Draga Andrei :) eu am spus destul de clar ca nu ma refeream la cazurile extreme, care, si trebuie s-o recunosti, nu sunt majoritatea, ci la cele care, desi presupun probleme in famile - de genul alcoolism (a propos, se trateaza), violenta domestica (exista programe de consiliere) si altele asemenea - nu conduc la omor, macelarirea familiei sau sinucidere. Aceste tragedii sunt de evitat, desigur.
Totusi daca tot veni vorba, ce impiedica pe soti (dupa divort) sa ajunga la aceleasi acte de violenta care se petreceau inainte in sanul familiei? Sau tu n-ai auzit de cazuri cand desi divortati, fostul sot si-a omorit nevasta? Sau si-a batut copii? Eu da. Divortul in sine nu inlatura cauza producerii acestor nenorociri.
In orice caz, in trecut oamenii erau mai cu frica de Dumnezeu si mai legati de traditii (de biserica implicit). Exista si traditia ca sotul sa-si bata sotia "just in case" desigur.. chestie de civilizatie, cum spuneai.. Insa orori de felul celor ce se intampla azi eu n-am auzit. N-am trait in aceeasi tara? Vad eu ca acum suntem departe .. insa bunici am avut amandoi in Romania, banuiesc.

Si eu le gasesc ofensive Andrei. Chiar m-as fi mirat, sincer, daca in acest thread tu n-ai fi avut ceva de spus in contradictoriu si destul de acid Anei. Am vazut acelasi lucru repetandu-se si pe alte subiecte.. si nu-s de prea mult timp pe forum.

Asa esti tu in general .. sau doar cand ai o zi proasta?

No offence! :)

blabla. N-ai inteles nimic. Te auzi cum te contrazici? Citeste cu atentie ce ai scris la inceput, ca apoi sa te contrazici, sa le amesteci, iar la final vii si trantesti destinul. Care destin? Voi cand vorbiti despre cruce va ganditi la destin de fapt? Ce are destinul cu ortodoxia? Si nu vorbeam la propriu despre povara, de aceea am pus ghilimelele.
NU eu nu-mi propun sa-mi iubesc familia. O iubesc pur si simplu si de aceea nu consider jertfa nimic din ce fac pt ea. Tot ce fac e din dragoste. Daca faci ceva cu adevarat pt cineva din dragoste nu consideri ca te-ai sacrificat pe tine si nici nu astepti rasplata nici macar in cer chiar daca de acolo sigur va veni. Tu in momentul in care faci ceva nu te gandesti la rasplata ci te gandesti la acel cineva pt care faci. Atunci nu te gandesti nici ca te sacrifici. Asta cred eu ca e uitarea de sine pt aproapele deci nicidecum sacrificiu. Priceput?
Ah si inca ceva "te jerfesti pe tine celuilalt, ca dorinte, placeri", pai nu te jertfesti daca iubesti, nu e jertfa e dragoste.

Da, Andrei, am platit-o pe acea femeie cu nasturi.
Avand in vedere ca pe alt topic ai spus ca nu milostenie trebuie sa facem, ci sa dam joburi.. bine, ma astept ca tu sa fi angajat multi oameni saraci, pe care i-ai platit bine.. Ei? Sa auzim.

Referitor la omniprezentul (in mesajele tale) meu sot.. Este de ras ca nu vrei sa fii in papucii lui (nu stiu daca ai putea, poarta doar pantofi paciotti, sunt destul de rari..).
Avand in vedere ca esti un pic invidios din fire.. m-am gandist sa-ti expun in ce fel sunt eu o antifeminista :).
Mai intai sotul meu nu face nimic in casa.. absolut nimic. Banuiesc ca nici nu stie unde sunt paharele, de ex. Cand pleaca de la munca ma suna.. sa stiu sa-i pregatesc mancare (il astept cu mancarea pe masa).. Asta in caz ca nu merge la sala de sport intai.. dar nu conteaza, imi adaptez programul dupa al lui. Nu strange nimic dupa el.. nici macar o farfurie nu spala, nici nu le pune in chiuveta. Nu arunca gunoiul (probabil ca nu stie unde).. Repet: sotul meu nu face nimic in casa.
Mai mult, ma ocup uneori si de timpul lui liber, ii inchiriez filme (am spus ca nu am televizor, ii inchiriez filme sa nu simta lipsa televizorului), la nevoie corespondez pe mail cu cunostintele lui (daca el nu are timp), ma ocup de taxele lui.. in principal de tot ceea ce vrea sa fac.

