in stilul asta se ajunge la divort, ajung posturile si duminica.

Sa nu uitam recomandarea Sfantului Apostol Pavel- abstinenta sa fie o hotarare de comun acord.

As putea sa fac un top al celor mai tampite intrebari puse pe un forum.Asta este una dintre ele..si ma mir ca se gasesc persoane care sa dezvolte un subiect ridicol.Se impreuneaza animalele,..oamenii fac dragoste sau sex care e recomandat sa-l faci cand iti vine.Nu va mai faceti de ras cu astfel de intrebari...

Omule,esti normal la cap sa pui astfel de intrebari pe un forum sau e ceva de bascalie sa vezi reactiile oamenilor?Ma mir ca nu intrebi si cum trebuie sa o faci.

Bravo fdoina! Bravo alexandra!
 

Am citit toate raspunsurile atasate aici si cred ca cele mai intelepte sunt acestea doua: ale fdoina si alexandra; orice lucru introdus cu forta in viata cuive nu dainuie ; suntem cu toti ''human beings'' si cred ca suntem toti plamaditi din SPIRIT+trup fizic si nu suntem sfinti pe acest pamant; a incerca sa spui cuiva ca Dumnezeu nu te mai iubeste daca nu ti-ai trait viata intr-un anume mod; hai sa va dau un exemplu: afirmam ca toate fiintele pe aceasta Planeta sunt create de Bunul Dumnezeu; daca doua fiinte umane locuiesc pe o insula pe care Crestinismul nu a patruns inca si acele fiinte umane nu au auzit nici macar de Dumnezeu dar isi iubesc semenii, fac multe acte de caritate pe care ei poate nici nu le numesc asa deoarece limbajul lor nici nu contine acest termen si acei oameni muncesc din greu , cinstit si nu fura, nu omoara, nu ravnesc la nimic ce este al altuia si isi iubesc si asculta parintii, nu isi inseala partenerul de viata ...dar totusi ei au relatii intime in ...sa zicem aproape toate zilele saptamanii si nu stiu ce-i ala un Post ...credeti ca dupa ce mor fizic ei nu vor fi primiti de Dumnezeu in Imparatia Sa ???...eu cred ca DA, vor fi primiti pentru ca ei au trait o viata curata, plina de iubire unul fata de celalalt si fata de semenii lor fara sa fi auzit de Dumnezeu toata viata lor, fara sa citeasca o Biblie ( ca nu au avut-o la dispozitie), fara sa se roage si fara sa tina post; e adevarat ca poate nu au fost chiar ''ingeri'' dar nici diavoli nu ii putem considera si fiind si ei creaturile lui Dumnezeu si ei vor fi primiti de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu iubeste tot ceea ce a creat;chiar Celui Rau i-a dat o sansa sa regrete rautatea lui si doar l-a alungat din Imparatia Sa cand de fapt avea puterea sa-l distruga; daca nu facem altceva decat sa ''contabilizam'' cate zile am tinut noi post sau cate zile a tinut vecina post sau rudele sau prietenii deja suntem pe calea greselii si a judecatii altora ...si stim cu totii:''Judeca aspru pe altii si aspru vei fi judecat!'' cu aceeasi masura ti se vor cantari faptele ; cel mai bine este ca sa nu cadem in aceasta greseala ci sa invatam sa-i iubim atat de mult pe cei din jurul nostru si sa-i sprijinim cu multa dragoste in faptele lor bune sau in efortul lor sa tina aceste lucruri sfinte in masura in care poate fiecare...fiecare gand de a-i judeca pa altii sau a-i critica cu asprime ne va atarna noua o piatra grea de gatul nostru si nu usoara ne va fi judecata cea de pe urma ...mie una mi-e teama sa ma si gandesc caci tentatia de a-i critica pe ceilalti e atat de mare !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!

Ba,eu mai mult as intreba asta,pentru ca degeaba tineti posturi,daca unirea fizica cu partenerul are loc strict din punct de vedere sexual,mecanic.
O astfel de uniune trebuie sa aiba loc mai ales la nivel spiritual,daca nu,mare deosebire intre noi si animale nu ar fi.

Ai mare dreptate!

Totuşi este aici ceva care îmi scapă: cum a ajuns Biserica Ortodoxă de la "şi vor fi amândoi un trup" la "numai marţea şi joia" ?

Este doar o teorie raspandita de cativa calugari (cunoscuti, e adevarat) si care face multa valva pe acest forum, nu este credinta ortodxa..
Se spune doar ca este bine sa se tina posturile si noaptea dinaintea impartasaniei dar numai daca amandoi sunt de acord si oricum 'regula' asta nu trebuie luata ca o lege ci ca o orientare.

Nu stiu daca ati observat, primul mesaj dateaza de 5 ani.

Eu nu -s de principiul ca trebuie sa bata careva toba cu de cate ori se impreuneaza sau sa tina evidenta vecinilor.

Ideea e ca da, aia care nu au auzit de Iisus Hristos, de post si de rugaciune pot face ce vor. Insa noi care am auzit si stim? Noi care am fost botezati si cu Sf. Duh si stim de lucrurile astea si mai mult, avem potentialul si mijloacele sa ne biruim macar temporar trupul? Ok, daca vrem sa facem dupa capul nostru, tot cum vrem facem ca nu ne opreste nimeni. Numai sa nu ne ascundem dupa deget invocand nu stiu ce insulari care nu au aflat de asta si traiesc asa cum stiu ei, firesc.

