1 Referinte gasesti destule pe acest topic de la mine si de la alti ortodocsi.
2Inseamna cumva ca dumneata faci parte din cei care n-o sustin pe E. White , ba chiar o critica. Cat sunteti de multi si de ce nu s-a auzit de voi? Totusi ea a fondat adventismul pe baza ,,viziunilor,, ei vadit mincinoase care inteleg ca nu mai sunt credibile cel putin pentru fractiunea voastra. Daca in Ortodoxie ne bazam pe Sf Scriptura si Sf Traditie, in adventism acesta din urma e inlocuita de ,,viziunile,, si cartile scrise pe baza acestora sau ,,duhul profetiei,, ale unei singure persoane care iata nu mai e credibila. Inseamna ca nici adventismul nu mai poate fi credibil.
3 Iar noi, ortodocsii afirmam ca invatatura noastra e adevarata. Care e problema dumitale?
A venit la dumneata la usa vreun ortodox sa te bata la cap ca invatatura voastra e gresita? Nu cred. In schimb nu inteleg de ce voi vreti sa ne convingeti aproape fortat ca la voi e adevarul? De cand ati inceput sa va dati seama de aberatiile ,,profetesei,,?

Nicăieri nu am afirmat eu aşa ceva. La baptişti de exemplu şi la o bună parte a sectelor penticostale (există diferenţe doctrinare mari de la o denominaţiune la alta, chiar de la o Adunare la alta, după interpretările pe care liderii le aplică anumitor versete după mintea lor), botezul este o încununare a "experienţei mântuirii personale". adică la baptişti etapele merg aşa:
1.CREDINŢĂ- 2.MÂNTUIRE- 3.BOTEZ

Asa cum stii si tu, exista diferenţe mari intre sectele harismatice, baptiste şi "penti" în ceea ce priveste conceptul de "mântuire" (salvation- americanism pe care fiecare îl interpretează cum vrea). Unii sectantii spun ca mântuirea odată oferită credinciosului NU mai poate fi pierdută, alţii că pot să o piardă oricând, alţii că pot să o piardă doar pentru păcate "grave" (si fiecare intelege aici ce vrea).

PS. Iar la 2 Tim 1.16-18, sf Pavel se ruga pentru mântuirea unei persoane decedate. asta o arată clar Biblia.

Ovidiu-s imi poti arata si mie unde scrie in 2 Tim.1 16 -18 ca Onisifor era mort cand apostolul Pavel vorbea aceste lucruri?

cullman
 

v-as supune atentiei o lucrare foarte interesanta facuta de un renumit teolog lutheran care s-a format intr-o teologie care sustine nemurirea sufletului.
Gasiti aici intrebari foarte pertinente legate de scriptura si cautarea unor raspunsuri obiective .
Personal nu cred in nemurirea sufletului dupa moarte ,sentiment format si intarit inca din copilarie. O buna parte din viata fiind ateu convins ,aceasta incredintare s-a intarit si mai mult. Este normal sa ne intrebam daca totul se sfirseste cu aceasta viata .
Prefer modelul holistic in care sufletul este o unitate intre materie si energie de viata .
Sufletul este parte integranta din fiinta si mi se pare ilogic sa simta fara trup.
Versetele folosite din scriptura sint neconcludente pt mine ,ba chiar fortate in sensul ca sufeltul ar exista separat de trup inainte sau dupa o presupuna unire cu trupul.
Asa se ajunge la credinta reincarnarii sau la teroarea trairii in iad.
Chiar asa de rau il vedeti pe Dumnezeu ? sa doreasca sa ne arda o vesnicie?
Sa nu confundam dreptatea Lui cu intelegera noastra limitata si subiectiva

cartea o gasiti aici
http://www.scribd.com/doc/2033324/Os...ierea-mortilor

Nu scrie nicaieri. Intraga traditie a secolului I atestă acest lucru. La sfârşitul epistolei, la 2 Timotei 4.19 sf. Pavel spune:

"19.Îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor. "

Onisifor nu mai apare ca o persoană. Este amintită doar familia lui.

Nu cred ca are importanta asta . Nu vad ce te opreste sa rogi pe Dumnezeu sa ierte pe cineva care a murit. E o relatie de comunicare intre 2 persoane vii. Un om viu si Dumnezeu vesnic viu.
Apoi ati aduce aminte de cineva care a murit sau a comemora amintrirea lui , n-o vad ca un lucru anormal. A face insa pomenire pentru sufletul mortului spre a-l scoate din iad ,nu face sens pentru mine. Judecata are loc dupa faptele din viata.Cel putin asa sustine Scriptura.

