Nu prea stiu ce sunt apologetii si care e echivalentul in ortodoxie. La noi apologeti sunt sfintii, duhovnicii si cel mult teologii. Dar daca e vorba de entuziasm si verva pastorii neoprotestanti sunt pe primul loc, ii urmaream imediat dupa ce am devenit credincios.
Ca sa aflam adevarul in schimb trebuie sa stim si ce spun ortodocsii si ce spun catolicii, nu doar ce spun catolicii. Pentru ca daca cineva vorbeste doar sustinandu-si conceptiile, fara arata ce contrazice acele conceptii poate argumenta orice idee, indiferent daca e complet gresita. Si cum majoritatea credinciosilor (fie ca sunt catolici sau ortodocsi) nu cunosc foarte multa teologie e greu sa observe diferentele. Probabil cea mai buna si sigura cale e cautarea adevarului din proprie initiativa.

Ca sa spui ca o biserica este universala poate avea doua intelesuri.
Daca luam in considerare formularea ca tine de ceea ce dintotdeauna si preturindeni s-a crezut insemna ca ramine destul de putin findca acel pretutndeni ar trebui sa includa toate religiiile plus acel dintotdeauna ..deja acel numitor comun ramine si mai putin. Dealtminteri adevarul nu este reflectat intotdeauna de credibilitatea lui.

Cu ce ar fi mai universala BC decit BO sau alte mari religii?

Una cu adevarat univesala ar trebui sa cuprinda multe mai multe adevaruri adunate de prin toate marile religii in mod obiectiv si fara partinire, incluisv cele care sint inca tinute la secret si prin care sint evidentiate elementele comune care le leaga.

Minunat, tot ce scris Monseniorul! Ma rog sa fie cat mai curand trecut intre Sfinti.

Biserica Catolica, cu multitudinea ei de rituri si forme de organizare, este ca o reflectare a Gradinii Raiului, cu atatia pomi feluriti si minunati...

Biserica Catolica se aseamana cu un pom din gradina Edenului plin de felurile fructe insa pomul singur nu poate fi numit gradina daca nu sint luati in calcul si ceilalti pomi la fel de roditori.

Eu ma uit in jurul meu si pot sa trag urmatoarele concluzii:
1. In afara de crestinii din Biserica Catolica si din Biserica Ortodoxa nici un mebru al unei alte religii nu si-a lasat casa, masa, familia pentru a trai in castitate si saracie, asemenea Mintuitorului nostru, PENTRU TOATA VIATA lor.
2. In afara de sfintii din Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa nu cunosc nici un reprezentant al sectelor sau formatiunilor protestante care sa fi facut faptele Domnului nostru Isus Cristos sau chiar mai mari decit acestea (sa dea vederea orbilor, sa-i faca pe paralitici sa mearga, sa scoata demoni, sa invie morti).
3. In afara de reprezentantii Bisericii Catolice nu cunosc nici un membru al vreunei confesiuni care sa mearga sa-L predice pe Isus oriunde in lume, indiferent de pericole. De exemplu calugaritele Sfintei Tereza de Calcutta sint in Irak si Afhganistan, unde nu primesc nici o zeciuiala si isi expun si viata in pericol doar din iubire pentru Dumnezeu.

Nu stiu care sint roadele bisericilor protestante sau sectelor, insa, vazind atita bogatie de roade la sfintii Bisericii Catolice, mi se pare ca a privi in curtea protestantilor sau sectelor e ca si cum ai tinji dupa o coaja uscata de piine cind pe masa ai tot ceea ce iti pofteste inima.

Pentru a intari obiectivitatea si impartialitatea viziunii dumnevoastra sugerez luarea in calcul a unor elemente suplimentare:

1.a - Nu este nevoie sa renunti la posesiunile materiale daca nu te simti atasat de ele si nu fugi dupa agoniseala. Dealtfel sint binecunoscute relatiile de intrajutorare materiala atit din islam cit si din sinul ramurilor nascute din catoilicism.
1.b- Daca in crestinism avem renuntrea la viata lumesca tumultoasa prin calugarie atunci trebuie sa luam in considerare in egala masura saracia deliberata si sistemele calugaresti din buddhism, sufism si hinduism.

2.a- Comparind "sectele" crestine cu niste copii nascuti din papalitate si Inchizitie, lasati infometati pe drumuri si prigoninti de proprii parinti nu putem avea pretentia sa fie grasi si frumosi. Lipsa marilor miracole din partea majoritatii credinciosilor BC si BO ar putea fi judecata in acelasi sens. Dealtfel chiar si daca ar exista ele nu ar fi consemnate si mediatizate pentru ca inchinarea la sfinti nu este acceptata. In rest revelatii personale si alte mici miracole sint semnalate chiar daca pe de alt parte uneori au si ei posedatii lor. Nici in BO si BC in zilele noastre nu prea mai vedem miracole, cu atit cele care sa le depaseasca pe cele ale lui Iisus.
In definitiv mai importnta este prevenirea decit vindecarea.

