În prealabil postat de sophia (Post 196963)

@Bodyandsoul - sa ne lamurim. Tu nu ai inteles bine ce vreau eu.
In primul rand ca nu ma imbuib. Nu-mi place si...nici nu am cu ce.
Eu postesc si pe 25 dec. ma impartasesc. Apoi, ca toti oamenii, mananc de dulce.
Asa scrie si in calendar.
Eu nu stiu sa posteasca cineva, nici macar la manastiri, de Craciun si de Anul Nou.
Relatii trupesti nu ai voie nici de sarbatori? Pai in post nu, de sarbatori nu, si atunci cand? Vorbesc de cei casatoriti, inlcusiv de preotii mireni.
Cred ca gresesti.

In al doilea rand, am venit aici sa intreb, sa ma lamuresc, pentru ca eu stiu ca nu ai voie sa te impartasesti daca nu respecti niste reguli (post, spovedanie etc.)
Geo, un tanar preot de aici, m-a lamurit mai inainte, ca in aceasta perioada (25 dec.-1 ian.) este voie sa te impartasesti fara sa postesti.
Deci este o regula cunoscuta (num ai de unii) si nu este vorba de dezlegare.
Acum stiu si am sa-l intreb pe preotul meu.

In al treilea rand, tu spui frumos ce spui la sfarsit, dar nu cred ca este vorba de mandrie, ci dimpotriva.
Eu ma consider ca n-am dreptul/voie si nici nu ma duc sa cer dezlegare. Eu ma impartasesc mai rar, cu socoteala. Asa mi se pare mie corect.
Consider ca ceilalti dau dovada de mandrie cerand dezlegare si dorind sa ne arate mereu tuturor ca sunt mai buni ca noi.
Si tocmai aici este o problema: nu stiu daca ma iubeste Dumnezeu ca pe ei. Cred ca nu...

Si in fine, mai era si faptul cu deasa impartasanie ca recomandare generala peste tot, dar de fapt infranata de reguli drastice.
Ar fi bine, spuneam eu, sa fie regulile mai permisive, ca sa ne impartasim toti tot timpul, fara remuscari si infranari si probleme si dezlegari.

În prealabil postat de Daniel777 (Post 198048)

Mai de curand am avut si eu dorinta de a ma impartasi mai des decat in cele 4 posturi,daca ar fi posibil ma gandeam eu,in fiecare saptamana si la fiecare sarbatoare.Si ce am aflat pana acum:
este bine sa te impartasesti des,dar nu stiu daca de la inceput se poate in fiecare saptamana.
eu mi-am propus ca in principiu la doua saptamani sa ma impartasesc,si daca se poate ,dupa o perioada in fiecare saptamana si la fiecare sarbatoare,daca si duhovnicul ingaduie.

uite un punct de vedere foarte interesant al lui Filotei Zavakos:

1. Câti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si câti îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei însisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blândete, nemâniere, înfrânare, rabdare, tacere, acestia pot sa se împartaseasca o data pe saptamâna si de doua ori când se întâmpla o sarbatoare în mijlocul acestei saptamâni.

2. Când nu au virtutile de mai sus si se mâhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le dobândeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfânta Împartasanie, ca pe un medicament ajutator, si evita pe cât le sta în putinta orice pacat, li se permite si lor sa se împartaseasca o data pe saptamâna.

3. Câti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, râd, bârfesc, manânca mai mult decât e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu osteneala si râvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc, acestora li se permite sa se împartaseasca la 15 zile.

4. Acei care sunt mândri, nesupusi, mâniosi, certareti, mincinosi, daca se marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarâre ca vor înceta sa pacatuiasca, sa se împartaseasca la doua luni.

5. Daca dupa un an înceteaza sau se înfrâneaza, împutinând pacatele, sa se împartaseasca la 40 de zile, si când se îndreapta complet, sa se împartaseasca ca si cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamâna.

