Dl. Scotland the brave
 

Slavit fie Domnul!

Arhim. Teofan Novoezerski a fost intrebat care sunt doua patimi cu deosebire daunatoare pentru suflet. Acesta a raspuns asa: "toate patimile sunt daunatoare sufletului dar cele mai daunatoare sunt indreptatirea de sine si iubirea pentru certuri. Tocmai de aceea diavolul ne sileste sa ne indreptatim prin contraziceri, ca stie ca daca vom indura si nu ne vom indreptatii, atunci vom fi indreptatiti de Dumnezeu".

Cu toate ca dvs simtiti ca se va termina prost aceasta discutie, inecandu-se intr-o polemica, eu simt altceva.
"in discutii trebuie sa fim foarte precauti: in ce duh si in ce directie urmeaza sa vorbim, in ce moment, ce anume si in ce scop." - 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca. Asadar depinde de noi sa nu se transforme in polemica.

Pentru ca subiectul acestui thread este "sa ramanem credinciosi pana la capat" am sa incerc sa fiu cat mai succinta in acest post urmand sa deschid un thread separat cu subiectul propus de dvs care este cu adevarat foarte interesant si vast.

Intru-cat mantuirea omului, in lumina ortodoxiei, depinde de credinta si faptele cele bune ale sale , acesta este motivul pentru care am combatut cuvantul pastorului baptist care sustinea mantuirea prin credinta si har nu prin fapte cu atat mai mult cu cat a fost postat de catre o crestina ortodoxa. de ce am amintit de predestinare? nu pentru polemica ci pentru ca sunt absolut convinsa ca predestinarea da, poate fi daca e inteleasa in felul urmator: toti sunt predestinati de Dumnezeu sa se mantuie dar intru-cat Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem cum traim si in ce duh inseamna ca desi Dumnezeu ne vrea pe toti mantuiti, noi ne pecetluim mantuirea prin credinta si faptele noastre.
Daca e sa fac o analogie , Dumnezeu a creat ingerii pe toti buni, dar prin razvratirea unora acestia au devenit ingeri cazuti.

A fost o vreme in care si pe mine m-a preocupat ideea ca multi fac diverse fapte bune , sperand ca astfel il va cumpara pe Dumnezeu, fara sa aiba credinta sadita in suflet. Dar cu timpul am realizat ca indiferent de ce cred eu sau de ce crede cel in cauza Domnul ne stie pentru ca nu avem si firele parului din cap numarate? Asadar ce folos sa mai adaug o pata hainei sufletului meu? Stie Domnul starea sufletului fiecaruia. Si apoi nimic nu e intamplator. Poate pentru cel ajutat de un astfel de om, asa lucreaza Dumnezeu. Doar stim ca altele sunt judecatile oamenilor si altele judecatile lui Dumnezeu.

Multumesc pentru urare, Pacea Domnului sa fie cu dvs.

Ortodoxia tamaduitoarea omului
 

Da, [u]ortodoxia e Adevar Da, ortodoxia te „sfinteste” ![/quote]

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Adevarat total,numai ca ortodoxia sfinteste pe acei care nu numai cu numele se numesc ortodoxi .
Fapta ,trairea, iubirea dragostea ne conditionata de Dumnezeu . nu asa cum neam obisnuit uni dintre noi cInd ajungem la rau , Doamne scapama , Doamne ajutama , Doamne vindecama, Doamne ajutama sa trec peste acest necaz, iar dupa ce trece furtuna si Dumnezeu tamaduieste si vindeca durerea iar ne punem la lucrul nostru de slujir vrjmasului deavol,.
Pe Dumnezeu nulpoate Insela nimeni asa ca sa fim cu luare aminte ce promitem sa facem In fata lui Dumnezeu.
Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin amin amin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Din pacate asa este: omul la ananghie se roaga, iar cand a scapat de greu, Il uita pe Dumnezeu. Ori rolul suferintei tocmai acela este, ca prin durere sa invatam si sa nu uitam lectia primita. Dumnezeu insa ne iubeste si e rabdator si ne asteapta sa ne intoarcem fata catre el cu adevarat. Si credinta tot El ne-o da! Noi trebuie sa avem doar bunavointa.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Adevarat total,numai ca ortodoxia sfinteste pe acei care nu numai cu numele se numesc ortodoxi .
Fapta ,trairea, iubirea dragostea ne conditionata de Dumnezeu . nu asa cum neam obisnuit uni dintre noi cInd ajungem la rau , Doamne scapama , Doamne ajutama , Doamne vindecama, Doamne ajutama sa trec peste acest necaz, iar dupa ce trece furtuna si Dumnezeu tamaduieste si vindeca durerea iar ne punem la lucrul nostru de slujir vrjmasului deavol,.
Pe Dumnezeu nulpoate Insela nimeni asa ca sa fim cu luare aminte ce promitem sa facem In fata lui Dumnezeu.
Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin amin amin[/quote]" Puterea ORTODOXIEI o constituie mangaierea pe care o daruie inimii indurerate si lumina cugetului intunecat . Tragediile omenesti nu se comenteaza , nu se deslusesc prin intermediul rationamentelor . In fata lor te resemnezi ! ". ( Nae Ionescu )