Alt/altă iehovist sau adventist.
dacă sunt "neconcludente" de ce nu le explici. Succes!!

1. Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOAREcare fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.
4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.
2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul? Nu era mai simplu sa le spuna D-zeu ca sufletul nu mai exista pur si simplu?
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”

Casa lui Onisifor il poate cuprinde inclusiv pe Onisifir.Recunosc ca si varianta ta poate fi adevarata dar asta nu inseamna ca Pavel se ruga pentru mantuirea unei persoane decedate.El vorbea despre faptele bune pe care le-a facut acesta,de care Dumnezeu va tine cont cu siguranta si chiar daca Pavel nu "se ruga" pentru asta.Din aceste versete pe care mi le-ai adus eu pot concluziona ca Onisifor ar fi mantuit inca de cand era in viata:l-a mangaiat pe Pavel,nu i-a fost "rusine de lantul " cu care era legat Pavel,a fost pana in Roma la Pavel.Pai pot concluziona ca Onisifor era un bun crestin,a facut multe lucruri despre care vorbea Isus in Matei 25.Spre exemplu Pavel a fost in temnita si Onisifor a venit pe la el.
Eu nu cred ca Pavel s-a rugat pentru mantuirea lui Onisifor si nu cred ca ai dreptate.Asta inseamna ca mantuirea s-ar capata si prin alte moduri nu numai prin credinta.Unii vazand ce sustii tu ar putea spune ca se poate trai oricum atata vreme cat vor avea un preot sau un om al Lui Dumnezeu,fie si o cunostinta care se va ruga pentru el dupa,"ca sa capete Mantuirea".Mantuirea insa este o chestiune personala.Dumnezeu nu este partinitor,Dumnezeu este drept.Daca ar face cum spui tu,i-ar nedreptati pe ceilalti care nu mai au pe nimeni care sa se roage pentru ei.Insa,repet Dumnezeu este drept.
Dar ce spun eu nu inseamna ca nu trebuie sa ne aducem aminte de cei care au murit.Ne-au fost dragi,chiar daca ne punem in minte sa nu ne mai aducem aminte de ei(nu stiu cine si-ar pune asta in minte,dar prin absurd sa zicem),amintirea lor ne va ramane mereu.Dar rugaciunile noastre nu mai ajuta,ne pot ajuta pe noi poate ca sa ne simtim mai bine ca ii ajutam(desi acest acest ajutor ar fi avut cu adevarat valoare cat timp cei morti ar fi fost in viata),dar lor nu.Insa sa revenim la topic.

Iar invatatura existentei sufletului după moartea trupului la creştini, nu are nici o legătură cu credinţa în reîncarnare sau cu spiritismul aşa cum incearcă să susţină sectele adventiste.

:24: Domnule Totpeetor ai scos niste perle care mă uimesc. Cum adică "nu cred ca Pavel s-a rugat pentru mantuirea lui Onisifor" ?
Dar pentru ce altceva se putea ruga, dacă nu pentru mântuirea lui?
Ca să îi dea Dumnezeu, case, vite, maşini, vile sau femei frumoase?
În toată învăţătura creştină singurul scop al vieţii este mântuirea, adică viaţa de după moarte. Nu spune Hristos:
Ioan 12.25 "Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. "
Si sfantul Pavel:
Filipeni 1.21 "Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. "

Ovidiu -s eu iti spun ca nu cred ca Pavel se ruga pentru Onisifor.Ceea ce a spus el a fost un gest de recunostinta la adresa a ceea ce a fost Onisifor daca admitem ca a murit.Si noi obisnuim sa facem astfel la adresa celor care ne parasesc,mai ales sa mangaiem in acest mod familiie ramase,dar asta nu inseamna ca ne rugam pentru cei decedati.E un lucru firesc.Dar iti mai spun o data,mantuirea se capata doar prin credinta si este o chestiune personala.Daca vrei sa ma contrazici astept sa o faci cu biblia.Cu versetele pe care mi le-ai adus sunt intrutotul de acord,dar ele sunt irelevante pentru discutia noastre,nu iti sustin teza.Dar suntem oricum off topic.Eu am spus ce am avut de spus.