Ti se pare ca este de plans?
Eu vreau ca acasa el sa se simta bine. Punct.
Daca as putea face mai mult pt el, as face.. Pentru ca merita enorm. Datorita lui eu imi permit luxul absolut de a-mi creste copiii fara probleme (in conditiile in care alte femei dau copiii la day-care de la varste f fragede). Datorita lui eu am timp sa citesc scrieri patristice, sa merg la biserica..etc. (Da, chiar daca el este ateu, eu devin crestina tot pe "munca" lui.. munceste intre 12 si 16 ore zilnic pt. familia lui! Mi-ar fi rusine sa pretind sa ma ajute cu ceva in casa, ca deh, ma simt eu asuprita!).
Oferi tu asta sotiei tale.. de indraznesti sa te compari cu sotul meu?

Poate suna dur dar nu ma pot abtine. Asta nu e dragoste e prostitutie.

Dar ti se pare totusi o situatie ideala?

Nu sunt feminista, dar mi se pare mai frumos ca intr-un cuplu sa exista mai multe puncte comune, sa se implice si barbatul in treburile casei, si femeia in afara. Nu mi se pare o situatie ideala ca barbatul sa lucreze atat incat sa nu mai aiba timp nisi sa-si vada copiii.
Nu este de loc un comentariu personal, Anna, caci aici este vorba despre feminism, si despre cum ar trebui sa fie o femeie crestina si un cuplu crestin. Mie asta nu mi se pare un model ideal. Dar poate nu asta ai vrut sa spui.

:))
Impartirea treburilor casnice ar transforma-o in dragoste?
Oricum mesajul era pt Andrei care plange de mila sotului meu.

Daca tii neaparat sa-ti expun si cealalta parte.. o pot face, dar nu vad rostul.

Vroiam sa spun, de fapt, ca trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajungem sa traim o relatie de cuplu armonioasa, in care fiecare il respecta pe celalalt si fiecare poarta crucea celuilalt. Ce incerci tu, anna, sa spui aici, este numai o parte a medaliei. Sa spui de ex. asta unor fete care nu sunt inca maritate nu cred ca este bine si nu cred ca le va face sa devina sotii crestine, ci le va dezgusta mai degraba de viata conjugala.
Una este sa spui ca trebuie sa ne purtam curcea, si alta ce pari tu sa spui, ca trebuie sa o cautam. Iarta-ma, dar tot ce scrii suna foarte amar si foarte dolorist, ca si cum ar trebui sa cautam suferinta cu lumanarea ca sa ne mantuim. Stiu ca nu ai scris asa, dar asta se degaja din ceea ce scrii.
Ba nu, trebuie sa cautam o relatie de dragoste, respect si sacrificiu reciproc!
Asta trebuie sa fie idealul unei femei crestine - nu sa fie calcata in picioare dar sa rabde 'crestineste', (exeplul cu femeile batute) sau .. in ine, alte exemple care s-au dat pe aici.

Din experienta mea, un cuplu crestin se consolideaza prin purtarea crucii unul altuia. Fara recoprocitate nu merge.

Spui foarte des cuvantele "dragoste" si "iubesc".. sa shtii ca pt fiecare om ele au valente diferite. Citeste ce-a spus apostolul Pavel despre dragoste - Corinteni 13 - si vezi daca corespundeti in punctele esentiale. Ala e modelul crestin. Adica asa vrea Dumnezeu sa iubim ("dragostea nu cauta ale sale" inseamna jertfa de sine, dar asta poti sa o afli daca intrebi orice preot).

Nu le folosesc prea des din contra acestea sunt esenta. Daca iubesti cu adevarat nu vezi o corvoada in asta si nici un sacrificiu. Nici macar nu te gandesti la tine cand iubesti si atunci nu e sacrificiu. Sacrificiu e cand faci ceva prin vointa ta. Iubirea vine de la sine nu dintr-un efort.
Iar despre ce spunea prietena ta e exact invers. Dragostea nu e fundamentul jertfei. Nici o jertfa nu are valoare daca nu e inlocuita de dragoste. Cata vreme simti ca te jertfesti, doar incerci sa iubesti. Cand iubesti cu adevarat senzatia de jertfa dispare. Mai citeste tu o data Imnul dragostei poate pricepi.

