Se cunosc oare cazuri de Parinti imbunatatiti ajunsi la senilitate dementa?!? Nu cred nici eu acest lucru. As zice mai degraba ca datorita credintei, ei isi pastreaza seninatatea si prospetimea gandirii pana in ultima clipa de viata. Senilitatea se datoreaza si ea unor pacate, nu doar varstei inaintate.

nu am zis asta, Doamne fereste! dadeam un exemplu negativ doar, sper ca nu s-a inteles gresit.. Intr-adevar, credinta statornicita aduce omului limpezimea mintii chiar si la o varsta inaintata.

of,of, of, Anca, iar ne vedem perfecti si cei mai cu mot de pe planeta. Evident ca vazuta din Scandinavia senilitatea si dementa se explica doar prin pacat, insa daca in vizitele tale dese in Romania ai trece si pe la un camin de batrini si ai cunoaste cu adevarat mai multa lume ai avea surpriza sa vezi foarte multa lume fara pacate, preoti batrini monahi, mireni batrini credinciosi care sufera prin institutii si azile.

Eu cu duhovnicul meu tocmai l-am ingropat pe un Preot bulgar batrin care din cauza incoerentelor lui de gindire si verbale a fost dat afara din casa abuziv, ca un ciine de catre SOTIE SI FICA LUI! si trimis la un motel sa moara... daca ai stii ce om bun a fost, blind...el era Duhovnicul duhovnicului meu..Dumnezeu sa-l Odihneasca
ehhhe, daca ai stii cita suferinta se ascunde in spatele imaginii idilice pe care VREI SA O VEZI TU venita in vizita la minastirile CELEBRE , ai fi putin poate mai realista!

Andrei, ti-a scapat ceva: eu vorbeam despre parintii imbunatatiti, nu despre orice parinte; caci mai inainte erau pomeniti Pr. Arsenie Papacioc si Pr. Iustin Parvu.
Uite, nu imi aduc aminte acum versetul, dar am citit in biblie, ca cei cu credinta sunt aparati de Dumnezeu si raman limpezi la minte. Cand imi trebuie un citat, atunci nu-l gasesc... dar il voi gasi odata si odata. Oricum era din NT.

,,fara de pacate"
 

In general mi-am exprimat parerile deschis, transant si fara falsa modestie sau ,,smerenie mindra". Modestia este buna in lumea lume acolo unde convenientele si duhul ateu lupta sa inlocuiasca buna asezare crestina si duhul cuminte al omului induhovnicit . Nu vreau sa se inteleaga insa tendentios cum ca as fi adeptul al altei atitudini decit cea pe care o afisez clar ... Am intervenit in discutie deoarece m-a ,,atras" sofismul cum ca exista oameni fara pacate, si inca destui . Chiar ma gindeam sa-i spun intro zi Sf. Vasile cel mare : avva, te-ai cam grabit facind afirmatia cum ca ,,bolile noastre sunt pacatele noastre" pt. ca nici habar nu ai citi oameni sunt fara de pacate (dar bolnavi), adica sfinti, astazi pe pamint iar bolile au o cauza dovedit medicala si sociala si nici de cum in pacatele noastre. Desi dupa tine inca multi alti parinti ai bisericii si si chiar contemporani au dovedit afirmatiile tale (mai ales in domeniul psihiatriei)noi nu mai credem povesti dintr-acestea . Asa ca tu ar trebui sa te numesti Sf. Vasile cel Invechit si sa ramii rezervat deoarece astazi avem la mare cinste si cautare Sf. Medicina si Sf. Psihosociopatologie care ne-au dovedit cu acuratete ...de ce ne imbolnavim noi...si unii dintre noim chiar credem ...
Astazi, ca si ieri dealtfel, lumea nici nu mai stie si nici nu mai este interesata sa cunoasca cu precizie ce este pacat si ce nu; spovedaniile sunt din ce in ce mai blinde si mai conciliante , epitimiile simbolice sau absente ceea ce face sa avem sansa de a vedea ,,sfinti" mult mai multi (mai la tot pasul)decit in trecut. Bine, in realitate nici pe departe nu este asa dar ...asa este ,,frumos" sa vorbim politicos intre noi ! La preoti , cele mai multe si mai mari pacate sunt legate de felul in care isi implineste slujirea lui de servant al altarului . Din cauza tuturor inovatiilor din cadrul slujbelor pe care le fac si a deslegarilor cu discernamint discretionar acestia f. rara se spovedesc la calugari (cunoscuti pt. exigenta lor iar preotii mireni pt. greselile lor)ci isi aleg duhovnici tot un mirean mai relaxat in slujire ca ei insisi. De aceea este si mult mai greu pt. un preot , fata de un mirean, sa se mintuiasca . A se vedea in acest sens vedenia parintelui Cleopa cu staretul sau Ioanichie Moroi care adormise si despre care se dorea sa se stie daca s-a mintuit sau nu. Indiferent ca un preot este batrin sau tinar, ca si un mirean de altfel, ori ca are barba sau nu , plete sau nu , ca se inconjoara numai de carti de teologie ori ca are un port cit mai sobru , judecarea lui daca este ,,bun" sau nu , adica virtuos sau pacatos se face numai dupa faptele sale si nu dupa nimic altceva ...
Dar una peste alta, cred ca este ,,imbucurator" ca sporeste numarul sfintilor in societatea laica si biserica secularizata contemporana !
In exemplul pe care l-am citit eu mai sus ...nu ma indoiesc ca nu ar fi asa cum s-a scris, nu ci eu doar am facut o mica divagatie de la afirmatii bazat pe observatii personale . Atit ! Asa, o parere ! Restul curge ca si inainte !

