Materialitatea iubirii


Iubirea nu este doar gand ci si substanta.

Este substanta-gand.

A insista doar pe aspectul ganditor in cultivarea iubirii,
fara a cunoaste cum se genereaza substanta acesteia,
este ca si cum cineva ar sadi seminte fara sa le ude.

Focul rece

Atractia, respingerea si furia sunt toate foc dumnezeiesc racit in materie.

Rabdare intelegatoare

Opreste-te, priveste si intelege cum curge lumea,
Cea dinlauntru si cea din afara.

Priveste fluxurile din interiorul lor.

De ce sa-ti iubesti aproapele

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti,
Pentru ca aproapele tau,
Esti tu insuti.


Budism Cittamātra

Lipsa vederii

Omul vrea si vrea,
Pentru ca nu vede
Ca deja are totul.

Stadiile evolutive ale pacatelor

„fenomene intrinsec existente”
„apucare de sine”
„iubire de sine”
„patimile atractiei, aversiunii si indiferentei”
„trup contaminat”

---------------------
Privind fenomenele externe (trupuri/ambient) si cele interne (senzatii/ganduri/emotii) ca existand prin sine, intr-un mod intrinsec, autonom, vom concepe in mod natural si un „eu intrinsec, independent”.

Acest pacat foarte subtire se numeste „apucare de sine” sau „parere de sine”.

„Apucarea de sine” vede persoanele ca fiind „intrinsec diferite”.

Aceasta vedere gresita (pacatoasa) suscita in mod natural „iubirea de sine”.

Cu „iubire de sine”, cand mintea percepe forme frumoase se declanseaza in mod spontan „patima atractiei”.


Cu „iubire de sine”, cand mintea percepe forme dizgratioase se declanseaza in mod spontan „patima aversiunii/furiei”.


Cu „iubire de sine”, cand mintea percepe forme neutre se dezvolta in mod natural „patima indiferentei/nepasarii”.


Aceste pacate ne forteaza sa comitem fapte care vor avea ca efect grefarea unui trup contaminat, patruns de suferinta.

Iar un trup contaminat va perpetua in mod natural dezvoltarea pacatelor.

---------------

Spunem ca un prunc/copil este "nevinovat",
pentru ca "apucarea de sine" la aceasta varsta este firava, incipienta, aproape insesizabila.

Fara apucare de sine o persoana este minunata, perfecta.

Insa pe masura ce creste, aceasta se va ingrosa in mod natural.

Numai cultivarea factorului mental corect, "intelepciunea naturii ultime",
poate contracara eficient aceasta dezvoltare a "raului radacina" si in cele din urma sa-l elimine complet.

Pazirea salasuirii mintii in Dumnezeu

Stiind ca samsara este impredictibila,
Ca cei de langa noi sunt rapiti unul cate unul,
Fara de veste,
Si noi, in orice clipa ne putem prabusi in iadurile
Care se casca larg chiar sub picioarele noastre.
Sa stam deci cu frica,
Sa alungam impresia de falsa siguranta
Care tine ochiul intelepciunii inchis.
Sa fim tot timpul in cochilia refugiului.

Chandrakirti (sec.7), la inceputul lucrarii sale “Ghid catre Calea de Mijloc”
nu aduce un omagiu direct sfintilor, asa cum era obiceiul,
ci milei nemarginite care este cauza tuturor sfintilor.

Lauda Milei Nemarginite

“Sfintii mici si cei mijlocii
Sunt nascuti din Budhasi.
Budhasii sunt nascuti din Bodhisattvasi.
Bodhisattvasii sunt nascuti din
Mila nemarginita, adevar si bodhicitta.”

Chandrakirti - Ghid catre Calea de Mijloc

Daca nu se intelege Primul Adevar

Cine nu intelege suferinta
In aspectele ei subtile (de fluctuatie) si foarte subtile (atotpatrunzatoare)
Ramane orb.

Nu va vrea sa iasa din lumile supuse schimbarii.
Iar inima sa nu va fi niciodata miscata de mila nemarginita,
Pentru toate fiintele.

"Despre suferinta atotpatrunzatoare – agregatele samsarice (trupuri de iad, fantomatice, animalice, umane, supraumane)

Trupurile fiintelor samsarice sunt contaminate - in natura suferintei - din trei motive:
-sunt produse din cauze contaminate – naluciri (pacate)
-sunt potentate/depind de naluciri
-reprezinta fundamentul din care se dezvolta nalucirile"

K. Gyatso