2.b- Astfel de miracole -mari si mici -au fost semnalate si in lumea orientala in cazul unor mari sfinti, in ciuda contemporaneitatii uscaturilor falselor miracole care exista peste tot.
Vindecari cu har si altele fara exista si in afara clerului sau a marilor biserici fie ca vb de occident fie de orient.
Insa deosebirea dintre cele doua tipuri de vindecari -in lipsa darului deosebirii adevarurilor si al duhurilor- se poate face tinind cont de trei aspecte:
- spectrul larg al bolilor incurabile vindecate atestat in baza unei evidente medicale de specialitate.
- stabilitatea sanatatii dupa ce vindecarea are loc (lipsa recidivei)
- prezenta normelor morale dovedite si enuntate in normele deontologice specifice sistemului de vindecare aferent,
Posibila corelare dintre existenta acestor sisteme spirituale specializate pe vindecare prin punerea palmelor si un fost verset (intre alte foste declarate "adaugiri") din Apocalipsa -existent in versiunile mai vechi si care doar amintea de "ceata vindecatorilor in zilele din urma"(ale Judecatii).
Probabil a fost scos nu pentru ca era o ceata separata ci pentru ca sugera ca si ceata celor 144000 sa fie tot una aminteasca separata formata din "rapitii" "furati" din alte sisteme spirituale. In noile versiuni BC si BOR incepind cu 2005 au mai disparut prin ciopirtire si alte versete intre care si cel despre "cele doua strigari, una catre cei care au respectat sabatul si a alta catre toate popoarele si limbile" existent tot in Apocalipsa.
Personal am la tara o versiune biblica primita cadou de la un calugar ortodox in care toate aceste scoateri sint prezente- deocamdata am reusit sa numar vreo 10 diferente si o intercalare de propozitii intre doua versete prin care s-a schimbat un posibil sens de interpretare (In Ioan 14)- intercalare care in zilele noastre in toate versiunile mai cunoscute este cvasigenerala. In versiunile slavone si chirilice sau altele mult mai vechi doar specialsitii vor putea confirma (nu doar in discutiile particulare) in momentul in care se vor hotari sa nu mai respecte juramintul fata de biserici si ierarhiile sinodale ci doar pe cel in fata lui Dumnezeu.

3.- Exista apostolat-evanghelizare in lume si din partea unor confesiuni diferite de BC si BO , din cite cunosc cel putin in Africa si in India , in India stiu ca sint plecati prin rotatie tineri baptisti de aici din Contanta si unii dintre ei au nimerit intro arie din vestul Indiei unde acum citiva ani in urma au avut loc lupte de strada inteconfesionale locale -fapt paradoxal pentru o tara atit de permisiva in ceea ce priveste alte religii.
Daca retin bine chiar si penticostalii faceau la un moment dat niste planuri de actiune insa nu cunosc daca au concretizat sau nu.
In genaral problema tine de invatarea limbii tarii unde vrei sa mergi.

4. Cred ca nu este prea crestinesc ca stind la masa plina de bunatati sa arunci cu oase goale in copiii care cersesc la coltul strazii si sa-i apostrofezi cu dispret ci mai bine ar fi sa te ridici si sa le oferi frateste o farfurie plina cu mincare.

1. Deci, conform banuielii mele, nu aveti nici un exemplu de persoana, din alta religie fata de cea catolica sau ortodoxa, care sa fi renuntat la toate pentru Cristos, asemenea apostolilor.
2. Deci nu aveti nici un exemplu de persoana care sa fi facut aceleasi fapte ca si Isus, sau chiar mai mari, asa cum ne-a spus Isus ca se va intimpla cu cei care vor veni in numele Lui. Iar daca nu stiti de miracole actuale eu va pot da exemple.
3.Deci nu aveti un exemplu de persoana care sa-si fi dedicat TOATA viata ei apostolatului, asa cum au facut sfintii apostoli...
4. Vorbeam metaforic, dar daca nu ati inteles va invit sa va infruptati din roadele si masa pe care Biserica Catolica vi le pune la dispozitie. Cel mai important lucru pe care Biserica Catolica vi-l ofera este Trupul si Singele Mintuitorului nostru Isus Cristos

nutucutu, repet: mai citeste inainte de a scrie atatea inadvertente. Noi aici vorbim despre Biserica de care tinem si in care credem. De aceea trebuie sa ne documentam inainte de a scrie. Parerea mea.

