In general, ca ne dam seama sau nu, avem cam aceleasi pacate. Cel mai pervers pacat dintre toate e mandria, pe care, includandu-ne chiar si formal in critica pe care o facem, o fentam, indiferent ca stim sau nu ca suntem mandri. Deci nu numai ca nu e vorba de o ipocrizie, ci ne fereste de alte noi pacate din cauza mandriei noastre.
Si apoi, daca stii ca smerenia nu e una dintre calitatile tale - sper insa ca nu o dispretuiesti - dar fiind o calitate a ortodoxului, ar fi bine sa te straduiesti si in acesta privinta. Tuturor ne e greu la capitolul smerenie. La inceput se face in mod constient, ca apoi sa iti intre in obicei de a fi smerita. Iti urez succes, caci prin smerenie toate celelte calitati ale tale vor fi puse si mai mult in valoare.


Stilul oriental ar trebui sa insemne un plus de smerenie, nu o lipsa de profesionalism.
Nu vorbeam de o anume agresivitate, ci de superioritatea afisata, o distanta gen "ex Cathedra". Deci tot efectul lipsei de smerenie. La urma urmei nu cred ca scrii ca sa superi pe cineva; dar din pacate acesta e uneori efectul obtinut.

Cred acum ca am spus tot in aceasta disutie amicala, ca s-a curatit aerul si vom putea comunica mai bine pe viitor.

Iarasi mandria, bat-o vina!

Citind acest articol despre hirotonia femeilor, am dat peste parerea Pr. Schmemann privitor la ecumenism si Crestinismul Apusean:

Prima dimensiune a consternarii noastre poate fi denumita una "ecumenica". Aceasta dezbatere, asupra drepturilor femeii de a primi hirotonia, ne dezvaluie un fapt pe care noi l-am suspectat de mult timp, dar care acum ne-a confirmat dincolo de orice indoiala: indiferenta totala, monolitica, a Crestinismului Apusean fata de tot ceea ce nu este situat in sfera propriilor problematici, a propriei experiente. Nu pot decat sa repet: chiar si asa-numita "miscare ecumenica" - in pofida faptului ca se sustine contrariul - a fost intotdeauna, si inca este , un fenomen pur Occidental, avand la baza premise Occidentale si determinata de o agenda specific Ocidentala.

Si aici nu este vorba de "mandrie" sau "aroganta" - dimpotriva, Crestinismul Apusean este aproape obsedat de un complex de vinovatie si isi gaseste placerea in auto-critica si auto-condamnare. Este mai degraba o incapacitate totala de a se transcende pe sine, de a accepta simpla idee ca propria experienta, propriile forme de gandire sau prioritati pot sa nu aibe valente universale, ca ar fi nevoie ca ele insele sa fie evaluate si apreciate in lumina unei experiente cu adevarat universale, genuin catolice, sobornicesti.

Crestinismul Apusean e gata sa judece si sa auto-condamne, insa in termenii proprii, avand ca unica referinta numai propriul punct de vedere. Astfel, atunci cand ei decid, in functie de "situatia culturala" specifica Occidentului - eventual limitata si conditionata, spunem noi - ca ar trebui "reparate" anumite nedreptati pe care le-au suferit femeile de-alungul istoriei, au de gand sa o faca imediat si fara macar a se intreba ce gandesc "ceilalti" despre aceasta. Iar apoi sunt uluiti si chiar intristati de lipsa de spirit ecumenic, intelegere si toleranta a acestora din urma.
http://sldsjd.wordpress.com/tag/schmemann/

Sper ca iti dai seama ca vorbesti de mandrie cu garnitura de smerenie. :) Nu cred ca scapi de mandrie, si nu o fentezi, asumand o falsa smerenie.

Nu vorbeam de profesionalism. Daca spui ca un stil alambicat, plin de adjective, figuri de stil, fara o teza principala si lipsit de directie clara e un plus de smerenie, nu stiu, asa o fi, dar in viziunea ta, nu a mea.

Ti se pare. Daca e asa, imi pare rau.

Sa stii ca si cei care se dau mai smeriti decat altii supara pe altii.

Doamne ajuta!

