O mică recapitulare cu mai multe completări, pentru o fixare mai bună
 

I. REZADINIRAN
A. PENTRU CĂ NU AŢI FOST ATENT LA TEOLOGIA SFÂNTULUI NUME AL LUI HRISTOS VOM FACE O MICĂ RECAPITULARE PENTRU A SCĂPA DE VARZA TEOLOGICA A DUMNEAVOASTRĂ PROVENITA DIN NEATENŢIA LA POSTĂRI ŞI DIN DORINŢA DE A NU AFLA ADEVĂRUL CI DE A DOVEDI CĂ AVEŢI CU ORICE CHIP DREPTATE (ÎN CARE O SĂ EXTRAG IDEILE PRINCIPALE, dar o să fac şi modificări importante pentru clarificare CINE DOREŞTE să compare textul albastru cu cel original POATE MERGE LA POSTAREA ORIGINALĂ APĂSÂND PE SĂGEATĂ):

Greşeala protestanţilor şi a celor care infirmă semnificaţia de măgar a cuvântului isus este că au numit limba vorbită de Mântuitorul ca fiind ebraica sau greaca şi acolo cu adevărat nu înseamnă isus măgar. Dar Mântuitorul a vorbit ARAMAICA iar Pr. Prof. Constantin Galeriu (care era un bun cunoscător al filologiei şi Profesor Universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti) a spus că isus cu un singur i în limba ARAMEICĂ, adică cea vorbită de Mântuitorul, înseamnă măgar.
Însă după mine, chiar dacă n-ar fi aşa, mai importantă este problema teologică.
S-a dezbătut aici sentimental, etimologic, fonetic, apologetic problema dar nu teologic.
Fac.14:14. Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.
Sfinţii Părinţi tălcuiesc că întâmplarea cu Avram (după cum spune numele său = icoană a -în limba ebraică- tatălui înălţimii adică a lui Dumnezeu) a prevestit în chip tainic, ca o icoană scrisă, Sfântul Sinod 1 Ecumenic la care au fost 318 Părinţi. Aşadar numărul 318 are o semnificaţie tainică de punere la egal pe Fiul cu Tatăl arătându-I de o dumnezeire deoarece la Sfântul Sinod 1 Ecumenic s-a dezbătut tocmai arianismul ca erezie şi a triumfat Ortodoxia că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl adică Dumnezeu.
Dar ştiind ca la acest Sfânt Sinod s-a dezbătut aceasta ce legătură are 318 cu numele lui Iisus?
În caracterele chirilice 318 se scrie TIИ şi semnifică în teologie că T adică Tatăl este egal cu IИ prescurtarea lui Iisus în chirilică Їисоуса . Aşadar dacă s-ar scrie isus ar însemna că avem ori TI adică 310 părinţi la Sf. Sinod ori TИ adică 308 părinţi ceea ce nu este un adevăr istoric. La Dumnezeu toate sunt desăvârşite chiar dacă li se pare unora (înţelepţi socotindu-se deşertăciuni au grăit) că ar fi ceva la întâmplare, după moftul vreunui autor neatent.
Această explicaţie am găsit-o în Pidalion.

Iar Hristos (Χριστός) în limba greacă se scrie cu H (X) de la Hriso a unge (Χριζω) nu cu C (K)de la Krisi criză (Κριση) că înseamnă Uns iar nu criză (de nervi a celor care zic că tot una e Hristos cu Cristos).
(Pentru cei ce nu ştiu: atât caracterele greceşti cât şi cele chirilice au şi semnificaţie numerică. Numărul numelor - care apare din însumarea cifrelor corespunzătoare literelor din nume - este folosit de toţi Sfinţii Părinţi în tâlcuirile lor de taină, prin ştiinţa - simbolic iconic duhovnicească ce trimite la realităţi dumnezeieşti - numită gemetrie, preluată însă în chip patologic de vrăjitori pentru a face din ea numerologie adică magie şi ocultism cu numerele.)

În afară de Gemetrie iată ce mai avem teologic:
Este un obicei Sfânt, din Sfânta Scriptură, ca Dumnezeu să pună nume sfinte - pentru semnificaţia lor de taină.
De pildă:
„Fac.17:5. Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.”
Unde Avram înseamnă în limba ebraică „tatăl înălţimii” iar Avraam înseamnă „tatăl mulţimii”. Dumnezeu schimbându-i numele a vrut să ne atragă atenţia că nu e corect cum privesc evreii pe Avraam ca fiind doar un tată al unei înălţimi neobişnuite de nobleţe trupească (şi anume cinstea de a fi evreu după trup cum sunt ei) ci că este tatăl unei mulţimi de popoare care prin credinţa lui Avraam ajung la fericirea veşnică de a avea Dumnezeu pe Dumnezeul cel Preaînalt, Tatăl adevărat al Preaînălţimii.

__________________


Deci până aici am folosit explicaţii din Sfânta Scriptură şi Pidalion, etimologia greacă şi ebraică şi gemetrie în alfabetul chirilic (pe care noi românii l-am întrebuinţat nu de mult în toate scrierile noastre şi chiar şi acum unele strane îl folosesc pentru cărţile de slujbă), alfabet care ne-a salvat pe noi de prozelitismul papist foarte agresiv.

O mică recapitulare cu mai multe completări, pentru o fixare mai bună 2
 

Şi vedem că la fel face şi Moise când schimbă numele ucenicului său:


Num.13:17. Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească tara. Insă pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua.
אֵלֶּה שְׁמֹות הָאֲנָשִׁים אֲשֶׁר־שָׁלַח מֹשֶׁה לָתוּר אֶת־הָאָרֶץ וַיִּקְרָא מֹשֶׁה לְהֹושֵׁעַ בִּן־נוּן יְהֹושֻׁעַ׃


לְהֹושֵׁעַ =Osia, echivalentul lui Isus în ebraică înseamnă mântuire. Dar fără de Dumnezeu nu poate fi cu adevărat mântuire ci ori o falsă mântuire (deci o antimântuire) ori o palidă arătare a ei. Aşadar Osia sau Isus dacă îl substituie pe Iisus este antihristul care de fapt este un înlocuitor sau potrivnic al lui Hristos oferindu-ne „mântuire şi îndumnezeire” fără de doi de Iisus deci fără de Dumnezeu, deci falsă.

יְהֹושֻׁעַ = Iosua, echivalentul lui Iisus în ebraică înseamnă Domnul (I) + mântuieşte (isus) = Iisus. Adică fără de El nu poate exista mântuire. Iisus este adevărata mântuire (adică prin Dumnezeu) şi este şi Dumnezeu mântuitor după cum îi spune adevăratul Lui nume. Moise schimbând numele lui Osia (isus) în Iosua (Iisus) vrea să arate:
1. pe de o parte că proorocul de care a vorbit că va veni şi va fi ca el (fiind deci dătător de un nou legământ) şi de care evreii (dacă vor vrea să se mântuiască) vor trebui să asculte, se va numi tocmai Iisus iar nu Isus:
2. iar pe de altă parte că va fi chiar Dumnezeu mântuitor şi nu un mântuitor banal ca şi alţii (sau antimântuitor ca antihrist şi proorocii lui mincinoşi).

Deut.18:15. Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi.
________________________________________

La cele de mai sus, după cercetare în limba ebraică, am adăugat şi cele de aici:

http://www.scribd.com/doc/54246558/Iisus-cu-2-de-I

Aici se arată că în limba ebraică isus înseamnă mântuire dar din nume este scoasă (prin scoaterea primului I) tocmai particula care îl desemnează pe Dumnezeu ca mântuitor. Dar o mântuire fără de Dumnezeu o promite şi antihrist care vrea să fie întocmai ca şi Hristos dar fără de Hristos, căutând slava sa personală.
Oricine crede că se poate mântui fără Iisus numai prin Isus (adică fără de Dumnezeu) are duhul lui antihrist


I.Ioan 2:22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
I.Ioan 2:23. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.
I.Ioan 4:1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
I.Ioan 4:2. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.
I.Ioan 4:3. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.


Aşadar trebuie să mărturisim că Hristos este şi Dumnezeu deci are şi litera ce îl numeşte pe Dumnezeu „I” pe lângă isus că altfel facem slujbă lui antihrist nemărturisind deplin că este şi Dumnezeu „I” şi om mântuitor „isus”
Aşadar isus este antihrist pentru că vrea mântuire fără de Dumnezeu şi cine primeşte un mântuitor ce vine în numele său iar nu în numele lui Dumnezeu cade în păcatul fariseic


Ioan 5:41. Slavă de la oameni nu primesc;
Ioan 5:42. Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
Ioan 5:43. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
Ioan 5:44. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
Ioan 5:45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
Ioan 5:46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Ioan 5:47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? .