Adriana, stii precis cat este de exact, caci atat adventistii, cat si penticostalii nu cred in omul indumnezeit, adica in sfant, ei considerand sfant omul botezat. Ei se considera pe sine sfinti, dar nu cred in sfintii lui Dumnezeu, care prin lupta cu patimile, prin renuntari si ascultare si prin lucrarea lui Dumnezeu, au devenit sfinti; sfinti canonozati precum Sf. Vasile cel Mare, Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, cel cu caramida, Sf. Serafim de Sarov si multi altii.
Iti recomand Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev; o carte plina de sfinti si faptele lor.

Am cumparat zilel acestea "Patericul Sfantului Grigorie Dialogul", o carte despre sfintii catolici ai secolului VI.

Concluzia: nu orice om este sfant, dar orice om, daca vrea si se straduieste, poate deveni sfant, cu ajutorul lui Dumnezeu.

P.S. Si totusi au avut loc convertiri, respectiv botezuri, cu ocazia minunii facute de Sf. Spiridon! Nebanuite sunt caile Domnului!

1.V-am spus ca exista in lume multe persoane care traiesc in castitate si saracie in scopul evolutiei spirituale, nu e nevoie sa va dau exemple, caurati pe google si o sa vedeti definitia cuvintului saddu, cercestor cast fara casa fara masa care toate ziua bate drumul pelerinajelor si se roaga in timp ce merge. In rest Apostolii nu au trait in saracie lucie sau doar sub cerul liber altfel nu aveau nici cu ce sa scrie atitea scrisori, apoi cind pleci intro lunga calatorie iti iei cit mai multe provizii si bani de drum camile si cai, cort, etc, Dealtfel nici calugarii nu sint lipsiti de cele necesare , totul este ca posesiunile sa fie folosite cu intelepciune si in scop spiritual nu doar pentru subzistenta. In rest degeaba renunti la avere daca tot la bani te gindesti. Exemple concrete cu nume nu o sa va dau fiindca oricum o astfel de polemica partinitoare bazata pe date si premise si scopuri false nu isi are prea mult rost.
2. Exemple de miracole cunosc insa din afara crestinatatii, nici aici nu o sa va dau exemple.
3 mai intii ati pretins dedicarea catre evanghelizare apoi cereti musai toata viata ca prin rotatie nu e suficient si neaparat peste hotare fiindca in tara ca preot sau in alta tara ca preot nu este destul , trebuie musai in zone de conflict , probabil ca exista si astfel de exemple pe care eu nu le stiu insa pe cele care le stiu nu o sa le dau exemplu.
4 Poftirea la masa nu asa se face si nici oferirea teoretica a trupului si a singelui lui Hristos care se poate oferi si singur in mod nevazut unde si cui voieste, poftirea la masa se face printro miscare ecumenica frateasca plina de respect iar oferirea trupului lui Hristos se face prin manifestarea interioara a sentimentului de fratietate cu toti oamenii pamintului si prin nepartinire lipsita de identificari religioase si de mindrie concurentiala de aceeasi natura.
Iubirea si umilinta care trebuie manifestata prin noi de catre El nu are nici o legatura cu "Cine e cel mai tare din parcare".

Pentru cei ce nu prea inteleg ce vrea Dumnezeu de la noi:

http://www.youtube.com/watch?v=6uceSZT5lmE

17. Invatati sa faceti binele, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!

Si sunt 150.

Sint de aceiasi parere...

Draga Miha,

Tocmai astazi mi-am adus in casa o frumoasa icoana a Sfintei Fecioare cu pruncul, pictata pe lemn (pe foita de aur), format A4, icoana ce am cumparat-o de acasa in mica vacanta pe care tocmai am petrecut-o acolo. Si mai am inca una format A5 cu sfantul Nectarie tot pe lemn si foita de aur, si am mai cumparat si altele pentru a le oferi cadou (cu Sfanta Fecioara si sfintii sai parinti, cu Sf. Petru, cu Sf. Serafim de Sarov etc), toate ortodoxe facute la noi, pe lemn, cu foita de aur de cea mai buna calitate, pictate extrem de frumos, si iti spun asta doar ca sa intelegi o data si pentru totdeauna ca nu eu sunt cea care are ceva impotriva sfintilor, ca vad ca imi vii constant cu aceeasi placa. Mie imi plac foarte mult sfintii, si nu numai cei ortodocsi, cat si catolici, ca atare, cum tot am trecut si prin Padova in Italia, mi-am cumparat si o statueta cu Sf. Anton de Padova si pruncul, toate asezate frumos in coltul dedicat crucii, Domnului si sfintilor. Asta insa nu inseamna nici ca ma inchin sfintilor, ci ma inchin doar lui Dumnezeu, si nici nu inseamna ca iau toate cuvintele sfintilor ca pe ceva infailibil, ci toate le trec prin filtrul a ceea ce ne invata Domnul Iisus.

