Păi nu eu cugetam ce defapt ai cugetat dumneata ca pe la ședințele de partid la capitolul înfierarea de clasă a nevinovaților ori a chiaburilor ori a celor fără origine sănătoasă ci eu cugetam astfel:

Citat:

De unde rezultă că iată că v-ați pierdut și umorul și bășcălia și ce ați mai avut, poezia, și ați rămas în loc de seninătate cu cinismul, minciuna și groaza și ura, căci textul ăsta vă demască groaza și frica urâcioasă ce se dă superioară, dar e frica aia urâtă, blasfemia brutală, din frica... de nenia și tanti grijania... încercând să vă repetați vouă la nesfârșit că scrierile sfinte nu sunt decât invenții omenești... deci nădăjduiți că o să vă liniștească pe voi nenia, flatându-vă peste minciunile scornicite și păcatele făcute că altfel e coșmar ceea ce voi știți că urmează, să dați ochi cu pisikaa scoasă din lesă și cu eretele, deci dacă nu nenia atunci tanti grijania vă flatează așa peste textele pseudo elevate în lingvism ca să vă liniștiți și să nu-i vedeți coada aia lungă a ei plină de grijanie... urâtă și cu puzderie de bube albe și negre... negre de la umorul ăla absurd și cinic, de aia e bubele de pe coadă negre, și albe că vi se arată vrednică, și voi tot așa ca și ia... albinuțe viespuțe lingvistuțe vrednicuțcuțe.

...iar la cozile lor, după chipul și asemănarea cozii lui tanti grijania ieșită din ascultarea de nenia, ale fiilor și ficelor lor, au capete și cu alea vatămă.

Apoi văd că nu te-ai liniștit ci iar ai continuat cu perlele astea inerțiale, venite din „gândirea” inqqqizitorială a echipei adverse căzută în scrâșnism:

Răspuns: Nu este nici o schismă ci cei ce au „evacuat” pe Cuvântul lui Dumnezeu din propria lui Biserică am impresia că sunt alții, și nu fiii Domnului care Îl trăiesc și-L ascultă și care, zici dumneata, deci tu ai spus că, s-au desprins ei și ar fi făcut ei schismă când defapt ei au fost alungați ca și niște derbedei și blestemați sau li s-a retras binecuvântarea de frica massmediei; sau nu au făcut parte din BOR toate cele 7 trâmbițe? Deci acuzând dumneata astfel, viceversa, strâmb, nu faci altceva decât să acuzi pe BOR și pe mine care sunt mirean din BOR.

Dar se pare că acum nu acuzi așa din interes creștin ortodox ori de credință ca să aflii Adevărul ci iată că ai trecut direct la cruciadă și canoniadă ca o fidelă slujitoare a fricii lui pisikaa și a grijilor lui tanti ca să mă sperii pe mine și pe alții cu eretele de pe umărul drept al lui nenia... care v-a ataca puii gălbiori ieșiți de sub cloșcă, ori puișorii de porumbel ori chiar porumbeii veniți la masa de Cuvânt Sfânt.

Defapt ce încerci dumneata să faci? Să desfințezi o biserică? O mănăstire? Pe BNI? Păi dumneata știi că ceea ce faci e complet anticonstituțional?

Dar n-am să fac eu pe avocatul Constituției când însăși Curtea Constituțională a desfințat suveranitatea și voința poporului român exprimată prin referendum validat.

Răspunsuri la capetele de acuzare ale inqqqiziției celor două lingviste:

Nu pucioșii au făcut schisma ci au fost alungați ca și niște derbedei și li s-a retras binecuvântarea iar apoi sunt tot ei acuzați de schismă? Bună poanta și diversiunea.

Firește că orice om normal la cap ar refuza dictatura lui antichrist dacă ar avea încotro, iar preoții care au fost hirotoniți de ierarhii ce au semnat cu comuniștii ce har să mai aibă ei? Poate „harul” lui antichrist! Căci Harul s-a dat prin Iisus Hristos și prin ACELAȘI se dă și acum, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă ai Biserică, ai unde să slujești Domnului, și atunci pentru ce să mergi în altă biserică? Deci ceea ce ai dori de la ei este complet absurd, e ca și cum mie, mi-ai cere, în loc să merg la bisericuța din cartier, să merg musai la aia din centru, că așa vrea mușchii lui nenia, ca să mă supun... defapt cui să mă supun? Sau n-a fost oare pus pomul binelui și răului în mijlocul grădinii Edenului ca cel ce nu voia să facă numai binele să n-aibă decât să mânce din poame și să facă și răul... iar tu ai vrea să fie cineva ortodox cu forța? Asta-i cea mai bună poantă a acuzării! Dar văd că voi vreți să fie un supus al lui antichrist, cu forța, că defapt nu vă pasă de Iisus și nici de Dumnezeu... ci că vă pierdeți voi ceva... alintarea aia faină... sau inqqqiziția.

Citat:

- refuzul mirenilor pucioşi de a face ascultare de episcopul locului;

Păi nimeni nu e dator ca să asculte de episcopul care se leapădă de Dumnezeu, este scris în canoane, dar probabil mai nou e o vină că unii nu au urmat pe Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul...

Dar nu a zis și 01Andrei01 că i s-au înnegrit picioarele de boală acelui ierarh al locului fiindcă s-a jurat că mai bine își pierde picioarele decât să creadă? Și uite că și-a pierdut picioarele și abea așa a crezut înainte de a muri, iar pucioșii deci se pare că exact conform canoanelor au făcut, neascultând de cel ce ar vrea să-i despartă pe ei de Tatăl, de Cuvântul lui Dumnezeu, de Duhul Sfânt al Domnului trimis la ei.

Citat:

- refuzul “preoţilor” pucioşi de a-l pomeni la slujbe pe episcopul locului, înlocuindu-l în diptice cu episcop străin (săvârşind astfel încălcarea canonului 15 de la Sinodul al IX-lea local de la Constantinopol din anul 861);

Din moment ce ei pomeneau pe episcopul Irineu rezultă foarte clar că ei au respectat canonul din moment ce episcopul locului este și era un necredincios ori credincios eretic.

Citat:

- înfinţarea unei “Biserici” proprii, autonomă şi autocefală, dar care nu este recunoscută de nici o altă Biserică Ortodoxă autocefală;

Păi a avut Iisus sau Melchisedek sau Avraam sau Moise sau Solomon sau Hristos sau Cuvântul lui Dumnezeu nevoie de recunoașterea cuiva? Nu Domnul a întemeiat mereu Biserica Sa? Prin cine a găsit curat, credincios și smerit.

Citat:

- înfinţarea unei “mânăstiri” la Pucioasa, săvârşind astfel încălcarea canonului 1 al Sinodului al IX-lea local de la Constantinopol (anul 861) , respectiv încălcarea prevederii care spune că averea mănăstirii trebuie să fie păstrată intactă şi să rămână în administrarea Episcopiei, iar cârmuitorul ei (stareţ, stareţă) trebuie să fie numit de către Episcopie.

Păi mănăstirea a fost înființată și Hrisovul pecetluit, de către un ierarh ortodox, slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, dar unii ar dorii să-i deposedeze de ale lor pe pucioși, de credință și vor mereu a distruge tot ce e legat de credința în Cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de tactici viclene de răpire și punere forțată sub ascultare... Păi ascultare de cine? De ereticul locului? Și asta cică e din dragoste!!! Păi, și atunci, nu a zis bine Domnul Iisus când a vorbit limpede despre fățarnicul lup răpitor care vine ca să înjunghie și să piardă oile căci vine la ele îmbrăcat fie în piei de oi fie în haină scumpă de sfințișor sau de ierarh cică al locului exact ca stâpânul de sclavi... și cu tot felul de motive bine întemeiate și pline de toată poleiala bunelor intenții... grijania de oi.

Citat:

- refuzul sistematic al “preoţilor” de la Noul Ierusalim de a face ascultare de episcopul locului, ei făcând adunări deosebite şi ridicând altare tainice, numite “paraclise”, în podurile unor case particulare, stăruind totodată în a tulbura şi a răzvrăti Biserica ( acţiuni sancţionate de canonul 31 din Canoanele Sfinţilor Apostoli, de canonul 5 al Sinodului al IV-lea de la Antiohia din anul 341 şi de canonul 31 al Sinodului V-VI Trulan din anii 691-692).

N-ai înțeles canoanele respective, că acolo e vorba de a nu face la aristocrați altare, în casele lor alea splendide și impunătoare, mai ales atunci când există biserică în casele unor oameni credincioși și drepți și vrednici, în cetate, dar tu oare n-ai citit în scripturi care erau la începuturi locurile unde se adunau credincioșii în Iisus? Iar tulburarea și răzvrătirea bisericii nu vine din faptul că unii cred în Cuvântul lui Dumnezeu ci că unii pierzându-și privilejurile și întietățurile, și fastul și faima rabbibilinică, speriați, nu vor ca să ajungă biserica pe mâna romanilor căci prea le place lor inqqqiziția. Deci iată că ei vor, tulburați și răzvrătiți, ca să repete istoria cu „mai bine să moară un om pentru popor”, doar că acum e vorba de un Duh... un Duh Sfânt.

Citat:

- denigrarea sistematică (verbal şi în scris) a preoţilor şi a episcopilor Bisericii Ortodoxe Române ( acţiune sancţionată de canonul 6 al Sinodului al III-lea local de la Gangra din anul 340).

Denigrarea nu o fac ei pucioșii așa cum greșit și mincinos și strâmb acuzi ci ea, neajunsurile preoților, mustrarea, vine și reiese din Cuvântul lui Dumnezeu, sau nu este scris că noi să nu judecăm fiindcă este Cine să judece și să găsească nedreptăți sau păcate sau strâmbătăți sau greșeli până și îngerilor cei mai buni și ascultători? Deci dacă pe ei îi îndreaptă Dumnezeu, pe îngerii cei mai luminoși, cum atunci să nu-Și îndrepte proprii slujitori ai Săi făcuți dintre oameni, unii așa păcătoși ca și noi? Dar există și preoți buni și vrednici în BOR, nu toți sunt greșiți... dacă n-ar exista politica vicleniei celui rău și directivele și circularele, și poate că atunci nu s-ar încălca mereu canoanele cu dictatura. Dar nu eu răspund de drumul ales de BOR în istorie... și cum să conduci dacă nu folosind orice mijloc? Deci nu mă amestec și chiar dacă m-aș amesteca cine să ia în seamă un mare păcătos mirean din BOR ce Îl crede pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe trăitorii Lui... că nu se înșeală și bine fac dacă rămân până la sfârșit în credință, dar să nu uite cineva, că dacă Stăpânului i-au făcut așa dar atunci slujitorului, că nu este slujitorul mai mare ca Stăpânul.


continuare mai jos

Păi disprețul și interpretarea în batjocură și miștocăreală, dispreț față de pucioși, este am impresia, după sutele de pagini postate aici de voi, că este al voastră, a celor două lingviste care iată că acum știți voi mai bine decât pucioșii pentru ce și de ce anume s-au adus modificări în edițiile ulterioare.

Dar pucioșii au modificat lăsând ca valabile și edițiile anterioare, și caietele pe care s-au scris la început, iar voi ați zis că de aia au corectat pentru a corecta pucioșii pe Cel ce a grăit și Carele se știe că nu poate fi corectat de toți înțelepții pământului la un loc și nimeni nu poate să-I stea înainte, că voi așa ați zis că ediția a două e un fel de errată la prima, iar acuma ziceți că pentru ca să facă pucioșii pe plac lui nenia și lui tanti, că ar fi fost chestiuni incomode pentru ei... ; păi incomod este tot Cuvântul lui Dumnezeu!

Deci dacă ar fi vrut să elimine părțile incomode atunci ar fi trebuit ori scris pe invers ori lepădat tot dacă ar fi vrut cineva ca să nu mai fie incomod pentru ei din pricina lui Pisi!

Și nu v-am zis arătându-vă și demonstrându-vă din textele citate de voi că prin modificările minore aduse în edițiile ulterioare, am impresia că se limpezesc unele taine? Căci iată că Fiul Omului, Cel Unul Născut mai înainte de toți vecii, a fost făcut, a primit trup, acum 2000 de ani din trupul fecioarei Maria, din olul ei, căci ea a cerut, crezut și primit și apoi s-a întărit văzând și pe rudenia Sa Elisabeta gravidă la bătrânețe, ea socotită ca fiind stearpă și abea apoi a fost născut Iisus ca prunc de parte bărbătească de către preacurata Fecioară Maria, pururea fecioară curată, prin naștere minunată, la vremea ei, căci mai înainte Elisabeta, rudenia ei, a rămas gravidă la bătrânețe de la soțul și preotul acela care nu a crezut că la Dumnezeu toate sunt cu putință când i-a vestit Îngerul, și a fost mut până a scris pe tăbliță cum anume se va chema copilul, la vremea botezului... și cu toate astea Domnul s-a plinit înaintea lui Ioan așa cum a mărturisit proorocul ce încheie legea și proorocii și deschide calea proorocească spre apropierea Împărăției Cerurilor... căci este mai mult decât un prooroc.

Ironiile ghilimelelor folosite de voi spre a insinua toxicitatea nu fac edițiile și textul ca fiind otrăvitor, otrăvitoareoare, cu atât mai mult cu cât ambele ediții pot fi găsite, iar modificările sunt minore dar ele contează căci v-am demonstrat mai sus că din ambele ediții, reiese o taină uriașă, dar sunt minore modificările dacă ne raportăm la întregul volum...

Deci e complet ridicolă analiza voastră „incomodă” din moment ce nimeni nu a ascuns edițiile mai vechi și nu a dat ca erată de pricepre sau scriere sau transcriere sau altceva și oricum textele sacre sunt scrise pe caiete în primă transcriere după proorocie, așa a scris Verginica și cei din trecut, așa este scris, acum eu nu știu cum se procedează... deci e absurd ce insinuați din moment ce voi aveți ambele ediții și citați din ambele... deci liniștite voi sau oricine puteți să luați care transcriere și care ediție doriți căci ambele sunt valabile, dar voi vreți cu deasila să vă auto-poticniți în lingvism eratațional scornicit.

Deci dacă nu vă dau vouă socoteală atunci ei e farseuri! Și se vede și e clar că nu știți de ce au făcut ei modificările decât insinuați în fel și chip. Prozelit.

Și acum se pare că dumneata știi mai bine ce au declarat ei în realitate și la ce dată! Păi e declarația lor, și probabil sensul declarației ce ar fi reieșit din text nu era conform cu declarațiile lor anterioare pe care ei și le amintesc și de aia s-or fi corectat în text lăsând data aceiași fără să arate că cele din ediția anterioară nu sunt valabile... Deși mă mir că cineva ar corecta un text scris și datat și apoi i-ar lăsa data intactă ca să reiasă altceva din declarație, ... dar și asta se poate face dacă vrea Duhul Sfânt care amintește mereu omului Adevărul, sau nu ne aducem aminte de cel ce a semnat pact cu satana cum s-a distrus actul? Sau cum se șterg păcatele celor ce se pocăiesc din cărțile dracilor? Deci pentru ce vă ofticați? Păi impresia este că și edițiile ulterioare sunt scrise tot sub inspirația Duhului Sfânt și nu doar modificate așa că au dorit unii să modifici, căci e de la Duhul Sfânt dacă prin ele, prin noile texte se poate citi starea Actuală a Credinței... și valabilitatea a tot Cuvântul lui Dumnezeu... până la plinirea Lui. Sau sfintele Canoane cum au apărut? (Cerul și pământul va trece dar Cuvântul Meu nu va trece... Cuvântul Tatălui! și al Fiului și al Sfântului Duh... și al sfinților.)

