Nu, nu, Sophia e confuzata (a, sau cum se spune...) de ceva ce probabil a citit intr-una din cartile "Ne spune parintele Cleopa.." unde explica el cum ar trebui sa fie nunta ideala sau cum e nunta ortodoxa. Si spune ca in mod ideal mirii ar trebui sa participe la Sf Liturghie de duminica, se se impartaseasca, si apoi sa se cunune. Si cum la pr Cleopa abstinenta pentru impartasanie este o saptamana inainte si trei zile dupa....

In vechime se impartaseau mirii, nu greseste. La un moment dat s-a scos acea parte din cununie.

Pana in sec. al 10lea nu exista slujba separata de cununie in afala liturghiei. Mirii veneau la liturghie, primeau binecuvantarea de la preot si se impartaseau impreuna; asta pecetluia unirea lor in Hristos. (cununile nu au aparuit de la inceput, din cate am retinut eu nu se stie exact daca au aparut tot in sec. al 10lea sau au facut mai demult parte din ritual)
Abia in sec. al 10lea s-a compus o slujba de cununie separata de liturghie, care nu este slujba euharistica. Asta pentru ca atunci imoparatul Leon a hotarat ca Biserica sa se ocupe exclusiv de casatorie, sa nu mai existe si casatorie laica, cum exista inainte. Deci Biserica a trebuit sa cunune incepand cu acel moment si oameni care nu se puteau impartasi o vreme pt ca erau sub un canon de pocainta - de ex. care se casatoreau a doua sau a treia oara sau care faceau pocainta pt un pacat grav. - si de acceea a compus aceasta slujba.

Slujba de cununie se poate insa face si in zilele noastre in cadrul liturghei. Exista un tipic pt asta, de ex., atunci cand se face cu episcop, la greci.
Noi asa ne-am casatorit - si am asistat si la alte cununii facute asa.

Problema este ca tu pui laolalta tot ce auzi ;-). Si problema mai este ca fiecare care se exprima pe aici, aproape fiecare, il pune mereu pe 'se' in fata, de parca ce 'se' face unde este el sau cum ii spune lui duhovnicul, este norma absoluta pentru toata Biserica si pentru toate timpurile.
Dar exista mai multe feluri de a intelege pregatirea pt impartasanie. S-a vazut din cele scrise mai sus ca in Romania exista mai multe, ca in unele locuri preotii cer post de o saptamana, in altele de 3 zile, in altele sambata, in altele numai ajunare in ziua respectiva. (nu pun aici la socoteala posturile obisnuite ci numai pe cele facute in vederea impartasaniei) (de postul alimentar de DUPA impartasanie nu am mai auzit pana acum)
Daca e sa luam lumea ortodoxa in general, gasim si mai multe variatii.
Si, asta o spunem toti, in ortodoxie conteaza si indrumarea spirituala a unui parinte duhovnic, care ne cunoaste si poate sfatui lucruri diferite pt fiecare. Bineinteles, conteaza si conceptia acelui parinte... Sunt unii care au teoria din start ca impartasnia odata la 40 de zile 'ajunge', si ca este deja impartasanie frecventa.. sunt altii care cred, ca cel al lui Florin Ionut si al meu, ca ar trebui ca neimpartasirea sa fie o exceptie.

Pana la urma, sophia, cred ca este important sa ne dam seama ca impartasania continua corespunde traditiei vechi si profunde a Bisericii, si ca restul sunt obiceiuri si traditii adaugate mai tarziu. Faptul ca aceste reguli exista si preocupa pe multi nu ne mai tulbura atunci.

Citat din http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...raditiei-.html :

Sfantul Nicodim Aghioritul:

"Multi spun ca pacatele se iarta prin Sfanta Cuminecatura, altii insa impotrivindu-se spun ca nu asa se iarta ele, ci numai prin marturisire. Noi insa spunem ca pentru iertarea pacatelor e necesara si pregatirea prin marturisire si satisfacere, precum si intrebuintarea Sfintei Impartasanii sau a Sfintei Cuminecaturi, fiindca n-am putea sa atribuim totul nici uneia, nici alteia. Dar, asa cum dupa ce o pata murdara e spalata, e nevoie si de caldura soarelui ca sa se usuce de apa si umezeala, caci daca ramane uda putrezeste si omul nu poate sa o mai poarte; sau asa cum o rana, dupa ce e curatita de puroi si sunt taiate partile putrezite, nu poate sa dispara fara alifie, in acelasi chip nici pacatul, dupa ce e spalat si curatit prin marturisire iar putreziciunea lui e taiata prin satisfacere, ca sa se usuce desavarsit si sa se vindece are nevoie ca de o alifie de dumnezeiasca Impartasanie; fiindca altfel iarasi vine la starea dintai, si cele de pe urma ale omului se fac mai rele decat cele dintai, cum spune Domnul (Matei 12, 45)."

Sa dea Domnul de cat mai multe ungeri , caci mare adevar cand se aminteste de pericolul revenirii in starea pacatoasa si cu mult mai rau de atat . Apai , Florine , de folos selectie ai facut pana acum . Fara comentarii si mii demultumiri !:25:

Foarte frumos!

la 40 de zile este perfect daca poti sa te spovedesti si de Impartasit cand iti da voie Duhovnicul

Mi se pare puţin deplasat în a spune "că este perfect". Tocmai de această perfecţiune înşelătoare să fugim , căci ea ne împinge atât la slava deşartă , cât şi la mulţumirea de sine !

Din pacate preotul meu inca nu a gasit timpul de a discuta si a ma lamuri pe aceasta tema.
Daca se intampla am sa scriu aici.

40 zile - am auzit si varianta asta si nu o consider rea.

Indiferent cand, important este sa aflam odata regulile, modul in care trebuie sa ne pregatim.