Maranatha ai intrebat:
"credinta reincarnarii sau la teroarea trairii in iad.
Chiar asa de rau il vedeti pe Dumnezeu ? sa doreasca sa ne arda o vesnicie?"
In primul rand existenta sufletului dupa moartea trupului nu are nici o legatura cu reincarnarea.Noi aici nu am sustinut asa ceva.Citeste Scriptura in ea vei gasi adevarul.
Dumnezeu nu vrea raul pacatosului,ci ca toti oamenii sa vina la mantuire.Dar Dumnezeu este drept.Va judeca drept.El nu doreste ca omul :"sa arda o vesnicie",dar daca omul nu ii da de ales atunci asa se va intampla(oricum tu ai pus aici problema cam subiectiv,am mai discutat despre asta,nu e rau sa arunci o privire in postarile anterioare pentru ca nu vreau sa ma repet).Sa privim o situatie din viata noastra.Cineva comite o crima,dar nu va fi condamnat pentru ea.E corect asa?Tocmai fiindca este pedepsit se face bine,pentru ca daca nu este tras la raspundere pentru faptele sale s-ar institui haosul.Asa si in cazul nostru.Nici lui Dumnezeu nu ii place haosul.

Uita-te pe topicul asta , rasfoieste niste pagini si ai sa vezi ca de nenumarate ori a fost dovedita viata sufletului dupa moarte, si ca prietenii tai adventisti in mai multe randuri au ramas fara replica, sau au venit cu niste raspunsuri total absurde, doar ca sa "nu taca".Nu trebuie sa dai prea mult in spate.Dar cand esti pe un topic uita-te si vezi si dumneata ce a fost scris pana acum.Iar subiectul topicului se refera la Adventisti, nu la noi la ortodocsi.Noi am dovedit cu argumente foarte solide viata sufletului dupa moarte , iar ei nu au reusit sa le combata, la fel ca pe topicul cu Sabat, unde a fost dovedita tinerea duminicii din mai multe puncte de vedere si referinte, dar cum insusi dumneata ai zis : "il iau pe NU in brate".

Cullmann
 

Contrastul pe care, din respect fată de adevăr, am considerat necesar să-1 evidentiez - între curajoasa si voioasa nădejde crestină primară în învierea mortilor si senina asteptare filosofică a supravietuirii sufletului nemuritor -, a displăcut nu numai multor crestini sinceri din toate congregatiile si din toate conceptiile
teologice, dar si acelora ale căror convingeri, nefiind aparent îndepărtate de crestinism, sunt
mult mai puternic impregnate de consideratii filosofice. Până acum, nici un critic din nici o
tabără nu a încercat să mă respingă prin exegeză, care este fundamentul studiului.
Acest remarcabil acord pare să arate cât de răspândită este greseala de a atribui crestinismului primar credinta greacă în nemurirea sufletului. Mai mult, oamenii cu atitudini ca cele pe care le-am amintit sunt uniti printr-o incapacitate comună de a asculta cu obiectivitate totală ceea ce ne învată textele despre credinta si nădejdea crestinismului primar, fără a amesteca cu interpretarea textelor propriile lor opinii si conceptiile care le sunt atât de dragi.
Această incapacitate de a asculta este surprinzătoare în ceea ce îi priveste atât pe oamenii inteligenti, dedicaŃi principiilor exegezei sănătoase si stiinŃifice, cât si pe credinciosii care declară că se bazează pe revelatia Sfintei Scripturi.
Reactiile de împotrivire provocate de lucrarea mea m-ar fi impresionat mai mult dacă ar fi fost întemeiate pe argumente de ordin exegetic, în schimb, sunt atacat cu consideraŃii foarte generale de tip filosofic, psihologic si, mai presus de toate, sentimental. S-a spus împotriva mea că „pot accepta nemurirea sufletului, dar nu si învierea trupului" sau că „nu pot crede că cei dragi dorm doar pentru o perioadă nedeterminată si că eu însumi, când voi muri, nu voi dormi decât în asteptarea învierii".
Este într-adevăr necesar astăzi să amintim oamenilor inteligenŃi, fie ei crestini sau nu, că există o diferenŃă între a observa că o astfel de concepŃie a fost susŃinută de Socrate si a o accepta, între a vedea că o speranŃă Ńine de crestinismul primar si a o împărtăsi tu însuŃi?
Trebuie să ascultăm mai întâi ceea ce au spus Platon si Sfântul Pavel. Apoi, putem merge mai departe. Putem respecta si într-adevăr admira ambele concepŃii. Cum am putea să nu facem astfel, când le vedem în relaŃie cu viaŃa si moartea autorilor lor? Dar nu există nici un motiv pentru a nega o diferenŃă radicală între asteptarea crestină a învierii morŃilor si credinŃa greacă în nemurirea sufletului. Oricât ar fi de sinceră admiraŃia noastră pentru ambele concepŃii, aceasta nu ne permite să pretindem, împotriva convingerii noastre profunde si a evidenŃei exegetice, că sunt compatibile.
Am arătat în studiul meu că este posibil să găsim în ele unele locuri comune; însă acest lucru nu înseamnă că inspiraŃia lor fundamentală nu este total diferită.