Păi dacă mai înainte, mai sus, v-ați arătat neștiutoare fiindcă ați zis că nu v-au spus și că nici nu au scris de ce și pentru ce au făcut modificările, cum anume de știți voi acum așa de bine că ei exact din pricina lipsei de respect sau a lipsei fricii de Dumnezeu au modificat de la o ediție la alta?

Și de aici rezultă foarte clar că acuzați cu fățărnicie, iertați-mă că iar constat, căci voi cereți altora ceea ce voi nu faceți și nu țineți, că v-am arătat mai înainte pe fir, că timpii verbelor nu i-ați luat în seamă, și nici diferențele în topicul frazei și nici schimbarea formei și a textului și a sensului atunci cu Simeon și proorocița Ana, de Botez și de Închinare după 40 de zile la Templu, iar apoi când ați făcut comparația cu textul celor două ediții iarăși nu ați ținut seama de virgulele și punctele înlocuite și de cuvântul tată ce nu mai apărea în textul citat de voi în ediția ultimă, deci voi în analiză nu l-ați luat în seamă... deci iată că nici profesia voastră nu vi-o respectați cum se cuvine, nici pe voi, dar totuși cereți să o respecte alții: pucioșii... 01andrei01... sau să ve respect eu misirâia (sick!) sau circircircul ăsta „simpatic”, că mi-amintește de vremurile când la dirigenție ni se vorbea mereu de tovarășul evitându-se faptul că era analfabet complet, așa ca mine.

Păi voi dați ore particulare de lingvism la bobor, neplătite? Sau ne fraieriți mereu că noi nu știm limba română ci numai voi, numai. Dar aia nu-i limba ci lintea. Fiertura aia roșie sedomită.

Vsovi răspunde:

Răspuns: Nu este nici o schismă ci cei ce au „evacuat” pe Cuvântul lui Dumnezeu din propria lui Biserică am impresia că sunt alții, și nu fiii Domnului care Îl trăiesc și-L ascultă și care, zici dumneata, deci tu ai spus că, s-au desprins ei și ar fi făcut ei schismă când defapt ei au fost alungați ca și niște derbedei și blestemați sau li s-a retras binecuvântarea de frica massmediei; sau nu au făcut parte din BOR toate cele 7 trâmbițe? Deci acuzând dumneata astfel, viceversa, strâmb, nu faci altceva decât să acuzi pe BOR și pe mine care sunt mirean din BOR.

Ce-i opreşte pe pucioşi, de aproape 20 de ani încoace, ca să intre în bisericile din care zici tu că au fost “alungaţi”? Nimeni şi nimic, în afară de propria lor opţiune sectară. Nimeni nu i-a alungat, ci ei au părăsit de “bună”voie aceste biserici, alergând după predicatorii şi proorocii lor mincinoşi.
Cât despre cele 7 “trâmbiţe”, exceptând ultimele două (Verginica şi Mihaela), ele cu adevărat au făcut parte din BOR, dar niciodată n-au ieşit din această biserică, şi nici n-au avut vreodată conştiinţa pătată de gânduri schismatice. Pucioşii i-au confiscat în mod abuziv şi pe Iosif Trifa, şi pe Petrache Lupu, şi pe Vasilica Barbu, şi pe Ioan Iovan, şi pe Arsenie Boca, pretinzând că au fost “trâmbiţele” lor, deşi toţi aceştia au trăit pe vremea când pucioşismul nici nu exista. Reamintim că piatra de temelie a ereziei pucioase este pusă în anul 1955 de către Verginica Tudorache, prima care se auto-intitulează “trâmbiţă”. După acest model, pucioşii asimilează în mod forţat ca “trâmbiţe” şi pe cei enumeraţi mai sus, dar care îşi făcuseră veacul înainte de 1955. Probabil că dacă ar fi putut să-i întrebe cineva ce părere au, înainte de a fi numiţi trompete apocaliptice, aceştia n-ar fi fost de acord să li se atribuie o asemenea “cinstire”.
Da, li s-a retras binecuvântarea căci aşa cer canoanele, pentru a li se sancţiona neascultarea lor repetată de ierarhia Bisericii. Dar ei au continuat să facă "slujbe" şi fără binecuvântarea BOR, ceea ce este deja o opţiune agravantă. Şi tu pretinzi că fac parte pe mai departe din BOR !!!

vad ca stii pana si ce virgule s-au modificat de la o editie la alta.
Si ziceai ca esti doar un admirator.

Zice Vsovi:

Deci ceea ce ai dori de la ei este complet absurd, e ca și cum mie, mi-ai cere, în loc să merg la bisericuța din cartier, să merg musai la aia din centru, că așa vrea mușchii lui nenia, ca să mă supun...

Nu, n-ai înţeles pentru că nu ştii cum merg treburile pe la Pucioşi. Pucioşii au şi ei "bisericuţă de cartier", iar popa vine cu "boboteaza" în fiecare an şi prin curţile pucioşilor. Numai că pucioşii nu merg în biserica popii din sat, ci preferă să facă slujbe cu "preoţii" lor pe furiş, la miezul nopţii, prin podurile caselor lor conspirative.
Dacă şi tu, în loc să mergi la bisericuţa ta de cartier, ai începe să faci liturghii în podul casei la miezul nopţii, atunci ai avea şi tu o mare problemă.

Vsovi spunea:

Din moment ce ei pomeneau pe episcopul Irineu rezultă foarte clar că ei au respectat canonul din moment ce episcopul locului este și era un necredincios ori credincios eretic.

Aici e vorba de spre doi episcopi: episcopul locului (Nifon) şi episcopul vicar al Clujului (Irineu). Normal ar fi ca pucioşii să-l pomenească la slujbe pe Nifon, nu pe Irineu. Dar ei nu-l pomenesc pe Nifon, despre care tu afirmi (pe ce bază???) că (citez) "episcopul locului este și era un necredincios ori credincios eretic". Probabil că tu afirmi despre Nifon că este necredincios în erezia de la Pucioasa, dar Nifon nu şi-a făcut în mod oficial cunoscută o asemenea poziţie, chiar dacă mai mult ca sigur că o nutreşte în ascuns.
În schimb, Irineu este pomenit la slujbe de către pucioşi, deşi el a făcut publică în mod repetat lepădarea sa de pucioşi şi "necredinţa" lui în erezia pucioasă.

Vsovi cugeta întru sine:

Dar există și preoți buni și vrednici în BOR, nu toți sunt greșiți...

Aici te deosebeşti de pucioşi într-un mod radical: pentru pucioşi, toţi preoţii din BOR sunt greşiţi, toţi sunt fără har, toţi sunt cu pecetea lui Anichrist pe frunte...

Vsovi zicea, descoperind oul lui Columb:

Și nu v-am zis arătându-vă și demonstrându-vă din textele citate de voi că prin modificările minore aduse în edițiile ulterioare, am impresia că se limpezesc unele taine?

Hai să dăm un exemplu de "taină limpezită" de la o ediţie la alta:

"Mărturisirea" lui Şerban Spiridon:

Ediţia 1995: “ În anul 1988 Domnul mi-a spus prin această proorocie să-mi iau familia şi să merg la Pucioasa, că are de lucru cu mine, iar eu nu mă înduram să-mi las casa şi să merg unde mă chema Domnul. [...] M-am hotărât, mi-am luat transferul, am părăsit locuinţa venind cu familia la Pucioasa, neştiind ce plan are Dumnezeu cu mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", pag.28 )
Ediţia 2006: “ În anul 1988 Domnul mi-a spus prin această proorocie să merg la Pucioasa, că are de lucru cu mine, iar eu nu mă înduram să-mi las casa şi să merg unde mă chema Domnul.[...]M-am hotărât, mi-am luat transferul, am părăsit locuinţa, venind la Pucioasa, neştiind ce plan are Dumnezeu cu mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", pag.59)

Eliminarea repetată a referinţelor incomode la familia lui Şerban Spiridon ridică un mare semn de întrebare. Oare ce motivaţie ascunsă a determinat această mutilare a textului original? Pe cine şi de ce deranjează familia lui Şerban Spiridon? De ce nu trebuie să se ştie că Şerban Spiridon a avut cândva o familie?
A avut, pentru că acum nu mai are. După mutarea lor la Pucioasa, la presiunile Mihaelei Tărcuţă, atât nevasta cât şi fetiţa lui Spiridon Şerban au fost mutate cu domiciliu forţat la o creştină din comuna Valea Lungă, care a consimţit să fie complice acestei mârşăvii. Soarta acestor femei nu este singulară: la fel au păţit şi soţia, respectiv fiica lui Nicolae Nedelcu. Şi toate acestea pentru că Mihaela voia ca cei doi, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, destinaţi de ea să fie “preoţi” ai Noului Ierusalim, trebuia musai să apară în faţa poporului ca fiind fără familie, aparent “feciorelnici”, ceea ce este un fals ordinar. De aceea se ascunde acum cu atâta obstinaţie faptul că Spiridon avea şi el, cândva, o familie.

Iată cum sub masca unei "nevinovate, minore corecţii" se ascunde un fals intelectual grosolan, menit să ascundă aspecte incomode pentru pucioşi.

Iar Vsovi pretinde că ambele ediţii ale "Cărţii Şfinte" sunt echivalente şi perfect valabile.

Numai ideea de a face corectii la "Cuvantul lui Dumnezeu" te faci sa-ti pui intrebari.

Vsovi specula:

Deci e complet ridicolă analiza voastră „incomodă” din moment ce nimeni nu a ascuns edițiile mai vechi și nu a dat ca erată de pricepre sau scriere sau transcriere sau altceva și oricum textele sacre sunt scrise pe caiete în primă transcriere după proorocie, așa a scris Verginica și cei din trecut, așa este scris, acum eu nu știu cum se procedează... deci e absurd ce insinuați din moment ce voi aveți ambele ediții și citați din ambele...

Ba, pardon! Dacă pucioşii evidenţiau modificările lor ca pe o Erată, era spre cinstea lor. Dar ei au făcut toate modificările pe furiş , sperând că nu vor fi observate. Şi chiar aşa este. Socoteala pucioşilor a fost simplă: nimeni nu va observa nimic. Câţi crezi că au astăzi pe masă ambele ediţii ale "Cărţii Şfinte" pucioşeşti? În prezent nu se distribuie decât ediţia a doua (pe sub mână, nu în librării). Şi apoi: câţi crezi că, neavând altă treabă, vor sta să scormonească plastografiile pucioşilor? Să fim serioşi, lumea are preocupări mai elevate astăzi decât să stârnească miasmele din scormoneli prin hrisoave apocrife.
Deci pucioşii au mers la sigur că nimeni n-o să-i prindă cu mâna în sac.

Vsovi a mirosit el ceva, de ce a fost modificată declaraţia lui Şerban Spiridon, ca să nu mai şrim noi că a venir la Pucioasa cu femeia lui şi cu fiica: cică "prin noile texte se poate citi starea Actuală a Credinței" , sau, cu alte cuvinte, zice el că: "sensul declarației ce ar fi reieșit din text nu era conform cu declarațiile lor anterioare ":


Și acum se pare că dumneata știi mai bine ce au declarat ei în realitate și la ce dată! Păi e declarația lor, și probabil sensul declarației ce ar fi reieșit din text nu era conform cu declarațiile lor anterioare pe care ei și le amintesc și de aia s-or fi corectat în text lăsând data aceiași fără să arate că cele din ediția anterioară nu sunt valabile... Deși mă mir că cineva ar corecta un text scris și datat și apoi i-ar lăsa data intactă ca să reiasă altceva din declarație, ... dar și asta se poate face dacă vrea Duhul Sfânt care amintește mereu omului Adevărul, sau nu ne aducem aminte de cel ce a semnat pact cu satana cum s-a distrus actul? Sau cum se șterg păcatele celor ce se pocăiesc din cărțile dracilor? Deci pentru ce vă ofticați? Păi impresia este că și edițiile ulterioare sunt scrise tot sub inspirația Duhului Sfânt și nu doar modificate așa că au dorit unii să modifici, căci e de la Duhul Sfânt dacă prin ele, prin noile texte se poate citi starea Actuală a Credinței...

Acum noi ce să înţelegem de la Vsovi: că ambele ediţii sunt valabile? adică, Şerban Spiridon a venit cu familia la Pucioasa în prima ediţie, şi a venit singur, fără familie (adică, familia lui a rămas acasă, la Fundeni) la Pucioasa în a doua ediţie? Şi că ediţiile sunt echivalente, deci nu e cazul să ne ofticăm?

Vă deranjează pe voi că Dumnezeu nu e de partea dușmanilor poporului român și creștin... deci se pare că voi sunteți lingviste ce lucrați pentru a rămâne noi veșnic sub stăpânirea agresivă a minciunii, așa cum am fost 42 de ani sub comunism, apoi 20 sub iliescism, și acum 3 ani și jumătate sub antichrism în fărădelegea Curții Constituționale și a senatului demis ca să facă parlamentul și partidele după voia și interesul aceluiaș dictator roșu sedomit diversionist, ca să se calce în picioare voința poporului român exprimată prin referendum și constituția impusă de ei prin referendum prelungit și deci să se desfințeze suveranitatea poporului așa cum prevede constituția că ea aparține poporului român, învățând el, dictatorul, exact așa ca voi canoanele, cum anume trebuie interpretată și cum trebuie aplicată. Adică ar vrea el să nu se renunțe la bicameralism și să nu se aplice numărul maxim de 300 parlamentari, de aleși, și să nu se aplice imediat ce s-a validat ci abea „la anu' și la mulți ani”, atunci când vor inventa aleșii o altă și o altă constituție croită după interesele... tot ale lui, ale broscoiului sedomit! Ori după ce le trece lor mandatul.

Deci voi pentru cine faceți lobby?

Citat:

8. Liderii pucioşi emit proclamaţii naţionaliste, protocroniste, fundamentaliste sau cu caracter fascist, prin care poporul român este considerat superior altor popoare, “ales de la facerea lumii, şi apoi re-ales după potop” de către Dumnezeu ca să împărăţească peste toate celelalte neamuri, inclusiv cu impunerea obligatorie a limbii române pe tot globul.

Dumneata nu știi ce e ăla fascism și rasism și fundamentalism dacă ai tupeul ca să acuzi pucioșii și românii de rasism sau fascism sau nazism, când pentru oricine este evidentă viețuirea milenară a românilor ca buni primitori de străini și de popoare și neamuri care multe s-au așezat aici la noi și apoi deși i-am învins mereu în războaiele lor, provocate de ei pentru expansiune și lăcomie, apoi nu a urmat răzbunarea noastră ci o pașnică și frumoasă conviețuire... deși mulți ar fi meritat ca după ce ne-au furat pământurile și bisericile și credința și ne-au ținut în sclavie și au ucis sau bajocurit mulți nevinovați, ar fi meritat să-i deportăm sau ucidem sau să ni-i facem noi sclavi, dar blândul și pașnicul popor român nu le-a mai cerut nimic, n-au mai revendicat să le fie plătite pagubele, rănile s-au vindecat prin iertare și n-au mai așteptat nimic în schimb decât măcar recunoașterea Adevărului... lucru pe care nici până azi nu l-au recunoscut niciunii și totuși i-am tolerat și așa, dar cândva se va vedea... căci Adevărul este.

Dar că iar ne-a ales Dumnezeu ca să fim pildă de răbdare și dragoste jertfelnică asta nimeni nu-L poate opri pe Dumnezeu să aleagă și să se milostivească de cine voiește... căci asta este Dreptatea Lui Dumnezeu, se milostivește de cine voiește, și nimeni nu-I poate impune.

Citat:

9. Liderii pucioşi scot ediţii “îmbunătăţite” ale propriilor lor predici pseudo-creştine, fără a realiza că orice ediţie modificată a Bibliei de la Pucioasa acoperă de ridicol, de incertitudine şi de suspiciunea falsului, tocmai ediţia precedentă.

