Cine decide cine va muri la nastere? Stiu destule cazuri in care doctorul a decis ca trebuie avort, femeia nu a vrut, dar au trait bine-mersi amandoi sanatosi. Cine plateste pentru vietile ucise aiurea in cazuri de acestea?

Ultima parte e doar o pledoarie fara fundament.

Cine decide cine va muri la nastere? In primul rand femeia si, daca e cazul, in al doilea rand partenerul ei. Nu tu, nu eu, si in nici un caz statul sau orice alta organizatie. Daca medicul sfatuieste un avort iar parintii nu doresc asta nimeni si nimic nu are dreptul sa ii oblige sa isi schimbe opinia.

Cine plateste? Daca crezi in Dumnezeu atunci intreaba-L pe El, nu pe mine. Eu stiu doar ca un om nu are dreptul sa isi impuna opinia asupra altuia, mai ales in astfel de situatii.

Si ultima parte nu era o pledoarie fara fundament, era opinia mea personala. Nu era menita ca nimic altceva.


P.S. Eu fac pauza pana maine. Noapte buna tuturor.

Doamne ajuta!
 

PSALMUL 52 al lui David.

1. Zis-a cel nebun intru inima sa: << Nu este Dumnezeu! >>



La multi ani cu sanatate sa avem alaturi de cei dragi!!

Haha,felicitari :D

As mai adauga si semnatura mea.An nou fericit si tie Zburatorul

pentru atei
 

Buna seara. Ma iertati ca intervin si eu la acest thread, urmaresc demult forum-ul, n-am intervenit, dar simt ca trebuie facute cateva consideratii, mai ales ca am cunoscut indeaproape persoane atee. Desi ateii cred ca Dumnezeu nu exista, totusi, independent de capacitatea lor de acceptare si intelegere, Dumnezeu exista, a fost, este si va fii, in vecii vecilor !!!!! Noi suntem trecatori, azi suntem, maine nu putem stii... Si vine o vreme in viata fiecarui om cand ajungi sa-ti dai seama ca nu poti sa te ajuti singur pe tine insuti, ca altii nu vor sau nu pot sa te ajute si ca doar Dumnezeu poate sa-ti intinda mana. Unii ajung la starea aceasta mai repede, altii poate doar inainte de a-si da ultima suflare. Putini sunt insa cei care in fata greutatilor vietii n-au strigat macar o data, din adancul sufletului lor, Doamne numai Tu singur ma poti ajuta, ajuta-ma si nu ma lasa!!!! Ceea ce n-am inteles eu la atei este cum pot sa creada ca viata aceasta pamanteasca este totul si ca dupa moarte nu mai este nimic. Am cunoscut persoane care toata viata au promovat ateismul si care in fata propriei morti au inceput sa-l caute fervent pe Dumnezeu, trebuiau sa se sprijine de Cineva pe care ei n-au vrut sau n-au stiut sa-i faca loc in viata lor. Problema acceptarii avorturilor, prostitutiei si a adictiilor de toate felurile nu o sa faca altceva decat o sa obisnuiasca tinerii ca e bine si ca e normal sa ucizi un prunc fara aparare cand nu poti fii responsabil si nu te stii controla, sa curvesti cand nu stii sa iubesti cu acea dragoste care nu cade niciodata, sa-ti distrugi trupul si mai grav, sufletul cand nu poti sa-ti gasesti linistea in nimic, cu atat mai putin in Dumnezeu. Unii nu numai ca sunt atei, dar nu au nici macar o minima gandire morala. Trupul trebuie ingrijit, dar n-ar trebui sa ne conduca, incat sa-i dam satisfactie cu orice pret, oricand, oricum. Pana la urma trupul moare si ne lasa "in sufletul gol" si, ceea ce e mai rau, cu sufletul gol. Dragostea, fie ea si in forma iubirii fizice, nu este un produs de larg consum, ca si cele din supermarket-uri. Omul nu e doar suflare de viata, ci are suflet, acea particica divina, unica, inca de la zamislire. Si ateii au suflet, care e gol fara Dumnezeu si tot incearca ei sa-l umple cu sumedenie de lucruri trecatoare, materiale, care la sfarsitul vietii vor vedea ca n-au nicio valoare. Deageaba si-au satisfacut toate poftele, deageaba au calcat peste sufletele altora, ca n-au adunat acea dragoste care nu cade niciodata. Dragostea de Dumnezeu si de aproapele. N-o sa-i poata convinge cineva ca nu au dreptate, ci doar Dumnezeu poate. Dumnezeu ii iubeste si pe atei, asa ca noi cu atat mai mult trebuie sa ne rugam ca ei sa-L cunoasca pe Dumnezeu in timpul vietii lor. Chiar ca ati ajuns pe acest forum nu este deloc intamplator. E lucrarea lui Dumnezeu. Iertare, fratilor, sa nu iau numele Domnului in desert. La multi ani pentru toti, credinciosi si mai putin credinciosi.

