De la părintele duhovnic şi de la părintele Pruteanu:
"Biserica Greacă (cu anumite excepţii) nici în prezent nu sfinţeşte icoanele sau mai ales crucile, iar în Biserica Rusă şi Română obiceiul a apărut prin contribuţia Trebniculuilui Petru Movilă (1646), fiind preluat de la romano-catolici. În secolul al XVIII-lea mai mulţi monahi teologi din Muntele Athos, astăzi canonizaţi ca sfinţi, s-au ridicat împotriva obiceiului de sfinţire a icoanelor şi crucilor, ca fiind contrar hotărârilor Sinodului VII Ecumenic şi vechilor rânduieli bisericeşti, dar pentru cei mai mulţi glasul lor a rămas neauzit."

Te invit în Sf. Munte să te lămureşti (vorbesc serios!). Nu ai nevoie mai mult de 5 minute să te lepezi de acrivia cu care susţii o serie de inovaţii străine de adevărata Tradiţie. Unde s-a păstrat cel mai bine Tradiţia?

Nu transforma o excepţie în regulă. Te invit să-mi areţi câte icoane de acest gen sunt în Sf. Munte.

La un control oftalmologic de când nu ai mai fost? Întrebarea este cât se poate de serioasă.

Ţi-am dat citate din Pidalion, nu din articole!

Tu poţi crede ce vrei, eşti liber. :))
Probabil că nu ai nimic nici împotriva icoanelor cu inimioare sau alte kitsch-uri de acest gen. Sau alta: Părinţii spun răspicat că la Sf. Liturghie se stă în picioare (au lăsat canon), dar noi din "evlavie" (pietism) îngenunchem că deh, noi suntem mai ortodocşi decât cei din primele veacuri de creştinism. Idei protestante, ce să mai, doiu-n cărţi le ştie pe toate. :))

Să recunosc ce, ignoranţa în care preferaţi să vă scăldaţi?

În Tradiţia veche a Bisericii icoanele nu au fost niciodată sfinţite, iar Sinodul VII Ecumenic precizează clar că sfinţenia icoanelor vine de la prototipul pictat pe ea, adică „dinăuntrul icoanei”, nu „din afara ei”.

Agheasma nu poate „sfinţi” o imagine care nu este icoană, în sensul că nu poate acorda statutul de icoană a Maicii Domnului oricărei imagini de femeie cu prunc în braţe, dacă această nu corespunde normelor canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic.

Iar dacă o imagine este icoană prin zugrăvirea ei, aceasta nu mai are nevoie să fie sfinţită. Ea îşi îndeplineşte perfect rolul liturgic şi didactic şi fără „sfinţire”.

Dar asta e grav nene, inseamna ca orice pictor serios cu dedicatie si respect pentru canoane, poate pune in circulatie sfinte icoane.

Dar de sfintit (si luat bani pentru asta) nu poate oricine, nu-i asa?

E la fel si cu lumanarile.
Cele din biserica sunt "sfintite". Cele din piata nu mai sunt.
Una e sa fii ingropat cu lumina sfintita alta e cu lumina laica..
Cand lumina arde emanand "sfantenie", merita sa dam cateva zeci de mii de euro sa o aducem cu avionul de la mii de km, nu?

Pe urma, cu procedura sfintiirii, putem baga in circulatie diverse modernisme, kitch -uri sau chiar si simpatica arta naiva.
Nu mai conteaza ca seamna mai mult a mazgaleala, sau ca inspira mai mult senzualitate decat solemnitate, e sfintita, deci e icoana.

Si in final, tragem concluzia, care putini se tem sa o rosteasca, ca ce facem noi in fata icoanei, poate fi marcat de superficialitate, ipocrizie, fariseism.
Important este ca icoana e sfintita, deci indiferent de cine suntem, ceea ce facem, cum facem, harul e musai sa-l primim.

Cam aici am ajuns cu "imbunatatirea" Traditiei..

Si mai e o problema, cum explicam "icoane facatoare de minuni" ?
Sa fie in unele zugravite un sfant facator de minuni si in altele acelasi dar mai putin facator de minuni?

:39: Pai ignorant cred ca esti tu care habar nu ai ce postezi in citatele tale,spui ca sunt hotarari ale sinodului VII ec. dar de fapt sunt niste comentarii facute la 1000 de ani dupa sinod.