Eu nu stiu cum se raporteaza adventistii si penticostalii la sfinti dar nici nu ma apuc sa arunc cu pietre in ei, si inca gratuit. Sfintii sunt mentionati in Biblie iar daca ei nu fac mai mult decat zice Biblia, eu nu am de ce sa ii condamn. Sa fie primita ravna lor de a respecta Biblia!

Am eu exemple.

Calugarii budhisti in India practica saracia de buna-voie si castitatea pe viata, renuntand la toate si traind din cersit. Merg cu cersitul de mancare din casa in casa iar oamenii credinciosi le dau cu bucurie pentru ca sunt convinsi ca viata lor se amelioreaza datorita rugaciunii calugarilor.

Din lumea crestina: am asistat anul trecut la o conferinta catolica despre situatia crestinilor din Orientul Mijlociu si unul din participanti, responsabilul din partea Vaticanului pe aceasta problema, a spus ca misionarii cei mai activi in aceste tari sunt protestantii pentru ca se organizeaza mult mai repede si nu le este frica de represaliile musulmane ci zic ca asta este soarta crestinului, sa isi dea viata pentru Domnul si ca atare multi sunt omorati sau inchisi, in timp ce catolicii se organizeaza mai greu din cauza ca BC este o biserica foarte institutionalizata iar ei se tem nu numai pentru vietile lor dar si pentru infrastructura pe care o creaza: scoli etc.
Iar daca doriti minuni din lumea protestanta, luati legatura cu pastori protestanti, pentru ca minuni exista multe ei la ei, doar ca protestantii sunt mult mai discreti ca ceilalti. Eu am cunoscut (personal) un singur pastor protestant la o intalnire catolico-protestanta, si este din cei care opereaza minuni la cei care au credinta, si daca va intereseaza il puteti contacta pe Facebook, va pot indica cum.

Si era sa uit, in orasul in care sunt am cunoscut o fata din India care mi-a zis ca forma de crestinism in care a fost ea educata seamana foarte mult cu cea anglicana. Avand in vedere ca India a fost colonizata de britanici, mi-am zis ca este normal. Dupa care am cunoscut o trupa de anglicani care au plecat in misiune in India unde nu au nici o problema sa se inteleaga cu localnicii pentru ca majoritatea vorbesc engleza. Si cand m-am uitat pe net ca sa vad cam pe unde se intinde activitatea misionara a acestei biserici anglicane, care este totusi o Biserica nationala, spre surprinderea mea am constatat ca se intinde intr-o gramada de tari de pe toate continentele. Pana sa ajung in Franta, ignoram cu desavarsire toate acestea pentru ca sunt mult mai discreti si mai putin institutionalizati ca BC si BO...

Daca nu stii, de unde stii ca este gratiuit?!?
Adriana draga, ca sa nu te mai repeti, si nici eu sa nu ma mai repet, iata Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev:
http://www.pateric.ro/category/pater...or-de-la-kiev/
Citindu-l, vei intelege ce e un sfant si ce harisme primeste acesta pentru stradaniile sale. Sau, daca te pot convinge mai mult sfintii catolici, poti citi "Patericul Sfantului Grigorie Dialogul" (Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR).

Daca, insa, Patericul pentru tine este doar o carte de "adormit copii", care pe tine nu te poate convinge, nu vei intelege niciodata in ce fel Dumnezeu le-a dat si neamurilor posibilitatea mantuirii. A fi sfant inseamna a fi mantuit.

Sfintenia nu are un inteles moral, ci ontologic. Se numesc Sfinti "datorita Celui Sfant de Care se impartasesc". Dumnezeu cel Sfant daruieste oamenilor energia Sa necreata si ii sfinteste. El salasluieste cu adevarat in om prin har si astfel omul se face salas al Sfantului Dumnezeu Treimic, templu viu al lui Dumnezeu. Apostolul Pavel imparte oamenii in trei categorii:

- Oamenii trupesti sunt cei lipsiti de Sfantul Duh, cei care traiesc potrivit firii.