Ce ironie! Spunea o persoana publica ca SUA e cea mai prospera tara, dar poporul american e cel mai subjugat si naiv.
Inclinatia spre bine este sadita in om de la zamislire.

Spunea cineva: "Daca cred in Dumnezeu si El nu exista, nu am pierdut nimic, dar daca nu cred in Dumnezeu si El exista, atunci am pierdut totul".

nu stiu ce intelegi prin ateu; daca necredincios si eu am fost, dar nu ma laud ci ma inspaimant.

Domnule Ateu Plictisit ai reusit sa starnesti o adevarata furtuna pe forum. Am citit aproape toate mesajele trimise la subiectul propus si am ametit :-D. Domnul Ateu a reusit sa dea peste cap o gramada de forumisti versati incercand sa sape la radacina crdintei lor si a cunostintelor religioase pe care le detin.
In ce a priveste cred ca s-a pierdut din vedere chiar esentialul, si anume:
- domnul ateu a simtit (si eu sunt sigur ca a simtit) vreodata acea frica de necunoscut care te prinde in gheralele sale deodata fara motiv, in care te simti ca un copil neajutorat si doar rugaciunea te poate calma?
- Daca este nevoie sa doneze sangele sau pentru un transplant unui bolnav care altfel va muri ar face asta sau nu?
- Poate ca domnul ateu ar rebui sa incerce maar 1-2 zile de post in care sa nu manance nimc si sa bea doar apa, sa nu injure si sa-i ierte pe toti care-i gresesc macar in ziua aceea, si dupa aceea mai vorbim
Eu pana nu am tinut post nu am cunoscut adevarata credinta care nu poate fi explicata fizic, chimc sau medical.
O seara placuta tuturor