Auzi mai frate Zaharia da Sfantul Vasile cel Mare e viu sau mort?
Sfantul Vasile cel Mare este viu si duhovniceste si biologic ca avem Sfintele sale moaste,iar sufletul Sfantului e in Rai fiind viu duhovniceste.
Ti-a zis fratiei tale Sfantul Vasile cel Mare care e parerea sa fata de discutiile ecumenice?
Eu nu cred.

Si eu sunt impotriva ecumenismului.Am o intrebare.De ce,la slujba,preotul se roaga pentru unirea tuturor credintelor?Probabil se refera la convertirea celorlalti la ortodoxie,dar e cam ambigua exprimarea:18:

Tu frate te joci cu notiuni definite de stiinta precis dar fara sa le sti definitia sau continutul . Eu nu doresc sa te jignesc dar parca dupa ce si cum postezi incerc sa-mi reamintesc ca ai formatie de inginer si sa te inteleg astfel . Nu ma incerca cu lucruri curente,elementare , poti avea surprize . Asa de exemplu te anunt ca nu doresc sa mai discut cu tine pina nu-ti vei insusi corect notiunea de ,,viu biologic". Nu doresc sa fiu sarcastic dar pina nu imi spui definitia corecta nu mai vorbim deoarece unul vorbim de slanina si celalalt de faina...si in cazul acesta cum sa ne intelegem . Renunta la copiat paragrafe din carti si incearca mai mult sa ,,vorbesti" liber si corect.
Daca asa stau lucrurile simple ,curente , ce sa mai discutam despre starea sf. Vasile cel mare ? Mai spun doar ca in gindirea , trairea si vorbirea curenta a crestinului traitor nu mai exista notiunea de mort ci de adormit . Crestinul care crede ca la sfirsitul vietii moare este demn de ...mila !

BOR a făcut bine că a intrat în împărăţia CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor) Ps.15, pentru a lega pe cel tare lucA 11, 22.

Noi trebuie doar să-i aducem aminte Sfântului Sinod că Domnul nu poate să mai aştepte [LUCA XII (,) L] ca BOR să mai lase la o parte dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu, CI pe aceasta se cuvine să o facă (2 Tesaloniceni 2, 11) şi pe aceasta (BOR ŞEF E Apoc. 2, 1-7) să nu o lase pentru ca să se vestească aPOC 18; 22, 17.

5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram la voi, vă spuneam aceste lucruri ?
6. SI acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.
8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege(,) pe care Domnul IISUS îl va ucide cu suflarea gurii Sale SI (l )va nimici cu strălucirea venirii SALE.
61. Vă sminteşte aceasta ?
62. DAR, dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

Nu se roaga pentru unirea credintelor, ci a "credintei":
"Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam".

Adica cerem ca noi, toti cei ce venim catre Hristos, sa ne impartasim de aceeasi credinta in Duhul Sfant, astfel ca sa ajungem sa-i dam Lui toata viata noastra.

Credinta este un dar dumnezeiesc la care participam. Degeaba participam daca nu ni se impartaseste Duhul Sfant, care sfinteste credinta si viata noastra. Iata de ce noi nu ne vom putea niciodata ruga pentru ecumenism, caci acesta nu cere "impartasirea Sfantului Duh", pentru ca nu Il cunoaste.