Doamne ajuta! Daniel

În prealabil postat de sophia (Post 196963)

In al treilea rand, tu spui frumos ce spui la sfarsit, dar nu cred ca este vorba de mandrie, ci dimpotriva.
Eu ma consider ca n-am dreptul/voie si nici nu ma duc sa cer dezlegare. Eu ma impartasesc mai rar, cu socoteala. Asa mi se pare mie corect.
Consider ca ceilalti dau dovada de mandrie cerand dezlegare si dorind sa ne arate mereu tuturor ca sunt mai buni ca noi.
Si tocmai aici este o problema: nu stiu daca ma iubeste Dumnezeu ca pe ei. Cred ca nu...

În prealabil postat de Fani71 (Post 198116)

Pai, eu nu am spus ca traiesc in pocainta continua. Am spus ca asta asteapta Dumnezeu de la noi ;-)
Eu incerc, si probabil nu am ajuns prea departe.
Dar asta ar putea spune si oricine se spovedeste si posteste inainte de impartasanie, nu? Si tu spui ca te simti neagra de pacat desi faci toate aceste lucruri...
Nici eu nu vreau sa te contrazic (in sensul ca sa zic ca nu este bine ce faci) pentru ca si eu am trecut prin perioada (care a durat cativa ani) in care gandeam ca tine desi preotul la care ma spovedeam imi spusese ca nu este nevoie sa ma spovedesc de fiecare data.

Eu am impresia ca impartasania deasa se aseamana unor taciuni pusi in cap in continuu. Mereu suntem obligati sa ne putem intrebarea daca traim crestineste sau nu. Si impartasania da putere pentru a lupta impotriva pacatului, a slabiciunii noastre, a necazurilor. Asa am ajuns sa vad lucrurile.

În prealabil postat de Daniel777 (Post 198123)

Cred ca poti sa te impartasesti in perioada Nasterii Domnului si pana la Boboteaza si Sfantul Ioan,chiar daca nu postesti,insa e clar ca daca vrei sa te impartasesti nu trebuie sa ai relatii conjugale.Si daca vrei sa te impartasesti in perioada asta de mai multe ori ,trebuie sa mananci moderat,chiar daca de dulce.
Relatii trupesti nu ai voie de sarbatori si in post,asta e o alta discutie,insa daca totusi faci asta,atunci sa nu te impartasesti in perioada aceea.Cei care se impartasesc des,nu trebuie sa aiba relatii trupesti dese!
Deocamdata observ la tine ca nu ai o dorinta sa te impartasesti des.Nu e nimic rau in asta.Altii vor sa se impartaseasca mai des.Daca o fac fara mandrie este foarte bine.
Eu sincer as dori sa fie cat mai multa lume care sa se impartaseasca des,si sa nu mai fie slujbe la care sa nu se impartaseasca nimeni!

În prealabil postat de Fani71 (Post 198196)

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

În prealabil postat de Noesisaa (Post 198203)

Post=infranare, nu?

În prealabil postat de Fani71 (Post 198196)

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

În prealabil postat de Miha-anca (Post 197150)

