Stiu foarte putine despre dualism. Pot sa-mi imaginez diferenta. Ma corectati voi colegii de forum daca gresesc...
Dulismul considera ca binele si raul sunt egale ca putere si ca vor coexista impreuna la nesfarsit.
Crestinismul crede ca Dumnezeu este cel Atotputernic iar raul este ingaduit doar pentru o perioada limitata.

Da, e mai usor sa spui ca 1+1=2 si sa te supui intelectului decit ca ti se spuna ca trebuie sa crezi ca 1+1=3.
Stie de pe-acum ce am sa spun, asa ca il las pe el sa vorbeasca primul ;)
Ca fapt divers "vom" depinde de un "timp". Cind nu mai e "timp" nu mai e nici "vom" ;)


Constiinta? Credeam ca cele 10 porunci ;)

De ce ii ia, totusi, liberul arbitru?

Repet, perfectibili putem fi numai daca sintem imperfecti. Pentru ca daca am fi perfecti nu am mai fi perfectibili.
Inteleg ca nu ai raspuns la dilema mea. Preferi sa continui sa hulesc decit sa ma luminezi? :)

Ziceam intr-un post anterior ca pe langa iubire Dumnzeue trebuie neaparat sa aiba si dreptate. Asadar dupa ce li s-a dat si oamenilor si demonilor timp destul (mii de ani probabil...) sa se intoarca la Creator, drept este ca acest timp sa nu fie infinit ca in felul acesta toti ar astepta fara sa se indrepte.

La Dumnezeu matematica devine suprarationala, de exemplu 1 = 3.

Orice forma de respect va fi apreciata. :)

Acum mai e inca timp, deci "vom" are sens acum. In Eonul nr. 8, ceasul va sta. Nici ingerii nu stiu ce si cum va fi Ziua urmatoare, d-apoi noi.

Ai deja suficiente cunostinte teologice, nu cred ca nu stii pentru cine s-au dat in scris poruncile. Si cum vor fi judecati cei care traiesc in jungla.

Creştinismul nu este dualism, ci culmea monismului. Există un singur principiu: Dumnezeu, care este Binele. Iar Răul este absenţa (sau îndepărtarea) de Bine. Răul nu are, aşadar, "existenţă ontică".
Vorbind cu tufişul arzător pe muntele Horeb, Moise e foarte preocupat că nu ştie ce nume să folosească atunci când vorbeşte cu Dumnezeu şi nu ştie ce nume să folosească atunci când la va vorbi oamenilor despre această întâlnire. "Eu sunt Cel ce sunt" spune Dumnezeu. Răul nu este. Numai Dumnezeu este.

De ce ar fi finit, crezi ca nu are rabdare?
Crezi ca face ca noi cind ne legam o mingiuta cu un elastic de degete, o aruncam si sintem curiosi daca ea se va intoarce inapoi in palma?

Nu poti vorbi despre ce vei face dupa ce se opreste timpul, asa cum nu poti vorbi despre ce a fost inainte de aparitia timpului, poti doar sa elucubrezi.

Pai ar trebui atunci sa lamuresti cum e cu dracul care face si drege ;)

Dar putem vorbi despre ce vom simti dupa momentul terminus.

Cred eu ca nu m-ai inteles... nu rabdarea lipseste din moment ce Hristos a spus ca nimeni nu stie cand va fi a doua venire - deci poate fi peste 10 ani sau peste alti 10000 de ani.
Daca am fi fost legati cum spui cu elastic era destul de sigura destinatia finala.
Acum sa te intreb: ce-ai face daca ai sti ca esti nemuritor? Ti-ar mai pasa de un Dumnezeu cu care nu trebuie sa te intalnesti? Te-ar mai preocupa sa evoluezi? Chiar si cu o viata destul de modesta (ca timp) omul tot spune ca are destul timp sa faca ce trebuie si nu face mai nimic.