Aceştia sunt cei care nu primesc slava dumnezeiască ci doar cea omenească unii de la alţii bârfind în jurul Sfântului Nume al lui Hristos.
Iar numele de Iisus în ebraică înseamnă Domnul mântuieşte şi se arată că Iisus este şi Dumnezeu şi mântuieşte dumnezeieşte fiind sigurul şi adevăratul mântuitor.
Mulţi "mântuitori" au fost pe pământ, toţi cei despre care credea lumea că o scapă de la ceva îi numea „mântuitori de popoare”. Dar fără de Dumnezeu au dus la iad pe cei ce i-au urmat. Unde este Hitler, unde este Stalin, unde este Ceauşescu, unde este Dunaan? Dacă însă numim mântuitori pe cei ce au slujit la mântuire, cum au fost proorocii şi îngerii, care au arătat spre Hristos atunci să ştim bine că nici ei fără de Iisus, şi acesta răstignit, nu au putut face nimic şi nici nu au vrut a se numi mântuitori sau să fie fără de Dumnezeu, deci să aibă în ei duhul isus. Ei s-au ostenit din toată puterea să slujească în veşnicie lui Iisus.
Cu alte cuvinte mântuirea este adusă de Tatăl prin Fiul în Sfântul Duh. Fiul S-a făcut om primind numele de Iisus care înseamnă Dumnezeu mântuitorul. Aceasta ne arată nouă că Dumnezeu S-a făcut Om ca pe om să-l facă dumnezeu după har. Dacă scoatem tocmai pe Dumnezeu scoţând litera Lui adică "I" de la יְהוָה din numele de Iisus cum oare ne-am mai putea îndumnezei prin Sfintele Scripturi, Sfintele Taine şi dulcea rugăciune a lui Iisus, nepomenindu-L tocmai pe Dumnezeu izvorul îndumnezeirii?
Dacă scoatem tocmai "I" care arată pe יְהוָה Yahwe (Ieş.3:14. “Eu sunt Cel ce sunt”) apoi noi cum vom mai fi?
__________________
Până aici am adus argumente din Sfânta Scriptură şi înţelesul etimologic şi teologic original al numelui de Iisus, folosindu-ne şi de ebraică şi de modul de a gândi al Sfinţilor Prooroci (şi însăşi descoperirea Duhului Sfânt despre sfintele taine ale numelor lui Dumnezeu), nemaifolosind gemetria (ea este doar un ajutor iar nu un substituent al teologiei) ci doar de tâlcuire din Sfânta Scriptură şi înţelesul ortodox al teologiei Sfântului Nume al lui Hristos.

O mică recapitulare cu mai multe completări, pentru o fixare mai bună 3
 

Avem pildă pe Sfântul Atanasie cel Mare care a suferit 5 exiluri din 325 până în 373 tot "doar" pentru un "i".

Este vorba de credinţa ortodoxă că Fiul este

ὀμοουσιος "de o fiinţă" cu Tatăl,

această credinţă fiind diametral opusă arianismului ce zicea că

Fiul este de o fiinţă asemănătoare cu Tatăl ὀμο ι ουσιος!

Nimic mai mult doar un "i", pentru atâta a apărut un scandal de 100 de ani cu omorârea atâtor mucenici ortodocşi şi cu atâtea prigoane înfricoşate din cauza arienilor ce puseseră mâna pe putere!!!

Cea mai mică literă din lume iota, care este un i ce-i lipseşte şi punctul, (aşa de mică este ι = iota). Cu toate că e cea mai mică din lume totuşi traduce în realitate cea mai mare şi mai înfricoşătoare diferenţă posibilă în toate veacurile şi lumile şi anume aceea între Creator şi creatură,

"ι" făcea ca Persoana a II-a a Sfintei Treimi să nu mai fie Creatorul (cum şi este) ci să fie doar creatură (cum nu este) căci Iisus Hristos este Dumnezeu şi Om.

La fel şi cu Iota din Iisus dacă lipseşte îl transformă pe Hristos în antihrist, din Creator în creatură.
Cum? Iată cum: fiecărei litere greceşti îi corespunde un număr:

Ἰ = I = 10
η = i = 8
σ = s =200
ο = o = 70
ῦ = u =400
ς = s =200

total 888.


Adică de trei ori numărul zilei a 8-a, adică a veşniciei.


O dată 8 pentru Tatăl că e veşnic,

o dată 8 pentru Fiul că e veşnic,

o dată 8 pentru Sfântul Duh că e veşnic deci Dumnezeu.



Dacă scoatem primul Ἰ atunci avem totalul de 878 adică:


primul 8 Pentru Tatăl, Dumnezeu al veşniciei,

7 adică numărul creaţiei fără de păcat, care îl odihneşte pe Dumnezeu, dar asociată cu Fiul ne bagă direct în arianism care spunea că Fiul este o creatură perfectă, fără păcat, dar totuşi numai creatură,

iar al treilea 8 este Dumnezeu Duhul Sfânt.


Dacă scoatem pe al doilea i, adică η, avem 880 adică

Tatăl Dumnezeu,

Fiul Dumnezeu,

Sfântul Duh fiind 0 înseamnă o putere oarecare iar nu persoană adică ne bagă direct în pnevmatomahism, a doua erezie importantă, ieşită tot din arianism.

Oricum cine zice isus nu este ortodox ci arian pur
Iar dacă vreunii folosesc isus dar cu sensul spus mai sus de Iisus, adică ortodox nu greşesc cu inima, nu greşesc cu gura ci sunt ortodocşi la gură dar greşesc cu mâna, cu mâna sunt arieni, şi noi îi rugăm să corecteze şi mâna ca să fie fără de prihană.

Matei 5:30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.


__________________


Până aici am arătat că Sfântul Atanasie cel Mare s-a luptat pentru un i care avea aceeaşi semnificaţie de hotar între înţelesurile de Dumnezeu sau de creatură referitoare la Hristos. Sfântul Atanasie cel Mare este recunoscut Sfânt chiar şi de papişti, fiind Sfânt al Bisericii dinainte de căderea apusului în întuneric. Şi modul lui de a acţiona a făcut ca noi să ne păstrăm credinţa minunată că Hristos este Dumnezeu şi Om, credinţă pe care o păstrăm şi dacă zicem Iisus iar nu isus. Noi pe el îl avem model în această acţiune a noastră. Cine ne acuză pe noi de fundamentalism, superstiţie, nelărgime a înţelesurilor îl acuză şi pe el. Noi nu facem decât ce am văzut că fac ortodocşii pentru a fi ortodocşi. Iar dacă alţii vor altfel treaba lor. Dostoievski spunea că dacă toată lumea spune să mergem într-o parte iar Hristos în alta noi să mergem după Hristos. Iar Hristos a arătat cum să mergem prin sfinţii săi.


I.Cor.4:15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
I.Cor.4:16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.


Lupta pentru un "i" nu este aşadar pedanterie sau copilărie pentru că Sfinţenia vine pe pământ, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, pasărea cerului, vulturul de foc al Bisericii, prin: Sfintele Nume ale lui Dumnezeu; prin ierarhia cerească şi cea bisericească. Iehoviştii nu greşesc că se luptă pentru nume ci greşesc că stâlcesc numele în iehova din originalul Yahwe şi că au înţeles greşit că este vorba de isus, ceatură iar nu Iisus Dumnezeu şi Om. Ei mai greşesc pe lângă pocirea numelor şi faţă de ierarhia cerească şi bisericească. Şi-au tăiat toate sursele de sfinţire.
Tot aici apare şi gemetria în limba greacă 888 arătându-se că nu ea în sine este importantă ci valoarea ei teologică, iconică. Dacă cineva are acelaşi înţeles dar foloseşte isus face bine pe ½ căci trebuie şi mâna şi limba să mărturisească la fel:

Rom.10:10. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.


Vedeţi că şi trupul trebuie să mărturisească la fel ca şi inima pentru a ne putea mântui?
Această gemetrie am luat-o din cărţile Arhimandritului Daniil Gouvalis.
Vedeţi că, în duh ortodox, mă feresc de păreri personale, neconforme cu Sfânta Tradiţie. De altminteri toată această postare se bazează pe faptul că Sfânta Biserică Ortodoxă, în infailibilitatea Ei, a hotărât să spunem Iisus iar nu isus iar eu, din ascultare de Ea vă explic minunăţia deciziei Sale.

O mică recapitulare cu mai multe completări, pentru o fixare mai bună 4
 

ou chiar şi în greacă se citeşte u, pe când I se citeşte i şi η se citeşte ey.

Sunt două litere diferit citite în greacă deci tâlcuite fonologic corect cu doi de i, pronunţate un pic diferit cantitativ, pentru a le deosebi. Limba română fiind fonetică a tâlcuit bine sensul de 888 în acest fel


Ἰ[i] = I[scurt] = 10

η[ey] = i[lung] = 8

σ[s] = s = 200

οῦ[u] = u = 70+400

ς [s] = s = 200

[reprezintă cum se aude litera]

Total 888


adică exact cum citesc grecii: prima literă şi a doua I (dar primul mai scurt al doilea mai lung, cum zic şi grecii), ou ca u cum zic şi grecii. Dar chiar şi accentul este ca în greacă, după cum scrie foarte frumos în trimiterea din postarea lui Cătălin:

De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice.

Numerele nu sunt valabile în limba română, pentru că literele în limba română nu au corespondent numeric, dar limba română transcriind fonetic limba greacă dacă zicem u tâlcuim exact pe ou deci păstrăm nealterat 888 dar dacă am zice isus în loc de Iisus am pierde fie un 10 fie un 8 şi am da în erezia arianismului.

__________________


Aici se arată transcrierea corectă fonetic în română a numelui Iisus= Ἰησοῦς, transcriere care păstrează aşadar semnificaţia gemetrică a limbii greceşti deoarece româna de azi, pierzând caracterele chirilice, a pierdut gemetria, nemaifolosind echivalenţe numerice ale literelor. Joaca lui Vsovi e foarte drăgălaşă, l-am şi admirat, dar este doar o invenţie amuzantă, păstrând un tipic asemănător cu cel folosit de ortodocşi, diferenţa făcându-o însă părerea personală impusă iar nu mişcarea smerită după tradiţie. În greacă şi chirilică nu se foloseau cifrele arabe ci numai literele cu semnificaţia lor numerică pe când în româna de acum nu se mai folosesc literele ca cifre folosind azi numerotaţia arabă, iar vsovi a inventat ceva, ca să spună şi el ceva, plecând de la ordinea lor dându-le el semnificaţie numerică („din burtă”) pe care nu o aveau însă în întrebuinţarea reală a limbii.