Miha-Anca, n-ar strica sa aplici pe propria persoana multele sfaturi date ba Sophiei, ba lui Fani, ba Noesissei, samd. Vad ca esti o buna (si ferventa) sfatuitoare insa din ceea ce postezi tu pe forum, sa-mi fie iertat, nu reiese ca ti-ai fi insusit tu insati povetele date altora. E ca-n povestea cu paiul si barna.
Haideti sa ne smerim cu totii daca tot aducem de-atatea ori in discutie smerenia!

Doamne ajuta!

se vede mai mult decat bine, ca in loc sa se ajunga la o idee clara despre acest subiect mai mult va intepati si altele;
pt mine e clar, si cred ca sutn de prisos alte comentarii si dubii: odata ce un roman ortodox traieste in strainatate e logic ca nu ar trebui sa fie nici o problema daca se duce la o alta biserica ortodoxa ce este in comuniune cu cea din romania, adica cele doua Biserici se accepta una pe alta, fiecare cu Traditia ei. astfel daca grecii, spre ex. se impartasesc mai des, cu marturisirea de rigoare, si romanul are ca si duhovnic preotul acelei biserrici grecesti, de ce sa fie condamnat romanul pt asta, cand imparasirea deassa este deci acceptata de romani!(odata ce-s in comuniune cu grecii, nu?) doar ca Traditia romaneasca presupune o impartasire mai rara!
ce-ar insemna: ca romanul din australia care nu are biserica romaneasca sa nu se mai impartaseasca toata viata lui?
fiti realisti si nu va mai invartiti in jurul cozii! cei care sustin impartasirea mai rara(doar in cele 4 posturi) afland despre faptul ca se poate impartasi mai des, nu ar trebui sa priveasca ca si un pacat aceasta, avand in vedere ca a aflat de ce unii fac asa si altii nu! n-ar trebui sa ii condamne pe ceilalti ca fiind calcatori de Tratidie sau ecumenisti sau usuratici in ale credintei, nicidecum! daca nu sunt de acord , nu sunt si asta e!!!!cu forta nu se paote sa convingi!
forumul cred ca a fost facut ca atunci cand se propune o tema sa aduca fiecare ce stie despre acea tema, si nu sa se ishte contradictii, jigniri, sa convinga unii pe altii de ceva si altele, caci atunci e mai bine sa nu se fi discutat; ci se pun pe masa informatii adevarate, ar fi bine, si sa se aleaga ce e bun pentru fiecare!
pentru ca nu se paote rezolva o asemene PROBLEMA DELICATA DE DOAR CATIVA OAMENI putin studiati! ganditiva ca la fiecare sinod ecumenic unde participau cate 200-300 de Sfinti sub povatuirea Sf. Duh, nu se ajungea decat cu multa sudoare la ADEVARUL FINAL, iar noi ce ne astepttam!!!!!!!!!!!!!!!!!
daca aveti ceva folositor i adevarat de spus , spuneti, daca nu mai bine pastrati tacerea, ca sa nu va pierdeti sufletele prin cearta si dusmanie!

Interesant!
El critica miscarea ecumenica din interior, caci participa la ea. El, si altii ca el, avand aceste critici, nu au demonizat aceasta miscare, nu au spus ca este o erezie, ci au incercat sa introduca in discutie categoriile ortodoxe, sa ii scoata pe occidentali din modul lor de gandire scolastic. Schmemann continua sa participe la intalniri ecumenice si spunea si acolo astfel de lucruri, din cate stiu eu.
Asta spuneam si eu pe alt topic: daca nu suntem multumiti cu felul in care se desfasoara intalnirile ecumenice, alternatia nu este sa ne retragem cu trambite, ci sa incercam sa schimbam ceva din interior.
Dar ar trebui mutata aceasta discutie pe alt topic.

Ai dreptate, ne pierdem in alte discutii.
Si da, ar trebui sa spunem fiecare ceea ce stim fara sa ne acuzam unii pe altii.

Nu, nu suntem usuratici si nici nu cred ca facem rau imprastiind aceste idei. Nu este vorba aici de a spune crestinilor sa 'isi ceara drepturile', este vorba de a trezi in ei o dorinta de a se impartasi des, de a nu lasa liturghia sa devina un spectacol, ci de a raspunde cat mai des la chemarea preotului la impartasanie. De a simti ca atunci cand nu se impartasesc este anormal, nu invers.

Da, hai sa ne smerim cu totii!

Da, cred ca asa e. Mandria nu suporta smerenia.