:36::24:

Mă faci să râd copios. Cică:"oamenii cu atitudini ca cele pe care le-am amintit sunt uniti printr-o incapacitate comună de a asculta cu obiectivitate totală ceea ce ne învată textele despre credinta si nădejdea crestinismului primar"

Bine că sectanţii adventişti au o capacitate comună de "a asculta cu obiectivitate totală ceea ce învaţă textele despre credinţa şi nădejdea creştinismului primar" şi asta derivă din "obiectivitatea" fondatoarei sectei, Ellen White care la îndemnurile celor apropiaţi a început să predice moartea sufletului după moartea trupului, schimbându-şi total opiniile pe care le-a avut până atunci.

Maranatha vad ca si tu te legi de filosofia greaca.Am mai discutat despre asa-numitele "idei filosofice grecesti",dar nu pot sa inteleg de ce spuneti ca nemurirea sufletului este o idee,o inventie greceasca.Ideea nemurii sufletului este o realitate universala,a existat la toate popoarele indiferent de perioade istorice si ce-i drept a existat si inainte de afirmarea lui Platon.Ca sa iti dau un singur exemplu o sa iti aduc in vedere civilizatia egipteana mai veche decat cea greceasca care curios lucru,credea in nemurirea sufletului.
Acum tu vii si "dai vina" pe Platon.Sa zicem ca ai dreptate,dar ma intreb de ce pe paginile sfintelor scripturi nu le-a negat nimeni,de ce nu le-a combatut nimeni?Apostolul Pavel avea printre altele si cetatenie greceasca,sigur ca a intrat in contact cu aceste idei.Daca sunt false ma intreb de ce nu le-a combatut si de ce nu a scris in epistolele sale ca "sa ne ferim de aceste idei grecesti"?De ce ?In schimb el spune ca "a trai este un castig" si ca "ne place mult mai mult SA PARASIM trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul."(2 Corinteni 5:8).Oare de ce apostolul Pavel nu a combatut "aceste idei grecesti"?Stii de ce?Pentru ca nu sunt o inventie greceasca ci o realitate.

Si, cand vom fi cu Domnul? Imediat dupa ce vom muri, sau cand se va intoarce El sa ne ia? Tot Apostolul Pavel ne descrie momentul revenirii Domnului Iisus Hristos si a invierii celor care au murit in credinta (1 Tesaloniceni 4:15-18). Iar la finalul acestei descrieri ne spune: "si astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (vers.17).

Faptul ca noi trebuie sa asteptam revenirea Domnului o spune Insusi Domul Iisus Hristos: "Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi" (Ioan 14:3).

Eu zic sa-L asteptam veghind, daca suntem vii, sau odihnindu-ne (daca vom fi murit). Sper ca nu vrei sa spui ca o putem lua noi inainte, fara sa-L mai asteptam.

Sufletul este muritor
 

Concepţia grecilor antici (asemănătoare concepţiei ortodoxe) spunea că sufletul este indestructibil şi nemuritor. Acest fapt este posibil, conform filosofiei greceşti, deoarece sufletul este de natură divină. În ceea ce-i priveşte pe evrei, însă, percepţia lor asupra morţii sufletului este alta. Sufletul moare. Desigur, pentru evrei sufletul nu este altceva decât însăşi persoana şi o astfel de afirmaţie nu este neobişnuită. Neînţelegerea apare când dorim să aşezăm în gândirea evreiască modele şi tipare care nu au existat. Dar, chiar şi aşa, textele următoare sunt mai mult decât evidente:

„Că iată, toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri.” (Iezechiel 18,4 - versiunea ortodoxă)

„Sufletul care păcătuieşte va muri...” (Iezechiel 18,20 - versiunea ortodoxă)

