|
ONOAREA
Onoarea e unul dintre pilonii de susținere ai existenței noastre individuale și colective. Ea ne determină să dorim păstrarea respectului față de noi înșine și față de conaționalii noștri. Ea mai e și o preocupare pentru distincție, un efort de autodepășire, o dorință de măreție. Onoarea militară e o virtute cardinală. În numele ei soladații noștri au luptat și s-au jertfit pentru apărarea Țării și a ființei noastre naționale. Onoarea în activitatea profesională constă, după caz, în respectarea angajamentelor asumate față de clienți, parteneri sau salariați și în îndeplinirea exemplară a obligațiilor de servici. Ea are ca dimensiuni elementare cinstea și munca făcută cu tragere de inimă. În numele ei corupția pasivă sau activă, bacșișul, nu sunt acceptate. Pentru soți onoarea în familie constă în respectarea obligațiilor pe care le au unul față celălalt și față de copii. Pentru copii onoarea în familie constă în respectarea și ajutarea părinților. Respectarea angajamentelor, a cuvântului dat e forma de manifestare a onoarei în viața publică. Fiind vorba de avantaje legate de exercitarea puterii regula de aur a oamenilor publici ar trebui să fie: „Să slujești și nu să te slujești.” Onoarea la școală îl face pe copil să obțină note bune fără să recurgă la șmecherii. Ea îi determină pe școlarii din clasele mici să nu le sufle răspunsurile colegilor leneși și pe liceeni să nu-și facă fițuici. Ea exclude orice formă de furt. Onoarea în sport constă în a face tot ce poți ca să câștigi dar respectând regulile, deciziile arbitrilor și adversarul. Nu e cu adevărat o victorie aceea obținută trișând. În mod general, onoarea e o conceție de viață care înalță omul. Singura onoare adevărată e slujirea celorlați. E inacceptabilă lipsa noastră de preocupare pentru distincție, pentru efortul de autodepășire și pentru dorința de măreție, pe scurt pentru ceea ce dă demnitate omului. Valorile constituie împreună un sistem coerent și sunt, prin urmare, inseparabile. Reabilitarea sentimentului de onoare nu se poate face fără reabilitarea sentimentelor de curaj, de responsabilitate și de generozitate la nivel individual și a sentimentelor de patriotism, familie și civism, la nivel colectiv. Efortul nostru de autoperfecționare etică ar trebui să țintească două aspecte: - promovarea cinstei și refuzul miciunii și al înșelătoriei; - încurajearea respectării angajamentelor. Aceast demers ar trebui făcut în funcție de vârsta și mentalitatea celor pe care îi vizăm. Copii trebuie educați în spiritul cinstei prin combaterea minciunii, a șterpeleli și a micilor înșelătorii. E un efort care se impune a fi făcut zilnic. Trebuie să reacționăm de fiecare dată când îi vedem venind acasă cu lucruri care nu le aparțin. Trebuie totodată să-i învățăm să combată printre colegi înșelătoria școlară, atât de răspândită și care e o pregătire nefastă pentru viața civică. Va trebui în același timp să-i determinăm să fie credincioși angajamentelor lor, să fie perseverenți la antrenamentele sportive, la repetițiile de la cor, în activitățile la care s-au înscris voluntar. Pentru că petrec zilnic mai multe ore în fața televizorului să-i facem să-și exerseze spiritul critic în raport cu ceea ce văd. Să-i determinăm să facă sport arătându-le că respectarea regulilor jocului, a adversarului și a deciziilor de arbitraj este tot atât de importantă în formarea lor ca fortificarea corpului. Se înțelege dela sine că toate aceste îndemnuri sunt inseparabile de exemplul pe care li-l dăm. Onoarea se învață, ca toate celelalte, trăind-o. Exemplul negativ al educatorilor în materie de cinste este cel mai rău dintre lucruri, fie că este vorba de munca la negru, de călătoria fără bilet sau de grosolănie. În ce privește adulții, dacă le lipsește educația, va fi greu să-i scăpăm de proastele obiceiuri dobândite. Putem totuși să profităm de orice ocazie pentru a ne spune