Capy, mai am o intrebare: cumva faci parte din BOSV?
Macar sa stim cu cine vorbim. Nu de alta dar astia ataca mereu BOR. Ne fac ecumenisti, eretici, apostati. Se iau de parintele Cleopa, de alti mari duhovnici. Iar acum se pare ca a venit si randul par Staniloae sa fie catalogat ca eretic, ecumenist etc.

Bune precizări.
Sper să fie şi cu folos.

*
Multe subiecte, multe topice s-au pulverizat din pricina atitudinii interlocutorilor: noi nu am cultivat o împreună-reflecţie asupra unor teme sau texte, ci dimpotrivă, am întreţinut o reciprocă respingere adeseori infantil-gregară. Un joc al ostilităţilor, o ceartă cu ifose ţăţeşti. În ton cu moda vremii sau cine ştie, în duh tradiţional certăreţ... Ori de-a dreptul pădureţ (nealtoit).

Frumoasă însă îmi pare, şi de mare folos, întâmplarea ca fraţii să se adune pentru a cerceta cu bună-voinţă nenumăratele nuanţe şi implicaţii ale unui text, punînd laolaltă mai degrabă decât a susţine exclusivist un mod sau altul de interpretare.
Competitivitatea dusă până la absurd ne toacă nervii, ne sleieşte puterile - dăruite, parcă, pentru ceva mai bun... În toate sunt şi limite, totuşi!

Tehnic vorbind, cu trimitere la text în general, se pare că ne e greu să înţelegem că un text nu se epuizează prin el însuşi ci, aşa cum cunoaşte orice lector care meditează la taina lecturii, textul se îmbogăţeşte (şi, cumva, renaşte) în relaţia cu cititorul său. Un text în sine nu înseamnă nimic (sau înseamnă totuşi ceva - simple scrijelituri) şi începe să devină ceva doar în relaţia cu un om sau mai mulţi. (şi doar pomenesc acum, în treacăt, de relaţia cititorului cu Biserica, de relaţia cu Duhul Sfânt) Scriptura însăşi e doar un obiect, o carte, care în sine e nimic. Nimic altceva decât un oarecare obiect, unul care şade în aşteptare, pe care poţi să îl foloseşti până una alta în loc de un scăunel, de pildă. Dar Biblia începe să devină ceva (sau altceva) atunci când un cititor în limba ei o deschide şi începe să citească...
Iar această relaţie vie text-cititor, cunoaşte infinite nuanţe aşa încât cred că este întotdeauna unică şi originală, prin bogăţia ei în toate sensurile şi cu toate implicaţiile posibile. Încât e de mirare că noi oamenii rămânem fixaţi, anchilozaţi, pironiţi de-a dreptul pe o interpretare/înţelegere/re-prezentare a textului, când mai degrabă s-ar cuveni să ne desfătăm (până la o limită) cu nesfârşitele oglindiri ale lecturii şi să urmărim cu interes impactul acestor roade în viaţa noastră, a fiecăruia şi a tuturor.

Cred că Duhul Sfânt nu a coborât în Sinoade ca să pironească taine în texte (iar faptul că Moise a coborât cu texte scrise pe piatră nu înseamnă că textul era de piatră...:)), ci dimpotrivă, să ajute la formularea lor pre limba duhului nostru aşa încât noi să ne deschidem unui drum dincolo de text, iar nu să ne închidem în certitudini interpretative sterile, intelectualiste şi individualiste. Nu cădere în literă voieşte Duhul, ci deschidere a duhului în Duh (prin mijlocirea şi a literei, de pildă).

Mulţumesc frumos, Bogdan, pentru consistentele tale intervenţii. Iertare dacă am neînţeles ceva, cumva...

Doamne ajută!

Cine este BOSV ? :106:

Nu e cineva, ci ceva. O secta cu mimetism ortodox, care ridica calendarul liturgic la nivel de dogma. Eretici.

Secta "ortodoxa" ? This is new. :7:

Not really. Sunt aia de stil vechi, stii tu...aia care au vazut u ozn cruciform in Atena prin anii '20 ai sec XX, si li s-a parut ca era deasupra unei biserici care tinea stilul vechi. Ei bine, Romania l-a avut pe Glicherie in acelasi timp. No, dintre tooti astia schismatici care tin calendarul vechi, doar cei din ROCOR-ul neunit cu Moscova mai au succesiune apostolica si deci Har lucrator. Restul sunt sereleuri si pefeauri pseudo-bisericesti.