Aaaaaoleu vezi ca te maninca cu pene cu tot :))

Oare cit timp ai cautat pe Net pina ai dat de denumirea asta fancy de papuc? 5-10 minute? cit costa? 1000US perechea :))?

Tu crezi ca eu ieri am aterizat aici si nu stiu cum o duc doctorii emigranti veniti la lucru pe vize de lucru 10 ani dupa care ...!
Poate ca tine cu cei din Ro dar nu cu cei cu vechime in ale imigratiei

JÉRTFĂ, jertfe, s.f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ♢ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.

Primul sens e DAR, OFRANDA. Sensul de sacrificiu a derivat de la "vietatile sacrificate". Deci cuvantul JERTFA are si valente pozitive Iana. Nu shtiu daca eu am priceput ce trebuia dar tare ma tem ca nici tu :)) Senzatia mea e ca vorbim doua limbi diferite.

Aa, si sa shtii ca lori86 nu e prietena mea, desi m-as bucura sa fie :)

Nu vorbesc din carti, ci ma refer la cazuri reale. Si apoi nu toate mamele, care divorteaza au fost batute; si nu toti tatii sunt betivi. De cele mai multe ori exista "al treilea", care e cauza reala pentru solicitarea divortului... Practic evitarea divortului este doar o chestie de rabdare, caci lucrurile se aseaza dupa o vreme.

In cazul in care intervine "al treilea", ce se mai aseaza dupa o vreme? Se anuleaza tot. Sau se accepta si al treilea?

Si anna21 se refera la dragoste, doar ca e vorba despre dragostea ca virtute a virtutilor, despre care ne-a scris Sf. Apostol Petru, 2. Epistola 1.
Daca si tu te-ai referit la aceeasi dragoste, inseamna ca nu v-ati contrazis deloc. Dar, sigur, dragoste poate insemna multe pentru oameni... si atunci e de discutat.

Da. Unii iubesc pt ca... altii pur si simplu.

Cei, care iubesc "pur si simplu" nu se gandesc la Sf. Apostol Petru, cand iubesc, ci la cu totul altceva. Tocmai asta induce in eroare si numim doua lucruri total diferite cu acelasi cuvant, desi mai avem la dispozitie si alte sinonime. E bine sa ne facem ganduri cu privire la dragoste, ca sa nu gresim.

Tu zici ca trebuie sa iubesti , sau iubesti pt ca vei primi rasplata? Adica dragoste la comanda? Eu zic invers: Iubesti pur si simplu. Zicea cineva "Iubeste si fa ce vrei". Eu cred totusi ca iti iubesti familia pur si simplu nu pt ca asa trebuie. Sper ca ai inteles in cele din urma la ce ma refer.

Vad ca ai trecut la un ton plin de compasiune :).
Nu sunt trista. In viata reala sunt un om vesel, chiar la limita neseriozitatii, as putea spune.
Dar cred ca trebuie sa fim realisti, sa intelegem ca viata pe pamant nu este placere, ci mai mult suferinta. De ex. se estimeaza ca 1 miliard de oameni sufera de foame. Intre 16 mii si 25 mii copii mor zilnic din cauze asociate cu subnutritia (depinde de statistica).
Poate ca viata mea este buna, din mila lui Dumnezeu.
Dar in nici un caz nu as putea afirma ca trebuie sa cautam placerea in viata. Mi se pare orbire.
Nu putem schimba lumea, nu pot face nimic pentru cei de departe..
Dar pentru cei de langa mine pot face cate ceva.
Fac cat pot.
Sunt uimita cum au sarit urmasele Evei (nu tu, tu ai fost diplomata). De ce anume? Ca-mi place sa-i pun mancarea inainte? Ca fac ceea ce-mi cere? Ca el nu face nimic in casa?
Sunt lucruri minore! Extraordinar de simple! Si daca sunt simple, de ce sa nu le fac?
Ce treaba am eu sa-i contorizez timpul sau statul degeaba? Asta n-am facut niciodata, adica sa-mi aprind paie in cap pentru nimicuri.