Sfânta Evanghelie care are 4 tâlcuiri:

istorică, tropologică, alegorică, anagogică, toate tâlcuirile arătând un alt aspect al aceleiaşi realităţii veşnice, toate însă de acelaşi mare folos sufletesc. Aşa şi tâlcuirile numeroase, variate, în limbi diferite, ale numelui de Iisus sau isus arată acelaşi lucru: că dacă vrem să plăcem lui Dumnezeu să-L numim pe numele Lui dăruit şi nouă, românilor, din dragoste de Dumnezeu atenţi la toate amănuntele I i s u s.
N-aţi fost atent la transformarea fonologică din Iisous în Iisus. Dacă noi am citi Iisous ar echivala fonetic cu un grecesc (care nici nu poate fi că ar suferi contragere):

Ἰ = I = 10
η = i = 8
σ = s =200
ο = o = 70
ο = o = 70
ῦ = u =400
ς = s =200

Având un total de 958 care ar însemna o varză teologică. (Vedeţi varza teologică este la dumneavoastră în cap din reaua intenţie de a nu citi ci doar a dovedi, iar nu în postare care este foarte clară.)


Dumnezeu Tatăl este ca îngerii (deci creatură)
Dumnezeu Fiul este rob celor 5 simţuri deci păcătos
Doar Dumnezeu Duhul Sfânt ar fi veşnic.

Să nu fie nici aşa în veac!!!

Dacă nu vedeţi ce importanţă are şi o literă ia citiţi mai jos.

Chiar nu faceţi diferenţa dintre

Creştin

şi cretin?

E mai puţin gravă această diferenţă ca între Creatorul Iisus şi antihristul isus.


__________________

Până aici se arată că nu ar fi o traducere fonetică adevărată să spunem Iisous ci una eronată care ar strâmba etimologia şi teologia Sfântului Nume al lui Hristos.
Fiindcă aţi pomenit de broască şi prinţesă am înţeles de unde vă formaţi cultura teologică dar vă amintesc ce zice Sfânta Scriptură:

I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.

Aşadar lăsaţi basmele cu broaşte, prinţi şi prinţese, chiar şi cele „teologice” din confesiunea dumneavoastră şi deprindeţi-vă cu Ortodoxia.
Pentru că pomeniţi de o abordare copilărească a înţelesurilor vă explic mai pe scurt, mai copilăreşte gemetria grecească, transformată fonetic în româneşte.
(1) Dacă transcriem în româneşte isus avem echivalentul grecescului ησοῦς sau Ἰσοῦς adică 878 respectiv 880 erezii.
(2) Dacă transcriem Iisous avem echivalentul grecescului Ἰησοοῦς adică 958 erezie.
(3) Dacă însă transcriem Iisus avem echivalentul grecesc Ἰησοῦς adică 888 = Ortodoxie.

Deşi Sfânta Scriptură ne opreşte de a fi copii la minte, aşa că încercaţi să ieşiţi din negândire:

I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.





Va urma:

B. ŞI ACUM PENTRU A VEDEA CĂ GEMETRIA ESTE DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ SĂ VĂ DAU UN ALT EXEMPLU, FOARTE CUNOSCUT, DIN APOCALIPSĂ:
Apoc.13:17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Apoc.13:18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

O mică recapitulare cu mai multe completări, pentru o fixare mai bună 4
 

Dar mai înainte de a trece la gemetria folosită de Sfântul Ioan Evanghelistul să mai lămurim o problemă apologetică:

În privinţa credinţei ţinută ascuns nu eu o numesc murdară ci Domnul Hristos:

Ioan 3:19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Ioan 3:20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
Ioan 3:21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.

Dacă ar fi credinţa dumneavoastră lumină aţi expune-o la vedere, dar ca să nu se vădească, o ascundeţi.

Şi nu v-am spus aceasta ca să vă jignesc, dacă am făcut-o vă rog să mă iertaţi, ci din dorinţa sincerităţii şi deschiderii noastre unul faţă de altul şi pentru a vă putea ajuta ştiindu-vă modul de a gândi. Eu de multe ori insist la colegii noştri de pe forum să-şi spună şi numele pentru a ne împrietenii şi a nu ne mai ascunde într-un anonimat bătăios tip Caragiale. Ortodoxia este doctoria pentru toate ereziile dar cei ce o aplică trebuie să cunoască boala ca să ştie ce alifie să aplice. Daţi-ne boala credinţei dumneavoastră şi noi vă dăm alifia din Ortodoxie care este adevărata fire a lucrurilor, adevărata doctorie a firii noastre căzute şi lauda lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre.


Cu durere şi dragoste, Alexandru

Nu vor crede nici dacă va învia cineva din morți dacă nu-i cred ei pe M și pe prooro
 

Citat:
În prealabil postat de vsovivi
Defapt e vorba de IUda + israel = IisU+s unde s vine de la sfințenia de sus și așa este tălmăcirea numele Domnului Iisus care din Iuda a venit pentru tot poporul lui Israel care era mai păcătos ca toată gLumea păgână așa cum este proorocia dată prin Moise și prin prooroci, căci de aia spune Domnul că pentru oile cele pierdute ale Casei lui Israel a fost trimis, căci Israel față de Iuda era căzut în idolatrie maximă deci era simbolul cel mai de jos al credinței și astfel rezultă că a fost trimis pentru tot omul care e cuprins între Iuda și Israel căci credința fusese păstrată în Iuda, în Galileea, pe muntele de unde au fost trimiși apostolii în toată lumea după Înviere.

Iar vechiul legământ ca și cel nou care e similar dar mai adânc, mai puternic, mai întărit, înseamnă că nu mai suntem ai părinților noștrii sau ai vreunui părinte Duhovnicesc ci nașterea din nou de sus din apă și din Duh reprezintă că suntem fiii lui Dumnezeu nu numai duhovnicești (Duhul) ci și trupești (apa), adică cu totul... căci nimeni nu poate sluji la doi stăpâni și nimeni nu poate avea două tipuri de părinți, deci Domnul este atât părintele nostru trupesc cât și cel Duhovnicesc... asta e semnificația... firește, pentru cine voiește ca să-L urmeze... pentru cine crede și vrea să aibă fapte născute din credință și vrednice de pocăință.

Iar foștii părinți creștini trupești sau duhovnicești ne devin frați-părinți... față de care nu avem o datorie mai mare ci unica datorie este față de Dumnezeu, unde Tatăl ne este și nouă tată iar Iisus ne este frate mai mare și Duhul Sfânt ne este Domnul care vine de la Tatăl prin Iisus Cuvântul lui Dumnezeu căruia i s-a dat toată puterea în Cer și pe Pământ.

Cine va crede se va boteza și cine nu v-a crede se va osândi și a și fost deja demult osîndit împreună cu gLumita, căci gLumea de pe vremea lui Moise a fost osândită și de pe vremea lui Noe și a Sodomei și Gomorei... și urmează pentru creștini judecata faptelor iar pentru cine nu e creștin ci păgân se vor lăsa în plata Domnului căci a Domnului este răzbunarea și pentru ei este pregătită sabia gurii Sale și nu judecata căci judecata este pentru credincioșii care și-au strâmbat Calea și Viața după poftele lor sau ale gLumii.

Iisus e o taină dulce, și dincolo de litere și de scriere e mult mai mult, dar omul iubește cu ceea ce e obijnuit, cu negrul pe alb, cu ceea ce pipăie și simte el, cu ocultismul și dulcețurile străine de Dumnezeu: numerologie, explicaționism științific, superstiții de păcălici, grozăvie, părerea mea și argumentul meu și cât sunt eu de important împreună cu el, cu argumentul beroic...

Nu vedeți că și prin numele Lui, Domnul a încercat să-l vădească de minciună pe eroul dracului acoperit cu piei de oaie?

Și care e numele Lui? „Minunat este Domnul în tot pământul și slava Lui s-a suit mai presus de ceruri”. Deci cu siguranță n-o să ai unde te ascunde de fața Lui, necredinciosule rău, oricât ai să fugi la munți ca să le zici să se prăvălească peste tine pentru ca să scapi de mânia Lui... căci prea mult ai dat lecții deșarte... ce arte? Păi arte marțiale și joiale, așa ca-ntre farisei și saduchei... care își dezvinovățesc păcatul lor „mai mic” prin cearte bine argumentate...

Deci Iisus vine de la vameșul care-și lovea pieptul gândind cu spaimă și nădejde în Dumnezeu când a auzit de cele 24 de vămi ale văzduhului, când fiecare va trebui să dea socoteală de ce a debitat pe pământ ca fapte sau ca și vorbe goale. Se știa pe sine cum vămuia el plăcându-i mita cea dulce și micile atenții... de aia nu cuteza nici ochii să și-i ridice din mormânt.

Voi cum puteți?

Iar pe drumul golgotei, Iisus, a cerut unui bătrân să-l lase o clipă să se odihnească pe scăunelul său, era Isaac Lachedem, și acesta nu l-a lăsat și l-a repezit pe Domnul privindu-l disprețuitor zicându-i „Mergi!”... iar apoi, mai târziu, peste ani, bătrânul acesta n-a mai murit și mergea cerșind mormânt dar nu găsea și umbla după Domnul să-i dea moarte căci bătrânețea era foarte dureroasă... dar nici Domnul nu-l mai auzea... și a tot mers, iar dacă ți se va face milă de el și-l vei primi la tine la poartă că ești milostiv ca să-i dai un pahar cu apă, atunci îngerul îți va da peste mână... și nu vei putea.

Ce frumos a voit Domnul să-i încununeze bătrânețile... dar dacă n-a fost pe fază ci s-a rușinat de farisei, a pierdut tot ce ar fi putut primi... darul și onoarea ca în drum spre golgota să-i cedezi o clipă locul unui suferind bătut și batjocurit pe nedrept... cât de mare ar fi fost el pomenit fiind în Evanghelie ca milostiv... Apoi degeaba mai jelești... căci ai pierdut clipa, calul plecase... și era chiar calul cel alb, pe care ședea... Cuvântul.