Care-ți sunt argumentele? Doar că zici tu, sau ziceți voi cele două lingviste? Păi dacă ziceți voi, doar așa că ziceți, că ziceți ce a zis nenia fariseul și tanti grijania, păi atunci înseamnă că n-a zis nimeni ci că voi slujiti la fățărnicie stăpânitoare și vreți ca să vă dau eu dreptate și să fac așa ca voi să ironizez cu ghilimele... Fiți serioase!

Vsovi vrea să aducem argumente şi dovezi că modificările din Biblia pucioasă sunt falsuri aducătoare de ridicol, făcute cu şiretlic:

Citat:
9. Liderii pucioşi scot ediţii “îmbunătăţite” ale propriilor lor predici pseudo-creştine, fără a realiza că orice ediţie modificată a Bibliei de la Pucioasa acoperă de ridicol, de incertitudine şi de suspiciunea falsului, tocmai ediţia precedentă.



Care sunt argumentele? Doar că zici tu, sau ziceți voi cele două lingviste? Păi dacă ziceți voi, doar așa că ziceți, că ziceți ce a zis nenia fariseul și tanti grijania, păi atunci înseamnă că n-a zis nimeni iar voi slujiti la fățărnicie stăpânitoare!


Uite un argument, care arată cum evoluează în timp caracterul schismatic şi duşmănos al pucioşilor faţă de viaţa bisericească din BOR. Este vorba de “Mărturia” lui Costache Cristea, aşa cum apare ea în cele două ediţii ale “Cărţii Şfinte” pucioşeşti:

“ Am doisprezece copii dintre care cinci sunt călugări, cu binecuvântarea Domnului ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.22)
“ Am doisprezece copii, dintre care cinci sunt călugări.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.55)

Greu de crezut că, de bună voie şi nesilit de nimeni, Costache Cristea să fi renunţat la binecuvântarea Domnului, pe care el o reclama în 1995, fie pentru cei doisprezece copii, fie pentru cei cinci călugări, fie pentru amândouă. Mai degrabă liderii pucioşi, cînd au făcut “corecturile” cărţii, s-au împiedicat şi de binecuvântarea pretinsă şi poate chiar primită de la Dumnezeu de “tăticul Cristea”, cum îl alintă ei cu fariseism pe venerabilul “păstor”. Şi cum le stătea în gât şi erau să se înece cu ea, au procedat radical: au şters-o din istoria scrisă a Noului Ierusalim. Aşa, că… acum putem fără grijă să spunem că “tăticul Cristea” a făcut cei doisprezece copii nu cu binecuvântare, ci din “desfrânare”; şi că cei cinci călugăraşi nu au avut binecuvântare să ia calea monahismului şi a bisericii, ci au făcut-o de capul lor. Dovadă că niciunul n-a rămas lipit de Noul Ierusalim, ci au preferat să stea în trupul Bisericii strămoşeşti.

zici așa:

Se vede că ești la fel cu cei ce se fac că uită Iistoria și ascund mizeria sub preș... și cum susții că nu i-a alungat când chiar tu ai mărturisit pe firul acesta ce s-a întâmplat de unde reiese clar ce s-a întâmplat.

Tu dacă ești exmatriculată de la școală pe nedrept, mai mergi la ore mai pe mai departe? Dar mai ales dacă îți bagă în cap că nu există Dumnezeu, îți face părinții nebuni și te privește și te tratează cu dispreț? Te mai duci? Sau dacă de la o vreme ți-a dăruit Dumnezeu propria școală, atunci ce nevoie mai ai de alta? Nu ești tu și absurdă și eviți Iistoria și ai mai vrea ca tot ei să se umilească de parcă tot ei ar fi fost de vină că unii s-au lepădat de Cuvântul lui Dumnezeu... Păi nu se vede cine i-a urât și pentru ce? „ S-au împărțit pe hainele Lui iar pe cămașa lui au aruncat la sorți, fiindcă era fără cusături și dintr-o singură țesătură” ceva de genul ăsta..

Și dacă așa îi făceau mai marii voștrii așa cum îi faceți și voi, că sunt mincinoși, și că liderii lor sunt defapt prooroci mincinoși, atunci unde anume să se fi dus? La canal? Sau prin boscheți că după ce ar fi instalat pe alții ca șefi de mănăstire cu ei ce s-ar fi ales? Ar fi trebuit probabil să urmeze școala de reeducare... nu-i așa?

Dragul meu Dumitru73,

nu am cum să nu îmi amintesc de textele date de MariaMargareta pe forum ca argumente despre iote și cirte fiindcă doar am analizat ca să-i răspund, și eu nu am citit edițiile respective ca să sesizez diferențe, ci am citit doar din ce e pe net sau am ascultat din înregistrările puse pe net, și am citit pe sărite, pasaje, fiindcă cred în proorociile proorocilor... deci puțin câte puțin am mai citit dar nu aveam habar de două ediții și de diferențe, așa că ce ziceam nu te mințeam, și deci de aici știu de diferențele pe care ea nu le-a luat în seamă fiindcă eu m-am uitat și am analizat ce a dat ea ca citate și apoi găsind-o că nu și-a făcut nici măcar treaba cu conșticiozitate, ea ca mare lingvistă și acuzatoare, căci a neglijat alte modificări în frazele date pe care nu le-a luat în seamă în mod absurd, de aia știu diferențele. Dar i-am răspuns și atunci ca acum.

Ori poate preotul din cartier ar avea o mare problemă dacă nu ar primii pe prooroci. Și atunci aș chema un preot de la pucioși ca să facă el o sfântă liturghie cuvincioasă și pe placul lui Dumnezeu dacă aș avea nevoie de liturghie după liturghie... și ar face-o chiar pe bloc sub cerul liber dacă n-am avea unde să ne ducem, căci este scris că „ceea ce vă spun Eu la ureche în șoaptă voi să propovăduiți de pe acoperișurile caselor”... și „vai de cetatea care nu a primit pe proorocul lui Dumnezeu trimis la ea și ferice de cetatea care s-a pocăit la vreme făcând roade vrednice de pocăință și are peste ea Cuvânt de prooroc” ceva de genul ăsta.

Vorbești absurd și te faci că ai uitat, când se știe că preasfințitul Irineu a fost forțat ca să facă declarațiile alea și nu că s-ar fi lepădat ci a fost băgat în închisoare de satana după o ședință de partid ca la partid că doar mulți erau semnatari la partid dacă nu mai rău, la securitate ori la KGB; și apoi, după ce i-a ascultat pe ei și pe maimare a fost uitat de frații săi exact cum s-a întâmplat cu Iosif, de la toți fiii lui Iacov; s-au făcut că au uitat că ei l-au vândut și că l-au judecat strâmb din invidie, că lui i se dăduse darul proorocesc și visele.

Iar acolo în Hrisov, care rămâne valabil, e trecut ca maimare slujitor al lui Dumnezeu și ierarh preasfințitul Irineu Bistrițeanul, căci atunci scaunul ierarhului locului era vacant, deci nu s-a încălcat nici un canon și a fost pecetluire prin credință! Deci voi sunteți ereticii care v-ați pus deasupra capului vostru plumb topit, căci ați încălcat Hrisovul sfințit și ați călcat în picioare Cuvântul lui Dumnezeu... și deci nu Irineu este vinovatul deoarece el s-a angajat să facă ascultare de maimare, maimare care astfel a luat vina asupra lui, asumându-și acela vina atunci când l-a trimis tot pe Irineu ca să retragă binecuvântarea, căci și de data asta Irineu a ascultat, prima dată de Dumnezeu cu acceptul maimarelui iar acum a doua oară, trimis să hulească de către mai mare dar fără să fie voia lui Dumnezeu aceasta. Și desfacerea sau retragerea binecuvântării nu se poate face unilateral și mai ales când nu ai dreptate și tu BOR ești cel care nu respecți Hrisovul, căci ce este scris nu poți dezlega tu fără autoritatea lui Dumnezeu... iar Dumnezeu nu a dat voie, deci Hrisovul rămâne, iar vorbele slujitorului trimis de maimare s-au dus pe apa sâmbetei, căci nu Dumnezeu l-a trimis a doua oară ca să strice ce a binecuvântat Dumnezeu și a uns mai înainte... deci paremi-se că a rostit afară din Cetate vorbe de hulă spuse în deșert, după cum i s-a cerut lui, de către maimarele său în urma strâmbelor judecăți din soborul patriarhal căci a fost amenințat cu excluderea dacă i s-a cerut reînoirea jurămintelor arhierești și să se reangajeze să asculte de biserică de parcă n-ar fi ascultat, deci i s-a dat să se reangajeze la ascultare de Biserică, deci iată că a fost șantajat și forțat și obligat și amenințat cu trecerea pe linie moartă... lucru care s-a și întâmplat chiar dacă a semnat angajamentul... dar vina nerespectării Hrisovului este a celui care l-a trimis să retragă binecuvântarea căci lui i s-a cerut să semneze un angajament de ascultare în prealabil, deci prin actul acela el este absolvit de vina de a rosti hule împotriva lui Dumnezeu, căci nu erau ale lui ci ale maimarelui său.

Sigur există preoți în BOR plini de HAR, că știu eu câțiva, dar toți cei ce cred în circulara prin care au fost obligați să considere și să creadă că e sectă Cuvântul lui Dumnezeu dat prin proroci și prin Trâmbițe, ori au slujit și lui Dumnezeu dar și lui mamona semnând cu pcr-ul sau cu securitatea sau KGB-ul, aceia cu siguranță toți au pecetea lui antichrist pe frunțile lor și sunt sau vor fi lipsiți de Har mai devreme sau mai târziu, dacă nu se pocăiesc, căci Harul prin Iisus Hristos s-a dat, prin Cuvântul lui Dumnezeu, deci nu și prin Domnul Iisus dar și prin mamona... aia care știe și psihiatrie și psihologie și lingvism... aia îmbrăcată în purpură și stacojiu ce stă pe fariseii cei plini de toate insușirile fățărniciei... și amăgirii, că nu poți să slujești la doi stăpâni, iar dacă totuși ești obligat fiind sub dictator, atunci măcar nu și cu sufletul.

N-ai priceput că lingvistele insinuează mereu că are nevoie Dumnezeu ca să-I corecteze cineva cuvintele Lui, dar nu s-a dat ca erată, nu s-a zis că edițiile anterioare sunt greșite ci au rămas ambele valabile, nu s-au retras, iar dacă Domnul le-a insuflat să introducă modificări în texte, atunci în opinia mea, clarificarea unor taine a fost singurul motiv, clarificare de la Duhul Sfânt.

Pentru MM:
Asta e cea mai bună poantă, adică oamenii își aduc și familiile cu ei, cu copii cu tot, deci toată lumea știa cum au stat lucrurile în cazul lor ca fiind preoți de frunte deci i-a văzut toată lumea și dumneata vrei să insinuezi nici mai mult nici mai puțin că este vorba de mârșăvia de a-i scoate feciorelnici... oameni cu copii... păi nu ești penibilă deadreptul?

Când mie mi-e clar că este scos cuvântul familie în sensul că la Dumnezeu nu mai ai propria familie ci toți sunt frați și surori căci la înviere vor fi ca și îngerii din Cer. Iar dacă femeia lui Lot s-a uitat îndărăt căci sufletul ei nu a părăsit gLumea atunci ea s-a preschimbat în stâlp de sare, dar asta nu a fost o poticnire pentru Lot chiar dacă a fost o mare durere... deci sensul prin care s-a operat schimbarea din cele două citate, este, așa am impresia, că ești binevenit la Dumnezeu fie cu familie fie singur căci acolo este frăție și nu „famiglie”... căci iată că vrăjmașii tăi creștine sunt casnicii tăi... sau chiar tu însuți... ori viseurile tale multiple.

Păi dumneata speculezi, că zici că e pe furiș dacă nu e erată, dar cum să fie erată la Cuvântul lui Dumnezeu, căruia nu-I pot sta înainte toți înțelepții pământului și mai marii și stăpânii lor.

Dar de ce nu crezi că tocmai Domnul a dorit ca să se dea singuri în vileag cârcotașii și nemulțumiții? Așa cum iată ați căzut voi două în impresia că ați prins proorocii la furat cirte și iote?

Deci dacă există caietele sfinte și edițiile mai vechi, cine le-ar fi făcut dispărute dacă iată au ajuns și la voi ca dovezi? Sau ei nu ar fi știut că tot ce este ascuns va fi adus cândva la Lumină? Deci îi acuzi că sunt hoți ce nu și-au acoperit suficient de bine urmele?

Deci voi vreți să-L scoateți pe Cuvântul lui Dumnezeu că ar fi avut nevoie de corecturi și dacă ediția ulterioară nu vine să corecteze edițiile anterioare atunci Il acuzați de furt mârșav? Și fraier că nu și-a acoperit suficient de bine urmele? V-am zis eu că pe voi nici măcar dracul nu v-a angajat ci pe voi v-a angajat ceva bețiv fariseu și acela sărac fiindcă și-a băut averea, că altfel ar fi angajat mai bune advocate ca voi două. Deci e clar că nenia și tanti grijania e bețivi și și-au deschis BAR și v-au angajat pe voi avocate la bară că dracul care e mai serios ar fi angajat niște englezi sau jidovi sau pe mine. Dar eu nu advocățesc, fiindcă m-am lăsat de născocirea armelor de distrugere.

Din ambele ediții care sunt sigur valabile ambele se poate înțelege că chiar dacă a venit cu familia, ori singur, la Dumnezeu, acolo în Ceruri, nu este „famiglie” și „cumnăție” ci este mai mult frăție căci vor fi ca și îngerii lui Dumnezeu... dar asta nu ca să se despartă cineva de femeia cu care este un singur trup... căci de aia a lăsat pe mama și pe tatăl lor trupesc pentru ca să fie ei un singur trup, deci „ce a legat Dumnezeu omul să nu despartă”.

Ai invârtoșat sensul celor scrise de mine. Și îmi miroase abea acum viclenia din sensul absurd pe care l-ai dat citatelor mele trunchiate căci cu ele argumentezi absurdul npscocirilor tale prin care folosindu-te de citatele mele zici că au modificat declarație, ca să acopere că textul nu era conform cu declarațiile anterioare, dar eu am zis, că poate nu erau cele scrise anterior conforme cu memoria lor sau ambele declarații care ambele fiind velabile devin mai aproape de memoriile celor ce au dat declarații... DEci nu mai încerca să te folosești de citatele mele ca să scoți în evidență că iată și eu îți dau dreptate... nicivorbă, ci văd că ești capabilă, ce tupeu, ca să mă faci să cred că eu îi suspectez pe pucioși de înșelăciune... Dar eu nu am scris astfel de copilării procurorești... nu bănui și nu am insinuat prin citatele respective ceea ce ai insinuat dumneata că ar reieși... deci iată că dumneata din orice înțelegi mereu doar în favoarea intereselor pe care le servești. Slujești o cauză pierdută. Căci călăuza este până la venirea în lume a Credinței, apoi ea rămâne valabilă pentru necredincioși doar ca să ajungă și ei cândva la aceiași Credință.

Păi prin modificarea respectivă deși ambele ediții sunt valabile mi se pare că se elimină pleonasmul ori redundanța din mesajul scris căci mi-e clar că toți cei 12 copii au fost binecuvântați inclusiv cei 5 care au devenit călugări... că doar nu s-au făcut călugări la KGB sau la securitate iar ceilalți ce nu s-au făcut călugări sunt și ei creștini că doar nu sunt copii de atei sau păgâni nebotezați... deci toți au fost binecuvântați cândva.