Multumesc!
Dar ma referam la:
Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

aaa,sau poate se refera "unirea tuturor oamenilor"

Dupa parerea mea, aici e vorba tot de unirea credinciosilor, adica a Bisericilor locale (dupa cum si erau formularile vechi: "Biserica lui Dumnezeu care peregrineaza in Roma catre Biserica lui Dumnezeu care peregrineaza in Corint ...."), privite ca si comunitati de credinciosi.

Cred ca se refera si la unirea celor despartiti de Biserica.
Deci, se refera si la dorinta lui Dumnezeu de a invinge ereziile si schismele.

Eu de multe ori, daca nu chiar mai de fiecare data, am auzit "unitatea credintei" care cred ca are alt sens decat unirea credintei, nu?

Unitatea credintei ar trebui sa reprezinte o credinta intr-un Dumnezeu, asa subiectiv cum o face fiecare religie in parte UNIFICATI sub acelasi acoperis.

De exemplu intr-o incapere, fiecare sa se roage LA UNICUL DUMNEZEU, in FELUL in care o face in religia lui fara sa IMPUNA altora prin "argumente logice" sa o faca intr-un fel sau altul.

Daca priviti o catedrala catolica cu multe capele, imaginati-va ca intr-un ar fi un preot ortodox oficiind Liturghia Ortodoxa, in alta, penticostalii cu sedintele lor, baptistii, catolicii, musulmanii, toti uniti printr-o lucrare comuna sub acelasi acoperis. Deci care ar fi problema? un fel de Mall Religios, in sens bun, unde nimeni nu impune si nu se cearta, telul comun fiind rugile de mintuire catre UNICUL DUMNEZEU ( fiecare cum intelege, fara cearta)

Poate se refera si la asta, dar cred ca Sfintii Parinti (Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare etc) ar fi fost mai specifici.

Cand zici "invingerea ereziilor" banuiesc ca te referi la (re)aducerea ereticilor la adevar, nu?

Si totusi, de ce unii preoti spun "unitatea" si altii "unirea"?

Stiu ca mi-a spus cineva odata ca termenul grecesc aferent (enetatos, parca) inseamna "unitate" (oricum, contine in el radicalul "unu") si a fost tradus gresit prin "unire". Ideea este ca noi ne rugam ca Biserica sa fie Una, sa nu se mai rupa din ea, nu sa ne unim cu catolicii, musulmanii si altii.

Poate judeci lucrurile prea simplist... Daca se impotrivea, i-l inchideau, puneau altul, asta se temea de acelasi tratament si pana la urma ajungeau sa distruga si mai multe biserici, crezi ca am fi avut de castigat? Eu nu stiu care este raspunsul corect la aceasta problema, doar ma gandesc ca nu e chiar asa de simplu precum pare. Uneori Dumnezeu lucreaza pe cai nebanuite!

Sergiu, ai vazut ce s-a intimplat la Timisoara 89 cu Pastorul de acolo, cum un mic incident s-a transformat intr-o reactie in lant!
Trage singur concluziile!
Poate nu ne inchideau ei pe noi ci ii inchideam NOI PE EI!

INCHISOARE pentru un Patriarh stii ce este? Bilet clasa I direct in Rai!..doar ai vazut in Tarul cind s-au declansat harismele Patriarhului...in inchisoare!

Sergiu
JOBUL Patriarhului , de cind este lumea, este SA SE IMPOTRIVEASCA!

E frumos sa visezi? Am impresia ca ai ramas singurul care crede ca revolutia a izbucnit din cauza pastorului Lazlo. Sunt curios ce varsta ai, se poate justifica eroarea daca nu ai trait momentul, daca informatiile le ai doar din auzite. Cat la partea cu inchisoarea ai dreptate, dar sunt de acord si cu sergiu cand zice "nu e chiar asa de simplu precum pare. Uneori Dumnezeu lucreaza pe cai nebanuite!" In pozitia in care suntem azi fara sa stim multe detalii nu putem sa vedem problema in intregime.

Si la ce ajuta toata sarada asta? Adica de ce nu putem sa ne rugam asa cum suntem acum??