Am făcut o recapitulare, dacă cineva a zis că e musai să știm de unde vine numele, sau ce vrea El să însemne... unde iu vine de la iubire iar esul central e clar de unde vine, Iisus, de la Tatăl și de la Duhul...

Deci e simplu a pricepe clar orice măgar, păi dacă am priceput până și eu băgătosul, acolo unde nu-mi fierbe oala.

Bine că o lămurirăm și pe asta. Iartă Doamne că te-am desconspirat, că te-am trădat iar.

Offtopic. Dacă tot (ne) judeci, îmi permiţi o întrebare? Dar voi cum răbdaţi a sta de atâta amar de ani în neascultare?

La care voi te referi dumneata, stimabile? :71: Și despre neascultarea cui aduci dumneata vorba? Cine ce cum a greșit, ă? Și care sunteți ăia voi care cică ați ascultat? Pe cine... oare? Pe nenea? A da... noa bine, și pe tanti grijania... perfect... e tragedie... de la cafea.

Dar numele Maria vine de la Măreția Lui Dumnezeu Tatăl...

Mă refer la stilişti.

Ce e stilismul și cu ce au greșit cei cărora li s-a pus numele ăsta? Și mă rog la cine te referi și de ce sunt eu printre ei? Sau poate ți s-a cășunat așa o altă nelămurire...

Atunci îmi cer cu smerenie iertare. Am şi scris la început "offtopic". Ignoră-mă te rog!

Păi nu trebuie să-ți ceri iertare, că dacă nu știi cum e cu datele calendaristice, atunci stai pe loc că imediat te lămuresc.

Zilele merg de la ziua Duminicii la fel, una după alta, dar s-au dat ceasurile în avans cu 13 x 24 ore adică exact cu 13 zile, și de atunci s-au socotit toate date în avans că cică au îndreptat calendarul.

Nu e niciun canon în privința asta, și asta au zis-o sfinții trei ierarhi, nu mie ci părintelui Paisie de la Sihăstria, căci el știind că e rău și e minciună, socoteala asta, că nu e după Scriptură și după Adevăr, s-a închis în chilie și s-a pus pe postit și a blestemat frații care cutezau să-l deschidă și să-l scoată de acolo până nu va știi ce e de făcut, căci maimarii hotărâseră trecerea pe noul calendar, după cum hotărseră maimarii la sinodul lor.

Și zilele treceau și după 2-3 săptămâni, un călugăr ce crescuse de mic pe acolo și era mai îndrăzneț, i-a întrebat pe frați ce e de făcut cu Paisie, că ar trebui să vadă ce e cu el, dar toți temându-se să spargă ușa, de frica blestemului, n-au voit așa că a îndrăznit acela și a bătut în ușe. Nimic, iar a bătut în fereastră, iar în ușe, nimic, și atunci a spart ușa, și pe jos zăcea Paisie leșinat de foame și nu se pute mișca și nici ochii a și-i mișca sau deschide... așa că frații repede i-au adus apă sfințită și l-au împărtășit și după vre-o câteva zile s-a mai întremat și a început a povesti.

Cică după două sau trei zile au venit dracii și-și băteau joc de el, că cică postea ca să afle, zicând că ăsta vrea să se facă sfânt, și îl tot batjocureau... apoi au plecat dracii și după 2 săptămâni s-a luat acoperișul și a văzut cerul plin de stele și de sus au venit 3 lumini care i-au zis: Ascultarea e mai mare ca jertfa, iar pentru modificarea ceasurilor nu este canon... și au mărturisit că ei sunt sfinții 3 Ierarhi... și au plecat.

Dar Paisie nu se mai putea mișca și a trebuit să aștepte să se întâmple ceea ce s-ar fi întâmplat...

Așa că a mulțumit călugărului care a îndrăznit să calce jurâmântul și blestemul său pentru cei ce vor îndrăzni a intra în chilie până ce nu va afla el cum e cu schimbarea calendarului și l-a binecuvântat că l-a salvat.

Apoi Paisie a trecut cu toată mănăstirea pe noul calendar ca să facă ei ascultare de mai mari.

Acuma cum e de fapt?

Păi rezultă din mărturia sfinților 3 Ierarhi că ceasurile corecte sunt alea vechi, deci cu 13 zile ar trebui date toate ceasurile îndărăt căci sființii trebuiesc ținuți la zilele lor, exact atunci când cad, dar nu e greșală dacă-i ții mai nainte sau mai târziu, dar ar fi bine să-i ții atunci când e ziua lor de serbare.

De ce au socotit greșit mai marii? Păi i-a păcălit astronomii cu sistemul planetar și cu heliocentrismul și cu socotelile lor, căci n-au vrut să recunoască faptul că pământul e plat, și nu există niciun glob, și că nu se calculează după socotelile lor cusute cu ață albă.

De parcă nu v-aș fi demonstrat cu ajutor și dar de sus că nu există niciun glob de pământ? Dar voi nu vreți sau nu puteți pricepe cum vine asta, fiindcă vă e frică de gLume... sunteți rușinoși și timizi... că râd de voi.

Deci am avut dreptate că eşti dintre stilişti.
Şi era vorba de ascultarea datorată Sfintelor Sinoade.

Ai avut dreptate?

Deci?

Adică rușii și grecii și cei de pe muntele Athos or fi stiliști? Ce e aia stilism? O nouă etichetă pe mințile celor ce rămân fideli Adevărului până la sfârșit?

Și nu pricepi dumneata că nu există niciun canon al sfintelor sinoade în ceea ce privește ceasurile?
Că dacă ar fi, atunci BOR ar fi prima care ar încălca, deci inclusiv eu ca umil mirean din poBor-ul ortodox...

Era vorba că biserica română a trecut la calendarul „îndreptat” după modificarea ceasurilor cu 13x24 ore în avans...

Mă uimești ce concluzii tragi pe calea pe care crești ca lujerul bine altoit de nălucsifericii mincinoși...

Deci ce e stilimsul ca să zici tu că sunt eu stilist? Că văd că tu mi te lauzi că cică tu asculți numai tu de sfintele sinoade... și că m-ai prins pe mine cu mâța-n sac... cu ispisisikaa neagră și cu fundiță roșie... ca focul.

Păi nu-ți zisei că nu există canon pentru schimbarea ceasurilor înainte sau îndărăt? Nu de la mine ci de la Paisie de la Sihăstria, și nu era bai dacă nu treceau ci au trecut că așa a trecut toată biserica română, și ca să facă ascultare de mai mare... cu toții au zis să facă schimbarea asta... dar nu e altceva decât că au trecut și au ținut toți la fel din comoditate... dar nu e niciun canon pentru asta, sau o fi mințit părintele Paisie? Sau poate sfinții trei ierarhi, sau poate nu erau ei lumini cerești strălucind în noapte ca soarele pe cer?

Deci că socotești ceasurile după calendarul nou sau după ăla de mai înainte de „îndreptare”, nu calci niciun canon, dar e durere doar pentru sfinții Domnului că îi serbezi la alte zile decât sunt ei mărturisiți în cer de Dumnezeu... Dar bine că măcar îi sărbătorești. Dar cum îi sărbătorești asta știe numai Dumnezeu dacă e bine ce faci. Și e vorba că s-au redus și din posturi... și asta deja e păcat greu de tot.

Frăţia ta, ca să nu smintim prea multă lume, îţi răspund cu vorbele părintelui Argatu.
Între tine şi dânsul, cred ce zice dumnealui, nu rătăcirile tale. Iartă-mă deci!

Daca am inteles eu bine vsovivi nu e stilist, ci apartine de grupul de la Pucioasa. Asta daca am inteles bine.

Păi n-ai înțeles nimic de la dânsul... cum n-ai înțeles nimic de la ce am scris mai sus de la sfinții trei ierarhi, dar văd că dumneata continui să mă acuzi de stilism. Mă faci rătăcit dar îți ceri iertare... pe mine.

Ce am priceput eu e simplu, că doar i-a arătat și îngerul îmbrăcat în alb:

Se pare că nu la un sinod al sfinților ci la o adunare a tuturor bisericilor ortodoxe s-a hotărât „îndreptarea” calendarului după catolici, că cică se vedea că nu mai pușcă izometria de acum cu aia mai veche, că asta de acum venea după 11 zile mai repede sau mai târziu, și cică au calculat astronomii gLumii și atunci au hotărât ei trecerea treptată a tuturor bisericilor conform cu „îndreptarea” hotărâtă de acea întrunire.

Biserica română a trecut aproape imediat, dar se pare că fie unii au rămas să țină sfinții pe vechi fie alții s-au molipsit de pe la străini. N-au greșit credincioșii, dar au greșit cei ce i-au strâns într-o biserică absurdă formată cu interese viclene care nu respectă decizia mai marilor, și ea nu se făcea vinovată de ținerea corectă a sfinților, căci sfinții pe vechi e corect a fi ținuți, ci ea se făcea vinovată de nerecunoașterea bisericii ortodoxe române care a dat ceasurile înainte, judecându-i de vină, dar sfinții trei ierarhi au zis că nu e canon în ce privește modificarea ceasurilor, deci Bor nu greșise cu nimic dacă a schimbat cu 13x24 ore rânduiala serbării sfinților. Și așa a mărturisit și Paisie trecând cu toată mănăstirea ca să nu rămână ei singuri altfel ca să fie motiv de schisme sau de divergențe pe tema asta, de sofisme.