Daca stii macar ca ai sansa la suprafiresc nu ar trebui sa iei firescul in brate cu atata usurinta si sa te mai si indreptatesti. Nu facutul de amor in zilele cand ne trazneste cred ca e problema, ci faptul ca ni se pare normal sa ne impreunam dupa nici o socoteala,la bunul plac al instinctului lasat liber, in loc sa incercam sa ne disciplinam trupul, ba ne mai si ridicam impotriva celor care au incercat si au reusit.. Ca oameni ne putem domina si instinctul alimentar, si pe cel sexual dar nu o sa reusim asta niciodata, nici aici nici pe lumea cealalta, daca nu incercam macar.

Ce spui tu Jane este cred corect in principiu, de asta este postul ca sa invatam sa ne si dominam si sa nu ajungem la patima, insa ceea ce ma deranjeaza pe mine este modul in care se pune problema : se face din post o lege ineluctabila, ca un felm de dogma. Suntem persoane umane diferite unele de altele, sexualitatea este un domeniu foarte intim si personal, fiecare cuplu trebuie sa isi adapteze la viata lui aceste reguli. In plus, se mai si exagereaza (se cere post si in zile de sarbatoare, si sambata, unii cfer abstinenta pe toata perioada sarcinii si alaptarii...)

Sunt de acord cu tine Fani, oameni suntem, imbracati cu firea asta, si atractia dintre noi e data tot de la Dumnezeu, la fel si bucuria si placerea impreunarii dar parerea mea e (si nu a fost intotdeauna, pana acum vreo doi ani, pe mine cel putin, ma nevrozau toate regulile astea si interventia Bisericii in toate aspectele vietii) ca daca nu reusim sa respectam zilele acestea (adica sa le cinstim, ca despre asta e vorba: nu din sadism ni se spune sa nu, ci pur si simplu pentru a le cinsti: miercurea si vinerea pentru ca Iisus Hristos a fost vandut, respectiv rastignit pentru pacatele noastre; lunea cinstim Puterile Ceresti parca, si stim ca ei nu se impreuneaza, deci cum ar fi sa ii cinstim facand sex? iar Sarbatorile dedicate unor evenimente din viata lui Iisus Hristos sau a Maicii Sale, sau Sfintilor, deci dedicate unor persoane lipsite cu totul de pacat (la primele doua ma refer) si pe care le laudam cu bucura-te, lauda fecioriei si altele asemenea - la fel, nu cred ca le putem cinsti prin sex, oricat de tandru si iubitor ar fi) -- deci daca nu le putem respecta asa cum sunt date, ar trebui macar un pic sa ne para rau macar un pic si sa spunem ca e din cauza firii noastre cazute si a neputintei omenesti, fara sa ne gasim alte scuze in afara acesteia.

Cand mi-aduc aminte de toate zilele pangarite, pe vremea cand nu stiam de lucrurile astea, ba chiar o vreme si dupa ce am stiut, mi se face rau ;( Pentru ca euforia aia fizica si chiar emotionala a trecut, s-a sters, s-au consumat chimicalele, dar cred ca daca as fi dat slava cum trebuia lui Dumnezeu in zilele acelea si m-as fi bucurat si eu cu restul crestinatatii si cu ingerii din cer, bucuria asta nu ar fi trecut si-ar fi ramas cumva "comoara-n cer" chiar daca eu n-as fi fost constienta de ea pe moment.

Pai atunci iarta-ma, nici sa nu mancam, ca ei nu mananca.

Uite, aici iese iar la iveala ideea ca tot pacat ar fi pana la urma unirea dintre barbat si femeie.. Idee gresita, condamnata de sinoadele ecumenice.

Adica de ce nu i-am cinsti traind o viata normala de oameni casatoriti?
De unde vine totusi acest angelism? Ca de angelism e vorba..

Postul e altceva. Postul da, este bun, daca se face cu cap. Dar regulile celelalte mi se par complect straine conceptiei ortodoxe despre sexualitate.

Conceptia ortodoxa despre sexualitate, pana la urma, nu e aceea ca, daca nu pot fi feciorelnici, mai bine le este sa se casatoreasca decat sa arda? Deci casatoria si tot ce implica ea fiind un pogoramant pentru ca inainte de cadere Adam si Eva nu se impreunau? Cred ca relatiile sexuale intre soti nu sunt pacatoase insa nici nu ajuta la desavarsirea celor doi. Ori crestinismul parca incearca sa aduca omul la starea initiala?

Si fara mancare noi am muri - Ingerii traiesc bine merci fara mancare -, dar fara sex nu murim (referitor la ziua de luni). Fara mancare, fara apa, chiar si fara somn, ne-am slabi foarte mult trupul si am muri. Cu totul intamplator, sexul e ceva ce nu e esential supravietuirii. Ca e poate cel mai "tiranic" instinct (daca ti-e foame poti sa mai astepti cateva ore, poate o zi intreaga, dar cand te aprinzi, te aprinzi repede si la asa intensitate ca de multe ori nu mai gandesti limpede) si in acelasi timp deloc esential supravieturii individuale? Despre asta ce parere avem? :)

Ai mare dreptate, prin rugaciune gasesti solutia cea mai buna, totusi sfaturile diverse ale oamenilor trecuti prin aceleasi situatii sunt si ele de folos, dar sa le filtrezi putin.
Suntem foarte slabi si ne e foarte greu sa luam singuri decizii. Deasta avem nevoie de alte sfaturi : de la duhovnic in primul rand - la el poate vom gasi si dezlegare in anumite situatii, si apoi de la frati crestini care se tem si Il iubesc pe Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne deschida Simtul, Auzul si Vazul pentru primirea Duhului Sfant !!!!!!