Sa ma iertati, fara nici o dorinta de a lua lucrurile prea in usor, o sa comentez ceva:

"Atunci oare de ce mari demnitari bisericesti dau cu piciorul acestei sanse sa devina martiri?"
Frate, stii, a fost pe vremea Mantuitorului unul Simon fiul lui Iona, botezat Chefa adica Petru. Si a zis si el "pana la moarte, Doamne". Si sa vezi ce cogeamite cocosul canta de atunci pentru cine se increde ca pentru noi poate fi asa de "automat" altfel decat a fost pentru acela. Asta fiind zisa, deocamdata n-am vazut pe Diocletian trimitandu-si ostenii dupa tine, nici dupa vreun ierarh. Deci sa nu ne grabim, si sa binecuvantam pe Dumnezeu ca au murit vremurile cand comunistii chiar bagau preoti in puscarie si numai Dumnezeu stie cu ce pret s-a platit nelepadarea de ortodoxie...

Mucenicie
 

Mă bucur că am găsit un spaţiu în care noi, otodoxii, putem să ne împărtăşim unii altora trăiri, căutări şi soluţii întru îndepărtarea "motivelor de poticnire" întâlnite la tot pasul mai ales acum, în vremurile cele de pe urmă...
Spunea zaharia_2009 un pic (sau poate chiar mai mult) ironic:
"Chiar ma gindeam sa-i spun intro zi Sf. Vasile cel mare : avva, te-ai cam grabit facind afirmatia cum ca ,,bolile noastre sunt pacatele noastre" pt. ca nici habar nu ai citi oameni sunt fara de pacate (dar bolnavi), adica sfinti, astazi pe pamint iar bolile au o cauza dovedit medicala si sociala si nici de cum in pacatele noastre."
Aici problema e un pic mai complicată... Deci avem păcatul şi boala care se află în relaţie directă de tip cauză-efect. Acest principiu nu este negat de ortodoxi. Şi deci, ce vreau să spun cu asta? Că există cuvinte la care noi reacţionăm cu nu soi de automatism de genul: karmă - cuvânt interzis. Hai să vedem de ce ar fi interzis. Mai întâi pentru că provine dintr-o filozofie de viaţă dintr-un alt spaţiu-timp şi nu are nimic comun cu Ortodoxia cecât poate doar faptul că desemnează acelaşi lucru : mecanismul cauză-efect. Apoi, deoarece cu 5.000 de ani în urmă nu se născuse Domnul Iisus Hristos Mântuitorul Lumii care preluând păcatele tuturor şi ale fiecăruia dintre noi ne mântuieşte pe noi, cei ce-L mărturisim şi credem în El. Ca atere, neavând pe Mântuitorul Lumii, oamenii nu se puteau mîntuii (...şi mântuieşte bunule, sufletele noastre...). Deci, pe atunci nu exista manifestat în plan material fiul lui Dumnezeu. Cel ce : "cu moartea pe moarte călcând" "viaţă veşnică dăruindu-ne". Viaţă veşnică... Adică cel care crede şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus Hristos, nu mai moare. Şi cine, în această lume, în care trăim noi, oamenii, nu mai moare având viaţă veşnică? Păi e clar că doar cineva care nu se mai naşte ca om. Căci însuşi Domnul Iisus Hristos - omul a murit. Nu cunoaştem om care să nu fi murit. Şi acum cred că putem vorbi şi de al treilea motiv pentru care noi, creştin ortodoxii spunem karmă - cuvânt interzis, şi anume, faptul că mecanismul cauză-efect se manifestă de-a lungul mai multor vieţi succesive în vederea desăvârşirii sufletului care trebuie să experimenteze diferite situaţii, de regulă opuse: om bogat odată apoi om sărac şi aşa mai departe. Concluzia e că nu creştinii nu acceptă reîncarnarea ci pur şi simpliu acest mecanism nu mai funcţionează pentru cei care cred şi-L mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos având "viaţă veşnică". Poate aşa se şi explică de ce fiecare om trebuie să fie judecat "în credinţa" în care a trăit. Păi cum altfel? Ar însemna să judecăm un om care a trăit acum 5.000 de ani confirm Ortodoxiei care apare cu 2.000 de ani în urmă? Ar fi absurd.
Şi dacă ne-am dus în urmă şi am văzut că nu putem face ecumenism pe scara timpului, să vedem care sunt cauzele ce împiedică un ecumenism cu religii şi/sau forme religioase creştine dar de altă confesiune (catolic, protestant, neoprotestant etc.) contemporane.
Discutam cu un medic ayurvedic despre familiile noastre la un parastas pe care-l făceam pentru tata, Dumnezeu să-l ierte şi să-l ajute acolo unde e. Deci să ne înţelegem: e vorba doar de masa de după slujba religioasă care a avut loc înainte, la biserică şi unde el nu a participat. Şi dintr-una în alta aflu că şi ei îşi pomenesc morţii şi obişnuiesc şi ei să ofere o masă. Interesant, nu ştiam. Apoi că de fapt el provine din casta preoţilor şi tatăl lui a fost preot hindus. Şi aflu, spre surprinderea mea, că pentru el a mânca carne este echivalent cu a se sinucide întrucât cei din casta preoţilor dacă mănâncă carne decad din drepturile castei căreia îi aparţin şi asta ar însemna aproape sinucudere. Interesant, nu? Şi că tot veni vorba de sinucidere aflu că şi la ei cel mai mare păcat este tot sinuciderea. Cu o singură excepţie: dacă stii că vei muri dacă nu te lepezi de credinţa ta, ţi se dă voie să mori pentru mărturisirea credinţei. Deci au şi ei mucenicii lor. În cazul acesta, cum să faci ecumenism altfel decât murind ca mucenicii cu toţii? E absurd. Cred că atunci când se vorbeşte despre ecumenism fiecare gândeşte ca singură religie posibilă, cea adevărată, şi anume fiind convins că religia lui este cea adevărată, ca fiind religia lui. Ceea ce din nou e absurd. În faţa acestor situaţii cred că trebuie privit ecumenismul cu mai mult scepticism (căci nu se poate practic aplica!) şi să fim conştienţi de faptul că cine ne cere să aderăm ecumenismului ne cere, de fapt, să ne lepădăm de credinţa proprie, care la noi românii în 85% dintre noi este cea creştin ortodoxă. Şi atunci, nu ne mai rămâne decât a mărturisi impotriva ecumenismului pana la mucenicie.
Doamne, mântuieşte, bunule, sufletele noastre!
Cu drag, Dodo.