Ioan Cezar, ceea ce ai spus este de mare frumusete si profunzime.
Eu insumi poate am avut uneori un ton nepotrivit. Dar ma supara incercarea unora de a injosi un teolog ca parintele Staniloae. Sunt anumite persoane despre care ar trebui sa ai o anumita pietate cand vorbesti. Nu adulatie tampa, dar respect si pietate. Rusii de exemplu ar trebui sa aiba pietate fata de un Dostoievski sau un Serafim de Sarov (dau un exemplu).
La noi, parintele Staniloae e un asemenea exemplu. Pai ce ar insemna de plida, sa ne apucam noi acum sa-l criticam pe Sf Ioan gura de aur ca, vezi doamne, ar fi sustinut ca maica Domnului ar fi avut si pacate personale usoare ? Nu prea era ortodox. Ba daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar si la Sf Chiril al Alexandriei gasim ceva exprimari dubioase, cel putin dubioase. Ba chiar si la Sf Grigore de Nyssa. Si la Vasile cel mare. Valeu, ce ne facem?
Si eu care credeam ca sunt sfinti ortodocsi. Am exagerat putin dar asta ca sa arat unde duce atitudinea asta certareata de care ai pomenit.

În primul rând, nu fac şi nici nu am făcut parte din BOSV şi din nici o sectă sau grupare schismatică. Teologi ca Ioannis Zizioulas, Nikolaos Matsoukas sau Ierotheos Vlachos, pe care eu i-am citat în această discuţie, nu au şi nici nu au avut vreodată legătură cu BOSV. Nu mai tot încerca să aduci tot felul de insinuări ridicole. Iar Mitrop. Ioannis Zizioulas, în contextul de faţă, are dreptate, referitor la interpretările eronate ale Prof. Dumitru Stăniloae despre Persoanele Sfintei Treimi.

De fapt, nu ştii pe ce planetă trăieşti! Nu vezi că faci analogii total aiuristice? Ce legătură are Sf. Chiril al Alexandriei cu Prof. Dumitru Stăniloae? Sf. Chiril al Alexandriei a trăit înainte de Sinodul Ecumenic de la Calcedon, şi în genere, înainte ca Sfintele Sinoade Ecumenice să se fi terminat, şi înainte ca dogmele să fie formulate, pe când, Prof. Dumitru Stăniloae a trăit în sec. al XX-lea. Ar fi cazul să nu mai lansezi comparaţii total deplasate şi ridicole!

Doar în visele tale. Sf. Ioan Damaschin este un teolog înrădăcinat în Sfânta Tradiţie, ale cărui Scrieri păstrează cu fidelitate dogmele formulate de Sfintelor Sinoade Ecumenice. El însuşi a combătut ereziile filozofiei eline. Iar Sf. Grigorie Teologul arată că Sfinţii teologhisesc pescăreşte (ca Apostolii), ci nu aristotelic (ca filozofii).

Aşadar, lasă bolboroseala şi filozofeala aristotelică şi nu o mai confunda cu teologia propovăduită de către Sfinţii Părinţii! Pune mâna pe o carte de dogmatică autentică, cum sunt cele ale teologului Nikolaos Matsoukas şi învaţă să faci deosebirea între teologie şi filozofeală. Nikolaos Matsoukas îţi va explica limpede cum să faci deosebirea dintre teologie şi filozofie, fiindcă era specializat atât pe teologie cât şi pe filozofie!

„A spune că înţelegem dogmele e o prostie. Nimeni nu înţelege dogma Sfintei Treimi, pentru că dogma Sfintei Treimi nu‐i făcută ca să fie înţeleasă. Prin urmare, cine vrea să ne dea nouă impresia că înţelege dogma Sfintei Treimi nu‐i decât un șarlatan. Asta e cea mai mare impostură. Putem înţelege scopul dogmei, provenienţa dogmei, istoria dogmei – dar este exclus să înţeleagă cineva însăşi dogma, pentru că înţelegerea dogmei înseamnă înţelegerea tainei. De aceea, una este dogma, și alta este taina. Nu trebuie să le confundăm niciodată." (I.P.S. Hierotheos Vlachos)

http://www.pemptousia.ro/2014/12/dogma-si-taina/

"Atunci când vorbim despre teologie, nu înţelegem o cunoaştere intelectuală seacă, ci vorbim despre experienţa harului lui Dumnezeu. Teologia este cunoaşterea lui Dumnezeu, care se realizează prin pocăinţă, prin rugăciune, prin Tainele Bisericii, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin vederea lui Dumnezeu." (I.P.S. Hierotheos Vlachos)

http://www.pemptousia.ro/2014/12/pas...tului-ierotei/