Fani, Fani !
 

Vezi tu Fani draga, te-ai suparat pe mine in Postul Craciunului cand spuneam ca postul este (sau ar trebui sa fie) INFRANARE TOTALA.
Dar daca nu-ti convine tie asta, nu trebuie sa te incapatanezi sa ne convingi pe toti ca nu este asa. Cand cei doi inteleg asta si se invoiesc, inseamna ca au ajuns la un nivel foarte ridicat de induhovnicire, iar cand au ajuns la acest nivel, au o altfel de abordare a problemei impreunarii.
Cand nu e post si nu sunt zilele in care nu se cade sa te impreunezi, atunci este oprirea infranarii, nu cateva zile in timpul postului, cum sustii tu.
Infranarea "pentru o vreme" inseamna exact perioada postului, nu "pentru o vreme in timpul postului.
Foarte pertinente argumente ti-au adus si Jane si fdoina si multi altii. Problema e sa nu te incapatanezi sa sustii contrariul. Intelegerea ta poate nu e prea duhovniceasca, poate nu suntem toti atat de sus cu aceasta intelegere si traire.
Deci incearca sa nu mai vii cu asemenea argumente puerile, ca "angelismul", etc.
Si, nu te supara, dar infranarea in zilele de sarbatoare este imprescriptibila. Cum vrei sa cinstesti sarbatoarea sau sfantul praznuit facand sex ? Iar pe perioada sarcinii este foarte normala, nu numai din p.d.v. crestin. Dar crezi ca chiar nu mai raman zile pt.asta ?
Nu-ti place ce zice Parintele Arsenie Boca, dar sa stii ca sexul in perioada sarcinii afecteaza viata ulterioara a copilului. Daca ai facut-o deja, nu mai poti da inapoi, insa poti sa te rogi continuu, ca sa nu se abata vre-un rau asupra lui datorita nestiintei si neifranarii tale de atunci.
Deci macar acum constientizeaza si indreata lucrurile cat poti, nu te indaratnici cu teoriile tale, gresite, crede-ma.
Dumnezeu sa-ti ajute sa intelegi mai bine aceasta problema si sa o aplici in viata. La urma urmei impreunarea trupeasca a fost lasata de Dumnezeu pt.a procreea, nu pt.distractie.

Asa zic si eu....
Pentru unii nici nu prea o fi...dar oricum formularea suna rau tare!:71:

Pe mine ma amuza astfel de intrebari care s-ar cere sa fie, de fapt, intime.
Nu intereseaza pe nimeni cand trebuie sa ma impreunez cu sotia, este problema mea, este rationamentul propriu la care pot apela atata timp cat mi l-a daruit Dumnezeu si, este o trasatura din viata proprie adaptata dupa personalitatea familiei mele.
Am citit carti religioase, am citit si carti sociale, am anumite experiente, am o anumita conduita morala din acest punct de vedere...nu este nevoie sa-mi impuna nimeni ce sa fac cu viata mea privata, caci nu sta nimeni " in patul conjugal " ca sa inteleaga pe deplin situatiile intime a fiecarei familii.
Atata timp cat exista un echilibru in cuplu, din acest punct de vedere si nu se abuzeaza de aspectul sexual , nu vad de ce ar interveni biserica in intimitate, mai ales ca uneori chiar exagereaza prin "teorie ", caci pana la fapte ne cunoastem fiecare BARNA.
Am mai spus, mizez pe infranarea in cuplu, pe un echilibru si o conduita fireasca, dar, nu pe un calendar specific si atat de rigid care sa te duca la o impreunare formala si incompatibila cu sentimentele.

Jane, cred ca ai inteles gresit conceptia ortodoxa asupra sexualitatii.
Asta cu arsul este numai un aspect, sf Pavel o spune pentru vaduvi de altfel (adica ar fi mai bine ca cei vaduvi sa nu se recasatoreasca, insa daca nu pot altfel..)
Casatoria nu este un pogoramant, este o cale de mantuire, cu toate aspectele pe care le implica. Si relatiile sexuale daca sunt traite cu dragoste si respect si daruire de sine pot si ele ajuta la desavarsire, prin viata de cuplu implinita si pe acest plan. Iar lipsa lor poate contribui la pacat in multe cazuri.. exista multe pacate, nu numai cele trupesti.

