|
Citat:
Si ce crezi ca poate afla de la un companion caruia ii cunoaste absolut toate gindurile? Despre care stie exact cum gindeste si ce ii va spune? |
Repet, problema ta este o pseudo problema, deoarece continua sa plece de o ipoteza gresita.
La baza intrebarii tale continua sa se afle ideea ca Dumnezeu "cunoaste dinainte" ceea ce se va intampla. In momentul in care iesi din aceasta paradigma a cunoasterii divine vazuta ca un fenomen subsumat axei temporale, problema dispare. De altfel, daca insisti sa sugerezi ca omniscienta divina se poate traduce prin predestinare, te apropii nu de ateism, ci de Luther :) |
Citat:
Cum dispare? Te intreb atunci mai simplu: ce reprezinta pentru tine un companion pentru Dumnezeu? |
Citat:
|
[Am intrebat-o pe delia31,(...): daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibă acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.
Poate să imi raspunda cineva? DA, cred ca Dumnezeu exact asta a si facut: a creat o fiinta (două) dupa chipul si spre asemanarea cu El. Adica vie, rationala, nemuritoare, iubitoare, cu vointa, si mai ales libera. Atat de libera incat Dumnezeu nu-si ingaduie sa traverseze bariera liberatătii fiintei nou create, care totusi, prin toate darurile si legaturile ii apartine. Aceasta nu inseamna ca Dumnezeu nu are acces la creatura sa (ar fi imposibil, deoarece tot ceea ce exista isi are fiinta in Dumnezeu, Dumnezeu este si fiinta sa nou creata), ci doar ca nu-si da voie sa-i incalce libertatea. Iar aceasta cenzura (cum ii ziceti) merge atat de departe incat Dumnezeu se supune judecatii fapturii sale care ii poate, in deplina libertate, spune: nu te iubesc, nu te vreau, nu vreau sa te cunosc/ recunosc/ accept. Evident insa ca orice libertate presupune si responsabilitate, iar o libertatea infinita presupune o responsabilitate infinita. Iar daca El este libertate infinita a si platit pretul absolut, stiind ca nimeni din cei creati n-o va putea face. (asta deoarece o fiinta nemuritoare ar fi adus la o moarte nemuritoare/nesfarsita). Astfel ca Dumnezeu insusi si-a luat responsabilitatea plății pentru libertatea noastră (nesăbuită): noi ne-am impartasit cu cel rau, mancand din fructul neascultarii, iar plata a platit-o tot Dumnezeu. Pentru ca orice cuvant al Lui este adevarul si nu exista minciună in El, iar cuvantul lui zisese: cu moarte veti muri..., si-a luat asupra Sa libertatea de a face ce vrea El cu moartea. Putea sa-i lase sa moara pe Adam și pe Eva. (dar moartea lor nu inseamna doar moartea fizica, ci distrugerea totala, iar iubirea nu poate suporta distrugerea celui drag). Dar a ales sa moara El, pe cruce, pentru noi, pentru ca moartea insasi sa fie omorâta. Murind Dumnezeu in locul fapturii a implinit adevarul, dar a si anulat moartea, pentru ca Viata insasi nu poate muri. De ce nu ne-a creat de la inceput ca pe niste companioni, fara sa ne treaca prin toata istoria cu evolutia etc? Pentru ca a fi companionul lui Dumnezeu este o cinste uriașă, nemeritată, care presupune alegerea dintre toti ceilalti ca sa imparti cu el tot ce ai. Iar tot ce are Dumnezeu este Totul. Iar Dumnezeu, nefiind naiv, nici prost, stie ca exista si posibilitatea tradarii: daca vrei prieteni liberi, nu marionete, o sa le dai libertate totala, iar asta implica, macar ca si posibilitate, alegerea acelora ca la un moment dat sa nu mai fie prietenii tai. Si pentru ca raul sa nu devina fara de moarte, prietenia trebuie incercata. Nu-i destul ca avem chipul slavei Lui, trebuie, cred, sa