In primul rand...m-am amuzat teribil de primele postari.Ma gandesc ca probabil ti-ai luat inima-n dinti si pn sa te "afisezi", "la noi" pe forum :)) Doi: mi-a placut rau faza cu "Intrebati-am orice!" .Crezi oare ca vanam atei? da ai avut curaj la faza asta...ce sa zic ?!:)) Trei :Ce crezi fratioare ca se intampla pe aici :))?.....si patru...hăhăăăă ca tn au mai fost multi ,si uite sa te uiti asa prin forum ca s-au discutat multe cu atei si chestile cu care vi tu acum au fost rastalmacite si ras rastalmacite pe aici pe forum...s-au fumat cum s-ar zice.Altceva ...nu stiu ce sti ,sau cat ai dat tu pe la biserica, da stiu ca ne crezi ciudati raau.Probabil te gandesti la fustele cele lungi la batice si la barbile de-un cot.Spre maaaaaarea ta uimire afla ca pe multi dintre noi nu ne-ai recunoste nici daca am sta in metrou fata in fata cu tn pt ca nu suntem asa.Dar ca sa-ti explic si asta ;tu nu ai simtit niciodata nevoia sa te imbraci tot in alb?in negru? in rosu sau ,mai stiu eu ,sa porti ceva atipic doar pt ca asa vrei tu?Aceia se imbraca asa,(sa nu ma intelegi gresit,cum ca ar face-o pt a iesii in evidenta sau altceva) pur si simplu pt ca asa simt ei.Asta app de libertatea de a face ce vrei ;).Nu-ti cere nimeni mai mult decat o minima decenta,restul vine de la sine si din propria voie si dorinta.Si banuiesc ca mai e ceva ce nu intelegi:cum este treaba cu mersul la biserica.Suta-n mie sunt sigura ca nu-i pricepi rostul.Nu intru in profunzimi si in discursuri teologice ca stiu ca nu fac decat sa te plictisesc cu lucruri pe care nu le intelegi ,dar ,pe cat de superficial posibil iti spun doar ca este ca atunci cand iti place sa joci football si o faci pur si simplu pt ca-ti place si pt ca te face sa te simti bine.(asta app de ideea ta de robie).Este vb de allltele de o pace de o liniste a inimii,de siguranta,de a-l iubii pe Dumnezeu si de a te raporta la el ca la un prieten .A ,sau mai bn ,gandeste-te la un prieten ,unul la care chiar ti ,care iti este aproape la orice ora din zi si din noapte unul fidel si devotat,care nu te lasa niciodata fara ajutor, unul protectiv ca un parinte dar si de o varsta cu tn care te intelege mai bn decat te intelegi u pe tn, si gandeste-te la bucuria intalnirii cu el.Ei uite asa este si cu Dumenzeu in biserica si culmea....chiar ne primeste ca un prieten.O sa-mi zici ca sunt tampenii si chestii induse da crede-ma ca si eu rastalmacesc si le intorc pe toate partile poate mai rau ca tn dar multe chesti imi da peste nas.Imi poti spune ca unele lucruri sunt induse(de ex ceea ce se intampla in timpul Sfintei Liturghii o parea Sciecefiction cum Painea si vinul se transforma in trupul si sangele Mantuitorului,dar se intampla fie ca pricepem sau nu ce se int acolo si asta o simti),dar ce ne facem cu celelalte care chiar nu ai cum sa le explici...cum iti explici cum dupa rugaciunile familiei dispare o tumoare dupa creier -desii medicii au vazut-o clar la tomograf cu cateva ore inainte ,cum iti explici fulgerul ce coboara din cer in fiecare an la Ierusalim in Mormantul Mantuitorului ,si focul care cateva minute pur si simplu nu te arde ,cum iti explici mirosul puternic de mir care iese din trupul Sfintilor.(De ce se intampla asta numai la cei ce au avut viata sfanta?nu e ceva intamplator....numai la cei cu viata sfanta ..si fara imbalsamari caci multora li s-a descoperit trupul mult dupa ce ai murit ,si multi au murit saraci....si nici o imbalsamare nu ar putea in plus sa raspandeasca mir exact cand ii ceri raspuns) hm?astea cum le explici?
Nu vreau sa para a discurs sectant.Nici sa ma apuc sa te ametesc cu dulcegarii.Am incercat decat sa-ti explic cate ceva chiar daca intr-un mod cat mai naiv daca ti-as fi spus altfel ai zice ca sunt "vrajeli".Desi nush de ce am eu asa o presimtire ca o sa-ti vina si tie vremea sa le intelegi prea bn pe pielea ta :)) .
Si inca ceva ...de ce crezi tu oare ca suntem un grup aparte ,separat de restul inchisi intro cutie cu capac etans ,ca nu vedem nimic in jurul nostru si mai ales ca linsam pe oricine ne intra in "cutie"....bai frate suntem oameni ca si tine,tineri ca si tine(unii),zapaciti ca si tine,sociabili ca si tine de cele mai multe ori si majoritatea cat se poate de openmind ,crede-ma! Te speri de faptul ca SUNTEM CRESTINI? daa, suntem !asa cum suntem si romani...suntem crestini.Te sperie faptul ca avem un forum al crestinilor ?da din nou,avem un forum al crestinilor pt ca iata avem multe de discutat SI despre acest subiect, si multe de dezbatut. Crezi ca noi nu ne-am gandit niciodata ca nu o fi asa?Ca ce s-ar intampla oare daca nu ar exista Dumnezeu? O ,ba da!Diferenta e ca am trecut de etapa aia . Ne-am comvins ca exista(nu numai credem) ,si ne bucuram de a fi aproape de Dumnezeu.Crezi ca noi nu invatam ( sa fim culti ca celelalte popoare)crezi ca noi nu evoluam ?Ba da evoluam dar in ritmul in care ne permite societatea ,nu religia.Si app daca ai trecut pe la orele de romana ma gandesc ca sti ca primele scoli au fost infiintate in jurul manastirilor.Nu avem nimic cu avorturile,dar suntem impotriva crimei.Si nush de ce nu as crede ca tu esti procrima.Daca nu mai vrei mai mult de doi copii dar sotia ta este insarcinata nu ai decat sa omori unul din cei doi pe care ii ai deja.Ca tot cu doi ai ramane.Aiurea,nu?Sangeros.Ai zice ca este un exemplu tampit,dar nu este, este vb tot de o viata si tot de un om ,chiar daca s-a nascut sau nu si chiar daca ai apucat sa-l indragesti sau nu.Uite nu suntem nebuni sau inapoiati dar zi si tu,nu-i asa?Ca s-a demonstrat prin toate studiile posibile ca omul isi incepe viata cu noua luni ininte de a se naste.