Și îmi pare că acum unii din cei 5 călugări și-au pierdut binecuvântarea, nu pe aia de la botez ci pe aia călugărească, poate și botezul, căci cine știe ce au ajuns ei să piardă în cele din urmă, cei „5 pentru infern” cum era filmul ăla... Deci unii din cei 5 care s-au întors la gLume s-au lepădat de binecuvântare singuri, lucru consemnat și în scris în ediția ulterioară căci dacă rămânea la fel textul ar fi însemnat că cineva i-a binecuvântat ca să lepede pe Cuvântul lui Dumnezeu până la urmă, lucru care este absurd căci nu poți fi în cazul ăsta decât „binecuvântat” așa ca Iuda Iscarioteanul care L-a și vândut pe Iisus;

Ori dacă nu poți să te ții de călugărie atunci ceri să fi dezlegat de voturile depuse fiindcă nu mai crezi sau n-ai știut ce alegi sau nu mai poți răbda sau ce știu eu ce motive poți avea, primind apoi canon greu și lung de la duhovnic funcție de starea ta sufletească și dezlegare de jurăminte sfinte dacă e posibil și te întorci la viața ta de dinainte trăind o viață smerită de bun creștin... și Dumnezeu Carele vede în ascuns că-ți recunoști neputința te va ierta cu siguranță căci este milostiv și bun...

Deci iată cum singur îți poți pierde binecuvântarea și botezul căci nu poți fi și cu gLumea dar și cu haina de călugăr, mai ales dacă singur ai ales calea călugăriei iar apoi iată că ai lăsat-o nu pentru biserica strămoșească cum insinuază MM ci pentru nenea fariseul și pentru tanti grijania ca să te distrezi cu ei...

Deci pentru călduricică și frică și pofticică asigurată, pentru bani, că pentru ce altceva ai ales plecarea înapoi la gLume și iată ai lăsat oștirea Domnului din pucioși ca un dezertor, ți-ai părăsit frații care ei sunt defapt urmașii cei mai fideli ai Bisericii strămoșești, următorii vechilor tradiții creștine și românești... și deținătorii și trăitorii Adevărului căci Harul vine prin Adevărul care locuiește cu ei...

Deci tu, ca fost călugăr, alegând minciuna lui pisi luată drept adevăr te-ai amăgit singur făcând pe plac la unii, căci unii ar dori să le lăsăm uitate faptele lor și Adevărurile și Iistoria, forțându-ne cu deasila fie prin reeducare benevol forțată fie prin alte mijloace viclene, ar vrea ei mereu ca să dănțuim exact ca pisikaa pe toate posturile de tv de frica eretelui ispitindu-ne unii pe alții cu belșug de plăceri ca apoi să apelăm la ei, la farisei... și acolo fiind iată că ajungi mai jos și mai rău ca înainte că de aia a tot zis Domnul Iisus mereu că să nu mai păcătuiești după ce te-a iertat ca să nu îți fie ție starea ta mai rea ca cea de dinainte... odată ce ai căpătat iertarea Lui și a celor cărora le-ai greșit și acum sunt stricați de tine, pe ici pe colo, prin bunctele esențiale.

Cred că am greșit citatul despre care îmi aminteam, acela pe care l-a prezentat MM scris în ambele ediții, atunci când se vădea singură, sărmana, pe sine ca fiind stăpânită de fățărnicia cea mai crasă, mai ales dându-se ele pe deasupra și lingviste de meserie, căci ea cerea pucioșilor să țină ei ceea ce ea însăși nu ținea, și iată că neglijase cu nonșalanță virgule, puncte și dispariția cuvântului tată, în analiza lor, a două trei rânduri.

Astfel că din analiza acestor citate știu că s-au modificat puncte și virgule și nu pentru că aș fi citit eu o ediție sau chiar ambele ... în totalitate... Nici vorbă, ci ca și credincios în Cuvântul lui Dumnezeu, că de aia citesc fiindcă i-am primit pe proorocii Domnului Iisus Hristos trimiși la noi, ca mirean mare păcătos din BOR, abea de citesc de pe net, când și când, prea rar, ori ascult din înregistrări ca să le aplic în viața mea, și nu pentru altceva, că nu vreau să demonstrez nimic și n-am interese prozelite ori de slavă de la oameni pentru asta, adică advocățești.

Deci Maria Margareta a acuzat proorocii că au furat cirte și iote din CLD, deși se vede clar că ele în demersul lor au făcut așa cum acuză, căci au neglijat restul diferențelor.

Păi și copiii ar fi găsit toate diferențele, dar atunci cum se poate că tocmai lingvistele să nu vadă sau să uite ditamai cuvântul tată. Că astfel, din acuzația fățărnică a lor, eu înțelg că virgula sau punctul sau tatăl, nu mai contează, lucru inadmisibil. Căci doar este scris pentru farisei și cărturari ori pentru cei ce se dau învățători de lege ori își spun rabbi, că : „pe alea mari să le faceți iar pe alea mici să nu le lăsați!”

Și dragă Maria Margareta, sper că nu te superi că iar v-am „demascat”?! Că uite, ca să nu te superi, iar te iert, că mi se face milă de tine și de Dumitru73 sperând ca și Domnul să aibă milă de mine. Știu că sunt mai fățarnic ca și tine dar aici nu e vorba de mine păcătosul ce făcând pe marele păcătos vrea mereu slavă de la oameni, ci „este Unul aici mai mare ca templul și ca altarul” așa că nu mai păcăliți voi poborul că numai dacă jurați pe aurul din templu se pune zicând că dacă jurați pe templu sau pe altar nu se pune, că doar Cine credeți voi că vă sfințește vouă jertfele? Aurul sau Cezarul?

„15. El insa, cunoscandu-le fatarnicia, le-a zis: "De ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un dinar ca sa-l vad".
16. Si I-au adus. Si i-a intrebat Iisus: "Ale cui sunt efigia si inscriptia de pe el?" Iar ei I-au zis: "Ale cezarului".
17. Iar Iisus a zis: "Dati-i cezarului pe cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!" Si s'au minunat de El. ”

Așa ar trebuiți să încercați și voi să dați aurul Lui Dumnezeu iar efigia și inscripția cezarului... (la înțelepciune mă refer, căci înțelepciunea ca aurul fără fier ruginit s-a dovedit dreaptă din faptele ei, iar pocăința ca bună din roadele ei)

Alte modificări cu tâlc în cartea pucioşilor (I)
 

--------------------

În postarea #1588, Vsovi face eforturi supraomeneşti să “demonstreze” că cei cinci călugăraşi, fiii lui Costache Cristea, chiar şi-au pierdut binecuvântarea primită la călugărie, şi de aceea ediţia a doua a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioassa” elimină secvenţa de text care se referea la această binecuvântare.
Efort inutil. Călugăraşii respectivi nu şi-au pierdut binecuvântarea, doar că liderii pucioşi se străduiesc să le-o facă ascunsă de ochii cititorilor.
Fenomenul de mascare a unor legături din trecut cu BOR ale creştinilor pucioşi nu este nici pe departe singular. Nici căsătoria nu mai este binecuvântată la pucioşi de vreo câţiva ani încoace, pucioşii eliminând-o definitiv dintre cele 7 Taine ale Bisericii lor. Consecinţa? Cu ocazia ediţiei a doua a cărţii, ei au modificat toate textele din “Cuvânt” care aminteau de binecuvântări anterioare primite de creştini cu ocazia căsătoriei lor, ca şi când ele n-au existat şi nu ar fi fost dăruite niciodată celor care le primiseră la vremea respectivă.

Căsătoria fiind combătută la Pucioasa, ca fiind o formă mascată de desfrânare, această concepţie ciudată nu se putea să nu se reflecte în modificările aduse cu anasâna “mărturiilor” făcute de adepţi. Şi aşa, unii creştini care păstrau prin aceste mărturisiri o amintire frumoasă propriilor lor nunţi creştineşti, fiind convinşi că acestea au fost binecuvântate de Dumnezeu, s-au trezit peste noapte fără această binecuvântare.
Iată câteva mărturi ale creştinilor pucioşi şi felul în care au fost ele maltratate de către liderii pucioşi:

Ivan I. Petre:
“ În anul 1956, Dumnezeu mi-a dat acel frumos dar de care am pomenit, adică mi-a dat o copilă cu care m-am căsătorit. Am făcut o nuntă foarte frumoasă, creştinească, ca pe vremea primilor creştini. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.16)
“ În anul 1956, am primit acel frumos dar, de care am pomenit, o copilă creştină cu care m-am căsătorit. A fost o nuntă foarte frumoasă, ca pe vremea primilor creştini. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.49)

Deci, să fie clar: Nu Dumnezeu i-a dat darul căsătoriei, ci şi l-a luat singur, sau, respectând exact semnificaţia modificării, “l-a primit” (dar în nici un caz de la Dumnezeu. Atunci de la cine oare? Căci nici nunta, nu mai e nuntă creştinească, aşa cum era văzută în 1995; în 2006 ea este o nuntă, şi atât). Să fie Ivan I. Petre autorul acestor modificări? Greu de crezut.

Neacşu I. Petre:
“Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul 1962) am fost chemat din casa părintească şi am fost căsătorit cu binecuvântare de la Dumnezeu, cu Lăzărescu Viorica (din Valea Lungă – Dâmboviţa); ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.18 )
“Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul 1962) am plecat din casa părintească şi m-am căsătorit cu Lăzărescu Viorica, din Valea Lungă – Dâmboviţa.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.51)

Greu de crezut că de la anul 1995 la anul 2006, Neacşu Petre şi-a modificat singur mărturisirea în asemenea măsură, încât a renunţat de bunăvoie la binecuvântarea lui Dumnezeu! Ca şi când depoziţia lui din anul 1995 ar fi fost mincinoasă şi se cerea imperios corectată! Mai plauzibil este că altcineva interesat şi-a băgat aici coada, ca să nu mai poată spune nimeni că “pe vremea lui Verginica, Dumnezeu binecuvânta nunţile”, iar între timp s-a mai răzgândit şi acum le consideră chiar apoteoze ale desfrânării!
Chiar şi exprimarea iniţială, construită la diateza pasivă (am fost chemat … am fost căsătorit) este schimbată la diateza activă sau reflexivă ( am plecat …m-am căsătorit) pentru a sugera voluntarismul şi responsabilitatea totală al lui nea’Petrică: el singur şi-a ales această cale, a jugului căsătoriei (adică, Dumnezeu nu numai că n-a binecuvântat, dar nici măcar n-a fost implicat, sau chiar nici n-a ştiut ce se petrece, fiind deci absolvit de orice amestec, la modul ireproşabil).

Bănescu Maria:
“ M-am căsătorit prin cuvântul Domnului cu Bănescu Romel…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.20)
“ M-am căsătorit cu Bănescu Romel…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.53)

Cu puţină iuţeală de mână la corector şi nebăgare de seamă la cititor, s-a săvârşit şi această prestidigitaţie: a dispărut dovada incomodă pentru pucioşii de azi că, pe vremea aceea, “Domnul” dădea nu numai binecuvântări pentru căsătorii, dar le şi dirija, spunând adică din vreme cine, şi cu cine, trebuie să se căsătorească. Însăşi Verginica a fost căsătorită prin porunca Domnului cu Nicolae Stoica, un tinerel cu 15 ani mai mic decât ea, lucru care, în mod normal, este greu de crezut că s-ar fi putut întâmpla (să nu uităm că Verginica era şi chioară, şi bănuită de tulburări psihice, pe deasupra). Dar creştinii acelor vremi făceau ascultare oarbă, indiferent cât de ciudate erau poruncile venite “de la Domnul”.

Stoica Gheorghe:
“ …într-o coborâre dumnezeiască care s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă căsătoria civilă şi religioasă, ca astfel… ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.25)
“ …într-o coborâre dumnezeiască ce s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă şi căsătoria civilă şi la biserică, şi astfel… ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.57)

Se încearcă aici a se sugera că nu mai există “căsătorie religioasă”, îndată ce Dumnezeu este de acum împotriva căsătoriei; dar există “căsătorie civilă” şi “căsătorie la biserică”, fiindcă aşa vor oamenii să facă: să se dea în spectacol la primărie şi la biserică, trecând astfel peste voia lui Dumnezeu.

Nicolae Lăzărescu:
“ Îi voi da o inimă tare ca de piatră şi îi voi lungi zilele, iar vouă vă voi da o soartă bună ”. Eu am crezut în Cuvântul lui Dumnezeu şi am pornit pe calea cea bună. Peste câtva timp, mama s-a făcut sănătoasă şi trăieşte şi astăzi printre noi. Mie mi-a dăruit Dumnezeu o fată de creştin să mă căsătoresc cu ea. Am făcut o nuntă creştinească. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.27)
“ Îi voi da o inimă tare ca de piatră şi îi voi lungi zilele, iar vouă vă voi da o cale bună ”. Eu am crezut în cuvântul lui Dumnezeu şi am pornit pe calea cea bună. Peste câtva timp, mama s-a făcut sănătoasă şi trăieşte şi astăzi printre noi.
M-am căsătorit cu o fată creştină. Am făcut o nuntă creştinească. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.58-59)

De ce a fost înlocuit cuvântul “soartă”? Cu ce deranja el? Deşi nu se întâlneşte în dicţionare o asemenea explicaţie, în vorbirea populară cuvintele “ursit, ursită” şi “sortit, sortită, soartă, consoartă” sunt utilizate cu precădere cu semnificaţia tacită de “persoană predestinată căsătoriei”. Nicolae Lăzărescu primeşte aşadar o făgăduinţă că va avea parte de o soţie bună şi credincioasă. (N-a fost să fie chiar aşa: bună, numai el ştie cât a fost; iar credincioasă, ea a rămas numai faţă de Dumnezeul strămoşesc, Cel din Biserică, respingându-l definitiv şi categoric pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”. Din acest motiv s-a şi despărţit, zgomotos, de Nicolae)
Restul modificărilor, făcute cu un voluntarism evident, confirmă această ipoteză: deşi actul căsătoriei nu se mai putea ascunde, fiind un eveniment înscris în istoria locurilor, s-a vrut cu orice preţ măcar să se ascundă “complicitatea” lui Dumnezeu, care (în versiunea din 1995) “i-a dăruit” lui Nicolae o soartă care să-i fie consoartă: o fată de creştin, care s-a dovedit mai stabilă în credinţa strămoşească decât el.
Pentru cine îl cunoaşte pe Nicolae Lăzărescu este evident că subtilitatea modificărilor îi este complet străină firii lui de boem, şi că alţii mai versaţi au operat schimbările în numele lui.

Dănciucă Gheorghe:
“ Cununia religioasă s-a oficiat în biserica parohială Măneşti, preot fiind Mitrescu Ioan. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.41)
“ Cununia s-a oficiat în biserica parohială Măneşti, preot fiind Mitrescu Ioan. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.70)

Ca şi la mărturia lui Stoica Gheorghe, se încearcă ascunderea sintagmei “cununie religioasă” prin orice altceva, deşi aici era vorba în mod precis de o “cununie binecuvântată”, fiind vorba de căsătoria Verginicăi şi de “porunca Domnului” de a se căsători cu Nicolae Stoica.

Alte modificări cu tâlc în cartea pucioşilor (II)
 

Bănescu Emilian:
“ …din care cauză mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi dea căsătorie, ca să nu fiu de râs pentru soţia mea.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.41)
“ …din care cauză mă rugam lui Dumnezeu să nu am căsătorie, ca să nu fiu de râs pentru soţia mea.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.71)

Cineva i-a modificat pe furiş “mărturisirea” lui nea’Milică şoferul ascunzându-i convingerea intimă că, la tinereţe, căsătoria lui a fost un dar de la Dumnezeu. Azi, “Dumnezeul de la Pucioasa" nu mai dă căsătorii în dar, ca pe vremuri, ci le ia. Mulţi creştini vechi nu s-au mai înţeles cu soţiile lor, şi chiar s-au despărţit de ele, pentru că aşa sunau noile porunci privitoare la căsătorie. Cei care s-au încăpăţânat să nu se despartă (cum ar fi soţii Zidaru, spre exemplu) au fost aspru criticaţi pentru conservatorismul lor de către liderii pucioşi, care ar fi vrut să-i vadă şi pe ei despărţiţi pentru totdeauna. De altfel, liderii pucioşi au fost printre primii care au dat tonul despărţirilor şi divorţurilor de la Pucioasa.