intelegem ce avem, cat de uriasa/incredibila este aceasta oferta, de care pana si unii ingeri s-au smintit si s-au revoltat, impotrivindu-se Lui. Pentru ca nu suntem servitori sau surcele de intretinut focul iadului. Ce nevoie/ratiune ar fi avut Sa-si puna chipul/ amprenta personala pe niste vreascuri? De ce si-ar arunca cineva chipul, fiinta in foc, de ce si-ar bate joc de Sine insusi? Iertati-ma dar asa ceva, doar mintea umana putea imagina, ceea ce arata ca acesta e Dumnezeul pe care noi l-am putea crea si venera daca ni s-ar da puterea. Iar pentru ca Dumnezeu nu e pe măsura ratiunii noastre il consideram absurd. Si sincer, cu toate eforturile noastre, nu putem crede intr-un asemenea Dumnezeu. Acum o sa va dau dreptate si o sa afirm ca Dumnezeu, cu toate contradictiile Lui, este absurd, pentru mintea noastra „cubica”. De la inceputul lumii, dar mai ales prin Hristos și ucenicii Lui, Dumnezeu a scandalizat neincetat oamenii, chiar pe cei alesi, prin hotararile lui contradictorii, prin alegerile lui fara noima, prin poruncile imposibile, prin iubirea si mânia lui de neinteles. Dupa mintea noastra lumea ar trebui sa fie altfel, omul insusi ar fi putut fi creat altfel, moartea ar trebui sa nu existe, iadul sa nici nu fie pomenit, etc. Daca noi am fi dumnezei altfel le-am face pe toate. Nu-i asa? Si totusi iata ca lucrurile sunt cum sunt si nimic din puterea noastra rationala nu le poate schimba. Noi putem rationa pana in ziua de apoi (in 2012 sau nu!) la motivele pentru care ele sunt asa si nu altfel, dar nu putem sa le schimbam rationand la ele.(vorba poetului Eminescu: „...gândirea/ zău nimic în lumea asta schimbă”) Si neputinta aceasta ne revolta cel mai tare. Daca tot am fost creati ca si stapanitori ai lumii si ni s-a promis imparatia, de ce sa mai asteptam pana cand murim, n-ar fi mai bine sa le avem de pe acum??? Dar până și această revolta din cauza neputintei noastre cred ca fost asezata in noi tot de Dumnezeu. El nu vrea ca noi sa ne multumim cu putin, ci vrea sa fim desavarsiti, doar ca noi o luam ca de obicei (obicei de la Adam) prin tufisuri si nu pe drumul cel drept. Nu stim si nici n-am stiut vreodata drumul catre ceea ce vrem, dar refuzam sa fim luati de mana si credem ca ne descurcam si singuri. Si ratam. Si revolta devine mai puternica si neputinta mai tragica. Acesta e cercul vicios al vietii noastre stranii: dependente si independente in acelasi timp. daca m-am lungit prea mult, imi cer iertare! |
Citat:
|
Citat:
Ma vad nevoit sa te intreb ce inseamna companion pentru tine si ce se asteapta de la un companion? |
Citat:
Daca exista si alt scop, nu-l cunosc. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
si El nu are nevoie sa ne incerce, noi avem!. din punctul lui de vedere, fiind in afara timpului, toate s-au intamplat deja, chiar si apocalipsa. noi insa traim in matrix (daca-mi permiteti metafora) și trebuie sa invatam cum sa fim dumnezei. toate cele bune! :103: |
Citat:
raspunsul dat anterior se referea la contradictii, nu mai incurca borcanele. incerc sa-ti dau acum niste repere la intrebarea ta obsesiva. si in functie de reperele astea si ce mai afli de prin alte parti, da-ti tu singur raspunsuri. Pe Dumnezeu (in fiinta si atributele Lui) nu-L putem intelege cu mintea noastra. De aceea, inainte de a vorbi de Dumnezeu, sfinții au căutat să dobândească gândirea lui Hristos sub insuflarea Duhului Sfânt. Altfel, gândim paralel cu Adevărul și în afara Lui, în întuneric, nălucindu-ne idolii propriei noastre