părerile fără să părem neplăcut moralizatori. În acest domeniu umorul, fermitatea și simplitatea sunt cele mai bune atuuri. Așa cum unii oameni adună gunoaiele de prin grădinile publice pentru a reduce poluarea, să căutăm să fim artizanii răbdători, zâmbitori și măsurați dar hotărâți ai unei campanii permanente împotriva poluării morale începând cu cei din preajma noastră. Să încercăm să promovăm adevărul și cinstea în jurul nostru. Să ne prevenim prietenii asupra diferitelor forme de dezinformare și de corupere. Să arătăm pericolul lipsei de civism reprezentate de furt și înșelătorie indiferent de formele acestora. Să arătăm importanța respectării angajamentelor asumate și a cuvântului dat în familie, în muncă, în afaceri, în viața publică. Să insistăm ca televiziunile să-și asume responsabilități educative. Să le cerem în special să arate nu doar vedete de doi bani ci și personalități care pot deveni modele. În loc să ne tot văicărim că trăim timpuri nenoricite să căutăm să transmitem valorile în care credem celor în mijlocul cărora trăim. Ține de convingere și de farmecul personal, dar mai ales ține de ascultarea delicată și răbdătoare a oamenilor pentru a le obține încrederea și a le propune valorile noastre. Reînnoirea culturii onoarei trebuie să facă parte din viitorul nostru pentru că îl condiționează. Popescu Angela |
RESPONSABILITATEA
În mod general responsabilitatea e obligația de a răspunde pentru faptele noastre. Responsabilitatea are mai multe aspecte: - responsabil e acela care, prin lege, răspunde de pagubele pe care le-a provocat și trebuie să le repare (responsabilitate civilă și responsabilitate penală după caz); - responsabil e acela care, în virtutea legii morale, dă seamă pentru faptele sale sau pentru acelea ale apropiaților (părinții răspund de copii lor minori); - responsabil e acela care e cauza voluntară și conștientă a ceva și poartă responsabilitatea morală pentru aceasta (recunoașterea paternității unui copil, de exemplu); - responsabil e acela care răspunde, ca șef cu putere de decizie, față de cel care i-a încredințat o misiune; - să fii responsabil mai înseamnă și să acționezi prudent gândindu-te la consecințele faptelor tale. Responsabilitatea se exercită pe trei nivele: 1. Față de noi înșine. Fiecare dintre noi e principalul răspunzător pentru corpul său, de unde importanța acordată igienei personale, hranei, odihnei și evitării abuzului de tutun și alcool. Suntem totodată responsabili de mintea noastră pe care trebuie s-o exersăm și s-o întreținem pentru a o menține trează. E mai greu să facem unele persoane să înțeleagă responsabilitatea pe care o au față de inima lor pentru că devenim ușor insensibili, de pildă, când e vorba de emisiunile TV degradante. 2. Față de o persoană apropiată. Această responsabilitate e ușor demonstrabilă în domeniul sexual datorită consecințelor directe ale actului (transmiterea vieții sau transmiterea unei boli). În domeniul afectiv responsabilitatea e mai delicată dar tot atât de importantă din cauza traumatismelor provocate de despărțiri. Astfel de șocuri pot genera sinucideri. Responsabilitatea noastră față de o altă persoană e cu atât mai mare cu cât suntem mai legați afectiv de ea. E o realitate că ambianța actuală desparte practica sexuală de responsabilitățile decurgând din ea, de aici drama avortului, dificultățile mamelor singure și eșecul unor familii unde părinții se comportă iresponsabil cu copiii lor. 3. Față de o colectivitate de care ne ocupăm. Mai întâi trebuie să facem „ să meargă treaba” ceea ce presupune deja o viziune profesională superioară despre responsabilitate. E vorba, mai ales, să-i ajuți pe cei din subordine să se realizeze, să se dezvolte. Un șef adevărat își însufețeste oamenii făcându-i să-și îndeplinească misiunea individual (problemă de competență) sau colectiv (problemă de coeziune). Această concepție despre