Ce rezultă din pățaniile părintelui Argatu, este faptul că pe unii creștini, profitând de argumentul drept al ținerii sfinților după rânduala cuvenită așa cum se știa din bătrâni, după ceasurile nemodificate, unii auto proclamați biserică ortodoxă română pe vechi, lepădând canoanele și osândind pe BOR fără vină, au început să păcălească credincioșii ca să lepede ierarhia bisericii ortodoxe române și să adopte ierarhii străine sau false deci îi învățau să osândească pe nedrept biserica română care a trecut pe nou.

Dar greșala nu e ceasurile date înainte sau înapoi ci rătăcirile față de canoane și față de ierarhie și osândirea nejustificată și nedreaptă din moment ce sfinții trei ierarhi au spus clar că nu există canon în ceea ce privește schimbarea ceasurilor.

Deci eu înțeleg simplu și exact:

Dacă cineva din BOR rămâne în BOR dar ține sfinții și pe vechi sau pe vechi după ceasuri fără a naște schisme sau judecăți nu e vinovat cu nimic, fiindcă poate oricine să-și dea ceasul înainte sau înapoi cât vrea el, și nimeni nu-l poate acuza canonic cum că ar greși!

Dar voi pornind de la această trecere în masă după un calendar care v-am spus că e fals, căci astronomii și socotitorii au socotit fals, ați ajuns de la acest fapt necondamnat canonic, ați ajuns ca să vă condamnați pe voi prin lepădarea posturilor și canoanelor celelalte așa fel încât apar tot felul de absurdități ca:

-rebotezare, osândirea greșită după ceasuri, ura, schisma, negarea BOR ca biserică sau cearta nesfârșită pe o temă falsă, un nou sofism de-al lui lucsifer, prin care nefiind canon pentru ceasuri iată că a băgat dușmănie între preoți și credincioși și ierarhii bisericești.

Dar cu siguranță, ceasurile corecte sunt cele cu 13 zile îndărăt, asta fără ca să fie greșit dacă cineva și-a dat ceasurile mai înainte sau mai în urmă așa ca noi cei din ortodoxia cu ceasurile înainte sau ca alții cărora le-a stat ceasurile.

Deci dreptate nu au schismaticii și sectele care au osândit pe nedrept și au negat canonicitatea BOR desconsiderând și rebotezând și disprețuind pe Adevărul dar nici cei ce osândesc pe cei ce țin sfinții și sărbătorile după ceasurile vechi, deci alea în care nu a fost dat cu 13x24 ore înainte ceasul.

Astfel că fiecare pricepe așa cum poate pricepe... așa cum i se dă de sus.

Și ai făcut foarte bine că ai ascultat de părintele Argatu... dar și după mine nu greșeai dacă-ți dădeai ceasul îndărăt fără ca să te lași înghițit de stiliști, dacă zici că eu ți-aș fi cerut asta, deși eu nu ți-am cerut.

(La Pucioasa nu e vorba de stilism!!! așa că știu că iar ai încercat să mă acuzi pe mine prin intermediul lor, a sfinților prooroci.)

Uite cum țiu eu acum cu postul psf. Maria:

Am ținut și am sărbătorit ieri și azi sărbătoarea și contiunui de mâine postul până când cade sărbătoarea fiindcă atunci e ziua ei cu Adevărat!

Dacă greșesc spune și tu cu ce anume? Că țin de doă ori? Păi nu sunt liber să-mi dau ceasul înainite și înapoi? Ce canon îmi interzice asta? Niciunul!

Rătăcire şi sminteală.

Aș vrea eu, dar până acolo mai e mult, căci nimeni nu va intra dacă e mândru sau păcătos sau trădător sau curvar... niciunul care trăiește în minciună, deci nu fac parte dintre ei decât așa cu Duhul, cu sufletul... mărturisindu-i ca fiind neândoielnic de la Dumnezeu, prooroci și îngeri și sfinți.

Dar eu n-am fost pe acolo niciodată decât pe site. Sper să merg și eu cândva că văd că unii au reușit să meargă de sărbători cu trenul... Mie mi-e greu, sunt comod și n-am mașină cp-s sărac... și nu cred că încă a venit vremea să-mi iau... Mai bine mai târziu decât niciodată, mai bine mai devreme decât prea târziu. Eu doar le fac reclamă ca să-mi iau plată de la Dumnezeu. O fac fără să mi-o fi cerut ei, ci de drag o facă fiindcă știu... de sus.

Așa ai zis și când ți-am explicat că pământul e plat chiar dacă nu șade pe elefanți...

Cine e necredincios dar e plin de concluziile gLumii emite și el imediat concluzia: rătăcire și sminteală...

...și atunci cancluzia despre el care poate fi?

Nu te mira dacă abea mai târziu ai să pricepi... fiindcă acum nu te lasă lucsifer, căci v-a unit pe la mijloc, pe la cinci palme, cu gLumea și cu frica de răspundere.

Însă eu îți mulțumesc pentru întrebare și acuzare... că altfel vorbeam singur la luna plină... că e lună plină azi.

Ai înţeles bine. Stiliştii nu sunt adepţi ai noului ierusalim, invers da.

Dar tu ai înțeles mereu viceversa, vicentoarsa, viceglobul pământesc, stop, după minteres. Și v-am explicat și v-am repetat că nu există niciun glob de pământ și niciun sistem planetar!

Dar la Cetatea Noului Ierusalim de la Pucioasa a venit CEASUL Meu, adică al Domnului nostru Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu... și ce vă pasă vouă dacă și Iisus Hristos are și El ceas... cu cuc?

Credeți că L-a împrumutat de pe la stiliști?

Nu a zis încă de la nunta din Cana că atunci nu venise încă Ceasul Lui?

Iată că acum a venit Ceasul acela... e ceasul fixat după rânduiala cea veșnică! și bate de sus...

tic-tac

în ritm duhovnicesc... după har, bate altfel.

Până una alta conaşule, indiferent cum am înţeles eu, pe alde voi v-a "felicitat" Sf. Sinod al BOR, nu pe mine!

Mă, ciocoiașule mic și simpatic, despre care alde noi vorbești, drăguțule? Și cu ce ocazie? Sau e același șir de ispite prin care dumneata mă faci să repet ceea ce am mai zis fără ca să fiu atent și acuma la ceea ce spun și atunci tu repede, sărind la bătaie, ai să arăți pentru ca să mă scoți ce? Ce vrei dumneata să mă scoți? Stilist, sau să te bucuri că m-a osândit cineva sau ce vrei dumneata de fapt?

Păi nu se vede că dumneata crezi că ar trebuie să fii felicitat că osândești sfinții și proorocii și nevinovații? Nu mă refer la mine... că pe mine doar nu vrei să mă crezi... însă:

Uite eu te felicit că însiști dar nu te pot felicita pentru că persiști! Știi dumneata în ce...

Eşti cumva rudă cu Melissa?
Mă refer la adepţii noului ierusalim.
Dar gata, din punctul meu de vedere am încheiat offtopicul.
Îţi urez să ne lumineze Dumnezeu.

Nu sunt rudă cu Melissa... și nu știu de ce întrebi așa fără noimă... dacă sunt rudă... sau te gândești că e soră cu mine sau vară sau ce? Nu știu nicio Melissa... parcă e cineva pe forum cu numele sau nickul ăsta. Și dacă aș fi... ce vrei să spui cu asta că ești prea insinuant crezând că așa spui mai multe... mai multe ce? Bârfe? Ce insinuezi mereu?

Păi și eu mă refer la ei când spun că ei țin Ceasul Domnului... căci acela e „Ceasul Meu” care a venit și vine... deci ei au dreptate... iar că i-a osândit BOR pe nedrept... păi a făcut-o așa cum au osândit-o judecătorii pe Susana în VT... dar a fost și pe vremea aia un Daniel care să-l îndrepte pe Israel ca să nu verse sânge nevinovat... Și BOR l-o fi auzit însfârșit pe Irineu Pop și iată că l-a pus ierarh mare, și prin asta Domnul s-a Împăcat cu ei. Deci osândirea rămâne la capitolul „trecutul războiului rece”.

Păi nu-l poți încheia singur ci uite acuma l-am încheiat împreună...

Așa că să ne întoarcem la numele preasfintei Maria; Vine de la Măreția sfintei Treimi, e tălmăcirea Măreției Domnului... promisiunea făcută primului om, înaintea lui Adam și Eva.

Nu insinuez nimic, dar ca şi ea, când ajungi la fundul argumentelor ce ţie ţi se par logice, apelezi la jigniri, fiindu-vă în egală măsură străin principiul "atacă ideea, nu persoana".

Cât mai poți dumneata minți despre mine, mă mir că nu te doare limba... păi cum te-am jignit stimabile? Că te-am făcut ciocoiaș? Păi ia uite cum m-ai făcut dumneta... eretic, stilist, satanist, mincinos, și conaș și „felicitat”... deci după o tonă de lături pe care mi le-ai pus în cârcă, pentru că deși ți-am explicat pe îndelete la fiecare nelămurire evitând să observ ironiile și minciunile și răutățile domniei tale acum o dai iar la întors afirmând cum îți stă în caracter, fără să aduci argumente și probe că eu apelez la jigniri și că argumentele aduse sunt doar pentru mine logice, deci nu sunt logice? Păi nu ți se pare că ești cam nerușinat mințind la nesfârșit?

Uite te iert și de data asta, că mă acuzi pe mine de faptele pe care le faci dumneata... ca să te scoți că cică eu aș avea obiceiul ăsta și tu te-ai luat după mine... dar știi că nu e așa... și te rog nu mă fă să-ți aduc postările... ci recunoaște mai bine că scrâșnirea dinților nu ține de argument favorabil nici ție și nici altora...