- Oamenii sufletesti sunt si ei oameni trupesti, neavand nici ei pe Duhul Sfant, dar traind potrivit firii, adica au virtuti, insa virtutile firesti. Ei sunt oameni buni, milostivi, infranati, cu dragoste frateasca, etc. Totusi nu sunt Sfinti, caci nu s-au facut salasuri ale Duhului Sfant. Prin urmare nu pot ajunge la partasia cu indumnezeitoarea energie a lui Dumnezeu.

- Oamenii duhovnicesti sunt cei care lucreaza indemnati de Duhul Sfant, "prin infiere si prin cunoastere si contemplare". Apostolul Pavel spune raspicat: "Iar omul cel sufletesc nu primeste cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; ca nebunie sunt ale lui si nu le poate intelege, caci duhovniceste se judeca. Iar cel duhovnicesc le judeca toate, iar el de nimeni nu se judeca" (1Cor. 2,14-15)
(Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa, de mitropolit Hierotheos Vlachos, Ed. Sophia)

Noi, draga Adriana, in cel mai bun caz ne inscriem printre oamenii sufletesti.

"Sunt de aceeasi parere". Ma bucura aceste cuvinte. Internetul abunda de literatura de specialitate. Sa ne folosim de aceasta oprortunitate.
In ceea ce ma priveste, mi-am mai cumparat "un raft" de carti ortodoxe, caci nu se stie cat timp vom mai avea acest privilegiu.

1.Stiu despre calugarii budsti; ei sint singurii care renunta la toate, insa nu stiu pentru ce, pentru ca nu l-au cunoscut pe Cristos. Noi vorbeam despre cei care l-au cunoscut pe Cristos si, probabil, nu intimplator Isus ne-a spus sa analizam roadele pentru a-i recunoaste pe cei care vin in Numele Lui.
2.Stiu de activitatea misionara a protestantilor, iar daca o fac pentru a duce Cuvintul Domnului in lume si nu pentru zeciuiala, cinste lor! Nu am auzit de nici o persoana protestanta care sa-si fi dedicat TOATA viata in scopul raspindirii Cuvintulului Lui DUmnezeu, asa cum au facut apostolii. Sint multi care merg in vizita in tari sarace, pentru o luna sau doua, prin rotatie etc. Sint si acestea exemple admirabile, insa dedicarea TOTALA pentru Isus nu am intilnit-o decit in Biserica Catolica si in Biserica Ortodoxa.
3.Poate ca protestantii sint mai discreti; cind ma refer la minuni extraordinare ma refer la minuni ca in cazul apostolilor. Faptul ca cineva se roaga in particular si se vindeca de cancer, de exemplu, este o minune prin care Domnul isi arata iubirea fata de acel om. Faptul ca in aceiasi situatie un om se roaga la sfintul Anton, sau la sfinta Paraschiva si se intimpla acelasi lucru, arata si ca Domnul il iubeste pe acel om, dar si ca prin intermediul sfintului Anton sau a sfintei Paraschiva, exact cum se intimpla cu apostolii, Domnul lucreaza. Acei sfinti sint de fapt marturii ale actiunii Domnului; EI NE ARATA O CALE, asemenea apostolilor.
4. Acei pastori arata o cale adevarata daca, asemenea apostolilor, ei insisi rugindu-se Domnului pentru altii, Domnul le indeplineste ruga, iar asta nu o data, initimplator, ci in permanenta. Asta arata ca ei sint deja in comuniune cu DUmnezeu, iar ei ar putea fi un model de urmat pentru ceilalti. Asa cum v-am spus, nu am auzit de nici un astfel de pastor.

Scopul acestei enumerari nu este sa arat superioritatea Bisericii Catolice ci ca, daca ne ghidam dupa spusele Domnului nostru Isus Cristos, analiza roadelor, putem vedea destul de clar cine vine in numele Lui. Daca ne mai uitam si la doctrine (unii au mai scos cite o carte din Biblie, chiar daca au "Sola Scriptura" ca temelie, altii nu inteleg un verset insa ce conteaza un verset etc...), lucrurile sint si mai clare.

Draga Miha,

Iar vad ca iti dai cu presupusul total gratuit cel putin in ceea ce ma priveste, si vad ca nu mi-ai demonstrat cu argumente ca nu faci la fel si cu altii (ca de exemplu cu adventistii si penticostalii pe care i-ai amintit).

