Sa nu spui vreodata despre vreun om "nu te mantuiesti". Nu avem nici mintea si nici inima lui Hristos, spre a putea "vedea" lucrurile.

Mult mi'a placut un cuvant care zicea cam asa: "Cand Biserica anatemiza un om pentru invatatura lui, la care nu renunta, nu insemna ca acela este destinat iadului sau diavolului, ci mai ales ca acela nu mai este in Bisrica, in unitatea de duh si credinta, ci este lasat in voia lui Dumnezeu, in mila si pronia Lui."

eu sunt de parere ca Dumnezeu e cel in masura cine se mantuieste si cine nu...dar in esenta SA, EL vrea ca tot omul sa se mantueasca de aceea a trimis pe Fiul SAU, care nu gresise cu nimic,si sa nu uitam ce IUBIRE NEMARGINITA a avut si are Dumnezeu fata de om pt ca inca de la primii oameni care au cazut ,dupa caderea lor Dumnezeu a asteptat macar ca unul din ei sa si ceara iertare dar nu au facuto au dat vina unul pe altu si asa EL lea mai dat o sansa zicand sarpelui ca femeia va zdrobi capul lui adica aratand ca prin femeie a cazut si tot tot prin femeie sa izbavit,deci de atunci lea dat inca o noua sansa prin ceea ce lea zis....deci cat de MARE este milostivirea LUI .....i a izgonit din rai dar le a dat o sansa zicand ca va venit un Mantuitor si asta noi nu trebuie sa uitam pt ca ne da mereu....si se vede prin faptul ca Careatorul contiuna procesul creatie si nu ne piere El singur zicand dupa potop ca nu va mai pierde....deci mereu arata sanse ....sanse...sanse....dar noi ne dam mareu cu parerea uitad caci cu ce masura vom masura cu aceas vom fii masurati...atuncea jale pt ca vom fi judecati dupa cum si noi am facut pt alti....fiind dat faptul ca numai Dumnezeu are calitatea de judecator deci numai EL stie exact cine se mantueste si cine nu.....relatand cele zise in apocalipsa:gol am fost si mai imbracat,flamand am fost si miei dat sa mananc,in inchisoare am fost si mai cercetat..etc.....cautand in final nu jerfa ci MILA de care multi au uitat pt ca au mai mult mila de EI INSUSI DE PROPIU LOR EU......!doar atat de restul probabil au compasiune si atat sau nici atat...uitam de cel de langa noi..noua sa ne fie bine dar in schinb ne batem cu pumnul in piept ca farisei si atat....pacat ca nu invatam nimic ...luam religia ca o povara si nu ca pe o bucurie....incarcand sa parem ceea ce nu suntem...vorbim din citate ,scrieri,pericope si atat....restul ramane de vazut...mantuirea tine de cel de langa noi...

Exact - mantuirea exista numai printre ortodocsi. Restul - bla, bla, cum ca dreapta credinta nu tine de un anumit cult religios sau ca numai Dumnezeu stie pe cine mantuieste cred ca sunt reflexe cum nu se poate mai clare ale unei gandiri ecumeniste. Cum Ortodoxia este singura credinta dreapta, neimbacsita si de minciuni [=dogme inventate de oameni], spre deosebire de restul celorlalte credinte, care reunesc adevaruri si minciuni laolalta, ramane ca numai in Ortodoxie cineva se poate mantui. Iar orice opinie a parintilor Bisericii de pe stil nou [de dupa 1 octombrie 1924] referitoare la subiect este una relativa, nimeni neputandu-se ghida dupa opiniile unor clerici si teologi aflati sub anathemele pronuntate de Sinoadele locale de la Constantinopol [1583, 1587, 1593, 1756, 1848, 1895] si Ierusalim [1670]. Un exemplu de astfel de anathema, pronuntata la 1756 de Patriarhul Ecumenic de Constantinopol la 1756 este:

„Iereu sau mirean, să fie lepădat de Dumnezeu, blestemat şi după moarte să nu putrezească şi să se afle în muncile veşnice… Aceştia să moştenească lepra lui Ghiezie şi sugrumarea lui Iuda, pe pămînt să fie precum Cain, gemînd şi tremurînd şi mînia lui Dumnezeu să fie pe capetele lor şi moştenirea lor să fie cu Iuda-trădătorul şi cu iudeii urîtori de Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu cu sabia să meargă pe urmele lor în toate zilele vieţii lor şi să fie sub toate blestemele Patriarhilor şi Soboarelor, sub veşnica lepădare şi în muncile focului veşnic. Amin. Aşa să fie!”.