Mi-ai amintit....
Un pasaj care mi-a placut la predica IPS Antonie Plamadeala....
In "Faptelor Apostolilor" atunci cand, dupa ce Petru le-a vorbit multimilor in graiul fiecarei natiuni si i-a convins ca Hristos a inviat, ei i-au pus o singura intrebare: "Ce sa facem?" (F. Ap. 2, 37).

Si evanghelistul Matei, cand lamureste cum va fi Judecata cea din urma, spune ca Judecatorul va pune o singura intrebare sau, chiar de vor fi mai multe, toate vor fi alcatuite cu verbul a face. Ce ati facut cu saracii, ce ati facut cu cei care nu aveau ce manca, cu cei care nu aveau apa sa bea, ce ati facut cu cei care nu aveau cu ce sa se imbrace, ce ati facut cu strainul care v-a batut la usa fiindca nu avea unde sa-si petreaca noaptea, ce ati facut cu cel care a venit sa va ceara un sfat, ce ati facut cu cel care era in nevoie si a venit sa va ceara ajutorul?

Toate intrebarile Judecatii vor fi alcatuite cu verbul a face. De aceea, probabil, cea mai potrivita intrebare care s-ar pune unui om venit de Dincolo, ar fi aceasta: Ce sa fac ca sa mostenesc si viata de aici, sa-mi rezolv si viata de aici, dar sa mostenesc si viata de dincolo? Sa nu ma duc la durere si suspin, ci la bucurie si fericire. Ce sa fac? Ce e de facut?

Aceasta este intrebarea! Shakespeare ne-a lasat celebra dilema: "A fi sau a nu fi: aceasta e intrebarea!", se intreba Hamlet! Are mult si adanc adevar in ea. Dar noi suntem. Si Dumnezeu e "Cel ce este". Intrebarea noastra e cum ne aranjam cu El? Ce avem de facut? Ca de schimbat, nu ne putem schimba. Nu putem sa nu mai fim. Nu putem sa nu fi fost.
mijloacele cu care se poate obtine mantuirea. Acestea sunt trei: credinta, faptele bune si harul lui Dumnezeu. Asadar, trebuie sa credem drept, asa cum ne invata Biserica, in Dumnezeu Creatorul, Proniaiorul si Judecatorul nostru. Trebuie sa credem ca Dumnezeu a facut lumea, ca Dumnezu ne-a facut pe noi, ca Dumnezeu ne poarta de grija, ca Dumnezeu ii da lumii un sens, si ca Dumnezeu ne va cere socotala despre felul cum ne-am trait aceasta viata in lumina poruncilor Lui. Credinta noastra insa, trebuie sa o aratam prin fapte, pentru ca "credinta fara fapte, spune Sfantul Apostol Iacov, este moarta”. Degeaba zici: "Doamne, Doamne!" ,,Nu tot cel ce zice Doamne, Doamne, - adica nu tot cel ce marturiseste credinta in Dumnezeu - mosteneste imparatia Cerurilor, "ci cel ce face voia Mea", adica acela care indeplineste poruncile.

Dar omul singur, numai cu puterile lui, nu poate sa ajunga sus - aceasta vrea sa spuna Mantuitorul. Ceea ce este insa cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu, fiindca la credinta si la faptele noastre bune, se adauga harul, se adauga ajutorul lui Dumnezeu. Cand noi pornim, si Dumnezeu porneste. De aceea spune Sfantul Apostol Pavel ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu" (1 Cor. 3, 9). De fapt porneste Dumnezeu inaintea noastra. Ne deschide El drumul, ne deschide El ochii incotro trebuie sa mergem, si noi trebuie sa mergem pe calea deschisa de El, caci asa spune Sfantul Iacov ca "toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor" (Iacov 1, 17).

Aceasta vrea sa spuna Iisus atunci zand zice: "Ceea ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu". Voi singuri nu puteti, dar e de ajuns sa vreti, e de ajuns sa incepeti, e de ajuns sa faceti un pas. Pentru urmatorul va va ajuta Dumnezeu, caci zice: "Eu sunt cu voi in toate zilele vietii voastre" (Matei 28. 20) si "Fara de Mine nu puteti face nimic" (loan 15, 5).