şi

„Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat....” (Psalm 77,55 - versiunea ortodoxă)

aberatii pur adventiste

Vasalie eu nu am spus ca sufletul dupa moarte pleaca direct in rai sau in iad,ci doar in niste locuri de asteptare(cum sunt cele din pilda bogatului nemilostiv).Prin asta sa nu intelegi ca sustin purgatoriul.Nu are a face aceasta idee cu ce vreau eu sa spun.De aceea cu totii asteptam revenirea Mantuitorului,pentru ca sa fim cu el totdeauna cum spune si apostolul Pavel.Eu asta nu inteleg,ca daca dupa moarte nu mai exista nimic asa cum voi sustineti,de ce afirma Pavel acele lucruri despre care am vorbit?Nu are logica daca privesc din aceasta perspectiva.Si ca dinclolo de moarte exista totusi ceva nu o spune doar biblia ci si stiinta in privinta "mortii clinice".Vad ca voi evitati acest subiect dar el este unul edificator in privinta faptului ca intre moartea trupeasca si inviere exista totusi ceva.

tricesimusseptimus ai dreptate ca uneori in biblie cuvantul "suflet" se refera la persoane(inclusiv la acel verset adus de tine din Ezechiel),dar in unele cazuri se refera la o componenta distincta a omului alatur de duh si trup asa cum vedem in Apocalipsa 6:9-11.Acolo nu mai merge nici o interpretare adusa de tine.Trebuie sa fim atenti la ce se spune in Scripturi si trebuie sa admitem ca de multe ori in biblie sensul de suflet apare asa cum il intelegem noi cand spunem ca nu moare.

Aceste "aberaţii pur adventiste" le găseşti în Biblia ta ortodoxă, de unde am citat versetele.

Sunt de acord cu tine ca termenul "suflet", în special în NT [psyche] are şi alte conotaţii ce se pot referi la inteligenţă, spiritualitate, etc. Însă niciodată termenul nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului.

:21::21::21:
Tu chiar crezi ce spui sâmătaş spălat pe creier??

E, uite că întâlneşti in biblie şi termenul de suflet (psyche), după moartea trupului:

(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”
Apoc 6.9 "και οτε ηνοιξεν την πεμπτην σφραγιδα ειδον υποκατω του θυσιαστηριου τας ψυχας (psichas) των εσφαγμενων δια τον λογον του θεου και δια την μαρτυριαν ην ειχον"


Apoc 6.9 "και οτε ηνοιξεν την πεμπτην σφραγιδα ειδον υποκατω του θυσιαστηριου τας ψυχας (psichas) των εσφαγμενων δια τον λογον του θεου και δια την μαρτυριαν ην ειχον"
in litere latine acelasi verset:
kai ote ênoixe tên pemptên sphragida eidon upokatô tou thusiastêriou tas psuchas tôn esphagmenôn dia ton logon tou theou kai dia tên marturian tou arniou ên eichon

Teoria scoasa de tine si interpretarea bibliei e aberanta,fortata si gresita.Nu da vina pe biblie pentru prostiile pe care tu ti le imaginezi si le debitezi.

eu te sfatuiesc sa nu fii ignorant
tocmai ca pe paginile acestui forum nu s-a dovedit decit fortarea acestui sens .
Influienta modelului de gindire grec a adus in crestinism aceasta notiune .
Mai inainte iudeii s-au lovit de egipteni care aveau aceasta credinta.
Se folosesc ca argumente o gramada de versete care sint exprimate prin metafore si figuri de stil , fortind ceva logic.
Tu de fapt imbratisezi o invatatura pe care nu cred ca o intelegi ,numai pt ca asa te invata la biserica ta.
Explica-mi si mie ,daca doar Dumnezeu e stapin peste moarte si viata ,cum e posibil ca sufletul sa ramina nemuritor?
Aduti aminte de scopul lui Satan - sa fie asemenea lui Dumnezeu(puterea peste viata si moarte) si sa arate ca Legea lui Dumnezeu este nedreapta si nu trebuie tinuta.
Mai lasa-i pe adventisti. Spune-mi cum explici unui ateu asta?

tricesimusseptimus daca termenul suflet niciodata nu desemneaza o "entitate de sine statatoare si constienta dupa moartea omului",acum te mai intreb a nu stiu cata oara(ca sa nu mai pun in calcul interventiile dl Ovidiu :),ce desemneaza atunci in Apocalipsa 6:9-11?
Apocalipsa 6:9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.
Apocalipsa 6:10 Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?"
Apocalipsa 6:11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Acest pasaj, împreună cu Facerea 4,10 se referă la acelaşi lucru: cererea de răzbunare pentru martiri. Ambele sunt simbolice. Apocalipsa prin excelenţă abundă în simboluri, sper că nu iei totul în mod literalist pentru a fi considerat duminicaş spălat pe creier. Nu de alta, dar eu mă feresc a folosi asemenea epitete ;)

...
 