Asta cu reciprocitatea, nu stiu.
Am doar aceasta idee, nefondata pe lecturi, cum ca ori ne mantuim impreuna, ori impreuna margem in iad. Adica orice incercare de "desfacere" din legatura casatoriei imi va dauna profund si intr-un mod pe care nu-l pot intelege acum cu mintea (Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi).
Cred ca trebuie sa fiu f atenta, sa nu-mi caut scuze in caderile sotului (m-as dezice de el si incercand chipurile sa-mi salvez sufletul, l-as pierde). Ce fac? Judec sotul ca nu este bun crestin si de-aia nu avem "familie crestina"? Este aiurea!
Cred ca doar trebuie doar sa intru in rolul femeii crestine si sa am incredere deplina in Dumnezeu.
Si aici vine partea cea mai grea pt. mine: ce face femeia crestina?
Habar n-am.. Am niste idei vagi, in fine.. (Tace luminand si se jertfeste tacand. _ http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/)
Voi spuneti ca nu se lasa calcata in picioare. Pai asta este ce NU face. Dar ce face?

Cu tine voi vorbi despre pantofi..
Candva.

A spus-o Fericitul Augustin.
Pe aceeasi linie cu Sf. Apostol Pavel.
Despre ce iubire vorbeste el?
Pai sa-l intrebam tot pe Fericitul Augustin:
"Adevarata iubire consta in a ne atasa de adevar pentru a trai in dreptate; sa dispretuim deci toate lucrurile pieritoare din iubire fata de oameni, iubire care ne face sa dorim ca ei sa traiasca in dreptate."

Asta cu iubitul "pur si simplu", eu nu o inteleg.
Eu nu iubesc pur si simplu.
Am convingerea profunda ca fara dragostea lui Dumnezeu eu nu as iubi nimic (decat pe mine, dar nici de asta nu sunt sigura).
Eu nici nu indraznesc sa ma gandesc la iubirea descrisa de Sf. Apostol Pavel.. nu indraznesc sa cred ca ma va invrednici Dumnezeu de asa ceva.
Cat despre iubirea de sot si copii.. nici de asta nu sunt sigura ca o am de la mine putere. Ma rog pentru a o avea. Ma rog Sf. Nascatoare de Dumnezeu sa am iubire.

Te rogi si pentru al treilea.

Nu stiu de ce zici ca am ton plin de compasiune si ca sunt diplomata, chiar nu inteleg ;-)

Am vazut si eu destule la viata mea si am vazut si cupluri fericite in care femeia facea mai toata treaba in casa, dar barbatul se implica altfel in viata familiei, sub alta forma. Nu zic ca este umilitor pentru o femeie sa faca treburile astea. Sunt si eu casatorita si stiu ca exista treburi pe care fiecare se simte mai chemat sa le faca, si ca poate simti bucurie in a le face - chiar de ex. in a arunca gunoiul (treaba care aici de altfel este mai complicata ca la voi, din cauza separarii ecologice a deseurilor :-)), pentru ca stii ca facand o treaba, i-ai luat-o de pe umeri celuilalt. Cel putin, noi asa simtim.

Ce incercam eu sa spun si poate nu am reusit ieri este ca nu ar trebui sa facem un model din experienta noastra personala. Poate tu, din, diverse motive, ai ajuns in situatia asta de cuplu, si sigur, acum ce poti face este sa incerci sa scoti partea buna. Daca sotul tau pana acum nu a avut idea sau nu l-ai invatat tu sa faca treaba in casa, nu il vei mai invata acum, probabil, si nu ar folosi reprosurile si revolta. Poate prin blandete si dragoste si rugaciune, ..

Dar ma opresc aici, asta este treaba voastra. Ce spun eu este ca nu ar trebui sa fii asa de vehementa cu jertfa femeii pentru ca spusele tale pot duce un cuplu pe cai gresite. Ii poate da barbatului sentimentuml ca femeia este facuta ca sa-i slueasca, iar femeii pozitia de victima si (numai) servitoare din start. Poate duce la exploatare, la abuzuri, pur si simplu, si chiar a dus in trecut, cand barbatii intelegeau spusele sfantului Pavel cu ascultarea in sensul ca ei pot face ce vor, femeia este datoare sa ii asculte. Cand de fapt el vorbeste acolo de perechea ascultare-dragoste, nu se poate una fara alta (un barbat ca cel descris in Efeseni care isi iubeste femeia precum Hristos Biserica nu va abuza de ascultarea ei.. niciodata) Ceea ce spui incurajeaza si barbatul, si societatea, de a abuza de femeie si respectiv de a nu ii lua apararea ca de, este rolul ei sa se jertfeasca.