Stoica Nicolae:
“Am cunoscut apoi o femeie, am făcut doi copii cu ea şi în starea aceasta mă găsesc şi acum.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.54)
“Am cunoscut apoi o femeie, de la care am doi copii, şi în starea aceasta mă găsesc şi acum.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.82)

Stoica Nicolae nu spune dacă s-a căsătorit sau nu cu femeia aceea. Deşi el era prezentat prin proorocie ca fiind o speranţă a ortodoxiei, el a înşelat toate speranţele “Dumnezeului “de la Pucioasa, care nu ştie dacă Nicolae se va mai întoarce la Verginica sau nu:

“O, fiule Nicolae, rămânem cu legământul nefăcut dacă nu te mai întorci. Te-am iubit mai mult ca pe îngeri şi pe sfinţi. La rugăciunea vasului Meu aţi ieşit din lagăr şi din închisoare, şi acum iată ce faci!” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, text din 10/23 februarie 1973)

Liderii pucioşi sunt vizibil deranjaţi că Nicolae Stoica a părăsit-o pe Verginica şi se comportă de acum normal, că şi-a întemeiat o familie şi, împreună cu femeia lui, “au turnat” şi doi copii. Ei încearcă să escamoteze realitatea, de parcă pe copii i-ar fi adus barza. Iar Nicolae, săracul, chipurile n-are nici un amestec. El n-a făcut copiii, ci îi are: adică, s-a pomenit pe neaşteptate că femeia lui îi pune copiii cadou în braţe, ca să şi-i crească.

Felicitari pentru mariamargareta care isi rupe din timpul ei pentru a informa oamenii in legatura cu aceasta secta periculoasa.

Hai să vă trimit și eu sincere „Felicitări”, către MM și AlinB și alții asemenea, că iată ați absolvit școala de miliție și securitate, cu notă maximă măsurată în țieni: decițieni, centițieni și milițieni; iar acum, tocmai de Buna Vestire ați fost „aleși” de „dumnezei” ca să intrați în loja superioară a inqqqiziției... între ceilalți mari aristocrați celebrii din întuneric și ași ajuns și voi „vrednici”... vrednici de a fi ignorați. Căci sunteți pur și simplu vrednci de satisfacțiile „vrednice” ale miștocăriilor gLumii condusă de pontponțiu pilapilat, marele procurator.

Și... a fost o dată ca niciodată o bărcuță cu una, două, ..., proorocițe vrednicuțcuțe lingvisvistutuțe și în bărcuță erau mulți mickiduți, și ei cântau și jucau și nunteau... și se felicitau unii pe alții și vorbeau de secte, dădeau sentințe, se măritau și se însurau și-și făceau daruri unii altora... trăgând mereu pisikaa lui nenia, de coadă, închipuindu-și că trag frângia lui tantanti grijania ce are la capăt sirena lui roaită... și bărcuța lor s-a răsturnat și i-a luat pe toți apa sâmbetei și dracul râdea și nenea cu eretele pe umăr râdea...

Este prin Cuvântul Lui Dumnezeu o astfel de pildă ca proorocie... chiar tu ai dat-o stimată MM dar viceversa, vicentoarsa, viceglobul pământesc.

Și vă zi și eu una furată de la copii:
Burtă mălai, se urcă-n tranvai, tranvaiul galben fără cai pornește, burtă mălai pleznește...

Să vedem cine credeți voi că este burtă mălai, și ia ghiciți voi pe cine pleznește el zicând acoperindu-i fața, ochii: proorocește cine te-a lovit!... ?

Dar nu sunt pentru toți sfintele taine ale Împărăției Cerurilor... scrise în sfintele scripturi și în Cuvântul lui Dumnezeu.

Că doar inqqqiziția ce ar vrea ea să se întâmple cu toate cărțile și cu toți proorocii? Pentru ce oare se căznește ea să dea verdicte și note ei, ei luînd ei locul lui Dumnezeu? Ce privilejuri nu ar vrea ei cu nici un chip ca să-și piardă? Ia proorociți și voi să vedem dacă știți prooroci: cine este proorocița aia din barca plină de mikiduți și de furnicuțcuțe cu aripipioareoare?

Iar cuțu latră mereu ca să vină stăpânul, dar săracul cuțcuț, nu știe el oare că fățarnicul fariseu cărturar vrea prin tacticile lui viclene pitite la întuneric ca să-și acopere el frica, trădarea, lăcomia? Și cum să-și acopere el frica decât prin haine aristocratice de sfințișor, lucrând mereu fărădelegea... de frică, fiindcă se crede vrednic pentru ca să fie slăvit de oameni...

Deci dragii mei frați necredincioși, vă iert de ziua Bunei Vestiri, chiar dacă m-ați călcat pe nervi, și vă felicit pentru efortul prestat de a face imposibilul spre a mă convinge de minciuni...

Dar nu vă mai irosiți fiindcă eu cred fără-ndoială și nu spun asta în contra voastră ca să credeți că voi aveți vre-un merit din pricina dialecticii, a contrazicerii, nu, ci orice găină, curcă beată așa ca mine, nu trebuie să facă nici un efort căci Măreția lui Dumnezeu se vădește din fiecare punct și virgulă din Cuvântul lui Dumnezeu și Iistoria celor credincioși prin plinirea poruncilor și a proorociilor Sale. Căci înțelepciunea și smerenia s-a vădit ca dreaptă din faptele ei iar pocăința credincioșilor din roadele ei... dar până la Dragoste este lungă calea cea strâmtă... căci altfel vorbim în zadar.

Și mă iertați și voi pe mine păcătosul, mare păcătos mirean din BOR dacă nu am să-L lepăd niciodată pe Cuvântul lui Dumnezeu pentru voi sau pentru nimic și nimeni altceva și altcineva. Dar nu fiindcă aș avea eu vre-un merit, ci pentru că n-am cum atâta vreme cât mă păzește Iisus, decât dacă dacă mă pun cu deasila împotriva Adevărului din mine! Ori dacă mă mândresc la inimioară, mă cresc la stat, mâ ispitesc la ochișori, mă semețesc la cunoștiință, sau ce știu eu ce nebunie mai poate să-mi vie, să fur, să mint, să mă îmbogățesc cu păcate, ......, lucru pe care mă rog să nu-l înghit strecurând țînțarțarul... ci mă rog să mă nască și să mă renască pe maideparte, de sus, Dumnezeu, mereu, Amin.

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (I)
 

Vsovi chiar că se îmbată cu apă rece. Cităm din panseurile lui anterioare:

“...orice găină, curcă beată așa ca mine, nu trebuie să facă nici un efort căci Măreția lui Dumnezeu se vădește din fiecare punct și virgulă din Cuvântul lui Dumnezeu...”

Chiar aşa! Oare cum reiese din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa măreţia acestui “Dumnezeu”? Iată în continuare câteva mostre, extrase fără nici un efort din mesajele pucioşeşti şi comentate pe scurt.

1. Atotştiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este un profet pedepsitor care vorbeşte singur, căci nimeni nu-l ascultă. Pe cei care nu cred în “lucrarea de la Pucioasa” îi va condamna fără de milă, iar pedepsirea lor se va face prin mijloace nedrepte şi inumane:


“…dar Eu, Domnul, sunt profet acum şi vorbesc prin viu grai şi nimeni nu mă ascultă” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 17/30 aprilie 1965)
“Ţine minte că nu este prooroc din cer ca Mine, dar voi condamna fără de milă pe acela care nu crede în lucrarea Mea” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 2 mai 1965)
“…Nu este prooroc din cer ca Mine, dar voi condamna fără de milă pe acela care nu crede în lucrarea Mea” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 2 noiembrie 1965)
“ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat, şi îi răpesc şi fiicele. Sunt gata să spun un cuvânt. Crezi? ”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)

2. Atotţiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are dificultăţi în a combina toate ereziile de la început şi a le altoi pe erezia de la sfârşit şi de aceea se îndoieşte de propriile sale puteri:

“Astăzi am luat altoaie din toate lucrările ce s-au lucrat la început, ca să le unesc una cu alta, dar greu Îmi este ca să le unesc una cu alta, căci străin s-a făcut sfârşitul de început [...] “Dacă voi reuşi, bine va fi, aşa cum scrie în Carte la rugăciune, precum în cer, aşa şi pre pământ, fără păcat” [...] “Dacă voi reuşi cu tine, voi pune acest pământ ca să fie raiul pentru tine” [...]“Nu greşi, tată, ca să pot reuşi cu tine, ca să-ţi dau în folosinţă patria creştin ortodoxă.” (citate din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 ianuarie 1966)

3.Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” , în caz că se va dovedi neputincios până la capăt, va păstra totuşi suficientă putere ca să fie răzbunător:
“Dacă nu voi reuşi, vă voi da focului de veci pe toţi acei ce Mi-aţi adus Mie stricăciune” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4 februarie 1966)

4.Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are probleme serioase cu echilibrul interior:

“O, tată, tată, sunt beat, tată! O, Maica Mea, sunt beat, M-am îmbătat, M-am îmbătat ca omul care bea vin! N-am băut cu ceaşca, nici cu cana, nici cu găleata, nici cu vadra, că aceste măsuri Îmi sunt prea mici, căci sunt fără măsură lacrimile pe care le-am băut.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 16/29 mai 1065)

5. Atotştiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie ce este scris în condica diavolilor. În schimb diavolii cu care el se conversează sunt atotştiutori, căci ei cunosc până şi sfârşitul, despre care Biblia spunea că nu-l ştiu “nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei, 24:36):

“Tată, m-am întâlnit în drumul Meu nu cu un diavol, ci cu milioane de diavoli, şi le-am cerut să-mi arate condica să văd cât mai au până la terminare, şi Mi-au spus: “Stăpâne, să nu ne omori, că mai avem puţin” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 22 decembrie/4 ianuarie 1973)

6. Atotcunoscătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are probleme serioase cu propria sa cunoaştere.

- Uneori e nesigur pe ceea ce spune:
“Acest trup care Mă folosesc de el pentru voi, e o scară, ca scara lui Iacov, ruptă din scara lui Iacov. Nu o fi ruptă din aceea?” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 ianuarie 1973)

- Alteori, se orientează după aparenţe, nu după propria cunoaştere a evenimentelor:
“ Şi Mă uit pe pământ să văd: mai e mult ca să aduc la sfârşit toate câte sunt scrise în Carte?…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 27 martie 1977)

- Alteori, nici măcar supuşii nu şi-i mai poate recunoaşte dintre ceilalţi oameni, dacă au făcut imprudenţa să se îmbrace în haine roşii:
“ …Astăzi este vremea lui roşu. Şi Eu am spus mereu, nu mai purtaţi roşu. Şi voi purtaţi! În casele voastre e roşu. Prin ce să vă cunosc de cei roşii? Că eşti roşu şi pe-afară şi pe dinăuntru.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 feb.1980)

7. Omniprezentul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este luat adesea prin surprindere:

“Eu, ca Dumnezeu, nu Mă aşteptam la căderea acestui număr mare de copii…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 3/16 iulie 1966)
“O, tată, nu M-am aşteptat la acest păcat. O, cum te-am răsfăţat şi cum te-am mângâiat! Poporul Meu, ai intrat în apă.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 31 octombrie/13 noiembrie 1975)

Chiar şi părăsirea Verginicăi de către soţul ei legitim şi apoi fuga lui în lumea largă îl ia pe neaşteptate pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”. Totodată, el dezvăluie aici faptul că această căsătorie a fost făcută din interes, ca să fie el “ocrotitorul legitim al Verginicăi”, deci n-ar fi putut să dureze, îndată ce nu era întemeiată pe dragoste:
“Crezi? Să crezi, că nu M-am aşteptat. A spus că va vedea de ea, şi pentru aceasta am cununat, ca să se spună că are bărbat, şi de el, că are femeie. Dar duhul rău a fost şiret şi l-a înşelat.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10/23 februarie 1973)

8 . Atotştiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie cum să dea de urma preferaţilor săi:
“Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă? Unde o mai fi acesta?” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)

9. Atemporalul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a pierdut de mult noţiunea timpului:

“ Vino la Mine! Nu se ştie cât timp are să mai fie de acum. Vino, tată, vino! Căci căminul e mititel…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 ianuarie 1977)

10. Îndelung răbdătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu se mai poate stăpâni:

“Fiilor, sunt mai rău decât lupul când îi este foame. Mi-e foame, creştine, sunt plin de foame. Dă-Mi să mănânc. Mi-e foame, poporul Meu. Creştine, dă-Mi să mănânc ce este scris în legea Mea şi nu ce ai tu în legea ta!” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 14 ianuarie 1966)
“…Vino, vino. Să nu vă duceţi la blocuri. Este piatră care se va sfărâma în curând. Nu mai poate Dumnezeu să rabde…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 ianuarie 1977)

11. Oratorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” devine uneori confuz în vorbire:

“Ce era să fie acum, măi copiii Mei, şi ce este acum! Tată, cum încetează din viaţă! Jumătate a încetat. Când pleca cineva de la lucrarea Mea, pleca încărcat şi plin de cuvinte, iar acum se mânie şi urăşte pe cei ce vin la Mine, căci nu se mai poate spune “frate” la nimeni, că are slăbiciune, şi când îl strânge chinga rea, totul spune de la Mine. Copilul Meu, nu era vremea aceasta, dar vai de cel ce a vândut cuvântul Meu! ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 26 octombrie/8 noiembrie 1967)

12. Paşnicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi îndeamnă făţiş supuşii la violenţă:

“Acest Turculeţ merită bătut, merită bătut, tată” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 26 octombrie/8 noiembrie 1967)

13. Chivernisitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a ajuns falimentar, mărturisind public că este în mare “pierdere” financiară:

“Ţineţi-vă bine, măi copiii Mei, căci ce am pierdut Eu acum, n-am pierdut un leu, ci am pierdut mii şi milioane de lei. Ce era să fie acum, măi copiii Mei, şi ce este acum! ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 26 octombrie/8 noiembrie 1967)

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (II)
 

14. Valorosul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este acum în “lipsă de mare valoare”:

“Şi Eu sunt în lipsă. Lipsa ta nu se aseamănă cu lipsa Mea. Lipsa Mea e lipsă de mare valoare, dar lipsa ta nu e chiar aşa de primejdioasă. Dacă te-ai ruga, ai îndeplini şi lipsa ta. Copilul care nu plânge, mama îl lasă mai mult timp nemâncat. Crezi?” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10/23 aprilie 1966)

15. Atptputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai este şi în lipsă de curaj, ajungând chiar la laşitate mărturisită:

“…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4 septembrie 1966)

16. Unicatul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se auto-defineşte în multe feluri:

“Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce vorbeşte astăzi pe pământ” [...]“Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Care am dat blestem smochinului, şi aşa se va întâmpla cu tot pomul care nu rodeşte” [...]“Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o viţă în trei legături” [...]“Eu sunt Alfa şi Omega, Care am venit să dau putere armatei Mele” [...]“Eu sunt Alfa şi Omega. Am colindat pământul în lung şi-n lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat” [...]“Eu sunt Domnul Iisus, în chip curat. Umblu pe pământ şi mă întâlnesc cu omul şi nu mă vede” (citate din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4 septembrie 1966)
“…Eu sunt Omul pe care-L înjură lumea. Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Nu acest trup sunt Eu, Domnul, ci glasul pe care îl auziţi voi este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 27 octombrie 1966)

17. Editorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tipăreşte cărţi peste cărţi în mai multe ediţii îmbunătăţite pentru fericirea omului:

“Veniţi-vă în fire, că nu e nimeni pe lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte şi tipăreşte o altă carte şi nu eşti lipsit de fericire.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10/23 aprilie 1966)

18. Vizionarul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dă reţete de vizionare gratuită:

“… Dacă vreţi să vedeţi pe Dumnezeu, postiţi patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi veţi vedea pe Dumnezeu” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 14 ianuarie 1973)

După vizionare mai rămâne de văzut un singur lucru: cum se explică faptul că în Noul Testament parcă se spunea altceva: cum că Dumnezeu este…
“…Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (1 Tim. 6:16)
Iar sfântul apostol Ioan confirmă:
“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată…” (I Ioan 4:12)

19. Universalul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” era cunoscut la început doar ca “Dumnezeul de la Maluri”:

“Israele, Dumnezeu îţi spune. Nu spun cum spune lumea: “E Dumnezeul de la Maluri”. Şi se va vedea că Dumnezeu îţi spune.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 2/15 aprilie 1973)

20. Atotiubitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu-şi va mai iubi poporul său:

“Crezi, Daniele? Scrie pe hârtie, dar să ştii că pentru una sau pentru alta, Dumnezeu nu-Şi va mai iubi poporul Său. Nu vrea să pună umărul la muncă, nu pământeşte, ci duhovniceşte” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 mai /2 iunie 1973)

Daniel este un nume conspirativ pentru “păstorul nea’Mişu” (Dănciucă Gheorghe). Dacă ar fi să luăm de adevărată această proorocie, ar trebui să admitem că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ranchiunos pe te miri ce, şi apare ca inexplicabilă tentativa lui de astăzi de a-şi recupera poporul cel vechi, pe care-l defineşte cu sintagma patetică “poporul Meu cel de demult al Meu”.