minți. Si suntem în înșelare. Plus ca aceia cu adevarat in apropierea Lui, nici nu indraznesc sa-i zica numele fara sa se cutremure, iar noi aici vrem sa-L studiem ca pe un cobai in laborator. Nici nu stim cat rau ne facem vorbind despre Cel Sfant fara smerenie si fara sa ne fi curatit de patimile din noi. Nu putem nici macar intui in ce termeni gandeste Dumnezeu. Dar precis nu gandeste ca noi, nu intelege ca noi, ci intr-un mod mai presus de noi. El, fiind cauza acestor activitati ( gandire, intelegere etc.) ale creaturilor, de aceea noi i le atribuim Lui cand vorbim despre cele ale Lui. De aici si atatea contradictii. Repet, orice neclaritati teologice ai avea, pune-te si studiaza cu cineva competent. Noi aici suntem la nivel de alfabet religios si catehism. Eu personal nu am pretentia ca stiu sa-ti raspund de la mine dar am citit ce a zis Dumitru Staniloae (teolog in traire nu doar teorie) in Dogmatica si iti relatez si tie aici. Dupa cum te stiu, parca vad ca iar zici ca nici asta nu raspunde la intrebarea ta. Ma repet, raspunsurile dilematice ti se alcatuiesc in minte dupa vreme indelungata de acumulari si decantari. Deci, in capitolul despre atributele lui Dumnezeu se spune ca e infinit, omniprezent, omniscent, atotputernic etc, etc. DAR este deasupra tuturor acestor atribute. Dumnezeu e infinit. Infinitatea e in jurul lui Dumnezeu, dar El e mai presus de infinitate ( Sf. Maxim Marturisitorul) La fel si omniprezenta, omiscenta, omnipotenta... si celelalte. Luam pe rand doar cateva, pentru ca ti-am mai zis, chestiile astea nu se studiaza pe forum si incearca sa dai la o parte un prim strat de negura: 1. omniprezenta Dumnezeu e atotprezent, in sensul ca e independent in raport cu spatiul si in sensul ca e prezent in tot spatiul si il umple, adica il depaseste la infinit. Dar El e mai presus de spatiu pentru ca spatiul margineste, pune granite. Iar El e imaterial, spiritual si infinit. Se afla in toate in mod nespatial si supraspatial. El inconjoara si cuprinde toate fara a putea fi inconjurat si cuprins de ceva. Infinitatea e ambianta lui Dumnezeu prin care El se face cunoscut celor care isi doresc asta de bunavoie si incep sa se straduiasca cat de cat. Spatiul si timpul au fost facute de Dumnezeu ca drum pe care- l parcurgem pentru a ajunge la El. In relatia omului finit cu Dumnezeu atotprezent, spatiul (din perspectiva omului) e un drum de parcurs daca vrem sa ne apropiem de El. Chiar daca El este peste tot in acest spatiu, relatia personala e una dinamica, in miscare, care parcurge o distanta in acest spatiu. Deci relatia depinde de ambii parteneri. Dumnezeu e ORICAND, ORIUNDE LA DISPOZITIE, deschis relatiei si depasirii distantei, dar daca omul fuge tot timpul in directia opusa, distanta persista si creste si chiar daca El e atotprezent, NU El se cenzureaza sa nu aiba acces, ci partenerul-om se inchide singur. |
Citat:
continuare 2. omnipotenta adica puterea de a face toate cate vrea. Dar asta nu inseamna o vointa care se autolimiteaza pe sine in actele ei, in functie de ceea ce stie ca poate face. Dumnezeu nu savarseste nici un act independent de vointa Lui. Iar vointa divina nu-si alege obiectivele in mod arbitrar, ci in functie de bine, care e una cu fiinta Sa. Orice obiectiv ar alege Dumnezeu, acesta n-ar putea iesi din ordinea fiintei Lui. A nu putea lucra contra Sa inseamna a nu putea lucra contra fiintei sale. Iar daca atotputernicia e solidara cu infinitatea fiintei divine, a putea lucra contra fiintei divine