Tot asa cum si mancarea, nu numai postul, poate ajuta la desavarsire daca mancam multumind intr-adevar lui Dumnezeu, deci 'euharistic'. Nu numai in timpul postului manarea este un act sacru pentru un crestin, pana la urma, si ne aminteste de trairea din rai, cand orice fruct il punea pe om in comuniune cu Dumnezeu.
Ar trebui ca si sexualitatea noastra sa fie, ca orice aspect al umanitatii noastre, dat lui Dumnezeu si trait cu multumire si jerfta. Daca o consideram doar ca un pogoramant riscam tare mult sa dam la o pate ceva inerent fiintei umane, ori ce nu este asumat nu este mantuit, nu este transfigurat.
(Despre sexualitatea dinainte de cadere nu stim mare lucru; probabil, cum speculeaza unii parinti, ar fi fost o altfel de unire, sau unirea trupeasca ar fi fost un act trait altfel decat ne putem imagina, excluzand elementul de patima sau in orice caz pericolul caderii in ea, dar acum unirea asta asa se traieste, si nu unirea in sine este consecinta caderii)

A fi un singur trup nu se refera bineinteles numai la unirea sexuala dar se refera si la ea. Noi suntem fiinte globale, despartirea trupului de suflet este arbitrara si cand are loc fortat (la moarte de exemplu) o consecinta a pacatului.

Se spune ca unirea dintre soti este pentru unirea lor (ca sa fie ca 'Hristos si Biserica', da, si trupeste, si degeaba se supara puritanii, dar si unirea sexuala este un simbol al unirii dintre Dumnezeu si om, se poate citi asta in Cantarea Cantarilor de exemplu), pentru 'canalizarea' sexualitatii ('impotriva desfranarii', adica: daca te legi de o fiinta printr-o legatura sfanta, de fidelitate si dragoste si responsabilitate, nu iti traiesti dezordonat sexualitatea) si pentru porocreere (in orice caz fara refuzarea din principoiu a procreerii). Toate trei.
Asta este conceptia care o gasesti la parintii Bisericii. Citeste in orice carte despre cununie (in afara de p. Arsenie Boca, despre care nici nu se stie sigur ca el a scris cartile care circula) serioasa si asta ai sa gasesti. Citeste si sf. Ioan Gura de Aur, despre casatorie, cu atentie...

:24::24::24:
NU a ajuns Biserica Ortodoxa, ci ortodocsii.

Eu nu am spus ca daca un cuplu este de acord sa tina tot postul nu este bine. Este foarte bine pentru unii daca vor si pot sa tina acest post. Dar nu este bine pentru orice cuplu, asta am spus. Pentru unele cupluri acest fel de infranare pe termen prea indelungat nu este buna.

Pot da exemple.. Sunt cupluri care au alta asceza de tinut, sunt confruntati cu boala de exemplu, si viata lor sexuala oricum nu este prea exuberanta,
oricum trebuie sa se abtina adesea din alte motive decat postul. Sau au probleme de potenta sau frigiditate, care au cauze profunde, si este important pt ei sa incerce sa le depaseasca prin tradrete relativ continua. Sau sunt intr-o situatie tragica, traiesc lucruri dramatice, asa ca dragostea dintre ei, inclusiv trupeasca, tandretea expimata si fizic, poate fi o consolare, un liman de iubire si mangaiere reciproca si de uitare a necazurilor. Sau se vad foarte rar, lucreaza de exemplu pentru o vreme in orase diferite.. Se pot da multe exemple dar este un domeniu intim si greu de explorat asa, teoretic.

Ce vrea sa spuna sfantul Pavel este interpretabil, din moment ce nu precizeaza de catea vreme e vorba. In orice caz spune 'cu invoiala'. Nu vorbeste de perioade lungi stabilite de altii, cel putin nu literal.

Teoriile despre sexualitate si sarcina vs alaptare sunt teorii, pur si simplu...

Hai, sa nu ne certam iarasi, cotoracia. Fiecare isi spune parerea, fiecare incearca sa convinga. Poate o fi un pacat sa vrem sa avem dreptate, este o sabiciune omeneasca, dar nu este numai a mea.

Ok, se poate ca din cauza propriilor mele patimi sedimentate pe parcursul anilor, eu sa nu pot ajunge la genul ala de traire cand fac sex. Imi vin cu totul alte lucruri in minte si in trup, numai la unirea lui Iisus Hristos cu Biserica nu ma mai pot gandi, si daca as face efortul s-o gandesc, m-as racori instantaneu :)

Pe de alta parte, daca ar fi cineva atat de curat in simtire, si ar trai sexualitatea cu multumire, ca pe o jertfa si inchipuind legatura dintre Hristos si Biserica, sunt convinsa ca s-ar putea abtine in post si in zilele de Sarbatoare, fara probleme, pentru ca impulsul sexual ar fi curat, ar putea fi amanat etc.

Si ca o ultima remarca, in urma cu cativa ani, citeam Osho (nu frecventam biserica, fiind crestina doar cu numele, in orice caz, nu atee) si inca de la primele pagini ale unei carti ma gandeam "wow, ce bine le zice!" pana am ajuns la un paragraf in care el descria un cuplu, dandu-i ca exemplu, care in timpul unui act sexual prelungit, rosteau Tatal Nostru. Chiar si neavand nici un pic de mobila crestina la mansarda, stiind numai, intr-o maniera mai mult superstitioasa, ca nu te joci cu Dumnezeu, cu Tatal Nostru si cu Iisus, ala a fost momentul in care am inchis cartea, pana aici, si l-am aruncat pe Osho cat colo pentru eternitate.