21. Stăpânul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” din cer renunţă cu greu la servitoarele lui de pe pământ, care vor să se transfere într-un loc mai bine plătit (la fabrica de marmeladă):

“…Daniele, fiicele de la templu, împreună cu Maria, vor să ia serviciu la fabrica de marmeladă, pentru că sunt în lipsă pământeşte. Dar în lipsurile duhovniceşti, ce să facem noi? Cine mă serveşte la templu? Dacă poate să servească şi pe Domnul şi serviciul, să meargă. Când o veni de la serviciu şi voi zice să facă ceva, nu se supără? Dacă poate să împlinească lucrul Meu, le dau voie să meargă.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 mai /2 iunie 1973)

Creştinele acestea au parte de exploatare în toată regula: dacă pot face două servicii unul după altul, atunci au voie să se angajeze şi la fabrica de marmeladă, pentru ca să-şi rezolve lipsurile materiale. Dacă nu, să stea mai departe în lipsuri şi să mai tragă şi la jug, la “templu”. “Templul” era casa cu etaj unde locuia “mama Gigi” (Virginia Tudorache). Nu lipsurile acestor creştine erau prioritare, ci chivernisirea “templului” cu mână de lucru neplătită. Obiceiul s-a păstrat şi până în ziua de astăzi, într-o formă subtil modificată, ca să pară că servitoarele sunt “închinoviate”, deci salahoria lor este, chipurile, în beneficiul “obştii”, şi nu al unor lideri parveniţi care nu fac altceva decât să dea comenzi în stânga şi-n dreapta.
Pentru a fi ceva mai odihnite pentru serviciul de la “templu”, creştinele polivalente sunt instruite să mai tragă şi chiulul la serviciul de la fabrică, care oricum “le înşeală” la leafă:
“Dacă te-ai dus la serviciu, fii atent, că serviciul te înşeală, şi să nu munceşti la serviciu mai mult decât duhovniceşte. Uite, M-am supărat pe Maria de la templu, care s-a dus la serviciu. Se supără când mai trebuie să facă ceva, că e nedormită.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 13/26 iulie 1973)

22. Liberalul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ocupat. El mai are şi alte lucrări pe pământ, acolo unde este solicitat în mod expres:

“ Eu am încheiat. Mă duc, că sunt însoţit de un ucenic care a venit în genunchi în faţa Mea, să Mă duc într-un colţ al pământului să-Mi arate unele lucruri care s-au făcut fără voia Mea. Nişte barbari strică biserica Mea, şi Mă duc să-i nimicesc, prin rugăciunile unor profeţi” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 1/14 august 1973)
Noroc cu asemenea ucenici miloşi şi responsabili, care-l trag de mânecă pe “Dumnezeul Pucioşilor ” şi-l duc şi-i arată locurile unde trebuie puse lucrurile la punct prin rugăciunile unor profeţi. Noroc şi cu profeţii, că prin ei “se rezolvă treaba”, adică nimicirea barbarilor se face “cu mâinile curate”.
De ocupat ce este, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai e în stare să le facă pe toate odată, sau “le face cu dureri”, aşa că apelează la ajutoare, care să facă treburile în locul şi în numele lui:
“ Chiar dacă Domnul e ocupat, trimite pe sfinţii Săi să-ţi împlinească cererea ta…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 8 februarie 1979)
“…Acum Dumnezeu are un pic de treabă, ca pe ai Săi să-i pregătească şi pe vrăjmaşul să-l cucerească şi aceasta se face cu dureri. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască ca să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 12 februarie 1990)

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (III)
 

23. Imparţialul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl favorizează şi îl cocoloşeşte făţiş pe Nicolae Stoica, soţul Verginicăi (Virginia Stoica, născută Tudorache):

“Dacă îl vedea pe Nicolae cu sticluţa în mână, zicea: “L-am văzut cu sticla, şi eu să muncesc la casa sa?” Dacă l-ai văzut, de ce n-ai muncit? “Am văzut pe Nicolae cu mândruţa, şi eu să fac căsuţa lui?” Ţine minte, fiule, dacă l-ai văzut, de ce n-ai pus duhul în lucru, să munciţi, să mustri mândruţa!” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 mai/2 iunie 1973)

Deci mândruţa e de vină că se ţine Nicolae după ea, şi de aceea trebuie mustrată. Iar nemulţumiţii să treacă la muncă, să facă clacă! Ce dacă Nicolae e cu sticluţa în mână şi îşi râde de ei, că “e proşti”!? Nicolae e de-al nost’!:

“Daniele, băgaţi în zidărie şi magazia, că nu e pentru Nicu, e pentru noi. Şi Nicu e al nostru. Nu ştiţi voi cum să lucraţi cu el. Eu, să fiu în trup cu voi, râzând l-aş face să nu mai aibă această patimă” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 5/18 august 1973)

Şi Nicu e cu noi! E de-al nostru, e de comitet! Dacă are patima beţiei, ceilalţi sunt de vină, că nu se pricep cum să-l facă să se lase de ea. Numai faptul că e în duh, şi nu în trup, îl împiedică pe imparţialul autor al mesajului să-l vindece pe loc pe Nicolae Stoica de patima beţiei.

24. Atotştiutorul “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai ştie ce să facă cu Nicolae Stoica pentru a-l da pe brazdă, şi de aceea tocmeşte iscoditori şi misiţi care să tocmească slujbe la popa din sat pentru vindecarea lui Nicolae. Cu alte cuvinte, pentru a-l întoarce pe Nicolae Stoica de la vasele de băutură la "vasul" ceresc (adică la soţia lui, pe nume Verginica Stoica - născută Tudorache):

“Daniele, iată ce-ţi grăieşte Domnul: cu Nicolae, tată, ţi-am spus: mai ia-l cu binele, poate cu binele se va întoarce. Nu vrea să mai primească nici unul de la vasul Meu. Crezi? Măi, tată, mai ia-l şi cu binele. Vezi ce vrea să facă. Mai du-te la preotul acela şi spune-i, tată, preotului, să se ocupe de Nicolae. Să fie slujbă întărită pentru vindecarea lui Nicolae. Spune-i că e vrăjit şi i-a dat băutură fermecată ca să tragă cum trage pasărea la apă.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 5/18 august 1973)

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este nesigur dacă Nicolae Stoica are şanse să renunţe la băutură şi la necredinţa în “lucrare”. E sigur însă că a fost “fermecat” (adică, i s-au făcut “fermece”, boscoane), şi de aceea trage Nicolae la măsea. Păstorul Daniel e însărcinat “să vadă ce vrea să facă” Nicolae, adică să-l spioneze discret pe acesta. Slujbele preotului din sat rămân ultima speranţă, dacă vor fi ascultate de cine trebuie, adică de Dumnezeul cel Atotputernic şi adevărat.
Nicolae nu s-a mai întors la Verginica nici până în ziua de azi, dar nici Verginica nu l-a mai aşteptat multă vreme, căci s-a mutat la Domnul în anul 1980.

25. Iubitorul de prunci “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e depăşit de situaţia tragică de pe pământ a copiilor, şi de aceea se tânguieşte şi plânge, dar ar trece imediat de la plânset la bucurie dacă nu s-ar mai naşte nici un prunc pe pământ:

“Măi copii, pentru păcatul care este azi la voi, Dumnezeu Se bucură dacă nu s-ar mai naşte nici un prunc, că numai iadul se bucură de aceste naşteri, şi Dumnezeu Se tânguieşte şi plânge” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 27 august/9 septembrie 1973)

26. Ziditorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu agreează câinii aşa cum i-a zidit pe ei Dumnezeu, căci îi consideră “spurcaţi”:

“Creştine, nu-ţi mai bate joc de Mine, precum nici Eu nu-mi bat joc de tine, nu-Mi bat joc de trupul tău. Că dacă Mi-aş bate joc de trupul tău, te-aş face un câine, căci numai câinele mănâncă orice fel de spurcăciune. Câinele nu are timp de curăţenie. Şi tu nu ai timp de curăţenie. Creştine, nu-ţi mai bate joc de Mine, că toate se vor judeca.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10 noiembrie 1973)
Deşi lucrurile sunt foarte clare, actualii lideri de la Pucioasa îşi bat joc de “Dumnezeul” lor, pe de o parte pentru că ei cresc o droaie de câini în ograda lor, nesocotind astfel de ani de zile mesajul acestui Cuvânt pucioşesc, iar pe de alta pentru că îşi permit chiar să falsifice Cuvântul, răstălmăcindu-i înţelesurile. Să explicăm unul câte unul aceste două delicte:
În primul rând, mesajul din Cuvânt este limpede: câinele este spurcat. În gospodăria unui om s-ar îngădui eventual un singur cîine, ţinut în lanţ şi în curte (în nici un caz în casă), ca să nu spurce toată curtea şi să nu muşte pe nimeni. La Pucioasa se întâmplă cu totul altceva. În loc să fie ocrotită de îngeri, comunitatea de la Pucioasa e “ocrotită” de cohorte de câini. Pentru că liderul absolut, Mihaela, este o mare iubitoare de câini mari şi mici, aici s-a înfiripat o întreagă menajerie de câini care s-au perindat liberi în ultimii ani prin curţile “şfinte” şi prin încăperile “şfinte”, de au spurcat temeinic toate locurile. Aici, fetele spală câinii cu şampon, îi usucă cu foenul (la Pucioasa, foenul se foloseşte numai pentru câini; fetele n-au voie să se usuce cu foenul pe păr, ca “să nu cadă în mândrie şi în viaţă uşuratică”), îi ţesală, îi caută de purici, îi plimbă, iar pe cei mici îi culcă cu ele în pat. Câinii de la Pucioasa sunt nişte mici prinţişori, mici idoli (fără să vrea, ei dau clase viţelului de aur, cel neînsufleţit, al lui Aaron). Dumnezeu tot mai împuţinează din câinii pucioşilor, căci ei mor pe capete, dar îndată cei dispăruţi sunt înlocuiţi (cu o încăpăţânare care ar fi trebuit să fie demnă de ceva mai bun) cu exemplare proaspete. Nici pisicile n-o duc mai rău la Pucioasa. Peste tot aceste animale în exces lasă numai excremente, numai păr, numai mizerie. Perele, prunele şi gutuile care cad din pomi pe jos nu se mai pot mânca, pentru că toată bătătura e spurcată, iar tufele de zmeură şi tufele de trandafiri miros toate a urină de câine. De fapt, toată bătătura miroase a urină de câine. Concluzia: deşi în Cuvânt se spune clar, în mai multe locuri, că toţi creştinii trebuie să renunţe definitiv la animale, pentru a păstra curţile curate, la Pucioasa se ignoră cu nepăsare aceste îndemnuri, iar spurcăciunile câinilor şi pisicilor au întinat toate “locurile sfinte”.
În al doilea rând: pentru că nu le convine ce le zice “Dumnezeul” lor în acest Cuvânt, pucioşii şi-au permis să-i răstălmăcească până şi îndemnurile cele mai clare, făcând din da, nu şi din nu, da ( nesocotind astfel şi Sfânta Scriptură, care zice exact invers: cuvântul creştinului să fie ce este da, da şi ce este nu, nu). Iată şi dovada, scrisă negru pe alb:

Versiunea din 1995 a Cărţii pucioşilor spune clar: “Câinele nu are timp de curăţenie. Şi tu nu ai timp de curăţenie” (mesajul din data de 10 noiembrie 1973).
Iar versiunea din 2006 a aceleiaşi Cărţi spune: “Câinele are timp de curăţenie, şi tu nu ai timp de curăţenie” (mesajul din data de 28 octombrie/10 noiembrie 1973).

Stai şi te întrebi: Oare liderii de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, care au născocit şi au pritocit aceste schimbări frauduloase din ediţia a doua a acestui “Cuvânt”, după ce i-au prostit cu insolenţă pe adepţii lor, acum chiar îi cred proşti pe toţi? Cum să aibă timp de curăţenie patrupedul despre care tocmai s-a spus că “mănâncă orice fel de spurcăciune”? Până şi schimbarea prin care se contopesc cele două fraze într-una, are tâlcul ei. În versiunea din 1995, a doua frază o întăreşte pe prima, confirmându-o ca pe un exemplu negativ: “aşa cum câinele nu are timp de curăţenie… nici tu nu ai timp de curăţenie”. În versiunea din anul 2006, relaţia dintre cele două fraze, juxtapuse cu forţa, capătă o cu totul altă semnificaţie: frazele nu se mai confirmă una pe alta (adică, a doua pe prima), ci se prezintă ca două idei care sunt alternative şi opuse ca sens: “câinele are timp de curăţenie… în timp ce tu nu ai timp de curăţenie”. Cu alte cuvinte, câinele pucios e curat din fire şi îi dă acum lecţii de igienă omului delăsător! Asistăm aici stupefiaţi la cea mai perversă inversare de sensuri, menită să scoată basma curată idolatria maniacă şi bolnăvicioasă a stăpânilor de “sclavi credincioşi” (oameni şi câini) de la Pucioasa!

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (IV)
 

Ce alte mesaje mai aducea ediţia întâi a “Cuvântului de la Pucioasa” despre câini?