autoritate e aplicabilă în toate situațiile. Să ajuți oamenii să se dezvolte însemnă de asemenea să-i încredințezi fiecăruia responsabilități pe măsura puterilor lui. Responsabilitățile înnobilează. Aceasta înseamnă să delegi o mare parte din responsabiltatea ta pe principiul subsidiarității (fiecare să facă ce poate și să facă bine). Să fii responsabil, înseamnă prin urmare, să accepți un risc, să te expui, deci să ai un minin de încredere în tine. Repetăm, responsabilitatea înnobilează, aceasta explică interesul de a o exercita, de a o căuta fără a viza neapărat puterea. Responsabilitatea decurge din libertate. Pentru a alege trebuie să compari lucrurile dintre care trebuie să alegi, să hotărăști ce alegi și să iei decizia în deplină cunoștință de cauză. E un act în care inteligența și voința intră în joc. Și fiindcă decizia finală e liberă cel în cauză e răspunzător pentru alegerea sa. O alegere făcută sub constrângere nu poate antrena responsabilitatea. Fiecare e liber să aleagă ce mod de viață dorește cu condiția ca aceasta să nu-l angajeze decât pe el și numai pe el. Omul nu e o ființă izolată, el trăiește în societate. În familie, soțul are responsabilități față de soție, față de copii și față de părinți. La fel și soția. Viața familială se bazează pe o îmbinare a responsabilităților. Asumarea lor consolidează familia. O familie puternică = o Națiune puternică. În societate suntem răspuzători pentru fiecare dintre noi. Răul care afectează o persoană sau un grup poate afecta întreaga Națiune. În viața publică, legislatorul a stabilit un cod. Încălcarea legilor e pedepsită și diferite forme de responsabilitate sunt avute în vedere: morale, civile și penale. Acestea din urmă se referă la pagubele prevăzute de lege cu aprecierea lor de către justiție pentru stabilirea pedepsei. Tot în viața socială, fiecare cetățean are responsabilități față de Patrie, față de localitatea în care trăiește, față de vecini. O autoritate se exprimă legitim doar dacă lucrează pentru binele comun. Responsabilitatea se învață. Învățarea responsabilității începe în familie, acasă, prin gesturile simple ale vieții de zi cu zi. Copilul e învățat mai întâi să fie răspunzător față de el însuși, să se spele pe dinți, să-și lege șireturile la pantofi, să traverseze strada pe verde... Copilul e învățat apoi progresiv să se simtă răspunzător de ceilalți cu care e solidar, adică să strângă masa, să facă cumpărături, să-și ducă fratele mai mic la școală... Această educație ar trebui completată de școală. Profesorul ține în mâinile sale soarta Patriei. Educația pentru responsabilitate e inseparabilă de educația pentru curaj, onoare, generozitate și libertate pentru că omul e indivizibil. Popescu Angela |
CREDINȚĂ ȘI TENACITATE
de maior (r) Tomescu Vasile Când ne va veni rândul? Moartea trece printre noi și mâinile ei sugrumă la întâmplare. Glonțul se apropie, se duce mai departe sau lovește în plin. Tot ce putem face e să avem inimile curate și privirea calmă a celor care se sacrifică pentru Țară. În clipa din urmă nu vom tresări și ne vom da obștescul sfârșit împăcați. Dacă ne vom întoarce acasă inimile noastre vor avea echilibrul vieții care nu a tremurat în fața morții. Fie ca soarta să ne găsească întotdeauna puternici și demni! Iubim totuși viața așa cum iubim cântecul vântului deși e efemer, așa cum iubim culorile serii deși dispar când vine noaptea. Dar vântul renaște și cântă din nou, iar culorile serii reapar de fiecare dată când apune soarele. De noi depinde să nu lăsăm nici vântul să se oprească, nici soarele să apună fără să le captăm forțele. Dragostea de viață e focul inimilor nedomolite pe care nimic nu-l poate stinge. Când vezi marea coborând liniștită pe nisipul plajei sau întorcându-se calmă spre adâncimile largului nici nu-ți poți imagina teribila izbucnire ce poate veni oricând întunecată, sclipind în lumina fulgerelor, curajoasă