In orice caz, I stand by my word: nu am spus ca relatiile sexuale ar fi pacatoase, dar in continuare le vad ca fiind cu totul neavenite in zile de Sarbatoare (poate mai nepotrivite chiar decat in zilele de post). Pentru ca macar de sarbatori si in posturi ar trebui sa dorim sa ne asemanam cu Hristos, fie prin infranare, fie prin biruinta asupra materiei si mortii -- iar relatiile sexuale nu-si gasesc locul in asemanarea asta oricat am incerca sa-i gasim unul.

In Post si Sarbatori deci cred ca suntem macar datori sa incercam (ca reusim sau nu, asta e partea a doua, dar incercarea moarte n-are) sa prefiguram existenta pe care o vom avea (nadajduim) in Imparatia Cerurilor, unde Iisus Hristos a zis ca vom fi precum ingerii (fara a fi ingeri), nici nu ne vom insura nici nu ne vom marita.

Nu cred ca de-aici rezulta ca relatiile sexuale in cadrul cuplului ar fi pacat, dar cred ca renuntarea de bunavoie la ele, in zile de post si de sarbatoare, inseamna ceva, ceva ce o sa aflam abia pe lumea cealalta.

Nu am zis ca sa ne gandim, sa ne facem program teologic la ce sa ne gandim in timpul actului..
Este vorba de o atitudine pe care trebuie sa incercam, incetul cu incetul, sa o avem in intreaga noastra viata, si care sa se extinda tot incetul cu incetul si la viata sexuala.
Poate un prim pas este trairea lui mai ales ca o daruire celuilalt.
Nu stiu, si eu vorbesc foarte teoretic.

Iata raspunsul, dat pe prima pagina a acestui topic:



Dar cum in BC nu se mai tine post, sau nu un acelasi fel de post ca in BO (cunosc un catolic si singura forma de "post" e ca mananca peste vinerea, in rest nu se retine de la nimic; la fel si in postul Craciunului: doar peste), normal ca zilele de retinere de la relatii sexuale in cuplu vor fi mai putine sau chiar inexistente. Chiar as vrea sa stiu, daca se poate, care e situatia la catolici, din acest punct de vedere.

Doamne fereste !
 

Doamne fereste, Fani, nu vreau deloc sa ne certam. Imi pare rau ca interventia mea ti-a creeat ideea asta. Nu vreau sa ma cert cu nimeni, voiam doar sa-ti spun sa ai grija ca interpretarea ta nu este cea mai potrivita.
Insa, una este asceza (auto-impusa) si alta este boala, de care amintesti si in cari zici ca oricum e infranare. Da, e infranare, dar impusa ! De boala. Acela bolnav fiind normal ca nu-i arde de asa ceva, dar aici nu poate fi vorba de absolut nici o asceza. Una e sa vrei ceva si alta e sa nu poti ceva.
Da, fiecare cuplu isi randuieste asta in mod diferit, insa chemarea la infranare totala in timpul postul si mai ales a sarbatorilor ramane valabila totusi pt.toti, indiferent daca ii convine sau nu. Sau vine cu tot felul de justificari si pretexte pt.a a incalca.

Totusi, cand esti bolnav se poate spune ca este un fel de asceza trimisa de Dumnezeu, daca incerci sa iti traiesti boala in acest sens, ca o incercare, ca un mjloc de pocainta si de intoarcere la Dumnezeu.
Asceza este si acceptarea unor costrangeri pe care nu le-ai ales, ci le-a adus viata peste tine.
Nu vorbeam neaparat de boala care sa te tina la pat, vorbeam de boala care poate micsora dorinta sau poate sa o impiedica sa poata avea relatii trupesti atunci cand are dorinta. Este o asceza a ambilor soti, caci si celalalt il respecta pe cel bolnav.
Asta incerc eu sa zic, ca exista si alte forme de post si infranare...

La noi nu există asemenea interdicţie nici în zilele de post, nici în celelalte. Uniunea conjugală din cadrul căsătoriei este curată. Pe de altă parte, dacă ambii soţi sunt de acord şi doresc să nu aibă relaţii sexuale în anumite zile sau în toate, aşezând în mod spiritual acest mic sacrificiu al lor la picioarele crucii lui Isus este un lucru foarte bun (suprameritoriu), dar nu necesar mântuirii.

dragostea, masura infranarii....are dreptate doina,
 

are dreptate fdoina, numai cine nu a fost incercat, poate cu usurinta sa trateze aceasta problema,amvazut multe familii distruse , dintr-un zerl religios , chiar habotnic, al unuia dintre parteneri....

Ma indoiesc ca ar fi asa mult sau ca in orice caz asta ar fi fost adevarata problema in toate cazurile.
Apropo, cam cate ai cunoscut situatia personal(nu din auzite)?