- Câinii inspiră teamă:
“O, popor păcătos, lasă-ţi mânia jos, că fug oiţele de tine ca de un câine” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 14 iunie 1974)
- Câinii nu sunt agreaţi şi pentru faptul că sunt fioroşi şi creează groază în om:
“…şi vei zice: unde sunt, pe cine să strig ca să îmi arate încotro să o apuc? Şi vei auzi în toate părţile numai lătrat de câine şi urlături de lupi şi te vei îngrozi…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 martie 1974)
- Câinele rău va fi până la urmă supus şi îngenuncheat omului:
“ Şi vei sta cu picioarele pe spatele cîinelui rău” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 17 august1975)
- Câinii nici măcar nu trebuie hrăniţi (duhovniceşte, desigur!!):
“Nu mai daţi de mâncare la porci, la câini şi la străini. Duhovniceşte grăiesc…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 martie 1974)
- Dar câinii trebuie totuşi hrăniţi (tot duhovniceşte, desigur??) şi ocrotiţi, ca să nu-i muşte cineva:
“…aveţi grijă şi de câini, să nu-i muşte cineva. Să le daţi mâncare şi apă şi adăpost la câini.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 8/21 aprilie 1974)

Cu asemenea îndemnuri “duhovniceşti”, dar şi cu altele, care nu numai că se ocupă de meschinării dar se şi contrazic flagrant, nu e de mirare că mulţi creştini s-au smintit pe cale şi au părăsit scârbiţi “lucrarea” de la Pucioasa.

27. Atotţiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi este suficient sieşi şi nu are nevoie de nimic. Totuşi, cine vine la Pucioasa să facă bine şi să nu vină cu mâna goală. O corăbiuţă (citeşte automobil), sau o căsuţă, sunt oricând binevenite:

“Vai, vai, vai! Cu Elena şi Emilian nu poate Dumnezeu lucra planul Său, care trebuie lucrat degrabă. Dacă acest tânăr ar veni aici, ar lua şi corăbiuţa pe care o are în curtea sa, ca să facă cu ea slujba Mea. Aşa se va lucra lucrul meu. Rămâne lucrul de făcut; nimic stricat, ci totul reparat” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4/17 ianuarie 1974)

“Corăbiuţele” secolului al XX-lea nu erau altceva decât denumirea conspirativă a maşinilor cu ardere internă, care nu mai mergeau cu forţa vântului, ca pe vremuri, ci cu benzină aditivată cu tetraetil de plumb. Pe vremea aceea ( 17 ianuarie 1974) o “corăbiuţă” era o adevărată avere, şi nu oricine îşi permitea aşa ceva. De aceea, darurile în natură (mai ales “corăbiuţe”), aduse benevol la “templul” de la Pucioasa, erau mult dorite şi binevenite.

28. Atotştiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este în mare dilemă privind succesiunea Virginiei la “proorocie”:

“ Ce veţi face voi în vremea aceasta, că mai este un pic? Şi mai sunt fluturaşe, dar nu sunt pregătite. Prin cine să mai vorbesc? Prin cine să mai cânt? Ce veţi face voi când voi zice Eu: duceţi-vă acasă, că acest trup merge la groapă, de unde este luat şi duhul se va duce de unde este luat? Pe cine voi găsi în timpul acela lângă vasul Meu, cu acela voi fi şi aceluia îi voi da steagul de biruinţă. Fericit va fi acela care va lăsa serviciul, ori femeia, ori copilul, ori averea în clipa aceea pentru Mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11 februarie 1974)

“Fluturaşele” sunt acele adepte potenţial candidate la succesiunea Virginiei la “proorocie”. Se vede bine că succesiunea Virginiei era neclară cu 6 ani înainte de moartea sa. Această “proorocie” era cât pe-aci ca nici să nu se mai împlinească deoarece, deşi Mihaela a fost cea care s-a aflat lângă Virginia în 1980 la moartea sa, totuşi “proorocia” s-a păstrat tot în familie, dându-i-se Mariei, sora după trup a Virginiei. Aceasta a “proorocit” ani buni (între 1982 şi 1994), prin aceeaşi metodă controversată ca şi sora ei (aparent adormită, aparent în stare de catalepsie, aparent “primind” comunicări tainice din lumea nevăzută). Deşi Mihaela ştia despre sine că primise depline drepturi (stabilite prin “proorocia” din 11 februarie 1974) de “a prelua ştafeta proorociei”, totuşi nu a îndrăznit să intre în conflict cu “păstorii” (nea’Mişu şi nea’ Cristea, oameni tare încăpăţânaţi şi aprigi) până în anul 1990. Abia atunci a început şi ea să “proorocească”, la concurenţă aprigă cu Maria. E drept că Mihaelei i-a displăcut din start procedeul Mariei şi a ales o cale mai simplă: ea “auzea” pur şi simplu “glasul Domnului”, pe care îl aşternea imediat pe hârtie. Schimbarea impusă de Mihaela pentru modalitatea de a “prooroci” era radicală, dar şi îndrăzneaţă, deoarece contravenea flagrant “proorociei” din 11 februarie 1974, care anunţa o continuitate clară de procedură privind “trâmbiţarea”: “Prin cine să mai vorbesc? Prin cine să mai cânt?” Totuşi, destul de repede Mihaela s-a desprins în câştigătoare. Diferenţa de educaţie şi de şcolire a fost un atu zdrobitor în favoarea Mihaelei: Maria a trebuit să se retragă din “ringul proorocesc” în anul 1994, fiind copleşită de acurateţea, ingeniozitatea şi bogăţia de idei ale mesajelor “primite” de către Mihaela. Adevărul este că un rol decisiv în această “punere pe tuşă” a “proorociţei” Maria l-au avut şi unele “recomandări” ferme de a se retrage, primite “de la Domnul” (dar nu direct, prin mesajele ei simpluţe, ci indirect, prin mesajele stufoase şi elaborate, “primite din cer“ de către Mihaela), pentru a nu-i mai pune în încurcătură pe creştini şi să clatine “lucrarea”, căci adepţii nu mai ştiau în ce parte să mai tragă, cu două proorociţe atât de diferite, una fiind considerată de către creştinii mai vechi “prea bună, dar şi prea simpluţă”, iar alta “prea răutăcioasă, dar şi deosebit de dotată”. După punerea Mariei pe linie moartă, o parte dintre adepţi n-au mai vrut să recunoască “lucrarea cea nouă” a Mihaelei şi s-au risipit. Deşi Maria a fost şi ea o “proorociţă”, după retragerea ei forţată ea a intrat într-un consistent con de umbră, deliberat întreţinut de către noii lideri: ea n-a mai fost recunoscută nici ca “trâmbiţă”, nici ca “sfântă”, ci ca o “punte” peste care se păşea direct de la Verginica la Mihaela; dar în general despre Maria liderii pucioşi preferă să nu mai vorbească deloc, ca şi când nici n-ar fi existat.
În schimb, Mihaela a preluat “steagul de biruinţă” de la ne-recunoscuta “trâmbiţă” Maria şi-l poartă acum cu mult aplomb. După ce a zdrobit orice posibilă concurenţă în obştea pucioasă (în special pe cea feminină), ea s-a înconjurat exclusiv de elemente docile, lipsite de personalitate şi de coloană vertebrală, capabile de ascultare orbească, indiferent de gradul de inutilitate sau de stupizenie a “indicăţiilor” primite “de sus”, de la liderii pucioşi.

29. Imperturbabilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi regretă toate, toate faptele sale, până şi binele pe care l-a făcut, de ciudă că nimeni nu ascultă de el ca de un Dumnezeu adevărat:

“Ascultă bine aceste cuvinte! Îmi pare rău de lucrul Meu, Îmi pare rău! Şi de focul care l-am dat şi de potopul care l-am dat Îmi pare rău! Îmi pare rău şi de binele de acum care l-am dat, că nimeni nu ascultă de Mine!...” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 12 martie 1974)
“ O, Daniele tată, sunt foarte supărat! Îmi pare rău că am venit din cer pe pământ. Îmi pare rău de ce am făcut Eu. Sunt supărat nespus de mult, pentru că omul care e făcut de Domnul, întru toate e făcut de Domnul. Îmi pare rău că i-am dat secretul Meu. Îmi pare rău că i-am dat chipul Meu. Îmi pare rău că l-am făcut şi i-am suflat Duh din Duhul Meu…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 decembrie 1976)

30. Ireproşabilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este numit “escroc” din cauza “poporului lui”:

“…Poporul Meu, pentru tine sunt batjocorit şi sunt numit escroc. Aşa zic unii credincioşi, că voi sunteţi escroci şi lucrarea Mea. Cine zice aşa? Toţi care nu sunt în acest loc. Pentru tine poporul Meu care nu asculţi cuvântul Meu, Mi-au pus nume de escroc…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 21 aprilie 1974)

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (V)
 

31. Atotştiitorul şi Nemuritorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie cât va mai fi şi cât va mai trăi:

“ Poporul Meu şi bun şi rău, Mă uit din slăvile senine când îţi schimbi firea din creştin în păgân. Mă uit la tine, şi de aceea îţi spun popor bun şi rău. Poporul Meu, când vine timpul să-ţi zic: poporul Meu bun? Oi mai trăi să zic că sunteţi numai buni? Oi mai fi lângă voi ca să văd pe Maria şi Marta şi Lazăr, cel înviat din morţi? Oi mai trăi lângă voi? Ia spuneţi.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 29 aprilie/12 mai 1974)
Nici despre soarta lui Ceauşescu nu ştia el mare lucru, cât va mai fi şi cât va mai trăi, dar îl spiona din umbră ca pe un duşman declarat al templului “Noul Ierusalim”:
“ Ţara română şi conducătorul, e pentru dărâmarea templului lui Dumnezeu, dar voi vedea. Vom trăi şi vom vedea.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 27 iunie 1988)

32. Atotştiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e nedumerit, căci şi-a făcut iluzii deşarte cu “poporul” său, mai şi lăudându-l în mod nemeritat:

“ Israele tată, când M-ai auzit prima dată, erai mult mai credincios şi mai cuminte ca azi, şi am zis că tu de la Mine nu vei pleca, şi am zis şi ucenicilor Mei: ”Aceştia sunt mai credincioşi ca voi”, şi ei au plâns mult de acest lucru. De ce astăzi nu mai sunteţi aşa? De ce atunci eraţi mulţi, şi astăzi nu mai sunteţi decât ca iarba printre mărăcini, ici colea, câte un fir?[…]Ce de creştini erau în Turbaţi! Ce de creştini aveam în Ciofliceni sau în Micşuneşti şi am mers până la Sudiţi şi până la Fierbinţi, dar acum nu mai sunt. Crezi? Pace vouă, Vasilică şi Florica! Să nu fiţi mâhniţi.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 18/31 octombrie 1974)
Adepţii pucioşi sunt împărţiţi aici în două mari categorii, în funcţie de gradul de încredere ce li s-a acordat. Cei mai apropiaţi erau numiţi “ucenicii” iar ceilalţi alcătuiau “poporul”. Se vede treaba că “ucenicii” au plâns mult de invidie şi de necaz, deoarece creştinii din “poporul” pucios erau cotaţi la un moment dat “mai credincioşi” decât ei. Dar au plâns degeaba, îndată ce “poporul” s-a risipit tocmai din cauza “necredinţei” lui, iar “ucenicii” cei fideli au rămas pe mai departe.

33. Cuvântătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se împleticeşte în cuvinte, dând vina pe “trâmbiţă”, pe motiv că el e mare dar ea e prea mică:

“Scrieţi pe hârtie. Fiţi desăvârşiţi, că iată, Mă încurc la vorbă, că sunt mare în cuvânt şi trâmbiţa e mică” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 ianuarie 1975)

34. Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” face pe ursitoarea meseriaşilor:

“ Fiilor, copilaşii Mei, ursesc pe unul dintre voi ca să se facă croitoreasă şi croitor, ca să se facă tot lucrul la el. Un coitor şi o croitoreasă duhovnicească. Să fie între voi un cizmar, un frizer, din toate meseriile, căci avem nevoie…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11/24 mai 1974)
“ Dar să ştii că mai mult te vei îmbogăţi că te vei duce pe mare şi vei aduce Domnului Iisus Hristos ceea ce îţi urseşte…” [...] “ Nu e niciodată să fii singur pe pământ. Eu am ursit sfinţi îngeri şi Maica Mea şi chiar heruvimi şi serafimi să vă însoţească. Să ştii că dacă te vei despărţi de însoţitori, va fi greu de capul tău…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 6 februarie 1975)
“ Dumnezeu pentru aceasta v-a ursit aceste lucruri şi dacă veţi înainta mereu cu ele, veţi fi insula lui Dumnezeu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 iunie 1977)
“…Domnul Iisus a ursit să nu muriţi şi să întâmpinaţi pe Domnul când va veni cu tot cerul Său…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10 feb.1979)
Ursitoarele, în credinţele şi basmele populare, erau acele zâne care hotărau soarta, destinul, fatalitatea vieţii unui nou-născut. Ursita este asimilabilă cu predestinarea, concepţie străină creştinismului autentic. De aceea, orice concepţie bazată pe predestinare este o erezie, deoarece face ca Însuşi Dumnezeu să devină neputincios în faţa destinului implacabil, deci micşorează atotputernicia lui Dumnezeu.
Citatul din 6 februarie 1975 aduce cu sine şi o flagrantă contradicţie. Pe de o parte, se afirmă că omul nu poate fi niciodată singur pe pământ, fiind însoţit în chip tainic şi necondiţionat de fiinţe îngereşti. Pe de altă parte, se afirmă că despărţirea de însoţitorii cereşti este totuşi posibilă, fiind la îndemâna oricărui om care vrea să rămână singur, dar despărţirea voluntară de fiinţele cereşti se va lăsa cu urmări grele pe capul celui ce este tentat să facă asemenea gesturi temerare.

35. Intangibilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e vecin cu nea’Petrică Neacşu:

“Fiule Petrică, te-ai întrebat pe tine pentru ce te-am adus aici? Fiule am vorbit cu tine ca să mă serveşti pe Mine, vecine. Ce n-ar da cineva să fie vecin cu Mine! Te-am adus ca să fii servul Meu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 mai/1 iunie 1975)
“ …Am adus pe cineva lângă Mine ( Petre Neacşu, n.r.) şi l-am ajutat să-şi ridice casă. Şi acum eşti dator să împlineşti ceea ce-ţi cer. Îţi cer să primeşti oiţele Mele sub acoperământul tău, ca să împlinească Dumnezeu numărul Său. N-am adus aceşti creştini la voi ca să fie certaţi, ori să fie mustraţi, ori să fie nepreţuiţi de voi. Îi lăsam în comuna lor, dar i-am adus, creştine, la tine, că tu eşti prietenul Meu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 22 feb./6 martie 1980)

36. Dreptul Judecător “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi deleagă demnitatea sa de Judecător:

“ Şi mai scrieţi şi acest lucru: Cecilia, tu vei fi judecătoarea părinţilor tăi. Dau judecata dinaintea Mea, în dreptul acestui copil. Fiţi credincioşi şi nu fiţi îndărătnici.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4/17 august 1975)
Vorba ceea: “Vai de părinţii care nu ascultă de copii!”. De aceea sunt şi avertizaţi: să fie credincioşi acestei porunci, şi să se supună judecăţii copiilor, şi să nu fie îndărătnici. Şi cu toate acestea, Biblia îi învaţă cu totul altfel pe creştini:
“ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Mat. 7,1)
“ Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi…” ( Luca 6,37)
“ Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii…”(Rom. 14,13)
“ De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul…”( I Cor.4,5)
Dar cine mai citeşte astăzi Biblia la Noul Ierusalim de la Pucioasa, când pe primul loc la ei este o Biblie nouă, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”??

