Tacere

Cand intram in Dumnezeu
Toate miscarile inceteaza,
Toate simturile amutesc,
Toate “vederile” si “auzirile” se sting.

Si se lasa o tacere coplesitoare.

Asa intra mintea in nepacatuire.

Fericiri

Fiintele samsarice nu experimenteaza fericirea pura desi o cauta asiduu.
Fericirea lor este contaminata.
Orice fericire samsarica se schimba la un moment dat in nefericire.
In orice fericire omeneasca exista germenii dezamagirii, se infiltreaza frici si suspiciuni.

O fericire pura depinde in mod necesar de factorul intelepciune.
Adica, pentru a experimenta fericiri pure, mintea trebuie neaparat sa elucideze cele trei aspecte ale cognitiei > subiect-proces-obiect, prin identificarea corecta a naturii ultime a acestora.

Cele trei aspecte sunt cunoscute in scripturi ca “cele trei sfere ale cunoasterii”.

Procesul de clarificare cognitiva a lor este denumit metaforic: “eliberarea celor trei sfere”.

Se spune ca sunt “eliberate” pentru ca este eliminat valul confuziei cu privire la natura fundamentala a acestora.

Initial cunoasterea lor este superficiala, partiala.

Insa, prin efort investigativ corect, cunoasterea lor va fi, in cele din urma, deplina, fara dubiu.

Identificarea naturii ultime a unui obiect, in tibetana se numeste “don dam denpa” tradus liber “mintea patrunde in spatiul sfant al obiectului - dincolo de atingeri“.

Acest spatiu fara atingeri este considerat in acelasi timp adevar si sacralitate.

Identificand natura ultima a celor trei aspecte ale cognitiei, mintea nu mai este atinsa de forme indiferent de dinamica si “interactiuni”, astfel ca fericirile ei devin fericiri pure.

Prezente (samipa)

Ce ne covarseste,
prezenta lumii sau prezenta Lui Dumnezeu?

Apropiere (nibida)

Apropie-te de Dumnezeu,
Atat de mult,
Incat sa-I poti simti respiratia.

Apropie-te de Dumnezeu,
Atat de mult,
Incat sa-I poti simti caldura.

Paradoxul alegerii (caya)

Cine alege, de fapt?

Desi iL alegem pe Dumnezeu,
In cele din urma descoperim ca suntem alesi.

Intelegeri si intelegeri

Lumea este, in fapt, o suma de intelesuri lumesti,
Cele de sus sunt intelegeri dumnezeiesti.
Lucrarea in via Domnului este ca mintea sa le lase pe primele,
Si sa urce la cele nepatrunse.

Multimea gandurilor (para)


Din multimea gandurilor intram in vis,
Din multimea gandurilor intram in rai sau in iad.

Gandurile lumesti impart mintea,
Gandurile dumnezeiesti o unesc.

Calea de Mijloc (madhya-maka)

Calea de mijloc poate fi mentinuta,
Doar atunci cand sunt intelese extremele,
De exemplu: fiinta – non fiinta, persoana – non persoana.

“Norocos” - aya

Multi din cei ce se roaga nu stiu cat de norocosi sunt.

Sunt fiinte nenumarate care nu au auzit de Dumnezeu.
Din cei ce au auzit de Dumnezeu, sunt putini cei care cred in Dumnezeu,
Din cei care cred in Dumnezeu putini sunt cei ce se pot ruga,
Multi sunt tinuti de lucrurile lumii,
Multi sunt tinuti din interior, de boli si propriile pacate.

Din cei ce se pot ruga, putini sunt cei ce stiu cat de speciala este aceasta putere,
Din acestia si mai putini pot uni bucuria acestui privilegiu cu rugaciunea insasi.