"Cu dracul nu se sta de vorba". Parintele Arsenie Papacioc.

Părintele Papacioc are un sfat bun, ar fi bine să-l urmăm: rugăciunea care-l îndepărtează pe diavol. Deci să lăsăm invectivele şi aluziile răutăcioase la adresa fraţilor; acestea se încadrează perfect în dialogul cu dracul.

Replică:
Răspuns:
:65:
EEee, nu am văzut să îţi fi cerut scuze pentru minciunica deliberată pe care ai lansat-o in primul text, ci doar spui ceea ce te invaţă la secta ta că se interpretează literar şi ce nu se interpretează literar. :76: Asta nu mă interesează.
Ei bine, ca o concluzie, acum ai ocazia să arăţi tuturor cât sunteţi de smeriţi voi adventişti şi să spui că te-ai înşelat şi că îţi pare rău, atunci când ai scris: "niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului"
Iacov 4.10 "Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa"
Aşteptăm să vedem cum te smereşti!! :106:

Adică în genunchi cârpaciule!

În primul rând: smerenia e o virtute creştină ce se manifestă în viaţa ta, nu se pretinde de la alţii.

În al doilea rând: "sufletele de sub altar", deşi fac parte dintr-un limbaj figurat, tot nu se referă la nişte entităţi de sine stătătoare trăind şi după moarte (cum ar fi aşa-zisele fantome, strigoi, etc.). Suflete, adică persoane. Acesta era înţelesul termenului pentru apostolul Ioan.

Sancta simplicitas!

Intelesul sufletului din acel verset din Apocalipsa nici pe departe nu este acela de persoana.Aici se spune clar "sufletele celor ce fuseseră junghiaţi",deci nu e vorba de persoana in sine,ci de o entitate a omului care continua sa existe si dupa moarte(aici prin injunghiere).Uite ca apare in biblie si cu sensul la care ne referim noi,ca tu ai negat si vad ca negi si acum.Ele nu au a face cu "fantome sau strigoi",nu stiu ce tot le aduceti in discutie.
Daca esti rational trebuie sa admiti ca nu se refera la persoane.

Înţelesul sufletelor din Apoc.6,9 trebuie luat în contextul Apocalipsei şi nu în contextul concepţiei nemuririi sufletului. Reamintesc faptul că Ioan vedea reprezentări în imagini, iar atunci când este cercetată semnificaţia diferitelor simboluri, trebuie luate în considerare regulile de interpretare a unor astfel de profeţii. Ioan a văzut un altar la temelia căruia se aflau „sufletele” martirilor. Regulile de interpretare nu ne cer să localizăm un altar anume într-o anumită zonă şi într-un moment dat al istoriei. Asemeni detaliilor unei parabole, nu este obligatoriu ca toate elementele unei profeţii simbolice să fie interpretate. Se pare că simbolul celei de-a cincea peceţi a fost prezentat pentru a-i încuraja pe martiri, asigurându-i că în ciuda aparentei biruinţe a duşmanului, în cele din urmă răzbunarea va veni. O astfel de încurajare îi întăreşte în special pe cei care au trecut prin teribilele persecuţii din Evul Mediu şi mai ales prin cele din timpul Reformei şi de mai târziu. Pentru ei această lungă perioadă de opresiune părea că nu se mai termină. Solia celei de-a cincea peceţi era o reasigurare a faptului că în final va triumfa cauza lui Dumnezeu. O încurajare asemănătoare va veni pentru cei ce vor străbate ultimul mare conflict. Vezi şi Apoc.20,4. În ambele pasaje apocaliptice sunt doar nişte reprezentări simbolice şi profetice. Ar fi absurd să crezi că sub altar se află sufletele [descătuşate de trup ale] celor ce nu s-au închinat icoanei fiarei. Aceşti biruitori ai semnului fiarei încă nici n-au murit!