și puternică ca și când ar vrea să înece tot pământul. Dragostea de viață ne dă avânt. Să trăiești înseamnă să lupți pentru Țara și Neamul tău. Sunt pe lumea asta atât de multe lucruri murdare, josnice sau urâte că am fi copleșiți de ele dacă nu am purta în noi focul care arde mizeriile, care le distruge și care ne purifică. Arta sinceră, arta care nu ne împinge la autodistrugere, e salvarea noastră interioară, grădina noastră secretă. Poezie, pictură, sculptură, muzică, teatru orice numai să evadăm din banal, să ne ridicăm deasupra pulberii care usucă, să creăm măreția în loc să suportăm meschinăria, să facem să țășnească acea scânteie extraordinară pe care fiecare dintre noi o poartă în el și s-o transformăm într-un grandios foc de artificii. Secole moarte au fost acelea în care sufletele au ezitat în fața unui asemenea efort. Secole luminoase au fost acelea care au văzut aceste mari lumini sufletești jalonând, dominând epoca. Singurele bucurii adevărate nu sunt cele primite de-a gata ci acelea pe care le cucerim sau pe care le purtăm în noi. Restul vine și se duce ca spuma mării, strălucind pe creasta valurilor, fremătând încă o clipă pe nisipul plajei, apoi murind repede sau retrăgându-se spre larg. Bucuria care se naște din dorința noastră de a trăi și din voința noastră de a lupta e asemenea marii forțe care mocnește și se rostogolește în adâncul mărilor, care țâșnește spre cer și se reînnoiește în fiecare clipă. Trebuie să privești dintr-o barcuță marea puternică aruncându-și valurile ca pe niște imense piei de leopard, întinzându-se suplă și sclipitoare, ridicându-se ca un foc argintiu sau ca o minunată jerbă de flori albe! Această viață tumultoasă se întoarce mereu, se avântă iar și iar și nimic până la sfârșitul lumii nu-i va opri elanul. Așa trebuie să fie inimile noastre, impetuoase, dar asemeni cu această minunată forță ritmată, ordonată, scandată ca un imn etern. Ziua suntem absorbiți de bietele noastre preocupări adesea banale. Noaptea însă, imaginația își țese visele, ducându-ne cu ea pe tărâmul fanteziei. Uneori sunt uimit de luciditatea implacabilă a viselor. Cu siguranță visul poate fi o izbucnire nebună, o fantasmagorie, dar el e și o întâlnire cu popria conștiița și cu primele intuiții. Ne vedem în el așa cum suntem când voința nu e prezentă pentru a ne stăvili slăbiciunile. Știm atunci care ne sunt punctele îndoielnice. Avem astfel dovada că nu vom putea rezista tuturor încercărilor, că nu ne vom putea purta onorabil decât în măsura în care strunim în noi bidiviul gata s-o ia razna și pe care doar biciul voinței îl poate reține. Dacă voința slăbește totul intră în debandadă. Nu e examen de conștiiță mai hotărâtor ca visele. Ele ne arată sufletul așa cum e. Sufletul se purifică însă în luptă prin dăruirea de sine. Eliberat astfel el zboară, se avântă și cântă. Pentru că auzim în noi aceste cântece ale seninătății știm că lucrarea pe care o înfăptuim aici merită sacrificiile pe care le facem. Suferința e cel mai bun prieten, patetic și angelic, spălând sufletele de orice pată, înălțându-le spre culmi la care au visat adesea. Înfrângerile sau victoriile personale, succesele sau insuccesele materiale ale fiecăruia trec, se uită, lumini care ard o clipă, fum risipit de vânt. Esențială pentru noi e marea ardere sufletească fără de care nu înseamnăm nimic. Totul în viață ține de credință și tenacitate. Încrederea în noi înșine nu se cerșește, se cucerește. Și cel mai bun mijloc de a o cuceri, e să ne dăruim pentru ceva mai presus de noi, Țara și Neamul. Ne purtăm toți Crucea. Trebuie s-o purtăm zâmbind cu mândrie ca să se știe că suntem creștini, că suntem mai puternici ca suferința și că nu ne pasă de loviturile pe care ni le dau dușmanii. Ce contează suferința dacă am avut momentele noastre de glorie? Măcar am trăit! 23 septembrie 1942 |
Crede în Dumnezeu, iubește-ți soția și apără-ți Țara!