Asa a zis Petru "pana la moarte, Doamne", noroc ca a canat cocosul repede sa-l trezeasca si sa se caiasca, ca altfel ajungea poate ca un Iuda Iscarioteanul.
Iar mai tarziu a murit de moarte martirica in anul 67. Deci apostolul Petru a fost rastignit cu capul in jos la Roma. La fel si Pavel, si nu le-a fost teama ca nu ramane cineva in locul lor.

Adevărata şi falsa supunere în Biserică (1)


Luni 26 octombrie 2009, de Pr. Hristu ARON

Orice creştin ortodox drept slăvitor trebuie să-şi pună această întrebare: Oare poate fi un ierarh mai mare decât Sfinţii Părinţi? Aşa au făcut în trecut adevăraţii creştini când unii întâistătători (episcopi, preoţi, diaconi, monahi) primejduiau întregimea Bisericii, datorită inovaţiilor teologice, aşa se cuvine să procedăm şi noi, creştinii de astăzi, trăitori ai proorociilor cu privire la vremurile de apoi. Personal, nu cred că mi-aş fi pus la modul stringent această întrebare, al cărei răspuns îl ştiam, dacă anumite evenimente nu m-ar fi determinat. Unul dintre acestea a fost prilejuit de adunarea ecumenistă de la Sibiu, din septembrie 2007. Atunci nişte slujitori ai altarului, sub pretextul ascultării, necondiţionate, cu ajutorul autorităţilor poliţieneşti, au sechestrat câteva persoane care distribuiau material apologetic antiecumenist. Când persoanele agresate şi-au justificat atitudinea, precizând că materialele (broşuri, CD-uri) conţin învăţături ale Sfinţilor Părinţi, preoţii - body guarzi au replicat: „Ce sunt mai mari Sfinţii Părinţi decât mitropolitul nostru?”
Viaţa duhovnicească nu se desfăşoară concurenţial, după criterii stabilite la „olimpiada religiilor” sau la „cupa parohiilor” („discipline” incluse deja în programul de secularizare a Bisericii), ci tocmai invers: „Cine pierde, acela câştigă”. În Sfânta Scriptură, Mântuitorul spune: „Cel ce vrea să fie mai mare, să fie sluga tuturor”. Când Petru îl îndeamnă pe Hristos să scape de răstignire, cu alte cuvinte, să fie „isteţ”, să fenteze, El îi răspunde: „Înapoia Mea, satană, că nu cugeţi cele ale Dumnezeu, ci ale oamenilor”. Hristos-Dumnezeu nu a fost niciodată de partea „şmecherilor”, a celor ce se orientează, ci, pentru că împărăţia Lui nu este din lumea aceasta, neaparţinând celor tari, mari şi puternici, a arătat că singura cale nemincinoasă este a celor slabi, mici, căzuţi, răpuşi. Undeva Sfântul Apostol Pavel spune: „Când sunt slab, atunci sunt tare”. Cu alte cuvinte, când sunt în dezavantaj, când merg în pierdere, când nu reuşesc, nu izbutesc, nu mă descurc, abia atunci câştig, sunt în avantaj, reuşesc, izbutesc, mă descurc, abia atunci sunt mai mare!
Oare acesta e raţionamentul după care preoţii de la Sibiu afirmau că ierarhul e „mai mare decât Sfinţii Părinţi”? Ne îndoim. Dacă aşa ar sta lucrurile, adunarea de la Sibiu (şi altele de felul aceleia) nu s-ar mai fi ţinut, căci nimeni nu ar fi acceptat să participe la o mişcare având ideal principiul „când sunt slab, atunci sunt tare”. Ori noi ştim că toate adunările inter-religioase îşi propun să fie „tari”, fără a fi „slabe”. Deci cu nădejdea la avantaj, realizări, reuşite etc. faţă de necâştig, pierdere, dezavantaj, teamă şi disconfort. Nu întâmplător Sfinţii Părinţi contemporani înţeleg ecumenismul drept o mişcare antihristică, fiindcă nu îndeamnă la pierdere/dezavantaj