"cand vrea, cum vrea, si in orice loc vrea" -mmm...
 

mysterya, mysterya, cu 4 de ygrec, nu stiu ce religie ai si in ce Dumnezeu crezi caci Ortodoxa SIGUR NU ESTI ,nici maca liber-cugetatoare , poate liber-tina-cugetatoare ;), iar Dumnezeul ala al tau "pe care l-ai cunoscut tu insatzi!" sigur are coada copite si coarne ;
caci numai unu ca ala ti-ar pune in guritza cuvinte ca: ""cand vrea, cum vrea, in ce fel vrea, si in orice loc vrea"" ce sa zic ... tempting, horny , sexy !mai mai ca ti-as lua id-ul
...numai ca deja te-am avut... de indata ce ti-am citit postarea te-am avut , stiu clar tot ce poti oferi mai ales dupa ultima propozitie! si trecand peste abrevierile astea misogine
(te rog sa ma ierti ) CE E CREDINTA IN DUMNEZEU ,daca nu MASURA SACRIFICIILOR DE CARE SUNTEM CAPABILI!? ca asa fara sa faci nici un sacrificiu , fara sa te nevoiesti un pic e foarte simplu sa spui "cred in Dumnezeu" dar si f fals.Ce-ar fi daca Bunul Dumnezeu ne-ar ajuta tot asa cand ar avea El chef , daca ar face Exact sacrificiile pe care le facem noi pt El??? iti zic eu am muri in chinuri groaznice si aici si pe lumea cealalta ... sunt la fel de murdar ca si tine , probabil Mult mai murdar , dar macar eu realizez ca sunt intr-o mare greseala! Recunoasterea greselii e inceputul salvarii! ...teoretic eu as mai avea o sansa ...;)
Doamne Ajuta!

Iata o diferenta importanta dintre BC si BO. Noua, ortodocsilor, ni se pare laxitate a nu tine Posturile de peste an, caci stim cat sunt de importante; in vreme ce catolicilor li se pare ceva "supermeritoriu", dar nu necesar.
Inteleg deci, ca diferentele dintre BC si BO sunt mai numeroase decat "Filioque si infailibilitatea papala"...
" Putini sunt cei ce înving puternica ispita de a face reduceri generoase la pretul ce trebuie platit pentru marturisirea credintei, pentru trairea ei si a Evangheliei, a învataturii Domnului Iisus Hristos. Pe aceia îi numim sfinti si martiri." spune Pr. Paroh, Viorel Visovan, Biserica "Sfântul Ioan Botezatorul" , Los Angeles.
Nu spun ca toti ortodocsii respecta aceste Posturi in totalitate; dar sunt totusi unii care o fac. Este insa f important de stiut ce ar fi bine de facut.

Noi aici nu discutam de zelul religios al unuia dintre parteneri, in detrimentul celuilalt; ci dorim sa stabilim cum ar trebui prodecat in principiu in perioada de Post. A fi credincios nu este sinonim cu "a nu gandi"; deci exagerarile nu-si au locul. Nici Scriptura nu indeamna categoric la fapte fara voia ambilor parteneri; deci nu incercam nici noi sa fim "mai catolici decat papa"...
E bine insa de stiut.
Inteleg ca unui tanar casatorit i se va parea extraordinar de greu sa se abtina; dar nu toata lumea este tanara casatorita. Iar habotnicia chiar nu isi are rostul: este izvor de certuri si cauza de despariri; si nici lui Dumnezeu nu Ii place, cand nu se pastraza masura in toate.

Si apoi e bine sa ne invatam si sa ne stapanim putin. Acest lucru ne va ajuta sa evitam multe situatii regretabile.

Domnu epistema social-constrangatoare...:0)
 

am inceput de curand un topic : "UNDE SE TERMINA IUBIREA DE APROAPELE SI INCEPE LUPTA CU EREZIA" in care se vorbeste despre ignorantza agresiva a semidoctului... stii ce sunt aiaa nuu? baietzii aia care invatza mecanic cuvinte sofisticate din dictionar si le introduc in propozitii simple gen "ana are mere" "mama spala" ... as fi F bucuros sa postezi si tu ceva acolo ; orice ai scrie mi-ai face un rating extraordinar!...;)
cum poti ma baiatule sa compari "1984" cu Biblia sau randuielile ortodoxe ??? iti dai seama ca e o blasfemie fara margini?...sunt convins ca nu ai citit nici cartea n-ai vazut nici filmu
ai vazut desenele animate ca erau cu glume ... si chiar si asa confunzi putin cu "Pinochio" ca si acolo tata lu' Pinochio il manipula la greu prin sfoara aia , mai stii?...si nici el nu prea avea liber arbitru decat putin atunci cand si-a taiat atzele si a fugit ... Doamne iarta-ma , ca acum cad eu in erezie facand glume de astea ...
Normal ca exista Liber Arbitru descartes frate , caci Tu alegi daca faci sex turbulent , sau mananci o fleica de porc in sange in zilele alea de Post sau te infranezi si iti arati dragostea si respectul fata de sacrificiile Maxime ale Domnului Nostru Iisus Hristos !
Nimeni nu te obliga sa te abtii de la nimic cu de-a sila doar ca fiecare dintre noi vom fi judecati dupa "temperatura" cu care l-am slujit pe Bunul Dumnezeu! Adica vom fi fierbintzi ,
CALDICEI, SAU RECI ! STII UNDE SE DUC ULTIMII DOI, NUU?
Doamne ajuta!

Rânduielile privind postul sau zile în care soţii ar trebui să trăiască în castitate sunt la latitudinea Bisericii. Sunt rânduielile Bisericii şi ea are competenţa să le schimbe. Rânduieli precum Filioque sau infailibilitatea papală sunt de nivel dogmatic. Sunt de la Dumnezeu şi nu este în puterea Bisericii să le modifice.
Prin urmare, o Biserică poate decide în mod competent că de mâine nu mai trebuie să postim vinerea, ci joia ori că nu mai trebuie să postim de loc. Dar nu poate decide nimic cu privire la dogme, care sunt nereformabile în esenţa lor.