|
MORALĂ ȘI SOLIDARITATE
Cu cât urcăm în ierarhia socială cu atât practica virtuților umane elementare devine mai grea, dacă nu imposibilă. Dacă vrei un prieten credincios într-un mare oraș ia-ți un câine, spunea cineva. Dar printre cei mai mulți dintre noi dorința de întrajutorare e încă foarte răspândită. Cu siguranță, odată cu distrugerea planificată a creștinismului, a cadrului național, a moralei, valorile solidarității tind să dispară. Există totuși un mare potențial de rezistență la dezagregarea integrală a vieții omenești. Oare de ce bancile și-au luat obiceiul de a schimba periodic consilierii personali ai clienților lor? Pentru că știu că un simplu salariat riscă să se atașeze de oameni și să nu se mai comporte ca un samsar ci ca o ființă umană. E în definitiv un omagiu adus oamenilor simpli de către o societate coruptă. Existența noilor generații nu trebuie să se desfășoare între frigider, televizor, telefon mobil și PC dacă dorim o societate de tip uman în care fiecare să poată trăi dintr-o activitate având un sens uman. Problema e de a ști dacă trebuie să educăm o generație de consumatori egoiști sau o generație capabilă să reziste acestei logici și să-și însușească în forme proprii idealul unei societăți realmente umane. Sociologii oficiali, cărora sistemul le mediatizează intens analizele, vor susține evident prima opțiune și vor vdea în ea un progres al civilizației incomparabil. Că doar n-or să muște mâna care-i hrănește... Predescu Virgil |
VOM LUPTA!
Noi, tinerii, suntem principala țintă a distrugătorilor Omului, Patriilor și Națiunilor. Ni se inoculează veninul în creier. Adevărată măciucă în moalele capului. Dar drept cine ne iau? Drept cobai? Cred ei că vom înghiți orice? Nu vom accepta corupția, minciuna, egoismul, jegul moral. Vom fi fierul de lance al revoltei Adevărului, al Moralei, al Vieții, al Virtuții împotriva a tot ce le poate perverti, distruge sau simplu întina. Vom lupta curajos, calm, pașnic. Vom discuta, vom argumenta. Vom fi soți și tați. Vom fi soții și mame. Respingem canoanele impuse, tirania modelor tendențioase. Respingem categoric perversitatea, mocirla, abjecția. Vrem o viață frumoasă și curată. |
EDUCAȚIE ȘI POLITICĂ
Reînnoirea vieții noastre politice, evoluția sistematică a educației spre formarea de caractere, spre redobândirea sentimentului național vor susține efortul de dezvoltare economică. Progresul Neamului noastru depinde în egală măsură de suflet și de economie. Politica e importantă. Teoretic politica ar trebui să fie o activitate exercitată de o autoritate legitimă pentru binele colectivității. La noi politica e sursa tuturor problemelor. În douăzeci de ani politica ne-a provocat tot atâtea pierderi, materiale și umane, cât toate războaiele pe care le-am purtat în ultimii o sută cincizeci ani. Sunt regrese în toate domeniile. Politica, arta guvernării, e la noi arta trădării. Trădarea idealului național intoxică corpul Neamului. Această trădare corupe individul prin cultul arivismului, al incompetenței, prin tolerarea nedreptății și prin impunitatea de care beneficiază mârșăvia și furtul legalizat. O politică sănătoasă presupune o doctrină, conducători buni și dragoste de Țară și Neam. A existat în anii nouăzeci ai secolului trecut un curent național. Se schițase o doctrină. Din nefericire promotorii ei nu au avut destulă forță pentru a o desăvârși și pentru a o aplica. Prin educație înțeleg mai ales formarea morală. Formarea fizică și intelectuală nu au nicio valoare fără formarea morală. Musculatura