Înţelegerea patristică a Părintelui Serafim Rose în ce priveşte locul sexualităţii în zidire, subiect deja abordat anterior, l-a făcut să-i poată ajuta pe alţii să aşeze sexualitatea în perspectiva corectă. Iată ce scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti, care era căsătorit şi cu copii:
"Confuzia larg răspândită cu privire la această problemă pare să vină din neînţelegerea adevăratei învăţături ortodoxe despre sexualitate – care nu este nici „sfântă", dar nici rea. Vieţile Sfinţilor ar trebui să fie de ajuns, fără alte tratate patristice, pentru a afla învăţătura ortodoxă: anume că împreunarea trupească, chiar binecuvântată de Biserică şi împlinind o poruncă a Ziditorului, rămâne o parte a firii dobitoceşti a omului şi, în omenirea căzută, este inevitabil legată de păcat. Aceasta nu ar trebui să ne mire, dacă ne gândim că un lucru atât de necesar precum mâncatul este aproape invariabil legat şi de păcat – care dintre noi se poate înfrâna întru totul când mănâncă sau bea, stăpânindu-şi deplin pântecele lui? Pacatul nu este o categorie de actiuni specifice de la care infranandu-ne devenim "fara de pacat", ci mai degraba un fel de plasa care ne prinde si din care nu mai putem scapa niciodata in aceasta viata.
Cu cat traim mai adanc Ortodoxia, cu atat ne sitim mai pacatosi, pentru ca vedem mai limpede plasa in care este prinsa viata noastra; asa se face ca omul , care savarseste mai putine pacate se simte mai pacatos decat cel ce savarseste mai multe pacate.
De altfel, Părinţii arată limpede că Adam si Eva nu au cunoscut impreunarea trupeasca in Rai (si desigur, nici nu au mancat carne). Mi se pare că însă Toma d’Aquino spune că au cunoscut-o – ceea ce ar fi în acord cu doctrina romano-catolică despre firea umană.
Toate acestea ar trebui scrise şi tipărite într-o bună zi, cu multe citate din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor – împreună cu întreaga problemă a sexualităţii: avort, păcatele fireşti şi cele nefireşti, pornografie, homosexualitate etc. Cu izvoare scripturale şi patristice, totul s-ar putea face cu grijă şi fără a leza pe nimeni, dar limpede. [...]
De ajuns cu subiectul acesta; ai dreptate, de altfel, că este mai bine ca asemenea lucruri să fie tipărite de mireni, nu de călugări!"
(Fragment din Ierom. Damaschin, "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Editura Sophia, 2005 )

În prealabil postat de GeorgeS (Post 198276)

Doar cateva ganduri vreau sa va spun, ca altfel n-as fi vrut sa ma bag in discutia celor de aici.
Postul, stiti bine este un mijloc, nu un scop in sine. Este un mijloc de curatire de pacate, de deprindere cu faptele bune atat de necesare pt. mantuire. Cand se dezleaga postul de bucate , nu se dezleaga si postul de pacate! Acest post ramane in continuare, adica deprinderea de a nu mai pacatui cu care ne invatam in timpul postului de bucate trebuie sa se prelungeasca si dupa inceperea praznicului si a dezlegarii de mancare.
Sarbatoarea este o zi de bucurie ,si nu de destrabalare. Sarbatoarea se cinsteste prin participarea la slujba, prin Impartasanie chiar in ziua de praznic. Le spun enoriasilor mei ca postul tinut pana la capat si Impartasania chiar in ziua de sarbatoare cand se dezleaga postul( Sfintele Pasti sau Craciunul etc.) este incununarea tuturor straduintelor, jertfelor si ostenelilor din timpul postului.
Deci , chiar daca nu mai postim de bucate, postim de pacate si tot trebuie sa postim.

http://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gifhttp://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gif
http://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gifhttp://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gif

În prealabil postat de anna21 (Post 198358)

Este mare distanta intre citatul dat de tine si relatia trupeasca in zi de sarbatoare.

Eu nu pot separa sexualitatea de pacat. Nu pot, pur si simplu.. Poate am imaginatie debordanta, nu stiu. Stiu ca desi poate relatiile trupesti in sine nu sunt pacat intre soti, stiu sigur ca sunt o poarta spre pacat.. ispitele vin valuri, valuri (ca pornesti de la un lucru simplu, apoi te gandesti ca nu strica sa porti lenjerie nu's de care, apoi.. hmm, complici mult lucrurile, ca totusi relatiile sexuale in sine sunt destul de plictisitoare. Nu dati cu pietre, e doar o opinie). Mai bine ma tin de post si sunt in zona de siguranta. Cat de cat.
Spui ca iubesti sotul, ca nu vrei sa-i lezezi sentimentele..
Sexualitatea si iubirea sunt lucruri diferite (desi manifestarile sexuale ar trebui sa fie expresia iubirii, totusi nu sunt intotdeauna.. chiar daca ni se pare ca ar fi).

Sophia, ar trebui sa incerci sa nu te pacalesti singura. Ca sa nu ajungi sa inveti the hard way ca totusi relatia cu sotul nu este deasupra a orice!