Sa nu crezi ca sunt ironica si nici ca-mi bat joc de tn.Dar cum am mai spus m-a amuzat teribil modul cum ai intrat pe "frontul de lupta" .Mai fratica stai linistit ca nu suntem atat de diferiti ,tu esti ateu eu sunt Leyla ..care-i treaba?Nu ne deranjeaza ca inca te gandesti ca nu exista Dumnezeu ,desi ne-ar placea sa pricepi si tu unele lucruri,nu este vb de a te face "inapoiat" (precum vezi ca suntem toti crestinii, pn la unul as putea adauga ;)) )...ci de a invata si tu inca ceva,pt asta nu e nevoie nici sa renunti la ceea ce esti,mai ales la libertatea ta,ci numai de a-ti deschide orizonturile,de a cunoaste si altceva.Si iti spun cu mana pe inima ca am cunoscut destui ca tine ,si odata chiar imi bateam capul sa incerc sa le arat ca Dumenezeu chiar exista.Dar am vazut ca nu are rost,si m-am lasat.S-au comvins singuri cand chiar au fost pusi la zid de viata si au realizat ca fara ceva "de sus" nu pot razbi .Si a venit "ceva de sus" atunci cu dragoste si mila.Si abia atunci si-au cunoscut neputinta si cat de zadarnica e mandria asta de a nu crede.Dar..fiecare are libertatea de a face si ce a crede ce vrea...Parerea mea este insa ca aici este vb de a avea sau de a nu avea.
Nu ti-o spun ca unul care are in frunte lozinca:"Ei,eu am credinta mea,creed in Dumenzeu ,da..acolo in sufletul meu" + "si nu merg la biserica, ca preotii sunt hoti" ca singur raspuns atunci cand intrebi de credinta,caci aici se opreste "credinta" multora ,ti-o spun ca unul caruia bunul Dumnezeu din mila Sa i-a dat a cunoaste mult mai mult si mult s-a bucurat!!UUff si ma enerveaza ca suna ca o mandrie ,nu e mandrie dar nu stiu altfel cum sa ti-o spun ca ,credinta este mult mai profunda si daca, cuvantul a crede sau nu il poti rastalmacii sau nu ,sunt lucruri mult mai profunde care odata cunoscute nu le mai poti combate.

Domnilor atei, daca sunteti 100% convinsi ca Dumnezeu nu exista de ce aduceti in discutii numele Lui de ce va luptati impotriva Lui daca nu credeti? Spre exemplu, daca cineva nu crede ca un zid exista nu se loveste de el pentru ca in viziunea lui el nu e acolo, merge mai departe, ori daca stie ca e acolo dar nu recunoaste, incearca sa il darame.

pai daca le dati apa la moara...