inseamna a cadea din atotputernicie. Deci un lucru nu poate Dumnezeu: nu poate sa se nege pe Sine, nu poate cadea in starea de a nu putea face tot ce vrea. „ Dumnnezeu poate toate cate voieste DAR nu vrea sa faca toate cate poate” (Sf. Ioan Damaschin) Dumnezeu nu face cate poate. Ci cate vrea si El nu vrea decat binele, caci altfel s-ar contrazice pe Sine. Studiaza raportul dintre atotputernicia lui Dumnezeu si vointa Lui daca chiar te preocupa atata chestiunea asta. Dionisie Areopagitul considera „vrajitori” pe cei din vremea lui care puneau problema in sensul asta, adica „daca Dumnezeu este atotputernic, de ce spune Apostolul Pavel ca Dumnezeu nu poate face ceva? Adica cum nu se poate nega pe sine?” Si apoi explica : „tagaduirea de sine inseamna cadere din adevar, iar adevarul este existenta, deci caderea din adevar este caderea din existenta. Daca deci, caderea din adevar inseamna caderea din existenta, Dumnezeu nu poate cadea din existenta si nu poate sa nu existe, sau, cum s-ar putea zice, nu poate sa nu poata si nu stie sa nu stie, in sens de privatiune” Pentru o explicatie mai detaliata, vezi Dionisie Areopagitul, De divinis nominibus, cap. VIII. |
Citat:
3. atotstiinta Intrebi daca Dumnezeu, stiind toate dinainte de ce le-a mai facut stiind si ca vor evolua in rau? Daca Dumnezeu stie si cele ce inca nu s-au petrecut ( pt. ca la El nu exista curgerea timpului si categoriile de trecut, prezent si viitor) si deci ele se vor petrece asa cum sunt in mintea Lui, cum le prevede El, inseamna ca faptele, asa zis libere ale omului nu sunt posibile, pentru ca ele ar fi deja predeterminate. Daca ar fi asa, ar insemna ca libertatea ar fi doar o iluzie. Problema asta si-au pus-o multi, dar nu poate fi inteleasa decat dupa ce studiezi temeinic raportul dintre prestiinta divina si libertatea omului, cu precizarea ca dificultatea intelegerii e data de modul nostru de gandire si de distanta in relatia persnala cu El. Dumnezeu gandeste RADICAL DIFERIT de noi. Si nimic nu scapa cunoasterii Lui. El cunoaste celelalte existente din launtrul sau, de la originea lor si in esenta lor. Dumnezeu stie despre fapturi nu afland de la cele din afara Lui, ci prin faptul ca El le-a conceput. Sf. Ioan Damaschin - „ Dumnezeu le prestie pe toate, dar nu le predetermina” (vezi Dogmatica vol. 2). Adica Dumnezeu a tinut seama de libertatea fapturilor in prestiinta privitoare la ele. Prestie ce vor face ele in mod liber. El nu a vrut sa le predetermine, pentru a le presti predestinate fericirii sau nefericirii. Prestiinta Lui a inclus si faptul ca orice ar face El in viitor, unii oameni Il vor respinge in mod liber . Cunoasterea de dinainte a unui lucru nu este totodata si cauza lui, dupa cum, in ordinea lumeasca, un medic stie dinainte ca cineva va suferi de o boala dar prin aceasta el nu devine cauza bolii aceluia. „Dumnezeu stie ce vom face, dar ceea ce vom face noi isi are cauza in vointa noastra libera” – Sf. Ioan Damaschin. Incearca sa faci distinctia dintre prestiinta si cauza a ceea ce El stie dinainte (El fiind in afara timpului). Chiar daca stie ca unii Il vor respinge, El nu le contesta libertatea, nu-i constrange. Adica, existenta faptelor noastre nu depinde de cunoasterea lor din partea lui Dumnezeu pentru ca daca ar depinde ar insemna ca se petrec necesar, inevitabil, fatalmente. CI, e chiar invers, cunostinta lui Dumnezeu este determinata de ele, de fapte ca produse ale liberatatii omului, adica Dumnezeu le prevede ca efecte ale libertatii