În prealabil postat de Fani71 (Post 198386)

Totusi, Anna, cum spui si tu, asta este parerea ta personala, conditionata poate de ce ai trait tu, personal (pentru ca ai spus pe alte topicuri mai multe lucruri despre acest subiect).
Pentru unii o fi valabil, pentru altii nu.
Ar trebui, dupa parerea mea, nu sa intinam si imaginea altora despre relatia conjugala daca a noastra a fost intinata, si dimpotriva sa incercam sa o curatim si sa ii redam frumusetea pe care a vrut-o Dumnezeu, de daruire totala si unire intre doua fiinte.

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 198388)

Precum spui tu Fani, aceasta e părerea ta personală, precum şi Ana are părerea ei , dar mult mai aproape de Învăţăturile Ortodoxe, părerea mea. Nu tot cea ce nu am putut noi realiza, e neadevârat, neavenit şi făr de folos ! Să ştim a învăţa pe alţii din proprile greşeli şi rătăciri, nefăcând din ele o virtute. Părerea mea !

În prealabil postat de GeorgeS (Post 198391)

D-na Fani71 , ati retinut bine.Relatia conjugala in zi de sarbatoare (deci si duminica) este pacat. Biserica binecuvinteza unirea dintre soti, dar in alte zile, nu in cele de post (cand incercam sa ne preocupam mai mult de cele duhovnicesti) sau in sarbatori (cand primeaza cinstirea zilei si nu placerile noastre). Eu asa vad lucrurile. Slava Domnului, avem destule zile in saptamana (marti si joi) cand nu tinem post si in care ne este ingaduita legatura trupeasca.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198394)

Unde scrie, parinte, ca este pacat, de fapt? Repet, daca exista chiar aceasta regula in canoanele vechi, cred ca ea provine dintr-o falsa intelegere a sexualitatii. Pentru ca nu vad de ce avem voie sa mancam de dulce, desi 'ne preocupam mai mult e cele duhovnicesti', dar nu avem voie sa fim impreuna cu sotul sau sotia.

În prealabil postat de sophia (Post 198282)

Eu am inteles deja raspunsul la intrebarea pe care am pus-o in titlu, in sensul ca scrie undeva ca exista doua feluri de impartasanii: in perioada de post si in perioada de dulce.
In perioada de post se tin regulile cunoscute.
In perioada de dulce se tine post alimentar de la ora 24.00h pana la impartasanie.
Cu postul trupesc in acest caz inteleg ca este 1 zi inainte si una dupa impartasanie.
Eu una nu sunt adepta impartasirii dese, fara pregatire prealabila, indiferent de ce spun duhovnicii si preotii. Sunt pentru mai mult respect in acest sens, a semnificatiei impartasaniei.
Nu este ceva de placere, pentru ca asa am putea manca si bea cate o cupa plina cu anafura si vin. Totusi primim numai o firimitura si o lingurita.
Este ceva special, fin, sfant.
Daca simt ca vreau sa ma impartasesc in perioada de dulce, as putea s-o fac, acum stiu regula si nu trebuie asa post.
In rest mi se pare f.aspru, dar fiecare cum poate. Eu mi-am facut regula mea.

Legat de postul trupesc eu va inteleg totusi total.
Adica spuneti-mi si mie cum va ganditi si procedati voi: dupa 40 zile de post, mai tineti si sarbatorile si atunci cand va mai intalniti fratilor cu sotul/sotia?
Chiar cand anume? Cand este liber?
Si daca vedeti lucrurile la modul asta, de ce v-ati mai casatorit?
Si pana la urma este casatoria normala, acceptata de biserica sau nu?
Este un pacat sa traiesti cu sotul/sotia, sau nu?
Discutam la nesfarsit acest subiect si nu ajungem la nici un rezultat.
Este f.clar ca pentru calugari, sfinti necasatoriti (dar si aceia casatoriti cum si cand or fi facut cu sotia si cand au facut copiii)?

Asa cum sustin multintre voi, sexul cu sotul/sotia este ceva murdar, pacatos si de aceea trebuie post = abstinenta.