Cum scria altcineva mai sus, jertfa nu inseamna victimizare, inseamna daruire.
Intr-un cuplu ar trebui amandoi sa daruiasca in felul lor, si asta trebuie spus unui cuplu crestin pe cale de formare, mai degraba. Fiecaruia.

Si chestia cu mantuirea prin suferinta este adevarata in sensul asumarii suferintei care vine peste noi, mai mare sau mai mica, nu in sensul ca suferinta mare ar fi necesara sau chiar indispensabila pentru mantuire. Sau ca ar trebui chiar cautata, cum ai tu aerul sa zici pana la urma.

si eu sunt de aceiasi parere. :)

Ana, daca asta iti aduce fericirea in viata si esti multumita, e de-ajuns pt tine. Dar nu este obligatoriu ca toate femeile sa se conformeze si sa accepte punctul tau de vedere . Eu sunt de acord cu Iana, dragostea adevarata este neconditionata, totul merge de la sine, nu trebuie un efort extraordinar, nimic nu este o obligatie. Ci faci totul pt ca simti asa.
Eu de exemplu, cand iubesc nu vreau ca cel pe care-l iubesc sa mearga in iad impreuna cu mine. daca eu ar trebui sa merg in iad, as face orice ca sa nu mearga si el cu mine.:)
Consider ca nu foloseste la nimic sa cauti cu tot dinadinsul sa suferi in viata. Din contra, sa accepti suferinta atunci cand vine, sa incerci sa inveti ceva din ea, dar sa faci tot posibilul sa fii fericit impreuna cu cei de langa tine si cu Dumnezeu in primul rand.

Totusi, cred ca este si putin idealism nerealist in a spune ca totul merge de la sine daca iubesti.
Dragostea umana este supusa slabiciunilor noastre umane, ea nu este perfecta si poate oricand aluneca in diverse directii gresite.

Eu cred ca dragostea trebuie si cultivata, construita, intretinuta - si aici intervine si jertfa si efortul, si imaginatia si creativitatea. Uneori, cu tata dragostea, mai intervine si egoismul, si influente din afara, si lenea, si si si.
Atunci este necesar si un efort - pe care il faci, sigur, cu temelia dragostei care exista, dar totusi trebuie sa il faci. Uneori, si jertfe care te costa.
Dar pentru ca un cuplu sa evolueze in directia buna, ar trebui ca amandoi sa faca acest efort. Daca face numai unul este muuuult mai greu si uneori imposibil, cuplul se poate pur si simplu destrama si dragostea poate muri.

De acord cu tine.

asa este. Insa ceea ce vroiam sa spun este ca atunci cand este dragoste, toate aceste eforturi de a face lucrurile sa mearga nu mai sunt privite ca o obligatie, le faci pt ca asa simti. eu asa vad lucrurile. Normal ca unde nu exista reciprocitate in sentimente, poti sa te pui si-n cap, ca mare lucru nu prea iese...

Sigur, dragostea este motorul si nu datoria, in primul rand. Insa este necesar si un efort.

Un articol care mi s-a parut interesant pentru topic:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ale-96998.html

dupa mie nu, nu ar mai fi..unele femei ajung sa fie prostituate pt a se razbuna pe barbati sau pt ca sunt vandute de alti barbati si ajung pe centura...putin respect si iubire le-ar trebui si ar redeveni pe calea cea buna doar ca in ziua de azi barbatii nu mai respecta femeile si isi bat joc de anumite calitati ale ei,oricat ati spune voi aici si ati tot posta teorii degeaba,in viata reala nimeni nu se tine de ele si niciun barbat nu respecta femeia de langa el,oi fi eu mai mica de varsta si aveti tot dreptul sa sariti dar nimeni nu ma va convinge contrariul fara dovezi

Feminismul - o capcana
 

Nu sunt o feminista! De ce-as fi?
Dupa parerea mea feminismul tinde sa devina amenintarea conceptului de familie. Femeia moderna nu vrea sa mai vada cratiti si scutece, ci sa aiba cariera, sa munceasca doar ca sa-si permita stilista, ca altele, si uita complect ca acasa o mai asteapta cineva!
Sta mai bine de 10-12 ore cu oameni de care nu o leaga decit interese materiale in loc sa fie acasa sprijin sotului si copiilor care cresc, poate cu mai multe jucarii ca altii (si cu mai multe ore de uitat in calculator!!!), dar lipsiti de afectiunea materna pe care nu o poate suplini nici o bunica, ca d-aia e materna. Iar ,,biata,, cind vine acasa dupa serviciu, a mai trecut si pe la stilista,ca maine are meeting, si e prea stresata ca sa schimbe o vorba cu ala micu care ii sare de git si-i aduce aminte ca e mama. Poate chiar tresare ... e si mama???