Deci te iert și mă fac iar că nu văd cât de viceversatil poți fi când ții la nesfârșit ca orbul de par... de frică, căci ți-e frică, din păcate, ca să crezi pe Adevărul... deși ți-am dăruit de sus, de la Domnul, milioane de sărutăti fierbinți pe frunte... dar nu le vrei, ci văd că ție-ți place mai mult să te pupe scroafa pe năsucul ridicat în fumul de cauciuc sintetic.

Îţi foarte mulţumesc pentru că mă ierţi şi-ţi cer şi eu smerit iertare dacă "conaş" a fost un termen prea familiar pentru tine. Pentru mine "ciocoiaş" sigur a fost, pentru că n-are nici o legătură cu discuţia.
În ceea ce priveşte afirmaţiile că te-aş fi făcut stilist, eretic, satanist şi altele, nu te-am făcut eu. Eu te-am întrebat de ce stai în neascultare, mari duhovnici ai acestui neam au criticat şi critică rătăcitile voastre.

Și uite, mai fac un efort fără oboseală, ca să te lămuresc de greșeală, nu ca să judecăm ci să nu credem viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc și absurd, cum văd că e cazul la unii care se erijează în mari justițiari și apărători ai BOR simțindu-se felicitați:

„443.– Părinte, este bine să ne împărtăşim la preoţii de pe stilul vechi?
-Să vă povestesc ce am păţit cu o creştină care era pe stilul vechi, era din parohia mea (Boroaia, judeţul Suceava). Am spovedit-o pe creştină, femeia aceia mi-a povestit că ţine pe stilul vechi calendarul, eu i-am explicat că nu e bine şi de ce. Am crezut că a înţeles, pentru că nu a mai spus nimic. În ziua când a venit să se împărtăşească, mi-a spus că, ea nu vrea ca să o împărtăşesc decât dacă adaug la împărtăşanie şi sfântul din ziua aceea de pe stilul vechi, şi dacă eu nu o împărtăşesc cum spune ea pleacă din parohia mea, se duce la celălalt preot care îi dă cum spune ea. Ce mi-am zis eu atunci, am să-i dau cum spune ea şi cu timpul se va întoarce, pentru că venea la rugăciunile mele, auzea cum vorbesc cu oamenii şi cum ţineam rânduiala lui Dumnezeu. Am făcut cum mi-a spus ea şi în clipa aceea, când i-am dat împărtăşania, mi-a trecut prin inimă, un sloi de gheaţă de era să mă prăbuşesc cu totul, să cad cu cele sfinte. Mi-am dat seama de greşeală, imediat. M-am rugat lui Dumnezeu să mă ierte şi să-mi dea putere să termin slujba. Foarte greu am slujit după aceea. Când am terminat totul, răul m-a cuprins şi mai tare, nu mai puteam să vorbesc şi să-mi mişc picioarele. Foarte încet şi cu greu am ajuns acasă. Când m-a văzut preoteasa, s-a speriat de faţa mea. Spunea că eram foarte alb şi parcă stăteam să cad. N-am putut să-i spun nimic, m-am întins pe pat şi am stat 3 zile şi 3 nopţi aşa ţintuit la pat. A fost o lecţie bună. Multe mi-a descoperit Dumnezeu mie, pentru întărirea mea în credinţă şi ca să spun şi la alţii.”

Concluzie:
E vorba de șantaj și amenințare dar nu e nicio teroare că nu a venit cu pistolul ci a cerut defapt ceva creștina.
De aici rezultă că acea creștină ținea calendarul pe vechi în care nu erau trecuți sfinții mai noi, deci era negată BOR ca biserică, și puterea sfințitoare... și ea dorea să fie pomenit sfântul din calendarul vechi unde nu apăreau sfinții mai noi. Nu e vorba de ceasuri aici, că sunt date înainte cu 24x13, ci că sunt pomeniți sfinții trecuți în calendarul vechi unde nu apar sfinții cei noi recunoscuți de BOR. Deci sloiul de gheață vine nu de la ceasuri și nu de la sfântul de pe vechi pomenit care așa era drept să se pomenească în chiar ziua aceea, ci de la faptul că în calendarul pe vechi nu apar sfinții mai noi, deci este negată lucrarea lui Dumnezeu mai departe cu poporul român! Lucru care este fals și de acolo vine sloiul de ghiață, că preotul a acceptat sub șantaj ca să recunoască tocmai că BOR nu e biserică, deci pare că se putea specula că se lepădase fără să-și dea seama. Dar defapt, nu greșise nici el și nici aceea când a cerut pomenirea și sfântului de pe vechi, ci greșala vine speculativ doar din acceptarea ținerii calendarului pe vechi fără sfinții mai noi care îndreptățea o biserică ce nega lucrarea lui Dumnezeu în BOR. Deci sloiul de gheață i-a trecut pe lângă ureche, deoarece practic nu există greșeală ca faptă, căci a împărtășit-o pomenind un sfânt trecut în calendarul vechi, sfânt care e sfânt și care e normal să se pomenească la ceasurile corecte. Deci fapta nu e greșită nici din partea creștinei și nici din partea preotului, ci greșala e speculativă și vine ca speculație și lepădare speculativă de Dumnezeu.

Ai probleme grave legate de înţelegerea şi interpretarea celor citire, domnule dragă.
Păi părintele a zis că tocmai faptul că a GREŞIT mergând pe stilul VECHI a simţit acel sloi în inimă.

Concluzia ta este minunată ca formă dar total eronată ca fond.

Fără argumente, spui lucruri nefondate și dai dovadă la nesfârșit de parazitism lingușind părintele fără să pricepi nimic, ci te lași altoit pe parcurs de tot felul de neghine și buruieni care te ajută să „pricepi”, căci ești pătimaș:

Dar să continui:

„444.- Ce părere aveţi despre practica preoţilor de pe stilul vechi, de a boteza a doua oară pe cei ce îi lămuresc să treacă la ei?
-Pe lângă faptul că sunt schismatici şi căzuţi din ascultare, din cauza mândriei că sunt ortodoxia cea adevărată şi că ei ţin canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade, au căzut şi au devenit anticanonici. La fel, din dorinţa de a desconsidera slujirea preoţească a stilului nou, îndeamnă pe credincioşii lor să nu ia anaforă sau să se împărtăşească pe stilul nou considerându-le spurcate. Exact disputa dintre evrei şi samarineni, de pe timpul Mântuitorului. Pe lângă aceasta, din ignoranţă şi din slaba pregătire teologică, nu au simţit când diavolul i-a dus cu preşul mândriei, făcându-i să desconsidere botezul săvârşit în numele Sfintei Treimi de către preoţii stilului nou. Astfel, au călcat Sfânta Scriptură, unde spune: „Un domn, o credinţă şi un botez„ (Efes. 4,5), făcându-se eretici, călcând liturgic canonicitatea de a nu boteza a doua oară în numele Sfintei Treimi, cum prevăd canoanele: 47 Apostolic, 57 Cartagina, 1 Sfântul Vasile Cel Mare, devenind şi anticanonici.”

Concluzie:
Aici părintele explică de ce stilismul este o erezie și o sectologie, căci neagă lucrarea lui Dumnezeu în BOR și cu poporul român pe baza mutării ceasurilor, pentru care sfinții trei ierarhi au zis că nu este greșeală căci nu este canon. Deci nu e vorba de schimbarea ceasurilor înainte sau înapoi, pentru care nu este canon ci e vorba de altceva și părintele explică foarte bine! Deci nu neg ci susțin! Însă este bine cu ceasurile date cu 13x24 ore îndărăt dar cu calendar pe nou, adică trebuie trecuți toți sfinții căci Dumnezeu a lucrat cu noi în BOR și Noul Ierusalim și în România până azi și o să mai lucreze și în continuare, dacă nu-L mai mâniem prea tare cum suntem noi obijnuiți ca să fim obraznici și proști, prost crescuți.

Am înţeles. Ce-ţi convine susţii, ce nu, negi.
"Curat murdar coane Fănică!"

Mulţumesc pentru explicaţii şi iertare te rog pentru intervenţie.

continuare
 

445.- Părintele, ne spunea:
-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi.Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!
Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!
Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta.


Concluzie:

Din cele prezentate rezultă foarte clar că tânărul îmbrăcat în alb era diavolul care luase locul Creatorului și se dădea Creatorul și care îl halucinase pe părinte, ca să creadă că mătușa Ileana a ajuns în iad. Nu și-a dat numele, a zis doar că părintele a Cerut creatorului să îl lămurească dar iată că el se dădea Creatorul, lăsând să se înțeleagă asta întrucât spuse la un momendat: „Să fie Lumină!”

De ce zic asta?
Păi care era greșala ei, a mătușei Ileana?

Ea nu chemase pe părintele de pe vechi ci acceptase numai pe părintele de pe nou, deci amândoi rămaseră fideli rânduielii pe nou, atât Ileana cât și Preotul, rămaseră fideli ascultării de Biserică, dar au făcut doar o împăcare cu cei pe vechi prin Ileana care s-a smerit spre pace, deci o împăcare cu mama ei care crezuse mai mult în cei de pe vechi și care erau schismatici și eretici căci părintele o învățase bine pe Ileana și ea așa credea dar voia să se împace cu maica ei, să iasă din ceartă căci cel mai înțelept cedează dar iată fără să se lepede de adevărata Creadință.

Ea ceruse defapt o împăcare, o recunoaștere a unicității bisericii, adică recunoștea pe Dumnezeu în întregime, căci dacă ar fi chemat preot pe vechi atunci era clar că se lepădase în ultimul ceas, dar așa, e clar că nu se lepădase ci murise în biseica unică a Domnului.

Deci e clar, că diavolul îmbrăcat în alb, nedându-și numele a înscenat o minciună bine ticluită ca să-i facă pe naivi să creadă că mătușa Ileana a ajuns în iad.