omului. Prestiinta lui Dumnezeu cu privire la cei ce vor merge la osanda vesnica consta doar in faptul ca nu-i vede in unitatea lor finala cu Sine, unitate care pentru El este prezenta inainte ca ea sa se fi produs. El ii vede pe acestia in posibilitatea ce le este data initial de a actualiza prin vointa lor unitatea ce o au potential prin creatie. El vede in Sine ce ar fi putut deveni aceia daca ar fi vrut sa evolueze in El insusi. Dar nu-i vede actualizati in mod real pe linia virtualitatii lor, prin ramanerea in El. Ii vede separati de El de bunavoia lor. Adica, mantuira oricui depine nu doar de Dumnezeu, ci si de vointa proprie a fiecaruia. Vointa lui Dumnezeu pentru mantuirea tuturor e implicata potential in firea tuturor. Sf. Ioan Gura de Aur zice: „daca ar fi depins numai de El, toti oamenii s-ar fi mantuit. Oricine vrea sa se mantuiasca, face chiar prin aceasta dorinta dovada ca nu e predestinat la osanda vesnica. Vor merge la osanda aceia ce nu-si pun in mod real problema sa vrea sa se mantuiasca si care nu simt vreodata chinul intrebarii: oare sunt eu destinat osandei vesnice? Pentru ca daca ar simti vreodata acest chin, chiar prin aceasta ar dovedi ca vor sa se mantuiasca si s-ar putea mantui prin conlucrarea cu Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar desfiinta puterea omului de a se determina pe sine, atunci Dumnezeu si-ar altera chipul Sau din om. De aceea nu-i incalca libertatea. |
Citat:
Cum ramine cu companionul? ;) |
Citat:
Ce rost are sa vorbim despre ceva ce ne este total strain? Nici macar nu avem dovezi ca ne influenteaza intr-un fel. Daca as fi credincios, cred ca as spune ca nu am avea dreptul sa spunem ceva despre Dumnezeu, ca orice atribut i-am da (inclusiv mai mult decit infinit sau infinit de bun) ar echivala cu o blasfemie. In acest context, cred ca a fi ateu (in sensul negarii oricarei forme de divinitate ce poate fi inchipuita de om) e cea mai onesta abordare a divinitatii. |
De ce am fost creati?
Pentru a raspunde adecvat la aceasta intrebare, trebuie mai intai sa cunoastem intreaga istorie a celor petrecute inainte de a fi noi creati.In Biblie se consemneaza razoboiul dus intre Satan si Dumnezeu. In urma acesui razboi Satan a fost aruncat pe pamant ( care era fara forma si gol), impreuna cu 1/3 din ingeri din cerurui. Aceasta suma de 1/3 trebuia inlocuita in ceruri , asa ca Dumnezeu l-a creat pe om sa-l testeze daca merita sa fie in ceruri, l-a lasat cu Satan pe pamant astfel testand caracterul uman. La sfarsitul lumii vor invia morti unii pt viata vesnica si vor ocupa locurile vacante din cer, alti pt a fi judecati si apoi trimis in neant (in nimic). Daca pe Satan Dumnezeu nu l-a testat inainte de ai acorda functii in cerurii , pe om il testeaza. Noi acum practic suntem la un test al supravietuirii vesnice, multi vor pica acest test , putini vor trece, va urez succes.Cititi dragi mei Biblia, este ceea mai complexa carte, interpretati-o dupa cunoasterea vostra actuala, apoi cititi-o peste 2 ani vi veti intelege mai mult decat prima data , apoi dupa alti 2 ani veti intelege mai mult si tot asa veti pune cap la cap piesele din puzzel.Totusi multe cai pot parea bune omului si pe la urma constata ca duc la moarte, deci fiti cu bagare de seama , cand mergeti si va inchinati chipurilor cioplite , caci Dumnezeu a fost foarte clar si nu a lasat loc de interpretare :"Sa nu iti faci chip cioplit sau nici un fel de asemanare a lucrurilor ce exista in ceruri sau jos pe pamant si sa nu te inchini lor".