La oameni e cu putinta sa nu cada in mrejele egoismului si ale indiferentei fata de cei in nevoie, ale mandriei si ale duhului stapanirii, cand ii prinde grija strangerii de bogatii. Unii se mai trezesc, si cand se trezesc, ii ajuta Dumnezeu sa foloseasca bogatia pentru altii. Pe altii ii trezeste Dumnezeu. Convorbirea cu tanarul bogat, stapanit de bogatiile lui agonisite cine stie cum, s-a incheiat pentru tanar in tristete. Convorbirea care a urmat, cu apostolii, dupa plecarea tanarului, fiind vorba de bunuri agonisite de ei cinstit, prin munca, si desigur, destul de putine, s-a incheiat in speranta.

Daca poti da si din "neavutul" tau, ca vaduva care a dat cei doi banuti, poate unicii, si care a fost pretuita mai mult decat orice bogat (Marcu 12, 43), atunci e cu atat mai bine! O faci? Cat o faci? La aceasta fiecare poate medita, si asa isi va pune la examen credinta si ucenicia fata de Mantuitorul. Va ramane trist, sau se va bucura intru speranta?

Si tocma de aceea ne mai da cate un semn , cate o zgaltaitura , ne atentioneaza , ne coboara cu picioarele pe pamant !

Scot , este un exemplu de urmat , este un exemplu de bun simt in primul rand , si un iubitor autentic de Hristos , un suflet ramas ortodox 100% , un suflet ales , si cred ca pana la urma Scot este cu adevarat Ortodox , un Ortodox in cautari , dar nu un ratacit . Orice om are libertate in cautarea lui , dar rezultatul acestei cautari este cu adevarat important , si sunt sigur ca Scot va avea un rezultat excelent !

Citind cele scrise de tine , mi-a venit in minte un pasaj scris de Parintele Rafael Noica care spunea printre altele ca Dumnezeu ia pe om in serios , orisiunde si oricine ar fi el . Inca un lucru , Dumnezeu il ia pe om de acolo de unde este . Sectele si celelalte confesiuni crestine in Apus nu sunt asa cum se adeveresc de multe ori aici , in Romania . Omul acolo n-a cunoscut altceva , el de multe ori in nestiinta lui , in nevinovatia lui, este ceea ce este , nu este protestant sau catolic printr-o opozitie la Ortodoxie ; cand intalneste Ortodoxia , atunci incepe sa se vada daca trairea lui este nevinovata sau se afla in erezie . Multi vin la Ortodoxie si recunosc in ea adevarul , dar chiar si din cei ce nu gasesc Ortodoxia , multi sunt simpatizanti sinceri , chiar daca altii din intalnirea cu Ortodoxia se arata mai putin simpatizanti . . . Dar chiar si ceilalti , care macar potential sunt ortodocsi , inainte de orice sunt oameni , si ca oameni trebuie sa-i luam si noi in serios cu atentie , dar in masura in care si ei ne ingaduie , ca intalnirea noastra sa fie in adevar si , prin rugaciunea noastra , in duh .

Ai tu inima buna Cristi,intr-o lume nebuna si rea,ca sa spui ceva asa de frumos despre mine,unul cu multe pacate.Si grele.Tu insa din prisosul inimii vorbesti si ai adus un strop de caldura rasaritean.Cel mai dureros lucru este cand oamenii se ranesc unii pe altii si cand dragostea lor moare.Devenim umbre,nu mai exista atunci nici viata si nici lumina in noi.Cel mai rau este sa simti cum moare dragostea-n tine.Mori si tu odata cu ea chiar daca,in mod inutil,mai respiri.Apostolul Pavel a stiut de ce a spus ca dragostea este mai mare decat orice.Creatia si Jertfa au fost facute ambele din dragostea Lui.Daca esti copil a Luminii si omori dragostea-n tine atunci ,,daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!"

Eu iti doresc cu drag si inima deschisa ca atat tu cat si toti cei dragi tie,la final, sa puteti spune precum a spus Apostolul Pavel: ,,M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in "ziua aceea" Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui".
Pe mine mereu m-a impresionat profund Intaia epistola a Apostolului Ioan.Mereu le spune credinciosilor de atunci ,,Copilasilor",ca un tata batrin,sau un bunic,catre copii Credintei.Noi avem,la fel cum au si restul crestinilor,un model de a ne ruga zilnic,de trei ori pe zi.Eu insa,cand am un moment mai greu,sau trec prin clipe dificile,ma izolez cumva de tot,imi iau Biblia mea si citesc acesta epistola fara graba.

De fiecare data m-a facut sa ma ridic.Este atata bucurie,speranta,dragoste si Credinta-n ea.Nici macar nu mai sta Apostolul sa faca o introducere,trece direct la subiect si apoi spune motivul ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."

Intrucat nu stiu,nu am stiut niciodata,ce sa spun in acest gen de momente,cuvintele sunt sarace,eu iti transmit din inima tot ce este scris acolo.Dumnezeu sa te apere om bun,suflet mare si nadejde vie.