Normele privind postul sunt obligatorii pentru toţi credincioşii, adică încălcarea lor este păcat grav care duce la căderea din starea de graţie (har), fără de care mântuirea nu este cu putinţă. De aceea, Biserica trebuie să găsească cu înţelepciune o cale de mijloc. Rânduielile nu trebuie să fie atât de aspre încât oamenii, neputându-le ţine, să piardă harul, dar nici atât de laxe încât oamenii să creadă că drumul mântuirii este uşor şi se poate face fără merit şi efort personal.

@Mihnea Dragomir - fara a vrea sa lezez in vreun fel pe catolici, vreau sa spun ca acele diferente dogmatice de care aminteai, sunt facute de oameni, nu stiu exact in care moment (daca inainte sau dupa schisma).
Normele legate de post si altele sunt facute tot de om pana la urma.
Nu scrie (sau poate nu stiu eu) de la Dumnezeu (in Biblie sau alte scripturi originare), ca trebuie postit, nici cand si nici in ce fel.
Mi s-a explicat aici pe forum si a fost si un articol pe site in acest sens, ca postul a fost o actiune benevola pornita de la...iudei.
Ei asa au simtit sa-si arate credinta si este f.bine. Dar de aici si pana la a face din asta o norma...la ortodoxi este und drum lung si eu una nu l-am inteles.
Mi-ar fi placut sa fi fost asa ca in forma initiala: sa fie ceva benevol, fiecare cum si cand poate. Fiecare sa poata face dupa puteri si dorinta pentru Dumnezeu si credinta.
Mie nu-mi place chestia asta cu reglementarea sufletului. Credinta este ceva de suflet si este a fiecaruia in masura sa. Nu se poate impune si nici reglementa.
Ei, in timp, diversi oameni (cu tot resepctul pentru ei) au gresit si au facut din toate cele ce li s-a parut sau au vazut prin oras la vremea aceea, o lege, o norma.
Biserica in calitate de institutie, cu cler, ierarhie, organizare, traditie, mod de realizare a slujbelor etc. este facuta de om, asa cum a putut si stiut el.
Dumnezeu a adus legea noua, credinta, niste reguli de baza. El predica impreuna cu apostolii in aer liber, cu oamenii in jur, nu avea biserica, altar, strana, cor, etc.
Era liber, benevol, cu iubire totul.
Nu stiu exact cand au aparut primii preoti crestini si primele biserici.
Stiu ca primii care au propovaduit noua lege au fost apostolii Domnului.
Nu mi se pare incorect ca unul din ei a fost facut de oameni capul bisericii, acolo in Roma. Dumnezeu l-a facut sfant si i-a dat cheile Imparatiei.
Poate confund eu acum ceva cu Petru si primul Papa si infailibilitatea.
In fine nu vreau sa intru acum si aici in discutii legate de diferentele intre catolici si ortodoxi.
Dupa intelegerea mea mi se par mici, de nuanta.
Ruptura a fost puternica insa.
Dumnezeu ne-a lasat o singura biserica. Priviti cum a fost faramitata, cate s-au facut in timp.
Si daca dorim s-o facem la loc, e nenorocire si nu e crestin. Pai sa ma ierte Dumnezeu pe mine atunci, dar nu inteleg.

Revenind la subiect: credinta este suflet si iubire de Dumnezeu si de aproape. Iubirea nu are de a face cu obligatii, constrangeri, interdictii.
Ar trebui sa nu existe asemenea norme, sa fie lasat fiecare sa-si aduca prinosul cum si cand poate.
Pe urma seamana unele lucruri cu o epoca apusa, unde tot asa se facea totul cu "hei rup" si toata lumea, numai ca nu era iubire, ci obligatie.
Mi-as dori sa nu ajunga credinta o povara, o obligatie, un jug. S-o purtam cu drag si pace in suflet.

Biserica este instituţie divino-umană. E alcătuită din oameni: preoţi, călugări şi laici şi condusă în mod nevăzut de Dumnezeu. Este "prelungirea lui Cristos" şi trupul Său mistic. Este maică şi învăţătoare în cele ale sufletului şi credinţei, este instituţia pe care a lăsat-o Cristos ca să ne ducă la mântuire şi pe care a promis că o va conduce prin Sf Spirit până la întâlnirea cu El. Ca maică şi învăţătore, Biserica ne cere să facem anumite lucruri necesare mântuirii noastre, ne impune anumite renunţări şi trebuie să o ascultăm, aşa cum şi noi cerem celor mici ai noştri să nu folosească televizorul sau Internetul în anumite zile. Ei, deşi poate că nu înţeleg rostul unor asemenea reglementări sunt chemaţi la a se conforma cu iubire şi cu încredere că există lucruri al căror rost poate că îl vor afla mai târziu. Prin urmare, dacă sunteţi ortodoxă, este necesar să urmaţi rânduielile ortodoxe.