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
ideea cu companionul nu era a mea. cred ca prieten al lui Dumnezeu ar fi mai corect. Daca insa El isi permite sa ne numeasca asa, noi, daca suntem sinceri, nu cred ca ne permitem sa ne numim prieteni ai Lui? :39: |
Citat:
|
Citat:
Oare citi dumnezei are universul nostru, atunci? :) Citat:
|
Citat:
draga topcat a vorbi doar teoretic despre Dumnezeu - ca obiect de studiu, fara insa a avea o relatie personala cu El, e un sport extrem. exista studii despre cunoasterea catafatica (rationala) a lui Dumnezeu si ce anume putem afla despre El din lucrarile Lui in univers si studii despre cunoasterea apofatica (negraita), adica cele pe care le putem sti doar din trairea si experienta duhovniceasca. Inainte de a vorbi teoretic despre problemele pe care le pui tu insistent despre ominprezenta, omniscenta si celelalte atribute, e preferabil mai intai sa aflam ce ne-a vorbit El noua. Si daca avem urechi de auzit, vom afla ca daca vrem sa stim ceva despre El, nu putem sa-L excludem. Explica-mi tu cum de vrei sa intelegi omniprezenta unei Fiinte care nu exista. (ca tu esti cel care insisti cu intrebari la care nu se poate raspunde din afara unei relatii cu El) |
Citat:
Citat:
Spre exemplu, crezi ca Dumnezeu i-a spus lui Moise sa mearga sa-si ucida vecinii sau a avut halucinatii (asta daca pornim de la prezumtia ca Moise chiar spunea adevarul, cum ca Dzeu i-a spus si nu cauta un pretext pentru a-si convinge prietenii sa faca ceva)? Citat:
De unde stii ca ai o relatie cu El? |
Citat:
draga topcat intelegi atotprezenta unei fiinte care nu exista :43:dar nu accepti atotprezenta unei Fiinte infinite !?! poate ne dai mai multe detalii din zona asta crepusculara... sau mai bine nu. inainte ar trebui sa ne inscriem la un curs comun de limba |
Buna Delia
Citat:
Dar mare atentie>ni-se spune:,,Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduința să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi."(Evrei 4:1).Daca respectam si intelegem aceste lucruri atunci>,,Dar acum, izbăviți fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viață veșnică.Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viața veșnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru."(Romani 6:22-23) Asa ca cine doreste sa-L afle stie unde trebuie sa se uite,stie ce trebuie sa faca si stie de ce trebuie sa faca aceste aspecte.Cine nu doreste acesta va afla ca ,,Căci cine dintre oameni știe ale omului, decât duhul omului, care este în el? Așa și cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu"(I Corinteni 2:11) si va mai afla ca ,,Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credința fără de fapte, moartă este."(Iacov 2:26) Si in final sa avem in gand,inima si fapta cele spuse despre Mantuitor,pentru ca nimic si nimeni,niciodata nu va schimba asta>,,Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi."(I Ioan 2:2-3) Sper ca postul meu nepriceput sa fi fost util.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti |
Citat:
As accepta atotprezenta unei fiinte infinite, dar nu pot accepta o fiinta infinita si atotprezenta ce nu este prezenta peste tot :) |
Citat:
toti sunt fii, dar unii stau in casa (a Tatalui), iar altii si-au cerut mostenirea si au risipit-o, plecand pe alte coclauri! e adevarat totusi ca s-ar putea intoarce :6: |
Citat:
draga topcat LECTIA 1 -ASCULTAREA a asculta cele spuse de Dumnezeu inseamna a tine cont de ele, a nu le neglija, a nu considera ca le-a spus doar ca sa se afle in treaba. iar la momentul in care, in vreo imprejurare oarecare de acum incolo (in cazul de fata, ispita diavolului), i se sugereaza omului ceva opus celor spuse de Dumnezeu si e nevoie sa foloseasca liberul arbitru pentru a decide, ASCULTAREA inseamna sa-si aduca aminte si sa tina cont de parerea lui Dumnezeu mai mult decat de cea opusa. a ignora spusele lui Dumnezeu inseamna a te crede mai destept in calitate de creatura finita decat Creatorul. (in starea de dinainte de pacat, desigur, oamenii vorbeau direct cu Dumnezeu, nu se pune problema halucinatiilor si iluziilor) |
buna scottish man
Citat:
asta ca raspuns la intrebarea lui topcat - de unde stim ca avem o relatie cu Dumnezeu? desi in timpul VT, Dumnezeu nu se facuse inca cunoscut decat indirect si doar odata cu NT putem intra in relatie deplina cu El prin Hristos, Dumnezeu-omul. si de la Hristos aflam toate cele spre mantuire si si cum sa le aplicam. pentru topcat in afara de discutii interminabile despre Dumnezeu, ti-a trecut vreodata prin minte sa vorbesti cu Hristos? daca nu iei in considerare si varianta asta, nu inteleg de ce mai vorbim DESPRE cand toata teoria ne indeamna sa vorbim CU El. Inca nu poti sa-L alegi pe El pentru ca nu-L cunosti. Il judeci dupa parerile pe care ti le faci despre EL, dupa proiectiile facute asupra Lui si dupa multe prejudecati. Incearca sa mergi cu inima deschisa la intalnire cu Hristos in Liturghie. Si lasa parerile oamenilor si toate teoriile deoparte. Ramai singur si sincer la taclale cu El. Atat. Adevarul despre El e mai simplu decat crezi, noi il facem complicat pentru ca il teoretizam fara sa ni-l punem in suflet. nu incearca nimeni sa te converteasca, ti se sugereaza doar si alta varianta de cautare. God bless your search! |
Citat:
Un caine care stie ca daca face ceva ce nu ii convine stapinului o ia peste bot are o libertate potentiala, el nu face acel lucru (cel putin pina ii intra in reflex) doar pentru ca stie ca o va lua peste bot. El nu are o libertate adevarata. Te mai intreb o data si imi cer scuze pentru insistenta: Dumnezeu chiar i-a spus lui Moise sa mearga sa-si ucida vecinii, avea Moise halucinatii sau Dumnezeu i-a spus sa ii iubeasca si el a inteles sa ii macelareasca? |
Topcat..Topcat..
Citat:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=9328 Acu sa te intreb ceva pe tine si pe TOTI ateii care Dumnezeu stie ce cautati pe aici :) CREDETI CA HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU SI MANTUITORUL NOSTRU AL TUTUROR? Ca sa stim clar pe ce pozitii stam.Sa lasam ipocrizia la usa.DA sau NU fratilor.Fara ocolisuri,fara manevre sau schimbarea subiectului.Am pus o intrebare directa si astept un raspuns direct dintr-un cuvant format din 2 litere. |
Citat:
Citat:
Ce inseamna sa il pui la suflet? Sa fii un om normal, empatic. Intimplarea face sa fiu un astfel de om, asta ca sa fiu modest, sa am tot ce imi trebuie si deci sa nu ma intereseze ceea ce are altul. Am realizat tot ce mi-am dorit in viata, sint constient ca de la o virsta lucrurile vor merge din ce in ce mai rau, nu dau vina pe nimeni daca, de exemplu, un cutremur imi darima casa etc. |
Citat:
Citat:
|
Intrebarea este foarte simpla
Te-am rugat sa spui public.Daca esti sigur pe tine nu ai de ce sa eviti.Daca spui NU atunci>Hristos a fost un mincinos sau un nebun(pt ca EL a spus clar cine este)Maica Domnului nu este Maica Domnului,toti apostolii si sfintii au fost orice altceva decat au spus,toti cei care au crezut de-a lungul timpului au fost prosti,nebuni,inselati(sa calculam cati au fost de-a lungul istoriei?)si mai mult>Biblia minte sau nu este ceea ce stiam ca este.