Deci, pe mine nu ma lamuresc numai sfintii catolici ci si cei ortodocsi, insa atat unii cat si altii ma lamuresc asupra sfinteniei derivate din viata alaturi de Domnul su nicidecum asupra infailibilitatii sfintilor sau a inchinarii la icoane. Ca atare, Patericul nu sunt povesti de adormit copiii, ci dimpotriva, povestile care redau in mod real viata unor oameni pot fi mereu de folos intr-un fel sau altul. Si pe langa asta, mai sunt si tot felul de povesti inventate, dar si acelea cu scop moralist si nicidecum cu scopul de a adormi copiii. Tu insa vad ca tii mortis sa ma vezi si sa ma expui intr-o lumina negativa si mincinoasa oricat de mult iti explic ca nu-i cum zici tu, asa ca ma intreb care-i de fapt problema ta?...

Cat despre faptul ca sfintii sunt oameni mantuiti, pai sunt perfect deacord si la asta sunt chemati toti oamenii. Daca tu ne simti pornita pe acest drum si nu esti Templu al Duhului Sfant, pai asta este strict cazul tau, nu te poti aventura sa iti dai cu parerea despre toti crestinii ca nu ai tu de unde stii...

Nutucutu,
Calugarii budhisti lasa totul pentru a se dedica in intregime vietii alaturi de Dumnezeu pe care nu il numesc Iisus, evident, insa este Dumnezeu.
Protestantii care lasa totul pentru a predica in tarile musulmane, isi lasa chiar si viata acolo, deci nu puteti spune ca nu sunt ca si apostolii, dimpotriva, cei mai multi martiri la ora actuala in aceste tari ies din randul lor.
Pastorii protestanti care fac minuni nu fac minuni pentru ei insisi ci pentru ceilalti, prin rugaciunile care le sunt ascultate. Daca dvs. nu cunoasteti, inseamna ca nu ati avut prea multe contacte directe cu lumea protestanta. Inainte de a spune "nu exista" trebuie sa ii cunoasteti personal asa cum ii cunoasteti pe catolici si apoi sa vorbiti. Singurul lucru pe care nu il fac protestantii este sa se retraga in manastiri ca si catolicii si ortodocsii, si asta tocmai din cauza ca urmeaza exemplul apostolilor si primilor crestini care au trait in lume pentru a aduce lumea la Hristos.

Am intrebat si mi s-a raspuns la modul general: ar exista. La fel si dumneavoastra imi raspundeti la modul general. Ar exista. Eu nu-i cunosc. Ii cunosc pe calugarii si sfintii nostri si atunci intre ipoteticul "ar exista" al protestantilor si "exista" al meu, ma incred in realitatea cunoscuta de mine. Acest lucru, roadele, imi confirma ca biserica noastra este o biserica mintuitoare, iar meritul acesta este si al pastorilor care au pastorit turma, adica al papilor.
Scopul pentru care am scris aceste lucruri era pentru a-i arata lui Mihai36 ca numai Singele si Trupul Domnului le-a dat sfintilor puterea de a face toate acele lucruri in Numele Lui, de a-L urma pe Domnul cu toata fiinta si toata suflarea lor, orinde i-ar fi trimis Domnul, fara nici o vointa proprie (nu doar in vacanta, nu doar conjunctural, ci toata viata lor). Pentru mine este o strinsa legatura intre bisericile care recunosc Trupul si SIngele Domnului si roadele pe care le aduc aceste biserici.

Pentru mine aria de manifestare si de binecuvintare a duhului Sfint nu se limiteaza la euharistie caci in definitiv singele si adevaratul trup al lui Iisus este format din desavirsirea calitatilor si din puterea duhului sfint.
Doar in aceasta masura El este in noi si noi in El ca si in toti care manifesta astfel pe Dumnezeu indiferent de credinta lor la un anume moment de timp.

In rest cred ca este mai intelept sa nu tragem concluzii atita vreme cit nu avem toate datele certe (nici despre altii si nici despre propria religie) in urma unei cercetari sau descoperiri personalizate.
In momentul Judecatii nu vom fi judecati dupa ce a facut bine sau rau biserica sau membrii ei ci doar in functie de cita desavirsire am acumulat individual in caracterul nostru, desavirsire fara de care -cu nici un chip- nu putem intra in rindurile ingerilor.
Daca Duhul Sfint va face "toate lucrurile noi" inseamna ca si in privinta bisericilor lucrurile vor fi schimbate din temelii spre beneficiul spiritualitatii generale.

http://www.crestinortodox.ro/diverse...ara-69194.html
http://apologeticum.wordpress.com/20...oxe-a-serbiei/
http://www.scritube.com/istorie/Schi...n225224512.php
Dupa Cerularie, schisme, schisme, schisme... Surori si frati in Cristos, sunt convins ca stim toti sensul cuvantului "diabolos". Daca stim, ce facem cu aceasta cunoastere?
In BC, notiunea de schisma este de-a dreptul rizibila. Da, parca exista un...antipapa, sau ceva de genul asta...e asa de "important", ca nu gasesc (dar nici ca ma intereseaza) cum il cheama pe bune sau mai multe date despre acest ilustru anonim... Insa ce am linkuit mai sus, si muuulte altele de felul acesta sunt cam reale. Si, vorba Apostolului, "nu s-au petrecut intr-un colt". Este?