civic, social, politic, ci la câştig/profit, culminând cu pierderi pe plan duhovnicesc. O inversare a valorilor în care ceea ce e nesemnificativ, secundar, mic, devine mare şi important, iar ceea ce este prioritar apare drept cantitate neglijabilă. Astfel nu e de mirare că Antihristul va fi întronizat „cu participarea patriarhilor şi arhiereilor Bisericii” (Sfântul Lavrentie al Cernigovului) sau că în acea vreme „mulţi din episcopi vor trăda credinţa arătând (justificându-se) spre starea înfloritoare a Bisericii”, deoarece „El (Antihristul) va îngădui ca Biserica să existe permiţând să-şi ţină slujbele”, în schimb cerând îndeplinirea unei simple formalităţi: să fie recunoscut şi venerat drept „Fiinţă Supremă” (Sfântul Ierarh Ioan Maximovici). Însă aceste lucruri nu se vor întâmpla decât după ce „credinţa pravoslavnică va fi batjocorită (de către) arhiereii Bisericii lui Dumnezeu şi (de) alte feţe bisericeşti”, pe care „Dumnezeu îi va pedepsi greu” (Descoperire duhovnicească arătată Sfântului Serafim de Sarov).
Sfântul Ierarh Teofan de Poltava (+1940) care preciza (ca şi Sfântul Lavrentie al Cernigovului, Sfântul Ioan Maximovici, Cuviosul Averkie Tauşev, Cuviosul Paisie Aghioritul etc.) că timpul care ne desparte de venirea Antihristului „se numără cu anii, fiind de cel mult câteva decenii”, arăta că între semnele caracteristice dinaintea acelor vremuri se vădeşte „decăderea morală şi religioasă a episcopilor”. Pentru aceea, spune ierarhul, „căderea episcopilor este înfiorătoare îndeosebi atunci când se îndepărtează de învăţăturile de credinţă”. În virtutea celor de mai sus IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului şi Feleacului, în pastorala Naşterii Domnului (2007) semnala: „În saivanele Bisericii au intrat lupi. Cei mai mulţi sunt îmbrăcaţi în piele de oaie – atunci când nu pătrund într-o catedrală să jure îngenuncheaţi sub sabia lui Irod – iar datoria fiecărui păstor este să strige” (în Catedrala din Timişoara au intrat în chipul cavalerilor cruciaţi, în data de 16 iunie 2007, săvârşind ritualuri masonice, sub sabia nu a lui Irod, ci a lui Lucifer, desigur cu binecuvântarea ierarhului locului). Acelaşi semnal îl trăgea cu o mie cinci sute de ani înainte Sfântul Ierarh Gură de Aur, prigonit de patriarhul Teofil al Alexandriei şi de alţi ierarhi, persecuţie în urma căreia a şi murit. Între sfinţii ierarhi, purtători de sfinţenie, prigoniţi de ierarhi însufleţiţi de duhul hulirii vieţuirii în Hristos amintim pe Sfântul Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina, Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shangai şi San Francisco, Sfântul Arhiepiscop Teofan de Poltava, Arhiepiscopul Serafim Sobolev, Arhiepiscopul Averkie Tauşev, Arhiepiscopul Nectarie Konţevici ş.a.m.d. Între ierarhii români, chinuiţi de confraţi, amintim pe Gherasim Safirin, Gurie Grosu, Tit Simedrea. Poţi fi sfânt fără să fii episcop, mitropolit, patriarh, precum poţi fi sfânt având oricare din aceste grade ierarhice. Însă la fel de bine poţi fi ierarh fără să fii sfânt. Părintele Dionisie Ignat din Sfântul Munte Athos spunea: „Ce se zice astăzi (de către mai marii Bisericii, n. n.)? Arhierei erau şi ei (unii sfinţi , n.n.), arhierei suntem şi noi. Ei au făcut Sinoadele Ecumenice sub îndrumarea Sfântului Duh, astăzi putem şi noi schimba (din învăţăturile Bisericii n.n.), că tot arhierei suntem! Dar nu este aşa. Ei aveau sfinţenie şi simplitate duhovnicească. Avem noi aşa ceva astăzi? Mai greu!” (în Paraclisul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Colciu – Sfântul Munte Athos, 2004).