Vad ca poti ;)

Ei, ma gindesc ca cu un omniscient in univers, o stii cineva ;)

Pai destinatia finala e sigura. Nu e sigura pentru tine sau pentru mine. Pentru cel ce minuieste mingiuta e sigura.
A fi nemuritor sau a fi muritor ridica aceleasi probleme. In general, "a fi" ridica probleme, indiferent daca esti sau nu nemuritor.
Dar am inteles ca sintem nemuritori, nu? Stii, viata de apoi&stuff ;)

Ai dreptatea la partea cu nemuritori, ideea e ca aici dai examenele. Dupa moartea trupului nu mai exista reexaminare pentru ca deja vei sti raspunsurile si ar fi nedrept pentru cei care inca nu le stiu.

Cum e sa fii nemuritor? Cred ca destul de plictisitor.
Iti dai seama cum e sa fii si omniscient?
Glumesc, desigur :)

Mi-am amintit de o functie speciala pe care am invatat-o prin facultate, functia lui Dirac. Daca am aplica transformata de care zici, ar trebui ca in eonul urmator existenta sa fie asemenea lui δ(t, t=0) , adica o functie infinita in origine si nula in rest. Pe axa verticala avem dragostea catre asemanarea cu iubirea divina si pe cea orizontala timpul inghetat...

:13:

Eu m-am referit la ceva mai simplu, o transformare din coordonatele timpului extern (obiectiv) in timpul dat de ceasul intern, subiectiv. La moarte, ceasul intern ticaie tot mai rar, pina se opreste. Pentru un organism care se bazeaza pe un astfel de ceas durata unei secunde devina infinita.
O prostie, bineinteles ;)

Dedicatie pentru atei si cei ce neaga viata de dupa moarte
 

DISCUTIE INTRE DOI EMBRIONI IN PANTEC
Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

delia31, "e nevoie de o minte cel putin la fel de inteligenta pentru a intelege ca nu iti poti baza existenta pe lucruri, situatii si fiinte pe care nu le poti intelege cu mintea"

Tu nu zici rau ce spui, dar nici nu incerci sa le intelegi, sau nu incerci destul, sau nu vrei sa intelegi pentru ca intr-un fel intelegerea te-ar obliga la mai multa responsabilitate.

Poate ca eu nu, probabil ca asa e cum spui. Dar ai putea sa imi indici 1 om care sa fi inteles in asa fel incit sa poata explica si la altul? Probabil ca nu, ca nu ai putea pretinde ca exista ceva ce nu poate fi inteles cu mintea ;)

Banuiesc ca in calitate de fizician sti ca multe lucruri se pot demonstra teoretic, folosind mintea, dar multe din ele se explica numai practic sau experimental. Sau cel putin mai intai practic iar modelul matematic este mult mai tarziu elaborat. In matematica e usor cu cateva artifcii pe hartie sa scoti o formula, dar cand e vorba de psihicul uman (foarte putin explicabil) si cu atat mai mult cand e vorba de Creatorul psihicului cred ca ar fi bine sa treci la experimente. Asta facem noi cei care nu stim sa-ti explicam incat sa intelegi cum e treaba cu Dumnezeu.....

Emotionant, dar irelevant si fara legatura cu realitatea.

Corect. Doar ca explicatiile se refera la observatii, nu la povesti.
Nu stiu daca ai observat, dar in ultimul timp foarte multe ce tin de psihicul uman au fost descifrate.

Din cate imi amintesc inca se spune ca deabia X% (destul de nesemnificativ procetul...) din creierul uman si posibilitatile sale sunt cunoscute. Ma indoiesc ca psihicul este descifrat, si in acest caz sunt numai teorii - nimic batut in cuie.

Desigur. Mult mai mult insa decit acum X ani. Indeajuns de mult incit sa putem spune ca nu e nimic supranatural in functionarea lui. E fascinant (desi bazat pe evolutionism), complex dar nimic supranatural.
Concepte (ca morala, binele raul, altruismul etc) care acum citiva zeci de ani nu se banuia de unde provin pot fi acum explicate, chiar daca nu in cel mai amanuntit detaliu.