Oare cum ar putea fi cineva blestemat sa se afle sub vesnica lepadare si in muncile focului vesnic sa emita o opinie teologica corecta, cand el se gaseste sub stapanirea tatalui minciunii - diavolul ??? Valabil pentru toti clericii, ierarhii, monahii si ieromonahii din BOR, cu atat mai mult si pentru cei apartinand altor "biserici" (catolici, protestanti, neoprotestanti si anglicani).

Departe de mine de ai spune cuiva "nu te mantuiesti".
Dar la fel de rau este a spune cuiva din afara Bisericii ca se mantuieste.
Nu vorbesc de inima omului pe care numai Dumnezeu o stie,numai ca Biserica nu ne invata exceptiile care intr-adevar tin de pronia Lui.
In felul asta nici un ortodox nu stie sigur daca se mantuieste :"tine-ti mintea-n iad si nu deznadajdui"-asta e in duhul ortodox care te poate feri de mandrie,spre deosebire de neoprotestanti care se cred deja mantuiti.
In 1054 cand s-a produs Mare Schizma oare din momentul in care s-a produs nu se mai mantuia Apusul?Pt. ca nu cunoastem noi inimile oamenilor precum Dumnezeu,pt. a fi protejati,Biserica invata ca in afara ei nu este mantuire.
De ce sa impartim noi firul in 7?
Cei care trambiteaza ca si in afara Bisericii se mantuieste cineva,garanteaza ei pt. sufletul acelui om?
Oare nu vor raspunde ei de acel om pe care l-au lasat sa creada ca e pe drumul cel bun?

Cel mai bine este a spune, despre cei din afara Bisericii: "Nu stiu ce va fi cu ei, Domnul stie, in grija Lui sunt."

Pentru buna dispozitie (STAMPILA)
 

Se spune ca era un pustnic neintrecut in smerenie si foarte inaintat
duhovniceste. Veneau la el multi tineri sa ia cuvant de folosinta. Si
mai veneau si neortodoxi. Unul din acestia il intreba pe avva daca
el se poate mantui. Si avva raspunde ca da. Dupa plecarea aceluia,
ucenicul care auzise ce raspuns a dat avva, il intreba: Parinte, da
noua ne spuneai ca numai ortodoxii se mantuiesc si acelui crestin
neortodox i-ai spus ca se poate mantui si el. Cum vine asta? Pai,
sa-ti spun: M-am rugat mult la Dumnezeu sa-mi raspunda la asa
problema, ca tare m-a framantat si pe mine. Si intr-o noapte am
avut un vis. Se facea ca un ortodox si un neortodox au ajuns la
poarta Raiului si acolo ii astepta Sfantul Petru. Sfantu' Petru cand
ii vazu se uita in catastif sa vada daca erau scrisi, apoi le spuse
ca are trecut un singur suflet pe ziua aceea. Ortodoxul spuse
atunci: Sfinte Petre, ala nu poate fi decat sufletul meu caci eu
sunt ortodox, cestalalt nu e. Bine, zise Sfantul Petru, totusi ma
duc sa intreb pe Domnul nostru, ca sa nu fac vreo gresala. Si
pleca. Intre timp ortodoxul il apostrofa pe neortodox de ce mai
asteapta, ca raspunsul e evident, el fiind neortodox. Se intoarce
Sfantul Petru si ii spune celui neortodox sa intre. Ortodoxul se
uita cu nedumerire si spune: Sfinte Petre, da cum ramane cu
faptul ca numai ortodoxii se mantuiesc, ca asa ne-au spus cei
mai inaintati. La care Sfantul Petru scoase o stampila aurita si
o aplica pe acel suflet neortodox. No, acuma e ortodox - zise
Sfantul.

Ce frumos!
Imi aminteste de povestea cu vamesul si fariseul.

Oare cum ar putea cineva sa isi doreasca ca numai el sa se mantuiasca si altii nu?

Reflectie
 

Se spune ca talharul cel de-a dreapta Mantuitorului s-a
mantuit nu pentru marea sau dreapta sa credinta, ci
pentru ca atunci cand Mantuitorul ASTEPTA credinta de
la cei AI SAI care se jurasera, tocmai atunci s-a gasit
UNUL SINGUR sa-L MARTURISEASCA!!!

Doamne ajuta!

Va rog, nu mai umblati cu baliverne gen: "Nu stiu ce se va intampla cu cei din afara Bisericii", stiind ca toti cei din afara Bisericii sunt in afara lui Hristos (Biserica insemnand Trupul lui Hristos), deci si in afara mantuirii.

Blagosloviti si ma iertati si pe mine, pacatosul!