trădătorului, studiile și inteligența sa sunt folosite în scopuri dăunătoare celor în mijlocul cărora trăiește. Întreaga știință omenească nu va suplini niciodată valoarea morală a individului. Omul e om prin moralitatea sa și nu prin ceea ce știe. Nu am realizat nimic pentru Patrie și pentru Biserică dacă formăm savanți, scriitori, filozofi, economiști care reneagă idealul național și renunță la credința lor strămoșească. Formarea morală, formarea caracterelor e baza oricărei reînnoiri politice. Ea ne va da conducători adevărați și prin dezvoltarea sentimentului național va favoriza elaborarea unei doctrine și aplicarea ei în practică. Lipsa de formare morală e una din principalele cauze ale eșecurilor noastre. Decăderea morală a cetățenilor duce la anemierea întregului organism național. Suntem continuatorii strămoșilor noștri, existăm datorită generațiilor trecute, forța noastră stă în ceea ce au realizat ele. Un popor crește viguros și puternic doar dacă rămâne supus condițiilor care l-au format și i-au asigurat dăinuirea. Abandonarea tradițiilor, a credințelor religioase, a virtuților, a limbii vorbite distruge sentimentul național și aservește Națiunile. Suveranitatea națională e un drept fundamental fără de care toate celelate drepturi ale omului nu pot fi garantate. Fără întreținerea sentimentului național de către familie și școală nu putem spera la o redresare individuală și colectivă, la reînsuflețirea Neamului nostru care luptă din greu pentru viața lui și vom rămâne gârboviți sub povara unui viitor care ne e prezentat deliberat întunecat pentru a ni se ucide speranța. Trebuie să menținem în familie, în școală, în societate viața românească, credința creștin ortodoxă, limba română și tradițiile noastre. Această întoarcere la noi înșine nu se va putea face fără înțelegerea idealului național. Înțelgerea idealului național va influența direct viața politică și-o va asana în profunzime. Atașați de tradițiile noastre și bazându-ne pe adevărurile sesizate în urma căutării a ceea ce ne e specific vom putea înfrunta mai ușor dificultățile. Nu vom mai fi niciodată dezorientați sau pradă îndoielilor. Vor fi fiind printre noi destui oameni în stare să ne înțeleagă și să ne conducă așa cum ne dorim, iar dacă ne va trebui o doctrină o vom găsi întipărită în noi înșine. Predescu Virgil |
Eu as fi scris in ordinea: Dumnezeu, familie, patrie...desi pentru tara nu prea am facut mare lucru, ba chiar in ultima vreme am mai si vorbit-o de rau.
As vrea sa am o imagine mai buna sincer...dar cand vad optiunile per ansamblu ale romanilor imi vine sa rad (ex in sondaje Dan Diaconescu are mai mari sanse decat Isarescu sa fie presedinte) |
Citat:
Ne iubim frații pentru că sunt frații noștri chiar dacă uneori nu ne place ce fac. |
SPUNE-I FIULUI TĂU!
de Barack Obama 1. Vei apăra trei lucruri: Onoarea, familia, Patria. 2. Vei prețui trei lucruri: Curajul, sinceritatea, recunoștința. 3. Vei evita trei lucruri: Lenea, trufia, umilința. 4. Vei controla trei lucruri: Caracterul, limbajul, purtarea. 5. Vei detesta trei lucruri: Hoția, nedreptatea, nerecunoștința. 6. Vei combate trei lucruri: Minciuna, răutatea, lașitatea. 7. Vei apăra trei lucruri: Sinceritatea, libertatea, vitejia. 8. Vei cultiva trei lucruri: Iubirea, milostenia, smerenia. 9. Și, în sfârșit, nu vei uita niciodată trei lucruri: Rugăciunea, generozitatea, iertarea. Traducere de Pârvu Ana Maria |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 09:04:33. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.