Probabil e o mostenire genetica. Nu am crezut niciodata in Dzeu. Si, in general, in supranatural. Iar formatia stiintifica mi-a confirmat non-credinta.

Nu ne luptam impotriva sa, ne luptam cu ideile voastre.

Asa cum nici tu nu crezi in spiridusi, nici eu nu cred in Dzeu si viata de apoi. Acum intelegi?
Ateismul nu are a face cu avorturile cu prostitutia si in general cu adictiile.

Ideile noastre sunt mai vechi decat stiinta voastra, ideile noastre au fost dovedite, Dumnezeu S-a facut cunoscut oamenilor, sa nu uitam ca atunci cand lupti impotriva aproapelui tau, lupti impotriva Lui

Nu e neaparat vorba ca le dam apa la moara dar multi intra in discutie cu speranta ca vor birui, pe alte site`uri intalnesc atei care nu fac decat sa-i injure si sa-i jigneasca pe cei ce au postate fisiere religioase, fara ca macar acele persoane sa ii cunoasca. Oricum sunt de parere ca aceste polemici nu fac decat sa ne intareasca convingerea ca Dumnezeu exista, orice rau are rolul de a ne pregati...

..
 

Cineva spunea un lucru interesant. Daca un astronom ne-ar spune ca in spatiu exista 12547895 miliarde la puterea 1 miliard de stele, am crede. Credinta vine de multe ori prin minuni pozitive sau negative. "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut". Doamne ajuta!

A nu crede nu este decat o alegere. Nu cred pentru ca nu imi convine sa cred, nu musai pentru ca nu am motive. Adevarul nu e relativ, ci obiectiv. Pamantul e rotund indiferent daca eu cred sau nu. Si sunt om chiar daca ma cred maimuta. Dar pot alege sa nu cred si nimeni nu ma va convinge.

Cand Dumnezeu spune sa nu ucizi ca toti au dreptul la viata, iar tu spui ca nu crezi ca ala e om, [de parca oamenii pot naste altceva decat oameni ] o faci doar pentru a te justifica, dar parerea personala nu conteaza, ci adevarul obiectiv. Daca sari de pe bloc vei cadea indiferent daca crezi sau nu ca vei cadea. La fel si pacatul (iti) va face rau indiferent ce crezi despre el. Crestinii avertizeaza asupra acestor consecinte pe care le are pacatul si nu vor sa se implice in el. E libertatea lor si trebuie respectata.

"Conceptul meu este cel al universului infinit dar finit. " poti detalia?

"O religie puternica are nevoie de o baza vasta si puternica, de o carte sfanta care poate fi folosita atat la raspandit dragoste pentru expansiune cat si razbunare pentru aparare. " dar a vrut El oare razbunare pentru aparare? S-ar fi aliat lui Barabas daca ar fi vrut...dar cuvintele Lui implinite erau de-ajuns pentru mantuirea omului.

Culmea este ca, cam asa cred si eu; si extind si la cei 2Atei :)
@ glykys: sa stii ca nu mi-am propus in nici un fel sa fiu de acord cu tine :)

@ topcat, AteulcelPlictisit si AteulCelRau
Cu cea mai mare sinceritate, prietenie si consideratie, va doresc un 2010 bun, sa fiti sanatosi si luminati la minte.