Să luăm un exemplu care ne va ajuta să înţelegem cum este posibil ca încălcarea postului să fie păcat în ochii lui Dumnezeu. Să ne gândim dacă, fiind copii, "a ne juca cu zmeul" este păcat. "Desigur că nu" veţi spune. Aveţi dreptate, nici una dintre legile lăsate de Dumnezeu nu interzic unui copil să se joace cu zmeul, aşa ceva nu apare nici în Decalog, nici în întreaga Biblie ori în tradiţia pe care o ştim de la apostoli. Dar dacă părinţii noştri ne interzic să ne jucăm cu zmeul ? Dacă, plecând de acasă pentru o vreme, ne-au lăsat în grija guvernantei şi ne-au spus: "În toate să o ascultaţi pe ea. Ceea ce ea va lega, va fi legat, iar ceea ce ea va dezlegat, va fi dezlegat. Copiii care pe guvernanta lor o ascultă, pe noi, părinţii, ne ascultă" şi dacă guvernanta este cea care ne-a cerut să nu ne jucăm cu zmeul în unele zile, cum ar fi miercurea ori vinerea ? Atunci, vom sesiza imediat, "a ne juca cu zmeul" devine păcat. Nu fapta în sine este păcat (în limbaj teologic: nu este intrinsec rea), ci e vorba de păcatul neascultării. Deci, mâncând porc în zi de vineri, Dumnezeu nu pentru un lucru atât de nimic precum că am mâncat porc ne va judeca, ci pentru că nu am ascultat de cei pe care El i-a rânduit să ne guverneze până când se va întoarce.

Lăudat fie Cristos !

Totusi, Dragomir, poruncile dumnezeiesti nu sunt arbitrare asa cum sunace scrii tu. Daca 'guvernanta' nu ne lasa sa ne jucam cu zmeul in unele zile, atunci inseamna ca aceasta interdictie aceasta regula trebuie sa aiba un sens.
Nu cred ca poruncile Bisericii asa pot fi interpretate. Regulile de post de exemplu, nu sunt arbitrare, sunt puse ca sa ne ajute sa nu devenim dependenti de lucruri care nu sunt Dumnezeu, sa invatam sa il punem pe Dumnezeu inainte de orice. Si toate au un sens. Ca sunt mai aspre sau mai putin aspre, sigur, depinde si de cultura in care au fost formate si de posibilitatile omului.
De altfel ele nu sunt o obligatie ci o propunere a Bisericii pentru a ne ajuta pe cale. Caci daca nu avem reguli de loc, riscam sa ne comportam ca un elev care nu primeste niciodata teme de acasa.

Crsetinismul nu este religia interdictiei. Este religia dragostei. Toarte poruncile decurg din dragostea (pt Dumnezeu si pt aproape).

Aici sunt de acord cu tine si imi place cum prezinti problema.
Uite, ce bine ca odata nu ne contrazicem. ;-)

Desigur că au un sens, aşa cum atunci când noi spunem copiilor noştri să nu se joace pe calculator în anumite zile are un sens şi nu o facem arbitrar, adică "aşa vrea muşchii noştri".

Aici sunt silit să vă contrazic. Ele nu sunt "propuneri" în sens de "recomandări facultative" ci sunt porunci, comandamente. Deci, au un caracter obligatoriu (cu limitele de care sunt însoţite: femei gravide, bolnavi, cei robiţi, cei care călătoresc). Dincolo de aceste limite, numai Cristos, prin cei pe care cu harul Său i-a calificat, ne poate da dezlegare şi în nici un caz noi înşine.

Interdicţia vine din dragoste, aici e cheia problemei.

Cred ca aici este o diferenta intre modul catolic si ortodox (asa cum l-am inteles eu cel putin, altii de aici nu vor fi de acord) de a intelege aceste lucruri;
Cand un ortodox spune ca un lucru nu este o interdictie ci o propunere, nu inseamna ca este 'facultativ' in sensul unei teme de acasa, spre deosebire de altele care ar fi obligatorii si ar antrena o nota proasta.
La noi nu exista notiunea de meritoriu vs suprameritoriu, de care vorbeai mai sus. Viata crestina urmeaza calea desavarsirii, si in Imparatie noi ne vom apropia din ce in ce mai mult de Dumnezeu, vom urma si acolo o cale de desavarsire (sf. Grigore de Nyssa o numeste epectasis, un fel de progres continuu spre mai sus, fara sfarsit). Deci, unui crestin i se cere sa nu stagneze, sa nu ramana ope un platou 'minimal'. Nu exista cerinte minimale care 'ar ajunge', si cerinte suplimentare, care produc 'merite suplimentare' la noi.
Revenind la post: postul este un mod de viata, nu numai un maldar de reguli. Postul ca mod de viata - incercarea de a-l pune pe Dumnezeu inainte si de a se folosi de darurile Sale din lume cu multumire (euharstic) si ne transformandu-le intr-un fel de idoli, nedevenind dependenti de ele - ni se cere in mod absolut, pentru ca acest 'post' este in legatura directa cu dragostea absoluta de Dumnezeu.
Postul cu reguli, care s-a format incetul cu incetul, este pus ca sa ne ajute pe noi incepatorii sa ajungem la aceasta atitudine postitoare constanta.
Vezi ce scrie sfantul Pavel in epistola catre corinteni despre post: ca este pentru cei slabi, pana la urma.. Si cel care se considera liber, care nu are nevoie sa nu manance carne, sa nu il sminteasca si sa il judece pe cel care este slab si mananca legume, si invers.