Un ierarh poate să aibă ca model vieţuirea lui Hristos şi a celor bine plăcuţi Lui, dar poate, totodată, conştient ori nu, să nu-i aibă pe ei model de viaţă, ci pe alţii: genii, savanţi, filozofi etc. Un astfel de ierarh poate avea multe însuşiri lăudabile, poate fi un om al vremii, înălţându-se cu mult deasupra mediocrităţii, însă nu poate fi sfânt. În cel mai rău caz poate fi slujbaş, lefegiu, birocrat supus comandamentelor vremii, credincios autorităţii de stat, dar nu sfânt. În particular, convingerile lui pot fi altele decât cele ale Părinţilor purtători de Hristos, osebindu-se chiar şi de creştinii de rând, de cei bine credincioşi. Acesta, în forul intim, poate fi necredincios, rău credincios, eretic, ateu, mason, politeist etc. (în chip inconştient) fără a impieta în vreun fel (văzut, sesizabil) asupra vieţuirii celor din jur. Dacă laolaltă cu cele enumerate ierarhul dovedeşte aptitudini manageriale, având o conduită morală ireproşabilă (nu e beţiv, hoţ, curvar etc.) mai mult, fiind iertător şi milostiv, păcatele de credinţă nu-i vor fi observate, iar dacă s-ar petrece un asemenea fapt societatea ar trece cu vederea, socotindu-le „mici” şi „neînsemnate”, în comparaţie cu meritele sociale. Un astfel de ierarh poate lua decizii necanonice, poate schimba rânduielile Bisericii, ignorând învăţăturile Sfinţilor Părinţi, poate preface mânăstirile în colhozuri, închinându-le scopurilor trecătoare, implementând în vieţuirea duhovnicească a eparhiei un duh sindicalist, fără a i se putea reproşa că păcătuieşte. În acţiunile acestui episcop poporul secularizat nu poate vedea niciodată un „păcătos”, cu atât mai puţin oamenii legii.
Lipsiţi de perspectiva sfinţeniei, încetând a mai tânji după cele veşnice ale „împărăţiei lui Dumnezeu care nu-i din lumea aceasta”, creştinii nu vor ezita să condamne pe cei care nu se supun „corectitudinii administrative”, instituite de ierarh, etichetându-i neascultători, răzvrătiţi, fanatici, indisciplinaţi etc. Pentru oameni, gradul, funcţia, poziţia socială sunt deasupra adevărului din care decurge sfinţenia. Pentru ei proiectele sociale, marile realizări, la îndemâna nu doar a sfinţilor ci şi a celor necredincioşi, pătimaşi şi făţarnici înseamnă mai mult decât vieţuirea întru adevăr şi sfinţenie. Pentru Dumnezeu şi pentru de Dumnezeu purtătorii Părinţi toate cele ale lumii, oricât ar fi de „drepte” şi „corecte”, de plăcute, confortabile şi eficiente, chiar „poleite” cu creştinism, nu pot sta mai presus de adevăr, de virtuţi şi sfinţenie. Atât în societatea civilă (adică atee), cât şi în Biserică, în viaţa creştină „gradul” nu e mai important decât adevărul. Ca atare, ierarhul, stareţul, duhovnicul nu pot cere supunere/ascultare împotriva adevărului, căci nu are nici poruncă, nici îngăduinţă canonică pentru aceasta. Lor şi tuturor creştinilor Scriptura le spune: „Iubiţi adevărul, căci adevărul vă va face liberi”. Iar Adevărul este Hristos. Aşadar, ierarhul să ceară ascultare doar pentru Hristos, după Hristos, în Hristos.