Socotesc ca nu ai citit cu rabdare cele ce am scris. Eu nu m-am referit nici o secunda la credinta ca fenomen psihologic. Desigur, si ateii iau in calcul rezultatele practice aduse de psihologie si celelalte stiinte din familia ei. Nici eu nu contesc. Insa subiectul este cu totul altul: cunoasterea prin credinta. (Si am folosit cuvantul cunoastere de multe ori).
Cunoasterea prin credinta nu este deloc acelasi lucru cu credinta. Cunoasterea prin credinta implica experienta, trairea, simtirea reala a ceea ce crezi. Cunoasterea lui Dumnezeu nu se face cel mai comod prin ratiune. Daca Dumnezeu ar ingadui destul timp pentru desavarsirea cunoasterii prin ratiune, desigur va ajunge si ratiunea in mod direct la cunoasterea lui Dumnezeu. Daca va fi asa sau nu, nu stiu, probabil ca nu. Insa avem la dispozitie un mijloc mult mai la indemana pentru aceasta: cunoasterea prin credinta. Adoptand aceasta atitudine de credinta cat mai plina certitudinea cunoasterii va fi primita, caci mai trebuie adaugat un lucru. Anume ca aceast fel de a cunoaste nu se face numai prin om. Omul trebuie sa aiba aceasta aitudine de credinta cu fapte de credinta ca roade, iar Dumnezeu, unui asemenea suflet insetat de cunoastere ii va descoperi. Acesta este mecanismul.
Pe scurt, in cunoasterea rationala intai nu crezi, culegi fapte si construiesti cunoasterea. In cunoasterea prin credinta intai crezi, faci fapte prin credinta si apoi poti primi certitudinea cunoasterii. De aici aceasta ruptura aparenta intre cele doua: e o cunoastere a mintii si una a inimii.

Gresit. Copii nu se nasc atei. Nici atei, nici agnostici, nici gnostici, in nici un fel de clasificare. Motivul este unul extrem de simplu. Ei nu isi pun aceasta problema. Inainte de a fi ateu trebuie sa iti pui problema existentei lui Dumnezeu. Or fi si copii exceptionali, aceia normali insa nu fac acest lucru.
Copii sunt inocenti cand se nasc, sunt curati cu inima, sunt nevinovati. Ei isi pun problema binelui si a raului, dar aceasta constientizare nu este inca esentiala pentru viata sa. Abia in momentul in care aceasta problema, a existentei lui Dumnezeu intra in faza de necesitate de rezolvare, abia atunci se poate defini ateu sau altfel.
Copii, prin curatenia inimii lor se aseamana cu credinciosii care trebuie sa fim, cel putin noi crestinii ortodocsi. Insa atunci cand te aproprii de curatenia inimii ca si crestin, solutionarea crizei generata de problema existentei lui Dumnezeu e realizata deja. Deci sunt pe pozitii diferite. Acest lucru cred eu ca a vrut sa il spuna si Domnul nostru Iisus Hristos cand a zis "Lasati copii sa vina la mine, caci a lor este imparatia cerurilor!". Adica cei cu inima curata, cei asemenea copiilor, sa vina in imparatia cerurilor.
In ceea ce priveste cuvintele pe care le folosesti, frica, interminabil, batai, nu sunt decat exceptii. Nici un crestin nu isi omoara in bataie copii. Cei care fac asta nu sunt crestini, indiferent de ceea ce cred ei. Deci nu merita discutat despre asta. Oameni fara Dumnezeu si oameni prosti si criminali gasim peste tot in lumea asta, din pacate. Indiferent cum isi spun ei, nu sunt crestini. "Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri."

Faptul ca o idee e mai veche decit alta nu are absolut nici o relevanta.
Ideile dovedite? Ma faci sa rid. Stii ce e aia dovada?

Era o povestioara cum ca un sfant trecea pe langa Sodoma si a vazut un diavol stand la poarta cetatii cu burta la soare, plictisindu-se. Si trecand mai incolo, a vazut un pustnic stand intr-o pestera, rugandu-se, si o armata de demoni se luptau cu el.