Citatul asta e din hotaririle sinodului VII Prutean ?:24: Poti sa ne spui care sunt normele canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic?

Din cartea data de tine aflam ca in Grecia se sfintesc icoanele. Si se sfinteau si in Grecia si in Muntele Athos in vremea parintilor colivari, ca altfel nu mai scriau nimic. Parintele Pruteanu scrie intotdeauna doar lucruri care se potrivesc cu ceea ce crede domnia sa. Probabil cunoaste vreun preot grec din diaspora care nu face asta si spune ca ei nu sfintesc icoanele. La fel cum scria si ca grecii nu se spovedesc inainte de impartasire, cand faceau asta doar unii ciprioti (care tineau posturi mai aspre in loc si probabil capatasera acest obicei din cauza stapanirii catolice de aproape 400 de ani).
Legat de duhovnicul tau, care am vazut ca face mai multe lucruri ce contravin practicilor BOR (din ce ai povestit tu). Daca un preot nu vrea sa sfinteasca icoanele, cum se face in Biserica, primeste un avertisment, nu-i asa? Daca insista poate fi caterisit, pentru neascultare?
Nu e nevoie, sunt pe net multe articole in care se arata ca se sfintesc icoanele si in Sfantul Munte. In toata ortodoxia se sfintesc icoanele. De exemplu: icoana facuta de parintii de la Vatopedu si sfintita, adusa la Feldioara: http://www.mitropolia-ardealului.ro/...dioara-brasov/ Sau icoana sfintita in Muntele Athos: http://www.reporterntv.ro/stire/bric...-muntele-athos
Am dat datile trecute exemplele, inclusiv cu icoanele de acest fel pe care le-au avut si sfinti. Daca iti amintesti, am stabilit ca argumentul adus de cei ce erau impotriva acelei icoane era fals, bazat pe neadevarul ca in Daniel 7 sfintii nu au spus ca e Dumnezeu Tatal. Si atatia "teologi" din vest, inclusiv parintele Pruteau, au reluat acest neadevar, probabil fara sa-l verifice. De aceea nu poti avea incredere in tot ce zic acesti teologi din tari din vest (ma refer la teologi ortodocsi).

Chiar eu ti-am spus ce scrie in articolele date de tine, pe care nu le-ai citit cu atentie. Acele afirmatii nu sunt din hotararile Sinodului VII, ci ale altor persoane. Hotararile Sinodului VII le poti citit aici: https://parohiatorrent.files.wordpre...-ecumenice.pdf
Au fost discutii despre afirmatiile iconoclastilor, dar acestea nu au intrat in hotararile sinodului.
Acelea erau afirmatiile Sfantului Nicodim, nu hotarari ale sinoadelor. Se pare ca inainte nu se facea sfintirea lucrurilor, nici macar vasele folosite la slujbe nu se sfinteau. Se sfintea doar apa. Ma refer la perioada secolului VIII, dar si in timpul sfantului Nicodim. Ceea ce au sustinut parintii colivari nu a fost introdus in practica bisericii, nici parastase doar sambata, nici impartasirea ca in primul secol, nici asta cu sfintirea icoanelor.
Cred ca ai inteles invers, ceea ce sustin reformistii (adica cei doi preoti, plus duhovnicul tau) conduce la icoane de acest gen. Fiecare dupa cum crede ca e o icoana, e sigur ca cei mai putin instruiti nu ar avea nimic impotriva. Dar preotul nu va sfinti asa ceva, deci nu e ceea ce sustine Biserica. Legat de ingenunchere, am scris tot ce se putea scrie si am lamurit atunci, nici nu am gandeam ca tu te-ai lamurit.

Aceeasi confuzie intre sfant si sfintit. O mare problema se naste de aici: atunci cand preotul da cu apa sfintita (sfinteste) se poate ca o picatura sa se indrepte si spre o icoana. Credinciosul reformat, avand in vedere ca nu poate accepta ca icoana sa fie sfintita cu apa sfintita, are o singura solutie: sa sara in fata picaturii, ca sa nu atinga icoana.

N-ai priceput. O reprezentare necanonică stopită cu agheasmă devine icoană ("sfinţită")?