Orice încercare de a interpreta aceste „suflete” ca fiind duhurile fără trup ale martirilor dispăruţi ar fi în contradicţie cu regulile de interpretare ale profeţiilor simbolice. Lui Ioan nu i s-a dat o viziune a cerului aşa cum este el în realitate. Acolo nu sunt cai albi, roşi, negri şi gălbui, cu călăreţi de război. Iisus nu apare acolo în forma unui miel cu o rană sângerândă. Cele patru făpturi nu reprezintă fiinţe înaripate cu caracteristici de animal, aşa cum sunt descrise aici. Tot aşa, nu există „suflete” aşezate la temelia unui altar din ceruri. Întreaga scenă a fost o reprezentare în imagini şi simboluri, menită să dea lecţia spirituală despre spuneam.

Citat:

În prealabil postat de tricesimusseptimus Sunt de acord cu tine ca termenul "suflet", în special în NT [psyche] are şi alte conotaţii ce se pot referi la inteligenţă, spiritualitate, etc. Însă niciodată termenul nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului.

Întâlneşti in biblie şi termenul (psyche), după moartea trupului:
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”
Apoc 6.9 "και οτε ηνοιξεν την πεμπτην σφραγιδα ειδον υποκατω του θυσιαστηριου τας ψυχας (psychas) των εσφαγμενων δια τον λογον του θεου και δια την μαρτυριαν ην ειχον"
in litere latine acelasi verset:
kai ote enoixen ten pempten sphragida eidon upokatô tou thusiasteriou tas psuchas tôn esphagmenôn dia ton logon tou theou kai dia en marturian tou arniou en eichon
Replici:

:68: DOMNULE TRICESIMUSSEPTIMUS, NOI NU TE-AM ÎNTREBAT NICIUNUL CE ÎNŢELES ARE VERSETUL RESPECTIV ÎN DOCTRINA ADVENTISTĂ. DUMNEATA AI AFIRMAT SUS ŞI TARE, NEGRU PE ALB CITEZ:"niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului".
NOI ŢI-AM ARĂTAT NEGRU PE ALB CĂ APARE ÎN BIBLIE ŞI TERMENUL PSYCHE (SUFLET) ŞI ACELA DE PNEUMA (DUH),DINCOLO DE MOARTEA TRUPULUI.
ÎN CONSECINŢĂ, NU TE-AM ÎNDEMNAT SĂ TE LEPEZI DE RELIGIA ADVENTISTĂ, NICI SĂ RENUNŢI LA DOGMA EI ATÂT DE PREŢIOASĂ A INEXISTENŢEI SUFLETULUI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI, TE-AM ÎNDEMNAT PUR ŞI SIMPLU SĂ ÎŢI CERI SCUZE PENTRU INFORMAŢIA FALSĂ PE CARE AI FURNIZAT-O: "niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului".
FIE CĂ AŢI FĂCUT-O DIN NECUNOAŞTERE, FIE CĂ AŢI FĂCUT-O INTENŢIONAT, CREŞTINESC ŞI ETIC ESTE SĂ VĂ CEREŢI SCUZE ÎN FAŢA FORUMIŞTILOR (PE CARE AR FI PUTUT SĂ ÎI INDUCEŢI ÎN EROARE FĂCÂNDU-VĂ VINOVAT DE PĂCĂLIREA LOR SPIRITUALĂ) PENTRU O ASTFEL DE INFORMAŢIE CARE S-A DOVEDIT A FI FALSĂ, CĂCI TERMENUL RESPECTIV APARE ÎN BIBLIE.
AŞADAR DOMNULE TRICESIMUSSEPTIMUS, BIBLIA NE ÎNVAŢĂ:

Filipeni 2.3 "cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. "
Psalmi 50.18 "duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. "
AŞADAR D-LE TRICESIMUSSEPTIMUS, SE ŞTIE CĂ VOI ADVENTIŞTII DIN DORINŢA DE A VĂ AFIŞA SMERENIA ŞI DE A-L IMITA PE HRISTOS MERGEŢI CU LIGHEANE ŞI APĂ LA ADUNĂRILE VOASTRE CA SĂ VĂ SMERIŢI SPĂLÂNDU-VĂ PICIOARELE UNII ALTORA.
ACUM AVEŢI ÎNTR-ADEVĂR OCAZIA SĂ ARĂTAŢI CÂTĂ SMERENIE ZACE ÎN SPATELE ACESTUI GEST ŞI SĂ VĂ CĂIŢI PENTRU DEZINFORMAREA GRAVĂ A SEMENILOR IN CEEA CE PRIVEŞTE TEXTUL SACRU.
:33:
AŞTEPTĂM!

