celei Preacurate, mai presus de gând văzând-o păstorii, s-au înfricoșat de Minunea cea Mare. Îngerii cântând, lăudau pe Stăpânul, fără sămânță Întrupat din Fecioară. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Din înălțimea cerului, Împăratul vine la noi, din Curata Fecioară, Dumnezeu fiind, dar în vremea din urmă Cuvânt Întrupat; ca să cheme la Sine din stricăciune pe omul cel zidit întâi. Catavasie: Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne! Catavasie: Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălțată a vrăjmașului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreți mai presus de păcat, întăriți neclintit pe temeiul credinței. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:49:24. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.