Și mă întreb cum putea face un preot pe nou o slujbă pe vechi? Ce ar fi făcut? Ar fi pomenit sfinții cu ceasurile date înapoi, deci nu făcea o greșală canonică. Deci validitea împărtășaniei trebuie recunoscută, deci mătușa Ileana s-a împărtășit valid și nu are păcate căci înainte de moarte s-a împărtășit cu Hristos, deci i s-a iertat păcatul și i s-a recunoscut și smerenia față de părinți ca împăcare dar și nelepădarea de Dumnezeu căci a cerut numai preotul ei pe nou!

Rezultă clar că tânărul fără nume în alb ce s-a dat a fi slujitorul Creatorului furându-i apoi locul „Să fie Lumină” era însuși diavolul! căci nu a zis să fie Lumină în numele sfintei treimi ci s-a arătat singur deci a mărturisit nu sfânta treime ci așa ca cei ce cred în Dumnezeul ce nu are fiu pe Hristos și nu cred nici în Duhul Sfânt ci în ei înșiși sau într-un Dumnezeu unic și necunoscut de nimeni.

Deci a fost o înșelare drăcească foarte puternică venită prin părintele Argatu.

„446.- Părintele, spunea:
-La 6 decembrie 1939, am făcut prima slujbă ca preot extrabugetar la socrul meu (preotul Mihăilescu), în satul Oniceni, judeţul Suceava. Ca preot ajutător, am avut de-a face cu credincioşi de pe stilul vechi, care au avut mănăstire în satul Roşiori.
Primul Ajun, a fost în 1939. El a luat o parte din sat, iar pe mine, m-a trimis în cealaltă parte. Când am terminat serviciul, el a venit plângând, pentru necazurile ce le-a avut de la casele celor pe stilul vechi. Am spus că, la Ajunul Bobotezei mă duc eu pe acolo, unde-s mai mulţi. Când am trecut eu pe la ei, unii n-au avut curaj să iasă, să mă apostrofeze şi lăsau totul pe masă pregătit şi un copil sau doi care să mă întâmpine. În anul acela, a fost o zăpadă foarte mare, de doi metri. Într-un loc ca acesta cu zăpadă, era casa celui de care ascultau toţi cei de pe stilul vechi. La el nu puteam ajunge decât printr-un tunel, făcut de la casă la fântână. Acest om, a avut grijă să lege poarta ca să nu pot intra. Am pus copiii, care mă însoţeau,să dezlege poarta, am intrat, iar el avea o furcă într-o mână şi într-alta altă furcă. Nu m-am înfricoşat. Iar copiii, vreo şaptezeci la număr, au umplut curtea lui. Mi-a zis:
-Peste douăsprezece zile, să vii aici!!! Eu i-am răspuns:
-Cum te cheamă? A cui e această casă? (era veche).
Era a lui, de la tata şi de la bunicul. I-am spus:
-Vezi? Bunicul a venit şi a plecat! Tatăl, a venit şi a plecat! Şi dumneata vei pleca! Iaca şi eu, să mă odihnesc. Mi-a zis:
-Te las sa intri, dar să nu se cânte.
Am intrat în casă cu dascălul. El a rămas afară. Şi am cântat „În Iordan”.Opt copii de ai lui, au venit repede şi au sărutat crucea şi i-am stropit cu aghiasmă. El a aflat, îmi pune mâna în gât, peste epitrahil şi voia să mă pălmuiască. Dascălul se speriase şi eu i-am zis:
-Fapta pe care ai făcut-o acum, ştii din ce categorie e? A unui om nebun! Eu am venit în casa tea cu Crucea Mântuitorului, cu care eşti botezat şi dacă ai făcut aşa, ca un om nebun, atunci, În numele Mântuitorului Hristos, nebun să rămâi!De acum înainte, să te dezlege mitropolitul şi episcopul ”de pe vechi”.
Şi-a luat mâna din gâtul meu şi a început să tremure şi să se schimbe la faţă. Am trecut iar prin tunel la celelalte case şi oamenii erau curioşi cum am să ies de acolo.
La scurt timp, acest om, călare pe cal, cu sabia, cu pumnalul şi securea, fugărea calul de-a lungul satului şi striga:
-Eu sunt Ştefan cel Mare! Ieşiţi la hotare, că vin tătarii în ţară! Şi o lua la galop cu calul, până în şoseaua mare şi se întorcea înapoi, zicând că e Mihai Viteazul, că intră turcii!
Din Ajunul Bobotezei şi până în luna lui mai, astă treabă făcea ziua, iar noaptea, buciuma să se adune păsările negre care defilau deasupra casei lui.
L-au lăsat aşa până la înfloritul cireşilor. Cei pe vechi i-au citit, dar nu şi-a revenit. Iar în luna lui mai, a venit o serie de consilieri, de la cei pe stilul vechi, rugându-mă să-i dau iertare. Le-am cerut să aducă o cămaşă albă şi am citit rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, i-am dat cămaşa stropită cu aghiazmă şi am citit dezlegarea de blestem şi le-am spus să-l îmbrace cu ea, să-l spele pe faţă cu aghiazmă. Aceia, au spus la toţi:
-Cum l-au spălat cu aghiazmă şi l-au îmbrăcat cu cămaşa, i s-a luminat mintea şi a început a întreba: Unde sunt copiii mei? Cum de au înflorit cireşii aşa repede?
Acum, ei ar da înapoi, dar nu mai pot pentru mulţimea oamenilor ce vin la ei, dând dovadă de căinţă. Dar pentru greşeala lor, le este ruşine să se întoarcă. Trebuie un fel de a vorbi bine cu dânşii, pentru a ajunge la întoarcerea lor.
(Pr Alexandru Argatu, Viata părintelui Ilarion Argatu, scrisă de mâna sa, 2006, pag.53-55)”

Concluzie:
Părintele Argatu a greșit că a intrat în casa omului punând copiii să dezlege poarta și că nu a respectat pe stăpânul casei respective, mințind și săvârșind totuși slujba și că l-a mai și blestemat pe acela pentru că credea că e corect cu ceasurile îndărăt cu 13 zile, el a zis cu 12, deci nu știa nici el prea clar, omul acela, dar nu sunt eu chemat aici să-l judec pe părinte, dar iată că apoi se dovedește că puterea lui Hristos, era lucrătoare în părintele Argatu și Domnul era cu el, și deci avea bună credință și intenție curată, căci lucrase spre slava Lui Dumnezeu, căci dacă blestemul lui era doar al unui om îndrăcit, un slujitor fără har, și biserica stiliștilor pe vechi ar fi validă, atunci ar fi dezlegat cu ușurință pe omul acela de blestemul cu nebunia, dar iată că ei nu putuseră și-l chemaseră pe el să-l dezlege pe omul acela. Și iată deci că puterea lui Hristos lucra din nou când a fost rechemat ca să-l dezlege de nebunie, dezlegând părintele Argatu pe acel om care și-a revenit din nebunie complet. Deci părintele Argatu a dovedit că BOR nu greșise dacă a dat ceasurile înainte cu 13 zile căci nu este canon pentru asta și că Harul și Darul și puterea și lucrarea Domnului nu se oprise ci continuase în BOR prin preoții și arhiereii credincioși și ascultători. În timp ce stiliștii care folosindu-se de ceasuri, mint despre BOR, și au căzut în tot felul de schisme și eresuri și călcări de canoane și nu au nicio putere Dumnezeiască decât așa că se roagă și ei ca orice om mai mult sau mai puțin creștin îmbrăcat în popă fără hirotonie validă și fără har și putere, neavând prea mari șanse ca rugăciunile să-i fie ascultate, sunt defapt o biserică străină de Adevărul, căci pe motiv de ceasuri ei neagă BOR și calcă multe canoane și nu recunoscu sfinții mai noi, deci continuarea lucrării Domnului, după mutarea ceasurilor, adică folosesc acest pretext doar ca să se erijeze la osândirea nedreaptă a sfinților și proorocilor ce își au locul în noul calendar.

447.- Am văzut cum sunt preoţii de pe stilul vechi înaintea lui Dumnezeu:
-Am văzut, cum preoţii stilului vechi sunt îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare, înconjuraţi de lumină, dar cuvintele lor de aur li se urcau până deasupra capului şi apoi coborau şi se aşterneau pe pământ, aşa cum a coborât fumul din jertfa lui Cain, fiul lui Adam şi Eva, pentru că nu a adus jertfă din cele plăcute lui Dumnezeu. Deci şi Cain aducea slujbă lui Dumnezeu. Dumnezeu nu primeşte tot ce i se aduce. Să se ştie că ascultarea este socotită la Dumnezeu ca jertfa cea bună. Mântuirea vine numai prin biserică şi ascultarea de ea. Înafara bisericii nu este mântuire. Dacă te-ai botezat în biserică şi ai crescut duhovniceşte în ea şi apoi te rupi şi ieşi de sub ascultarea ei, facându-ţi separat biserică, atunci, ai făcut o biserică schismatică. La Judecata Înfricoşată, Dumnezeu, va trece prin foc orice neascultare şi orice act de păcătuire. Dumnezeu, nu este al dezbinării şi al neorânduielii, chiar dacă zici că slujeşti cu râvnă şi devotament, când faptele sunt ale neascultării şi dezbinării. Ce spune Evanghelia că vor zice unii la judecată: „Doamne nu Ti-am slujit Ţie, nu în numele Tău am scos diavoli şi li se va zice acestora, plecaţi de la Mine că nu vă cunosc pe voi!” (Mat.7,22-23) (op.cit.pag.60-61)

Concluzie:
Aici observ cum părintele folosește argumentul ascultării și înfricoșarea la fel ca bisericile ce lepădându-se de Hristos se tem că plecând oile nu vor mai avea pe cine să mulgă și să tundă și să mănânce, deci e un argument plin de prozelmită în care folosește ascultarea pe post de îndobitocire a credincioșilor... deci mă mir de dânsul și cred că e liber fiecare să facă cum crede de cuviință, și ar fi trebuit părintele să-și amintească de cum procedaseră evreii din sinedriu acum 2000 de ani și cum înfricoșaseră ei pe popor cu legea și ascultarea ca nu cumva să meargă cineva după Iisus fiul Mariei... Deci ar fi trebuit să știe că la noi ortodocșii se referă citatul din Matei, la „preoții” desfrânatei jidoavce din care apare antichrist în chip de om...