Nu cred ca este nimic supranatural legat de creier, e asa cum a fost creat! Omul este o fiinta perfecta doar ca nu are manual de utilizare! Are nevoie de coduri pentru a debloca extraoptiunile! :) Poti sa-mi explici de unde vine morala, binele si raul (nu fac misto, dar chiar nu stiu explicatia stiintifica pt asta)? Sau imi recomanzi google?

Omul nu e deloc o fiinta perfecta, pentru ca a fost creat de un ceasornicar orb. Un simplu exemplu, faimosul ochi, care nu are decit o portiune infima unde vede clar. Imaginile frumoase pe care le vedem sint create in lumea virtuala formata in creier. Iar ele sint frumoase pentru ca le vedem noi asa ;)
Desigur, o explica foarte bine Dawkins in Gena egoista, o gasesti si pe internet.

Si de unde luam aceste coduri?
Apelam la hackeri?

Si la ce l-ar ajuta pe om o alta versiune de ochi? Eu cred ca avem tot ce ne trebuie...

Imi pare rau sa te anunt... merge numai cu amprenta digitala a celui ce a creeat sistemul. :)

"Creatorul" nu are amprente ;)

Ai dreptate amprenta digitala nu are, ar fi fost usor de falsificat. Dar isi poate pune "amprenta" asupra noastra. ;)

De exemplu sa nu poarte ochelari. Sau sa nu mai existe orbi. Sau sa vedem in infrarosu.
(Sau sa vedem prin haine :16:)

@topcat
Dupa cum stii, fiecare om are propriul lui cod genetic inscris in structura ADN-ului. In functie de ceea ce este deja ontologic inscris si de ce mai adaugam noi de la o generatie la alta, acest sistem e comparabil cu niste "filtre" care influenteaza felul nostru de a simti, de a fi in relatie unii cu altii si cu Cel care a conceput tot design-ul asta.
Daca reusim sa identificam si sa modificam aceste "filtre", in asa fel incat sa fie cat mai aproape de design-ul original, atunci universul ne va oferi oportunitati pe care nici cu gandul nu le-am gandit.



Zici ca vrei sa ti se indice 1 om care sa fi inteles in asa fel incit sa poata explica si la altul ca exista ceva ce nu poate fi inteles cu mintea.
E cazul sa nuantam un pic. Experientele subiective tin foarte mult de launtrul fiecaruia. Dupa cum ti s-a sugerat, e cazul sa treci la propria ta experienta subiectiva si apoi sa o rationalizezi. Intelegerea rationala e una si trairea experimentala e alta.
Experienta nemaiganditului e coplesitoare. Si ca sa-ti explice cineva rational, e nevoie de un cod, un limbaj. Nu e imposibil de transmis asta , lingvistic vorbind, dar e intr-adevar o limba straina si pentru cei care traiesc efectiv aceasta experienta si pentru cei carora vrea sa le explice. Adica e greu de tradus din mentaleza (limbajul-cod al sufletului) in vreo limba care opereaza numai cu cuvinte regasibile in dictionar.


Asa cum te lasi perceput de ceilalti, esti un super-creier nelinistit, imbibat de paradoxuri, intrebari si dileme. Nu semeni deloc cu presupusii tai verisori. Din contra, s-ar putea zice "wow, daca tipu' asta si altii ca el sunt asa inteligenti, oare cum o fi Originalul?"

Si acum o veste buna. Originalul nu e numai Inteligenta Absoluta, ci mai ales Iubire. O fiinta personala cu care nu poti avea decat o relatie strict a ta personala nu prin intermediari.


Cat despre imperfectiunea omului, sa-ti zic cum inteleg eu. Dumnezeu l-a facut perfectibil pe om ca sa contribuie si el cu ceva, sa fie co-autor la perfectiunea pe care o poate atinge daca va colabora cu Cel-ce-nu-poate-fi-decat-perfect.