37. Consecventul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi recunoaşte eşecul: nu a rămas cu nimic de la “lucrarea” lui cea mare de altădată, cea care începuse în anul 1955. De aceea, dacă starea de lucruri nu se îndreaptă, el e gata să abandoneze, să-şi ia jucăriile şi să plece:

“…Copilaşii Mei, am lucrat o lucrare mare şi nu am rămas cu nimic. Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 25 august/7 septembrie 1975)… …
“ Dacă nu vă veţi face buni, nu voi mai apare între voi şi voi pleca” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 13 noiembrie 1975)

Secta de la Pucioasa propune aşadar o spectaculoasă răsturnare de valori, deoarece până acum se credea că Învierea Domnului a fost cea mai mare lucrare dumnezeiască de pe pământ. În locul acestei lucrări mari ni se propune o treabă mare înţesată cu proorocii mincinoase care încep cu anul 1955: un amalgam de texte agramate, inconsecvente şi inconsistente; cînd siropoase, când revoluţionare; când aberante, când patetice. Lansate sub titlul provizoriu “Cartea Vremii de azi”, căreia cică “i s-au desfăcut peceţile” în anul 1995, textele au fost apoi luate la periat şi despăducheat de-a firu-n păr, apoi au fost ambalate într-o poleială nouă cu numele subînţeles “Cuvântul lui Dumnezeu – ediţia a doua, revizuită, cosmetizată şi adăugită” şi “au fost ridicate între pământ şi cer” sub pseudonimul “cartea judecăţii făpturii”, Anno Domini 2006.

38. Incoruptibilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tânjeşte fără succes să facă dragoste în “travesti ”:

“ Dacă aş fi o domnişoară, toţi M-aţi iubi, căci îşi lasă omul o casă de copii pentru o domnişoară şi pentru o femeie naturală. Nu am venit nici domnişoară, nici femeie, ci v-am spus cine sunt, şi nimeni nu face dragoste cu Mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 octombrie/1 noiembrie 1975)

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (VI)
 

39. Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tinde să-şi piardă autoritatea în faţa îngerilor. Îngerii îl iau la întrebări despre starea supărătoare a lucrurilor din poporul pucios, iar el se conformează docil şi le dă raportul:

“…Mă întreabă îngerii: ce face poporul Tău, Doamne? – Ce să facă, unii cos, alţii cioplesc, alţii se bat, alţii se hulesc, alţii sunt certaţi, alţii curvesc, alţii fură, alţii ascultă la geamuri şi la uşă şi pândesc pe fratele lor.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 24 ianuarie 1977)
După fapte, nu s-ar părea că “poporul ales” Îi face cinste lui Dumnezeu. Oare pe ce criterii a fost el “ales”?

40. Atotştiutorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie nici cine a trimis la cer sufletele celor morţi la cutremur, şi nici cine e vinovat de atâta distrugere pe pământ:

“ Fiule, ştii ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată ( cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)? “Cine v-a trimis la Mine, mai înainte de vreme?” Şi a zis la îngeri: “Luaţi-i de aici şi duceţi-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea cine a făcut atâta distrugere pe pământ, că şi război dacă se făcea, tot nu mureau atâţia”. De frică, nu vă spune, tată, numărul morţilor.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 14/27 martie 1977)

41. Atotştiutorul “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cunoaşte o matematică foarte aproximativă:

“ Mai sunt câteva zile, căci ce e la voi zece ani, la Mine e o zi; ce e la voi o zi, la Mine e un minut.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 14/27 martie 1977)

Biblia oferă o cu totul altă echivalenţă între timpul pământesc şi cel ceresc:
“Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.” (2Petru, 3, 8.)
“Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.” (Ps. 89,4)
Aşadar, paritatea aproximativă este impresionantă: aproximativ 365000:1 ( considerând că toţi anii au 365 de zile)
Or, această “proorocie” de la Pucioasa oferă două parităţi, mult mai mici, şi pe deasupra substanţial diferite: 3650:1 în primul caz, şi 1440:1 în cel de-al doilea!
Suficient pentru a concluziona că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu numai că nu este în armonie cu Biblia în ceea ce spune, dar foloseşte în calcule o matematică inconsecventă şi cu totul aproximativă.

42. Atotştiutorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cunoaşte o istorie şi mai aproximativă:

“Mănăstirea Cernica cine a făcut-o? Sfântul Calinic. (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 3 decembrie 1978 )
Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documentar la 1608 printr-un hrisov al domnitorului Radu Vodă Şerban. În acel an Vornicul Cernica reface un vechi schit, căruia îi dă numele său, îl înzestrează cu pământuri, păduri şi sate, spre veşnica pomenire a numelui şi a neamului său. Dacă ar fi fost zidită de Calinic, mănăstirea s-ar fi numit probabil Calinica, nu Cernica. Calinic vine la mănăstire cu 200 de ani mai târziu, în anul 1807. Între timp, istoria consemnează un alt moment important de restaurare şi ctitorire a mănăstirii, în anul 1781, când stareţul (în persoana Sfântului părinte şi Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii marelui Sfânt Paisie de la Neamţ), reface obştea de monahi care se risipise datorită războaielor şi a ciumei, ridică din ruină biserica şi întreaga moştenire materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale la Mănăstirea Cernica. Pe ruinele vechii biserici el ridică la anul 1815 Biserica Sf. Nicolae din Ostrov.
Cel ce avea să fie Sfântul Calinic şi-a îndreptat paşii spre Mănăstirea Cernica în martie 1807, înainte de a fi împlinit vârsta de 20 de ani, În anul următor, duhovnicul său, Pimen, a cerut stareţului Timotei să-l îmbrace în “îngerescul chip al călugăriei”. Astfel, la 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin devine monahul Calinic. A parcurs toate treptele monahiceşti până când, la 14 decembrie 1818, obştea de la Cernica l-a ales stareţ. Doi ani mai târziu a fost hirotonit arhimandrit. Este foarte adevărat că cei 32 de ani de stăreţie la Cernica sunt o perioadă de neîncetate strădanii pentru ridicarea vieţii călugăreşti, pentru buna îndrumare a vieţuitorilor, pentru înzestrarea mănăstirii cu noi lăcaşuri de închinare, cu chilii şi cu ateliere. În 1842 s-a ridicat o nouă stăreţie, apoi clopotniţa, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniţă. Cu toate meritele sale incontestabile în misiunea de stareţ şi cu toate că a fost canonizat ca sfânt, lui Calinic de la Cernica nu i se poate atribui ceea ce stă în meritul altora: înfiinţarea mănăstirii Cernica.

43. Atotştiutorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are carenţe grave şi la geografie!:

“ Copilaşul Meu, oiţa Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în ţară străină. Au fost doi copii: Oltul şi Mureşul şi amândoi s-au despărţit unul de altul. Mureşul a apucat-o la răsărit şi Oltul la apus. Şi a zis Domnul Oltului: Oltule râu spumegat/ face-te-oi adânc şi lat/ să fii mereu tulburat/ şi cu sânge amestecat. Iar Mureşului i-a zis: Mureş, Mureş apă lină/ şi cu unda veşnic plină/ nu te du-n ţară străină/ că n-ai parte de odihnă. Oltul era păgân, iar Mureşul era creştin…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 8 februarie 1979)

Repovestind legenda celor două râuri,“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dovedeşte o necunoaştere gravă a geografiei ţării pe care pretinde că a ales-o pentru a-i fi “grădină a raiului”. Mureşul n-a apucat-o spre răsărit, ci spre miazănoapte, pentru ca după câteva zeci de kilometri să-şi întoarcă albia definitiv spre apus. Oltul n-a apucat-o spre apus, ci spre miazăzi. Cele două flagrante nepotriviri dovedesc limpede că autorul real al “Cuvântului” nu este Dumnezeu, ci Verginica, a cărei instrucţie precară (câteva clase primare) nu i-a permis să citească vreodată o hartă. De aceea ea alege la întâmplare două puncte cardinale opuse, pentru a sublinia despărţirea deplină şi făţişă a celor doi “fraţi”. De altfel, şi în alte ocazii ea dovedeşte o cunoaştere incertă a punctelor cardinale, pe care le amestecă adesea cu cea mai deplină seninătate (vezi în articolul 34. Schimbarea poruncilor, inconsecvenţe, repetiţii şi îndemnuri controversate de pe blogul http://noul-ierusalim.info, paragraful “31. Punctele cardinale sunt două-trei, şi nu întotdeauna aceleaşi” şi paragraful “32. Punctele cardinale sunt patru, şi nu întotdeauna orientate la fel”.)

În fine, nu lipsit de interes este faptul că această legendă populară despre cele două râuri este arhicunoscută, ea circulând din gură în gură, dar… surpriză! într-o manieră semnificativ diferită. Iată versiunea populară a acestor versuri:

Oltule, râu blestemat
Te-ai făcut adânc şi lat
Că vii mare, spumegat
Şi cu sânge amestecat.

Mureş, Mureş, apă lină
Trece-mă în ţară străină
Şi-mi fă parte de hodină.

Modificarea de sensuri este evidentă. Verginica exploatează sensurile originale prin simpla lor răstălmăcire, pentru a se armoniza cu interesul ei: acela de a sublinia că locul românilor nu este altul decât în România, orice ieşire în străinătate fiind un factor major de risc.

44. Imponderabilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mănâncă pe furiş pe la toate mesele care au o lingură în plus:
“… Să nu te culci niciodată şi să nu mănânci niciodată fără Dumnezeu. Stai la masă, pune şi pentru El scaun şi lingură şi crede cu adevărat că este cu tine la masă Dumnezeu.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 23 iunie 1977)

45. Îndelung iertătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa(NIP)” îi ameninţă cu moartea pe dezertorii de la NIP şi îşi oferă serviciile gratuite de cioclu:

“…Ce facem cu cei care au părăsit numărul? Ce facem cu cei care au părăsit ţara sfântă? Eu aş avea ce să fac: să le pun o cruce la cap!... ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 septembrie 1977)

Măreţia Dumnezeului Pucioasei (VII)
 

46. Infailibilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi regretă unele fapte şi îşi recunoaşte o parte din vină:

“…Că iată au venit peste voi zile grele, când duminica şi sărbătoarea mergi la servici. Şi iată Eu sunt vinovatul tău, că te-am îngăduit să-ţi iei servici… […] …V-am dat voie să vă luaţi servici şi acest lucru nu trebuia să-l fac. Dar voi ce faceţi cu banii de la servici?”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 13 decembrie 1977)

47. Ziditorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” şi-a zidit o a doua casă de închinare, tot pe temelia lui Petru, după ce prima casă de rugăciune din comuna Maluri i s-a dărâmat la o alunecare de pământ pusă la cale de duhurile cele necurate:

“…Am făcut casă, şi duhurile necurate au stricat-o, au dărâmat-o; şi să nu se întâmple şi cu aceasta ca şi cu aceea. Păstraţi-o, să nu se strice, că veţi vedea în ea ce nu a văzut ochiul omului pe pământ. Această casă tot pe temelia lui Petru e aşezată, şi nimeni să nu zică: “Aceasta e casa mea”. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu")


48. Însemnatul şi Minunatul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” le promite pucioşilor semne şi minuni:

“ Dacă Eu am pus un păstor să vă păstorească şi voi nu-l primiţi, atunci vă osândiţi. Aşa au făcut fariseii care L-au răstignit pe Domnul. Vreţi semne? Vreţi minuni? Vreţi? Dacă vreţi, să ştiţi că veţi avea şi de acestea.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 21 ianuarie/3 februarie 1978.)
Promisiunea a rămas neonorată. Unii creştini s-au resemnat, dar alţii încă mai aşteaptă în taină să vadă semnele şi minunile promise. E drept că în “Cuvânt” se mai făcuseră şi alte dezvăluiri interesante legate de minuni şi de cine le face (cine citeşte, să înţeleagă!):
“Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, şi el a pus stele pe pământ. [...] Pace vouă, copiii Mei! Amin.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 1 mai 1960)

49. Meticulosul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” face dosare de personal:

“ …Fiule Iordache, să-i spui lui Mihail, prietenul tău, că e scris în dosarul lui Dumnezeu, dar va fi şters, pentru că duşmăneşte pe cel nevinovat. Feriţi-vă de a duşmăni pe cei aleşi ai Mei. Nu duşmăniţi.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 23 februarie 1978.)

Interesant acest “glissando” de la “duşmănirea celui nevinovat” la “duşmănirea oricui”. El prinde la mijloc exact formula care constituie mesajul principal: “duşmănirea aleşilor Mei” ( liderii pucioşi, adică “proorocii”, care nu sunt neapărat nevinovaţi, dar nu sunt nici nişte oarecare). Poziţia centrală, focalizatoare, este astfel privilegiată, iar scopul urmărit este potenţat cu maximă abilitate. Între o variantă intens pedepsită (prima, cu ştergerea din “catastiful vieţii”) şi una doar moralizatoare (a treia, exclusiv pedagogică) se insinuează aceea care împrumută însuşiri mimetice de la amândouă vecinele ei. O dovedeşte introducerea ei: “Feriţi-vă!”
Păzea!

50. Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e neputincios. El n-a reuşit să facă ceea ce şi-a propus şi ce a “proorocit” că o să fie:

“… Israele, în tot felul M-am trudit cu tine , dar iată, a sosit sfârşitul şi nu am reuşit ce am scris în carte să se împlinească.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 9/22 martie 1978.)

51. Voluntarul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are pretenţia să fie remunerat pentru timpul pierdut/petrecut în mijlocul “poporului” său:

“Fiilor, acest timp pe care Eu îl petrec în mijlocul poporului Meu, se plăteşte…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11 mai 1978.)

Cu totul altfel se comportă Dumnezeul cerului şi al pământului. El este generos cu timpul, culant şi îndelung răbdător, tocmai pentru că nu este circumscris timpului, ci este exterior lui, căci El este mai presus de timp:

“Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.” (Ps., 7:11)

52. Precisul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dă explicaţii tautologice:

“…Domnul Iisus a venit de la Tatăl şi s-a dus la Tatăl. De ce am venit? Pentru că mai am de împlinit. Ce? Mai am de împlinit şi oricât de rea şi grea ar fi vremea, Domnul împlineşte ce are de împlinit…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11 mai 1978.)
Tehnica de “a vorbi vorbe” se mai numeşte în popor “a vorbi în dodii”. Pentru că ea constă în arta de a pune o întrebare la care nu se dă alt răspuns decât întrebarea însăşi:
“…mai am de împlinit. Ce? [Ceea ce]Mai am de împlinit…”
“…împlineşte…[Ce împlineşte?]… ce are de împlinit.”

53. Melomanul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cântă cântări amare, de vremuri grele:

“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: “Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 28 februarie/13 martie 1974)
“ Amintiţi-vă de această vreme, tată, că iată, vă cântă Dumnezeu vremea de azi: “Vremuri grele mai trăim, şi noi nu ne pocăim”. (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 6/19 iunie 1978.)

54. Echidistantul şi Imparţialul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi nemulţumeşte supuşii cu manevre inechitabile şi îi ameninţă pe toţi cu suferinţe:

“ Este cineva care aşteaptă să se căsătorească şi zice: “A căsătorit alţii mai mici, şi pe mine mă trimitea la mănăstire. A căsătorit, şi pe mine m-a trimis să mă pocăiesc“. Nu mă judecaţi, că vă veţi căi. Da. E numai şi numai îndoială în poporul Meu de ceea ce a făcut Dumnezeu: “ că m-a dus de la oraş, la ţară; că m-a dus la mănăstire; că la unul i-a dat să trăiască aşa, şi la altul i-a dat să trăiască aşa…”E numai îndoială în poporul Meu: “că unul suferă şi altul nu suferă”. Dar Eu zic: fiecare va avea vreme de suferit şi nimeni nu va scăpa de suferinţă, dar să asculte de aceste cuvinte, oricum ar fi ele.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 1/14 iulie 1978.)

55. Atotştiutorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e îngrijorat că nu va şti ce să răspundă:

“ Ce voi răspunde Eu, ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru neascultarea ta? Ce răspuns voi da când Tatăl Meu şi toată făptura a aşteptat venirea ta? Că vei fi chemat degrabă, fără să zăboveşti. Şi ce voi răspunde Eu, Fiul lui Dumnezeu, de păcatul tău? Că am trăit cu tine, şi tu ai trăit fără Mine; am lucrat cu tine, şi tu ai lucrat fără Mine. Ce voi răspunde Eu pentru acest lucru?”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11/ 24 septembrie 1978.)