Nu e nici o schisma.
Singura din cele 3 linkuri care e reala e cea bulgara. Restul sunt doar supozitii, ca ar fi pericol etc.
Iar cat priveste schisma bulgara, sinodul panortodox din 1998 la care a fost prezent si patriarhul ecumenic a hotarat ca biserica canonica e cea condusa de patriarhul Maxim.
Lucrurile asadar sunt clare in sanul ortodoxiei.
Nu stiu de ce incercati sa induceti lumea in eroare si sa faceti din tantar armasar.

Asa pot sa zic si eu, ca de cand biserica Romei s-a rupt de comuniunea universala numai schisme si erezii au aparut din ea: protestantii, neoprotestantii, vechii catolici, anglicanii si altele. Ca au fost perioade cand au existat schisme in sanul chiar al bisericii apusene cu 2-3
papi deodata, astfel ca nimeni nu mai stia unde e papa. Era un fel de: uite papa nu e papa.
O adevarata harababura. Asa ca mai uitati-va si in ograda proprie.

Da, numai că, la noi, harababura a avut un sfârşit. O sfântă, Ecaterina din Siena, s-a dus la Avignon la Sf Părinte şi i-a pus problema pe italieneşte: eşti Papă sau eşti macaroană ? Ceea ce vă lipseşte e o Sfântă Catherina da Sienna a Răsăritului: una care să pună punct schismei cerulariene.

E adevărat, să presupunem că ar exista: nu ar avea unde să se ducă.

Nu, nu a luat sfarsit, pentru ca erezia, ca si pacatul, are si ea efect de domino.
Odata ce apusul a cazut in erezie, erezia a luat proportii. Au urmat protestantii. Apoi din protestanti a mers mai departe la neoprotestanti si tot asa.
A fost o reactie in lant.
Si persista si astazi.

Ce te bucuri tu ..ca un copil care se uita la jocul echipei nationale si striga "Hai Steaua- Uua Dinamo"
In conditiile in care fiecare din cele doua echipe au oameni in nationala dar si alti oameni care stau schismuiti pe banca de rezerve si care protesteaza protestantistic.
Eu nu ma identific cu nici unii , nici cu steaua nici cu dinamo eu tin cu echipa nationala a celor 11 apostoli plus antrenorul rastignit , daca in nationala isi baga careva coada nu am de ce ma bucura si nici de ce sa tin partea cuiva dintre cei astfel despartiti.

Iar in ceea ce priveste pe cei care doresc uniatia si pe cei care se opun consider ca fiecare dintre ei are partea lui de dreptate -din punctul lui Dumnezeu de vedere insa. De ce ?
Pentru diferenta dintre ceea ce vor ei sa realizeze prin reunire si ceea ce era odata adica conducerea biseriicii era in mina celor care aveau cel mai mult har si daruri pe cind acum cei mai sfinti nu se afla prin sinoade si nici in rindul teologilor facuti la norma ci ascunsi prin manastiri.
Si al doilea aspect este ca din aceasta cauza aceste sinoade pe jumatate mirene (ca nu stiu care dintre ei au daruri sfinte ,harisme deosebite, revelatii si inaintevedere ca sa aiba pretentia ca le stiu ei deja pe toate) nu sint capabile -cu unele exceptii -sa se ridice la inaltimea purtarii celor mai grele adevaruri cuprinse in revelatii primite de la calugari sporiti- din acest motiv tainuite si respinse.
Ei nici macar definitia darului deosebirii duhurilor si al adevarului nu il stiu in mod corect sau daca il stiu unii dintre ei o tin pentru ei fiindca dogma destinata gloatei nu o cuprinde pe cea reala.
Culmea este ca detinerea acestui dar este obligatorie pe timpul intrunirilor sinodale conform vechiului canon -pastrat intact din acest punct de vedere inca in ortodoxie.
Din cite se pare realitatea este ca precedentul nerespectarii acestui canon a fost savirsit la conciliul de la Niceea. (Dupa care a urmat o oarecare alternanta insa insuficienta.)
Atunci cind in lipsa darului Iisus a fost nevoit sa le dea un raspuns prin intermediul venirii in vis, raspuns pe care tot nu au reuisit sa il respecte.
Caci daca mai asteptau inca doua saptamini nu ar mai fi fost nevoiti sa se faca frate cu Constantin ca sa treaca puntea facind derogari de la dogme si chiar de la unele versete, facind o biblie in care au pastrat prea putine Evanghelii si revelatii din intregul volum avut la dispozitie .
Biblie in urma careia prea multe au ramas apocrife (declarate eretice la acea vreme) iar unele au fost la fel arse dar din cauza putinelor exemplare au fost pentru totdeauna pierdute.
Restul exista dar ne sint tainuite -asa incit chiar si Dumnezeu se opune unei astfel de unitati a jumatatilor de adevar revelat.
Cele mai integral pastrate astfel de revelatii tainuite se afla in posesia Vaticanului -dupa cum spunea si Fecioara ca acest adevar ar trebui proclamat cu curaj pentru obtinerea unitatii si a pacii religioase in intreaga lume - insa vedem..dupa cita sinceritate si curaj e atita pace si unitate religioasa se obtine.
Asa incit se pare ca daca aceasta este este biserica care nu va fi cucerita de Portile iadului (ceea ce ma indoiesc-ea este demult pe jumatate cucerita prin dogma din interior) atunci ar trebui o interventie prin forte speciale divine ca sa o scoata din ghearele orbirii si sa o puna pe linia de plutire chiar si impotriva vointei marilor dregatori.