Faptul ca o idee e mai veche decat alta nu e intr-adevar relevant. Un lucru insa poate fi remarcat.
Stim ca stiinta e un sistem de cunoastere progresiva, de acumulare, adevarul crestin este revelat, adica primit. Stiinta in general a facut progrese continue in cele mai multe domenii. Cu toate acestea, argumentele stiintei impotriva existentei lui Dumnezeu nu s-au imbunatatit deloc de-a lungul istoriei. Argumentele lui Celsus sunt aeleasi cu argumentele ateilor de astazi. Nici un progres, nimic, nada, niente, zero absolut.
De ce? Eu cred ca se intampla acest lucru datorita domeniului diferit de existenta pe de o parte, adica stiinta cerceteaza pamantul si universul in sens larg, cretinismul prin Hristos are ca obiect mantuirea si imparatia cerurilor. In al doilea rand poate ca scopul acesta este gresit, si poate ca pana la urma stiinta va ajunge la demonstrarea existentei lui Dumnezeu. Ce te faci atunci? Deci ideile (si intr-un sens concret, adevarurile crestine) sunt aceleasi de foarte mult timp si si-au pastrat valabilitatea in fata neputintei de a nega acest lucru de catre stiinta.
Al doilea subiect este dovada. Pai stiinta ce dovezi are? Orice dovada logica, sau stiintifica in general se bazeaza pe niste axiome. Adevarul stiintei este unul fabricat intotdeauna. El este folositor, adica util, pentru ca noi nu suntem calculatoare si oamenii pot lucra cu aproximari, dar nu este niciodata un adevar ultim. Nu are cum sa fie prin natura sa. Dovada adevarului crestin este trairea acestuia. Nu poate fi expliata cu usurinta in termeni rationali. Dar putem incerca aceasta atunci cand admitem credinta in Dumnezeu ca axioma care ne guverneaza faptele, experienta va veni mai devreme sau mai tarziu si cu aceasta si certitudinea. De ce nu poti admite pentru alti oameni stabilirea unor alte axiome? E doar un mod stiintific nu de a lucra cu adevarul.
Cu iertare pentru necunoastere.

De la inceput, stiinta a raspuns la intrebari de tipul "cum?" iar religia la intrebari de tipul "de ce?"
Mai nou, pentru ca foarte multe intrebari de tipul "cum?" si-au gasit raspunsul, stiinta poate raspunde si la intrebari de tip "de ce?"
Care, raspunsuri, din pacate pentru religie, nu se potrivesc.
Asta arata ca axiomele folosite sint eronate

Stiu si eu. Stiinta spui ca a raspuns la anumite intrebari. Eu zic ca nu a raspuns in chip absolut, adica final, la nici o intrebare. Stiinta culege asocieri de fapte, apa ingheata pentru ca temperatura e scazuta. E bun, e util si folositor aici pe pamant. Invata omul sa interactioneze cu natura. Dar nu are habar de cauzalitate. Poti merge cu intrebarea de ce instiinta la infinit. In sens practic insa te opresti, si zici, apa ingheata fiindca temperatura e scazuta, e destul pentru noi si ajunge adevar stiintific. Pana maine cand observi ca apa ingheata si din alte cauze si atunci schimbi acel adevar. E o dovada de simt practic si de simt al umorului sa iti inchipui ca stiinta raspuns la multe intrebari in mod absolut.
Stiinta da raspunsuri utile, nu finale. Acelea nu sunt Adevarul.

Dar fac parte din adevar. Nu spune nimeni ca sint absolute, in sensul ca nu exista adevaruri mai adinci.
Adevarurile stiintifice nu se schimba in sensul ca daca spui ca apa ingheata din cauza temperaturii si miine vezi ca si din cauza presiunii, prima afirmatie nu mai este valabila.
Realitatea e ca stiinta isi extinde tot mai mult domeniul de care se ocupa si religia si-l micsoreaza, va ramine doar cu "de ce"-ul primordial sau, mai exact, cu cel mai inalt cu un grad decit al stiintei.

Mai precis este sa spunem ca fac parte din tezaurul de cunostinte al omenirii. Chestiunea adevarului este mai delicata. Ele sunt admise ca adevarului temporare, utile.
Daca o afirmatie nu mai e valabila, ea nu se schimba, ci se schimba sensul in care e considerata, adica nu mai e adevar. E inlocuit de un alt adevar eventual, mai detaliat.
In al doilea rand, realitatea e ca stiinta nu isi extinde domeniul, ci creste gradul de rafinare al propriilor observatii. Aceasta detaliere, abundenta si rafinare a adevarurilor nu maresc in fapt perspectiva cunoasterii, desi e foarte usor sa aluneci intr-o asemenea impresie.
Am sa dau un exemplu in ceea ce priveste crestinismul. Unele minuni vor fi explicate in timp si intelese de stiinta, poate chiar toate. Bun. Dar asta nu creste domeniul stiintei, ea oricum pornea de la principiul ca tot poate fi explicat, ramane la aceeasi stare. Nu scade nici adevarul credintei, pentru ca minunea nu inseamna in mod necesar supranatural. Ci minunea inseamna o fapta care determina mantuirea. In afara scopului manturii nu exista minuni. Minunea e ca un suflet se mantuieste, fie ca pentru asta respecta o regula, vede un lucru extraordinar sau pur si simplu, observa, in chip rational creatia lui Dumnezeu.
Deci, nici una nici alta nu isi schimba perspectiva. Stiinta are locul ei, va ramane cat va fi omul pe pamant si va da aceeasi perspectiva. La fel si trairea in Hristos.