Copiii pina pe la 16 ani nu au ce cauta pe Internet nesupravegheati plus ca nu au ce invata de acolo...poate decit cu un parinte de fata.
Parolati totul!

Bunica?...s-au dus vremurile alea frumoase cind bunicuta statea cu nepotii
Aum bunicile pleaca in excursii, in tari calde pentru ameliorarea durerilor de sale, sau le gasiti la BINGO!

Nu, nuu, mai sunt si bunicutze si bunicutzi care, folosind expresia bunicii mele, nu-si iau geanta pe umar si animalul la plimbare, ci stau sa le poarte de grija nepotilor! :36:

Orice-ul asta se reduce la un singur lucru: sa mergi in rai... asta de cand a zis Dumnezeu ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta".
Nu cauta nimeni sa sufere cu tot dinadinsul in viata, sigur nu anna21. Ea e un exemplu de acceptare a suferintei (dar fara resemnare), de tras invataminte din suferinta, de lucrare asupra sinelui cu suferinta (adica cu instrumentul pe care i l-a randuit Dumnezeu si ea a avut taria sa-l accepte), de utilizarea suferintei spre desavarsire.

Fani, eu nu cred ca anna21 e un exemplu nepotrivit pentru tinerele fete care inca nu sunt casatorite. Mie mi se pare un exemplu purtator de speranta... adica si intr-o situatie grea, dureroasa, femeia are sansa sa-si lucreze mantuirea si poate face casnicia sa mearga. Anna nu mi s-a parut ca s-a dat exemplu de ce bine ii e ei ca sufera sau ca asa ar trebui sa fie, ci ca se poate si asa, exista o parte buna si in situatia ei. Ea priveste partea plina a paharului, nu carteste si merge inainte.
Adesea, a privi partea plina a paharului este cheia inaintarii in casnicie. Multe casnicii se desfac acum, tocmai pentru ca nu ne imaginam ca putem trai si fara paharul plin...

Asta se aplica in cazul in care barbatul a depasit stadiul de animal si se poate numi cu adevarat om... Nu cred ca se poate aplica unuia care vine acasa "drojdit"si isi molesteaza sotia si copii pentru a-si descarca frustrarile si impotenta de a fi mai mult... Aici trebuie aplicata mai intai o corectie, care nu se face atunci cand este acceptat asa cum e. Nu e cred valabil sa vorbim de ascultare in acest caz...

Scuza-ma ca ti-o spun , dar femeia este nevoita sa munceasca pentru a-si intretine familia. Este nevoita de mult timp sa faca asta, sunt femei care au munca de barbat si vin acasa si dau cu sapa si ingrijesc copii si nu au timp nici sa-si aseze capul pe perna, in timp ce barbatu-sau petrece prin carciumi si vine acasa cu chef de cearta. E o realitate si asta, sa stii...

S-ar putea ca tu sa ai dreptate, oricum nu sunt eu pusa sa o judec. Eu nici nu incercam sa vorbesc despre ea, ci in general.
Mie mi s-a parut doar ca din tot ce a scris reiese ca ea crede ca ar trebui ca o femeie sa rabde absolut orice in casnicie (inclusiv batai, viol, inselari continue etc) si ca ar trebui sa porneasca cu gandul ca ea este cea care trebuie sa se jertfeasca. Daca te-am inteles gresit, Anna, scuze.
Ce spuneam eu este ca mi se pare ca ar trebui ca amandoi sa aiba aceasta conceptie, nu numai femeia Si atunci jerfta devine fireasca, devine cale spre desavarsire a amandorura.

Pentru Maria Luisa

Draga Maria Luisa, imi pare rau, dar eu nu vorbeam de eroine ci de foarte multe femei care uita ca mai au si casa doar de dragul imaginii de la serviciu si al propriului orgoliu.
Cele de care mi-ai vorbit, si dintre care am vazut multe, tin casa din munca lor si sunt sprijinul intregii familii. Bravo lor!!! Insa inainte de a se fi maritat cu astfel de barbati trebuiau sa fie un pic mai ... realiste, s-ar fi scutit de multe batai de cap si mai ales de astfel de soti. E si asta tot o realitate!