Și chiar dacă are dreptate părintele, că stiliștii sunt schismatici și că ascultarea cea bună de biserica cea Adevărată e bine răsplătită de Dumnezeu, e totuși urât ca să folosești ascultarea și înfricoșarea pentru minterese străine de Dumnezeu ce transpar din text... căci oricine e liber să plece când dorește... unde dorește, la cine dorește, calea spre iad o poate alege oricine, și n-are decât... căci Domnul nu a călcat libertatea omului înfricoșându-l pentru interesele pântecului dracilor... :66::21:... ci a chemat la slujire și ascultare de Tatăl și Maica Cerească... nu pământească.

Deci nu e suficient să-i vezi pe alții greșiți ci trebuie să te vezi musai mai înainte pe tine însuți... și să cauți să-i căștigi și pe alții de partea Adevărului, pe Calea cea strâmtă cu urcuș, că la ce-mi folosește mie de câștig gLumea toată dacă suflețelul meu mi-l voi pierde?

„448.- Părinte, nu s-ar putea să se întoarcă episcopii, preoţii şi credincioşii de pe stilul vechi la ascultare de Biserica Mamă şi să rămână tot pe stilul vechi, le-ar da voie patriarhul?
-S-ar putea dar ei nu vor. Eu am fost de vreo două ori pe la Slătioara, la centrul lor, să stau de vorbă cu cei mai mari şi chiar s-a întâmplat să călătoresc, odată, de Sfintele Paşti la Ierusalim, cu episcopul lor Silvestru. I-am îndemnat să revină sub ascultarea Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe Române. Dacă Glicherie a fost lipsit de minte, smerenie şi supunere şi a făcut dezbinare şi despărţire, ieşind de sub ascultarea Bisericii, măcar cei de după el, să îndrepte această greşeală, să nu lase timpul să sape prăpastia şi mai mare, aşa cum s-a întâmplat cu Biserica de Apus sau Biserica Catolică, pentru că revenirea va fi din ce în ce mai imposibilă. Le-am propus să meargă la Mitropolitul Moldovei şi să facă o înţelegere cu el, că sunt deschişi să revină sub ascultarea şi îndrumarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu condiţia ca: episcopii, preoţii, credincioşii, mănăstirile şi bisericile lor să rămână aşa cum sunt astăzi şi nimic să nu se schimbe din administrarea şi organizarea pe care o au şi nu cred că nu ar fi găsit înţelegere, dimpotrivă, cu braţele deschise erau primiţi. La început, s-au arătat încântaţi de părerea mea şi chiar apreciau că ar fi foarte bine, că în felul acesta ar fi fost şi ei recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică şi de Bisericile surori şi nu ar mai fi fost puşi în situaţia umilitoare de a fi consideraţi dezidenţi şi schismatici, însă, şi-au dat seama că nu Sfântul Sinod ar fi fost cel mai greu de convins, ci pe proprii lor preoţi şi mai ales pe credincioşii pe care i-au înveninat şi îndoctrinat mereu, că preoţii noştri sunt spurcaţi, că anafora şi împărtăşania este spurcată, ş.a.m.d. Mi-au zis aşa: „Ar fi bine să facem aşa cum ne-aţi sugerat, dar ce facem cu credincioşii noştri că ne omoară dacă aud!”. Şi uite aşa diavolul schismei îi ţin pe catolici cu mândria şi pe stilişti cu frica şi cu îndărătnicia.”


Concluzie:
Aici se dovedește faptul că dacă minciuna scoasă din mintereuri prozelmite a prins în popor ca bârfa, ca osândirea greșită, ca judecata strâmbă, atunci de frica credincioșilor greu mai poți o da la întors, greu mai poți întoarce credincioșii la Dumnezeu căci trebuie să recunoști înaintea lor că ai mințit, că ai avut minterese oculte... și cine să te mai asculte apoi ca pe un om cinstit al lui Dumnezeu?

Deci e problema tuturor bisericilor asta... și e mare frica și rușinea acelor lupi îmbrăcați în haină de sfințișor căci pierzi credibilitatea... și cine poate spune sincer cu curaj:

„-știți, v-am mințit, defapt preoții din BOR nu sunt spurcați și anafora și apa sfințită și împărtășania nu sunt spurcate ci chiar sunt valide și pline de puterea Lui Hristos...”

Nu se mai poate căci poporul s-ar putea să ceară răzbunare și caterisirea celor greșiți! Așa că amână deznodământul...

Deci le este frică de massmedia și de popor... căci își închipuie fericiri străine de Adevărul...

„Nu puteți ajunge la Tatăl decât prin Mine! Eu sunt Ușa Raiului!” așa că nu vă mai faceți iluzii deșarte și speranțe că veți fi îndreptățiți împreună cu sfinții fără ca să vă pocăiți de faptele cele rele... e imposibil ca trăind în minciună să ai nădejdea că ți se va socoti dreptate credința aceasta. N-ai ce spera în deșert, vei ajunge în iad pentru că pe el l-ai păzit și apărat.

Acu' că ai terminat exegeza (parţial, e drept) operei Părintelui Ilarion Argatu, vrei să te îndrum şi către alt mare duhovnic, Părintele Cleopa să ne explici ce şi cum şi despre dânsul?

449.- Părinte, stiliştii se laudă că au relaţii cu Ierusalimul, că ei sunt primiţi de Patriarhul Ierusalimului la slujbe şi pe preoţii de pe stil nou nu sunt primiţi, că au relaţii cu grecii, vin episcopi din Grecia şi slujesc cu ei la Slătioara, cum se explică aceste relaţii pe care le au, dacă ei nu sunt recunoscuţi?
-Se ştie că în Grecia există o latură a Bisericii dezidentă, care nu prea este supusă ca şi stiliştii noştri de ascultarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, cu aceştia au relaţii, episcopi dezidenţi şi schismatici vin şi slujesc cu stiliştii din ţara noastră. Stiliştii de la noi nu sunt recunoscuţi de adevărata Biserică Ortodoxă Greacă. Iar în ceea ce priveşte relaţia lor cu Ierusalimul sunt mincinoşi. Patriarhia de Ierusalim nu-i recunoaşte pe episcopii lor şi nu-i primeşte să slujească la Mormântul Mântuitorului şi aceasta o pot confirma eu, pentru că am fost de faţă când Patriarhul Ierusalimului nu l-a primit la slujbă pe episcopul lor Silvestru. Cu vreo 20 de ani în urmă s-a întâmplat, ca în avion să fiu cu episcopul lor Silvestru, de am mers împreună la Ierusalim, de Sfintele Paşti. Pe mine, un simplu călugăr m-a primit Patriarhul Ierusalimului să slujesc, iar lui Silvestru i-a interzis de a sluji pe motiv că nu este recunoscut, nu este hirotonit canonic şi este schismatic. Când m-am întors în ţară, Silvestru a împânzit vorba că a fost cu popa Argatu la Ierusalim de Paşti şi că Patriarhul pe el l-a primit la Slujbă şi pe mine nu. Minciună mare. Nu ai voie să slujeşti cu ei din cauza schismei şi a neascultării faţă de Sfântul Sinod.

Concluzie:
Aici e vorba de minciună și întreținerea minciunii în popor pentru credibilitate și așa fac și politicienii... deci tuturor ne sună asta, căci toți ne-am cam făcut politicienii lui baalamuc cel mic, pentru că toți avem minteresurile prozelmite ale pântecului... căci am lepădat în lături dreptatea și dragostea de Dumnezeu și nu mai sfătuim sincer pe aproape, căci noi apărăm de acum haita și zicem că apărăm biserica cea Adevărată... ne amăgim lingușindu-ne în ascuns.

Păi Hristos a venit iar ca să caute și să găsească pe oaia cea pierdută pentru Tatăl, nu pentru Sine și nu ca să dea cu toiagul sau să facă războinici ai luminii, căci n-are nevoie de „ajutoare” din astea...

Lasă deci sabia căci „Cine ridică sabie, de sabie va pieri!” și sărmanul sf. Petru a crezut că luptând așa își va da viața pentru Mântuitorul, așa cum a promis, și a crezut că iată tăind urechi și luptând trupește, nu s-a lepădat ci chiar era capabil să moară în luptă ca frații Macabei și apoi n-a mai ținut seama de jurământ și promisiune... crezând că Domnul nu vrea ca el să moară alături de El... dar iată că mai târziu a cântat cocoșul de două ori și el și-a amintit că e prooroc Domnul tocmai când vedeau că slugile sinedriului îl batjocureau, scuipându-L și pălmuindu-L, îndemnându-L răutăcios: proorocește!, hai proorocește!, și atunci a priceput ce fel de moarte era bineplăcută lui Dumnezeu.

Și a înnebunit sărmanul sf. Petru știind că se lepădase de 3 ori de proorcul și sfântul lui Israel și se jurase că nu-L cunoaște și că nu e din rîndul ucenicilor Lui. Dar n-a căzut de tot în deznădejde, fiindcă îl iubea sincer pe Dumnezeu. Și bunătatea Domnului l-a iertat și i-a arătat cum va fi să moară pentru Hristos. Deci să nu-și mai facă niciogrijă din pricina asta.

Din aiuro-ciclul: „Hai sa ne laudam singuri!”