Faptul ca Pamintul e rotund e un adevar stiintific care nu devine fals cind tot stiinta spune ca pamintul e geoid de rotatie.

Domeniul stiintei s-a marit odata cu raspunsul la intrebarea "cum a aparut viata", care implicit a dus si la raspunsul "de ce a aparut viata". Acest raspuns arata si ca adevarul biblic, cum ca exista viata dupa moarte e un fals.
Intr-un mod asemanator, raspunsul la "cum a aparut universul cunoscut" va duce la raspunsul "de ce a aparut universul cunoscut".
De asemenea, stiinta a atacat domeniul psihologiei, cu progrese destul de mari.

Ai dat chiar un exemplu foarte potrivit. Pamantul nu e rotund pentru ca pamantul e geoid de rotatie. Deci, pentru a fi precisi, atata vreme cat cele doua forme nu sunt identice, una din afirmatii este falsa. Tu spui ca nu e falsa, pentru ca accepti compromisul de dragul utilului. Si tu ca om accepti un lucru fals ca adevar, ca sa folosesti mai putine cuvinte si concepte mai simple. Chiar tu spui prin asta ca stiinta nu se ocupa cu adevarul, ci cu acomodarea omului la natura.
Tu chiar crezi ca stiinta a raspuns la intrebarea cum a aparut viata? Cum dovedesti asta? Dar te rog in chip rational cum sta bine stiintei.
De ce crezi ca daca raspunzi intrebarii "cum", ajungi si la "de ce"? De ce ingheata apa? De ce ingheata apa cand temperatura scade? De ce cand temperatura scade se misca mai putin atomii aia pe acolo? si asa mai departe ... fara sfarsit.
Sunt atatea teorii, toate stiintifice, despre cum a aparut viata ca zau, am impresia ca aflam ca viata a aparut in toate felurilor, conform stiintei.

Daca putem sa intrebam orice, eu as vrea sa stiu ce este sufletul si unde se situeaza el in corpul omenesc.

False sint toate, atita timp cit spui ca nu poti sa accezi la adevarul ultim, sint totusi aproximatii din ce in ce mai bune.
Foarte corect, fara sfirsit. Nu inteleg unde e problema
Viata nu a aparut in toate felurile, PUTEA insa aparea in orice fel validat de stiinta. E o diferenta. E in joc aici necesitatea existentei unei inteligente atotcreatoare, invalidata de stiinta.

Nu exista suflet ca entitate de sine statatoare si nu are un loc bine definit in corp.
Oricum, sufletul nu e un concept stiintific, pentru ca nu poate fi definit ca atare.

Exista suflet sau nu exista suflet?

Ce intelegi tu prin suflet?

Eu stiu ce este sufletul meu si stiu ca Dumnezeu este Creatorul lui. Insa eu sunt crestina. Ca atei va intreb, facand abstractie de crestinism si de mine: tu personal, ai suflet sau nu? exista suflet pentru voi? Da sau nu? Nu viata, nu constiinta ci efectiv suflet de om.

Atita timp cit nu definesti ceea ce intelegi tu prin suflet nu putem discuta.
Daca intelegi, ca si mine, prin suflet ceea ce dexul spune, adica "totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic", am :)
Ceea ce ai vrea tu, adica efectiv suflet de om, nu exista