Ştiind că "sufletele de sub altar" se referă şi la martirii din timpul prigoanei Fiarei (cu referire directă la semnul fiarei Apoc.20,4), te întreb:
Cum puteau aceste "suflete descărnate" să fie realmente sub altar, din moment ce aceştia nu au murit (unii probabil nici măcar nu s-au născut încă)? Încă o dovadă că e vorba doar despre o imagine-simbol ce desemnează suflete în sensul de fiinţe umane, în nici un caz entităţi conştiente după moarte.

O exprimare greoaie şi inadecvată din partea mea, nu cred că constituie "o gravă dezinformare" cum strigaţi dvs. majuscular. Mai degrabă linkul din semnătura dvs. poartă o asemenea caracteristică...

Saul şi femeia din Endor
 

Când a fost împărat peste poporul Israel, Saul a îndepărtat din ţară pe cei care nu erau în conformitate cu criteriile prezentate de Yahve în textele ce le-am mai amintit (Leviticul 19: 31 şi Deuteronom 18: 10-12). Astfel, ne spune 1 Regi 28,3 (1 Samuel 28,3 în Biblia "sectanţilor"). Saul îndepărtase pe cei care chemau morţii şi pe cei care ghiceau:

"Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morţii şi pe ghicitori din ţară."

Temându-se de David, Saul avea acum de înfruntat o nouă problemă. Filistenii s-au strâns pentru o nouă luptă cu Israel. Văzând tabăra filistenilor Saul s-a îngrozit şi a întrebat pe Yahve care va fi soarta luptei. Scriptura ne spune, că Dumnezeu nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim şi nici prin prooroci. Cerul încetase să mai vorbească cu Saul. Văzând lucrul acesta, într-o atitudine totală de sfidare la adresa lui Dumnezeu, Saul se întoarce spre cei pe care îi alungase şi cere slujitorilor săi să caute o femeie care cheamă morţii. Am văzut până acum că morţii, fie buni, fie răi se găsesc în locuinţa morţilor (şeol) fără nici o cunoştinţă faţă de ce se petrece sub soare. Saul merge astfel într-o noapte la o femeie care chema morţii şi-i cere acesteia să îl cheme de Samuel. Acesta îl scoală la cererea lui Saul pe Samuel, care îi spune tot ce se va întâmpla. Cunoscând însă faptele studiate până acum, cum că morţii sunt de-a dreptul morţi, că ei nu ştiu ce se întâmplă sub soare, că de fapt nu mai există, este greu să credem că fiinţa pe care a văzut-o Saul era cu adevărat Samuel. Convingerea acesta poate fi întărită de faptul că dacă Dumnezeu nu i-a răspuns, cu siguranţă nici Samuel nu ar fi făcut-o (dacă ar fi trăit într-un anume fel).

Cine este atunci cel care a vorbit lui Saul? Unul din „prietenii” celui care a spus în Eden „nu veţi muri de moarte”, sau poate chiar el. Un alt lucru care ne demonstrează acest lucru este faptul că fiinţa care îi vorbeşte lui Saul îi spune că mâine, acesta şi fiii lui vor fi împreună cu el. Dar nu se poate ca Samuel să fie în acelaşi loc cu Saul. Acest fapt ar distruge concepţia populară că la moarte cei buni merg într-un loc al răsplătirii, iar cei răi într-un loc al pedepsei. Ceea ce se poate, însă, este realitatea evreiască, cum că la moarte toţi merg în pământul din care au fost luaţi şi că nu mai au nici o cunoştinţă de ce se face sub soare (Ecl.9,5.6). Fiinţa care i-a vorbit lui Saul nu putea să fie o fiinţă consacrată lui Yahve pentru că a făcut ceea ce Dumnezeu nu dorise să facă; să-i răspundă lui Saul.

1 Paralipomena 10,13 (1 Cronici 10,13 în originalul evreesc): „Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare” , iată concluzia acestui eveniment.

Textul de mai sus, pe care l-ai copiat dintr-o publicaţie a adventiştilor sau martorilor lui Iehova nu are nici o legătură cu ce se discută aici. Şi în patristica ortodoxă în Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur se afirmă acelaşi lucru: anume că profetul împăratul Saul nu a vorbit cu duhul real a lui Samuel, ci cu un duh necurat.

Dar problemele noastre sunt cu totul altele. În Biblie se vorbeste clar despre existenţa sufletului dincolo de moartea trupului. De ce nu te apuci să le comentezi? Succes!

1. Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOAREcare fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.
4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.
2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul? Nu era mai simplu sa le spuna D-zeu ca sufletul nu mai exista pur si simplu?
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”