Asa-i fiecare poate a se ruga unde vrea si alege ce doreste ca biserica. De multe ori abia se inteleg cei dintr-o confesiune, dar sa le mai si unesti.

Vrajeala cu ,,unicul,, D-zeu, nu are legatura cu D-zeu Tatal Domnului Isus.
Exemplu este cuvântul "Alah" care in limba ebraica înseamnă "sa urce."
Există doar un singur text din Scriptură în care "Alah" este folosit care vine in apropierea descrieri unui Dumnezeu. Este vorba de Lucifer.
In Isaia 14:13 ,,Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; ,, Isaia 14:14 mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

Traducerea la cel ce zice in inima lui, ,,ma voi sui,, este עלה ‛âlâh , si in
,,Isaia 14:15 Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adîncimile mormîntului! ,,

AndreiCozia, cum crezi ca se va ruga un credincios crestin sau evreu cu acest alah impreuna cu unul si la unul din locuinta mortilor? Dar si mai spurcat sa fie si nume Al Lui D-zeu considerat de evrei si crestini.

:) La fel cum cuvintul romanesc - fac - inseamna impreunare in engleza :)

fereasca Dumnezeu :)
Nu stiu despre ceilalti insa noi nu avem unicul Dumnezeu, fiecare cum intelege, la modul subiectiv. Noi il avem pe Dumnezeu cel Unic, Viu si Revelat. Sa inteleaga fiecare ce vrea dar la el acasa, cu pace si cum are el chef, nu trebuie sa ne razboim pe tema asta dar nici sa jucam hora-mpreuna.

Esenta aici e nu ca zic eu ca toti ceilalti, care nu au fost botezati in Hristos vor merge in iad - ideea e ca daca eu, care am fost botezata in Hristos si care m-am impartasit cu insusi Trupul si Sangele Lui, Il relativizez si-L pun pe aceeasi treapta cu subiectivismele altora, ma duc in iad sigur. Inainte de toate cred ca noi, ortodocsii, asta nu avem voie sa facem. Nu sa dam cu anatemele-n stanga si-n dreapta, dar si ce am primit in dar - pai sa il tinem mai presus de orice altceva. Si restul cu ale lor.

In biblia ortodoxa nu se gaseste termenul de toleranta . Toleranta este un termen mascat cum este si problema cu cipurile, nu de cipuri in buletine si pasapoarte ne este noua frica, ci de pasul urmator. Si inca ceva, dumnezeu nu este tolerant, dumnezeu este milostiv.

Iata un ,,model'' de toleranta:

PATRIARHUL 666 distruge Man. Esphigmenou din Muntele ATHOS pentru refuzul ECUMENISMULUI ! English

Ei bine draga Antonia, cei de la razbointrucuvant, "anti-ecumenisti" ii numesc pe cei de la Esphigmenou, "extremisti"!

Ce parere ai?

Am plans cand am vazut aceste scene. Eu ma gandeam ca romanii sunt crestini adevarati si sunt solidari cu cei aflati in asemenea primejdii. Doamne, miluieste-ne sa putem fi de partea adevarului intotdeauna. Cu cine vom fi solidari acum: cu cei puternici sau cu cei smeriti?

Calugarii athoniti au ales ca arma rugaciunea si arma lor ne va lovi daca nu vom fi de partea adevarului.

Unde , mai precis spune Hristos ca daca te impartasesti trebuie sa te tii departe de subiectivismele" altora?..sa zicem ale sectantilor, ca altfel mergi in Iad?

Nu nu exista toleranta asa cum nu existra nici cuvintul ecumenism sau cipuit :)))

Insa samariteanul care l-a ridicat de pe jos pe ereticul ranit si l-a bandajat de ce oare a dat dovada?...de mormaieli in barba?

Toleranta ca termen nu exista dar curios este ca LIPSA DE TOLERANTA abunda prin comportamentul multora din scripturi, si ca exemple ii avem pe preotii care se fereau .."Doamne fereste sa ajut eu pe INDIVIDUL ALA la nevoie"