Mai zici urmatoarea chestie pe care n-o inteleg "Atunci sa ne lase libertatea de a fi fericiti si fara el. Eu zic ca asta e libertate "

Pai, inainte de a vorbi cu ceilalti despre un Dumnezeu in care nu crezi si care nu stiu cum se face ca nu te lasa sa fii fericit, incearca sa vorbesti ceva cu El chiar daca ti se pare absurd. Uneori Dumnezeu se lasa gasit in miezul celor mai dureroase paradoxuri.
Dumnezeu intra in sufletul in care e lasat sa intre. Nu ocupa loc deloc, dar daca totusi e plin de ego-ul nostru rational care-l scoate afara, o sa se retraga la usa si o sa astepte pana cand candva, intr-un moment de durere o sa-l strigi. S-a demonstrat stiintific ca in momentul meditatiei si rostirii unor anumite cuvinte la o anumita frecventa, se activeaza anumite zone din creier, iar prin filtrele de care ziceam ne putem conecta la matrice, la sursa de unde vine viata. Daca o sa ai curiozitatea sa incerci, o sa vezi ca n-o sa poti sa explici asta si altcuiva. Dar nu inseamna ca nu va fi reala.

Da, si atunci preocuparea noastra ar fi alta... ne-am indrepta catre creatie si nu catre Creator, si fascinati de aceasta o sa vrem si noi sa fim creatori.... apoi sa detronam Creatorul... si uite asa o luam de la inceput.....

Am sa iti raspund si la restul, dar acum nu mai am timp decit pentru atit:
S-a demonstrat stiintific ca copiii sint mai linistiti daca dorm cu capul spre inima mamei (si mamele, chiar stingace fiind, isi tin in proportie de 80% copiii cu capul spre partea stinga) sau daca sint leganati in ritmul ei. De ce? Te las pe tine sa ghicesti :)

Asta suna a mantra si e o practica necrestina, nu este rugaciune (nu stiu daca insinuai ca ar fi, dar oricum, nu este) asa cum nici rugaciunile crestine nu sunt mantre. Si intregul paragraf musteste de religie orientala, fiind cu totul necrestin.

@Delia31:

=sunt de acord cu comentariul tau ,ca principiu general ,cu exceptia ideii de imperfectiune a omului ,care NU a fost creat imperfect de Dumnezeu ,ci omul prin neascultare si-a "ars" singur niste "circuite integrate" si a devenit imperfect =>si e lasat sa se "chinuie" pana accepta ca e neputincios si are nevoie de Dumnezeu .

iar daca ideea ta de mai jos ca :
daca se refera la o recunoastere a pacatoseniei proprii fata de Creator,la o slavire a Creatorului in contrast cu nimicnicia noastra , si la cereri umile ca El sa reverse asupra noastra harul Sau fara de care nu putem face nimic ->e foarte corecta ideea ta .

DAR,
daca se refera la o "accesare a matricei" cum spui tu ,care s-ar face printr-un gest EXTERIOR ca rostirea mecanica a unor cuvinte (fara o "SIMTIRE" efectiva a majestatii divine si a pacatoseniei tale ),DOAR CA PRODUC O FREGVENTA , SI NU CA POARTA IN ELE ADEVARUL esti in eroare .

= daca atunci cand te refereai la meditatie si rostire a unor anumite cuvinte ,te refereai la ce intelegem noi prin rugaciune si rostirea (cantarea psalmilor ,rugaciunilor) ,la meditarea Scripturilor sau scrierilor unor sfinti =>sunt intru totul de acord .

PENTRU CA IDEEA DE BAZA E : NOI "ACCESAM" ENERGIILE DIVINE ,NU PENTRU CA ROSTIM NISTE RUGACIUNI INTR-UN FEL SAU ALTUL CI PENTRU CA DUMNEZEU VAZAND STRADUINTA NOASTRA(sinceritatea ,smerenia ,umilinta) NE OFERA "ACCESUL" LA ENERGII .PENTRU CA VREA EL, NU CA NOI FACEM ANUMITE "INTERPRETARI" VOCALE CARE AR DESCHIDE SINGURE,FARA ACCEPTUL LUI DUMNEZEU ACCESUL LA ENERGII.