Pentru un crestin>o asemenea afirmatie este de o gravitate fara limita.Eu ti-am cerut sa spui DA sau NU la intrebarea mea.Nu ti-am cerut o justificare.Doar un raspuns care este...?O sa eviti iar? |
Nici eu nu prea inteleg rostul intrebarii...
|
Citat:
Cind spui ca esti ateu spui ca nu exista deitati, deci Hristos nu are cum sa fie deitate sau fiu de deitate. Parca acum ai aterizat pe Pamint. Nu pot sa il acuz pe Hristos de minciuna sau nebunie, in primul rind ca nu am nici o dovada ca el ar fi existat. Si, chiar daca ar fi existat, nu l-as putea sa il acuz de cele de mai sus pentru ca ii impartasesc majoritatea viziunilor si cred ca mijloacele folosite de el sint adecvate epocii respective. Biblia nu poate minti, pentru ca nu e o fiinta care sa minta. Dar cred ca e o culegere de texte, in mare parte pilde, fara vreo pretentie de exactitate. Si inca ceva despre halucinatii, nebunie, inselati: din cite am citit, si v-am mai spus si voua, mecanismul de functionare al creierului uman, modul in care informatia circula intre oameni, explica foarte usor aceasta impresie, chiar daca e vorba de oameni normali (in primul rind memoria omului e un dezastru). Sper ca cu asta ti-am satisfacut curiozitatea |
Citat:
Apoi unii spun>,,Hei v-am cerut raspunsuri da nu ma conving sic-sic!".Ceilalti se enerveaza,dupa ce au repetat de nspee ori acelasi lucru si primii spun>,,Bai!Nu esti crestin!nu ma tratezi cum spune Hristos!".Pai cel care spune asta nici macar nu crede in Hristos dar vrea sa fie tratat conform invataturii Celui in care nu crede. Intotdeauna am avut enigma asta.Si domnul/doamna Zarahustra>sa va zic ceva public.Eu am spus de ce sunt aici.Nu am blat cu nici un ortodox.Daca exista un om caruia i-am cerut sa treaca in confesiunea mea sau caruia i-am cerut sa ma treaca la ortodoxism>sa faca un pas in fata.Dicutiile mele in contradictoriu au fost cu: a).Andreicozia>pe anumite teme ce vizau aspecte istorice b).Atei>cazul de fata si altele(dar nu cu toti ateii) c).Mihnea Dragomir>pe tema de Inchizitie>am lamurit problema d).cu un pocait>pe tema ,,Maica Domnului" g).cu 1 sau 2 ortodocsi pe cateva consideratii cu privire la protestanti. La primul meu posta m-am contrat cu un ortodox si un catolic.A se verifica.Acu va este clar?Am spus public. |
Pt Erethorn
Citat:
|
Citat:
Nu am certitudinea in cazul existentei sale ca tot ce afirma evanghelile ca a facut sau afirmat e chiar asa. Iar dupa cum puneti intrebarea pareti sa pregatiti terenul pentru o eventuala acuzatie de blasfemie, blasfemie ce pentru un ateu chiar nu are sens... Later edit: deci ca sa nu discutam asa in gol. Pai va propun eu un subiect interesant atunci si care ar putea sa nu mearga in gol: teoria evolutiei si sa ne legam mai ales de dovezile genetice in favoarea ei :) |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:23:21. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.