Si mai cred ca atat la mancare cat si la sex, pacatul incepe numai cand se depasesc niste limite.
Mancatul in anumite limite sanatoase nu este pun pacat si daca s-ar mentine asa, n-ar trebui post deloc.
La fel si cu sexul.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198394)

Unde scrie, parinte, ca este pacat, de fapt?

Repet, daca exista chiar aceasta regula in canoanele vechi, cred ca ea provine dintr-o falsa intelegere a sexualitatii. Pentru ca nu vad de ce avem voie sa mancam de dulce, desi 'ne preocupam mai mult e cele duhovnicesti', dar nu avem voie sa fim impreuna cu sotul sau sotia.

În prealabil postat de windorin (Post 198402)

Incercati sa va apropiati in zi de post, sa vedeti ce se va intampla !
Veti vedea imediat ca Domnul nu va va opri. Nimeni nu va opreste, nimeni nu va loveste.

De ce?
Pentru ca Dumnezeu vrea ca voi insiva sa va opriti in zi de post, din dragoste fata de El, aratandu'i ca pentru dragostea Lui sunteti in stare a renunta la toate bucuriile materiale (periodic). Dumnezeu vrea de la om iubire curata, libera, odihnitoare, iar nu una silnica.

Sa nu indraznim a'i acuza pe Sfintii Parinti, mari facatori de minuni si locasuri ale harului, ca "au inteles fals sexualitatea".
Randuielile postului si randuielile vietii de familie sunt foarte bine punctate in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

Si sa nu incepe cu "calugarii nu au de unde sa stie despre sex si familie".
Stim ca cele mai minunate si roditoare carti despre aceste probleme sunt scrise de ierarhi si calugari sfinti (ex. Ioan Gura de Aur).

Sfanta Scriptura se adreseaza tuturor crestinilor, iar ea zice, prin Apostolul Pavel: "Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre." (I Corinteni 7,5)

Acest "pentru un timp" este exact vremea postului, in care rugaciunea si nevointa trebuiesc inmultite.
Iar "sa va lipsiti unul de altul" inseamna a nu va mai apropia trupeste unul de altul in aceasta vreme a postului.

În prealabil postat de costel (Post 198410)

Draga Fani, nu trebuie sa-i daruiesti lui Dumnezeu ceva fortat, doar invocand ca asa scrie undeva. Cand ii daruiesti lui Dumnezeu ceva, trebuie sa o faci din toata inima. Treptat vei vedea cat de minunate sunt aceste zile daruite lui Dumnezeu. Dar mai minunat este sa daruiesti impreuna cu cel de langa tine ziua, nu singur, pentru ca atunci risti sa aduci tulburare in familie. Daca cel de langa tine nu intelege ce inseamna sa-i daruiesti o zi lui Dumnezeu, roaga-te si va veni si ziua cand initiativa de a darui lui Dumnezeu va veni de la cel de langa tine.

Sfintii Parinti nu au probleme in a privi curat viata, noi avem probleme in a primi cum se cuvine sfaturile lor. De cand am intalnit aceasta fraza: "esti cat daruiesti", multe s-au schimbat in modul meu de a darui.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198392)

Sigur, este parerea mea, dar este bazata si pe invatatura ortodoxa asa cum am invatat-o eu.
Exista in paralel, vad, si alte invataturi ortodoxe. Sigur, neexistand doar una, putem sa alegem, folosindu-ne de sfaturile oamenilor intelepti pe care ii intalnim. Eu asa am facut pâna acum.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198386)

Totusi, Anna, cum spui si tu, asta este parerea ta personala, conditionata poate de ce ai trait tu, personal (pentru ca ai spus pe alte topicuri mai multe lucruri despre acest subiect).
Pentru unii o fi valabil, pentru altii nu.
Ar trebui, dupa parerea mea, nu sa intinam si imaginea altora despre relatia conjugala daca a noastra a fost intinata, si dimpotriva sa incercam sa o curatim si sa ii redam frumusetea pe care a vrut-o Dumnezeu, de daruire totala si unire intre doua fiinte.

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 198726)