Din a denatura cu bunastiinta un mesaj iese ceva bun?

Ps: L-a intrebare s-a raspuns deja. Dumnezeu nici nu greseste pentru ca El judeca si El da sentinta. Daca ar fi doar drept nu s-ar mantui nimeni. Deci am stabilit partea cu gresitul.
Dumnezeu nu este mituit cu o coliva. Coliva are o semnificati si este partea vazuta si efortul ce insoteste rugaciunea. Asa cum si la adventisti pentru botez e nevoie de apa. Si apa nu e folosita pentru a-L mitui pe Dumnezeu pentru pogorarea Duhului Sfant. A nu se intelege ca eu as pune ca sunt valide "tainele" adventiste.

In fine, am raspuns la intrebare. Astept si eu un raspuns la intrebarea mea.

Aveti dreptate. Crezul nu este o metafora. Pentru adventisti, "astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie", este o nadejde exprimata clar, simplu, pe inteles. Fara aceasta fagaduinta, credinta este zadarnica (1 Corinteni 15).

Totusi, pentru unii, Crezul poate fi o metafora. De vreme ce problema vietii vesnice impreuna cu Domnul, este rezolvata, fara sa fie nevoie de revenirea Domnului si inviere, nu vad care este sensul real al Crezului. Pare simpla literatura cu caracter religios.

Poate reusiti dvs. sa-mi explicati ce rost are revenirea Domnului si invierea, pentru cel care traieste in Rai, in prezenta Domnului.


Nu am cum sa fiu combatut deoarece doar am cerut explicatii la ceva ce nu pricep.

Suflarea de viata (ruach - in ebraica, pneuma - in greaca) este ceea ce primim de la Dumnezeu, cand incepem sa traim, si se intoarce la Dumnezeu, cand murim. Este puterea de viata pe care Dumnezeu ne-o da si ne-o ia. Fara suflare de viata, sufletul este mort (Scriptura spune, in mod repetat, ca sufletul moare).

Nu stiu sa explic. Trabuie sa mai cercetez. Stiu doar ca Scriptura nu minte.


De ce sa nu fie valabila? Vedeti aici.

http://interlinearbible.org/acts/20-10.htm

Aratati o diferenta intre antropologia adventista si antropologia Sfintei Scripturi.

Ce-i mai lipseste? Ce-ti mai trebuie inviere de vreme ce traiesti cu toate capacitatile (mentale, sentimentale, poti vedea, poti umbla, poti vorbi, etc)?


Ce este trupul pentru cel care traieste precum ingerii?


Regulile vietii si mortii le face Domnul. O regula este aceea ca cel mort poate trai daca este inviat de Domnul. Altfel, nu vad nici un rost al invierii mortilor.

Poate ma lamuriti, totusi, care este rostul revenirii Domnului si invierii celor care oricum traiesc cu Domnul.

Este cert faptul ca Domnul va reveni si va invia pe cei morti ( o spune Sfanta Scriptura si o spune si Crezul, care este in armonie cu Sfanta Scriptura). Nu stiu cum sta treaba cu mortii care traiesc si urmeaza a fi inviati. Aici astept niste lamuriri directe, clare.

Moartea sufletului, asa cum este descrisa in Sfanta Scriptura, este despartirea de Dumenzeu si cauzata de pacat.
Dar adventistii nu vor sa auda de asa ceva fiind practic intr-o stare permanenta de pacat de moarte, care este erezia:

"19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."
2 Petru cap.2

Deci domnule adventist, din proasta ta intelegere a Scripturii, macar stii ca nu e nevoie sa le faci pe toate ca sa pierzi mostenirea imparatiei, eresul este de ajuns.

Asa ca degeaba asteptati voi din gura sa va intalniti cu Dumnezeu, ca ceea ce o sa primiti ca rasplata pentru ratacire nu o sa va placa chiar deloc.

In ce stare se afla Hristos in timpul mortii: constienta sau inconstienta?

Puteti argumenta cu niste versete?

Eu stiu ca, de multe ori in Sfanta Scriptura, moartea sufletelor se refera la moartea oamenilor. Exemplu: "a stârpit toatã casa lui Ieroboam si n-a lãsat nici un suflet din neamul lui Ieroboam, pânã ce nu l-a nimicit" (3 Regi 15:29).
Una din semnificatiile expresiei "suflet", este aceea de fiinta umana in totalitate. Si aceasta fiinta (suflet) moare (vorbim de moarte la propriu - nu de moarte spirituala).



Ajutati-ma sa inteleg corect. Am o mare nedumerire, cu care revin (pentru ca nimeni nu-mi raspunde): ce rost are revenirea Domnului si invierea celui care a murit dar traieste cu Domnul?

Uite un motiv:
de la Parusie încolo lumea aşa cum o ştim (cât o ştim) noi nu va mai exista.

Raspunsul dvs. nu are nici o legatura cu intrebarea (nedumerirea) mea. Cel care a murit dar traieste cu Domnul, nu traieste in lumea aceasta pe care o stim noi.

Intrebarea mea se refera la cei care au murit dar traiesc cu Domnul. Pentru acestia, ce rost mai are revenirea Domnului si invierea?