Este chiar asa de greu de inteles ce am scris?!? Se pare ca da. Pacat!

Doamne fereste!

Eu nu am spus "ar exista" ci "exista". Sunt gramada de protestanti care renunta la totul pentru Hristos, inclusiv viata lor, si exista numerosi pastori prin care se opereaza tot felul de minuni, datorita rugaciunii lor pentru credinciosi, rugaciuni care le sunt ascultate.

Iar calugarii budhisti nu pleaca in vacanta, ci renunta la totul pentru Dumnezeu, pentru ca stiu ca asta este calea desavarsirii.

Dar despre Sfantul Grigorie Dialogul ce spuneti? Un om cu adevarat Sfant!

Dimpotriva, este foarte usor de inteles cele scrise. Neclar este un singur lucru: de unde siguranta de a-i judeca pe altii? Asta imi este foarte neclar.

Eu am judecat?!? Eu am dat un citat din Hierotheos Vlachos.

Oare "povesti de adormit copii" nu inseamna ceea ce tu numesti " povesti inventate", atunci cand te referi la Pateric? Si nu e prima oara ca te exprimi asa la adresa Patericului. Sa aratam putin respect, daca se poate, Sfintilor, care ne-au imbogatit cu Intelepciunea lor, primita in dar de la Duhul Sfant, pentru viata lor isihasta. Daca nu putem arata acest respect, macar sa pastram tacerea si sa nu spunem ce nu se cuvine, caci am pacatui altfel impotriva Duhului Sfant, care stii bine ca nu se iarta. Domnul a spus-o.

In rest, cum am spus mai sus, e un citat din Hierotheos Vlachos.

Citatele sunt foarte clare, nu despre ele este vorba ci despre judecatile personale despre altii. Sintagma "povesti de adormit copii" care iti apartine dar pe care o pui in carca altora, este doar un exemplu. Modul in care altii ii cinstesc pe sfinti este un alt exemplu.

Iar patericul are si povesti inventate, de exemplu cele in care oamenii stau la taclale cu cel rau de parca le-ar fi cel mai bun prieten si pe deasupra, acest tata al minciunii le mai si spune adevarul, de buna voie si nesilit de nimeni.

In fine, faci cum crezi si judeci pe cine iti place. Eu ti-am zis doar ca nu inteleg de unde siguranta judecarii aproapelui.

In rest, numai bine!

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă
 

Pentru început să vedem cine a fost şi ce valoare minunată are
VLADIMIR GUETTÉE
DOCTOR ÎN TEOLOGIE AL
BISERICII ORTODOXE A RUSIEI


PAPALITATEA SCHISMATICĂ
SAU
ROMA ÎN RAPORTURILE SALE CU
BISERICA RĂSĂRITEANĂ
Traducere de IOSIF GHEORGHIAN
fost Episcop al Dunării de Jos şi Mitropolit Primat
Aparuta cu binecuvantarea P.S. Galaction,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Ediţie digitală
APOLOGETICUM
2005
Vladimir Guittee
2
Papalitatea schismatică
3
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Retipărim acum o lucrare clasică a eruditului teolog francez din secolul XIX,
Arhimandritul Vladimir Guettée, cunoscut mai ales sub numele de Abbé Guettée (René-François Guettée pe numele de mirean).
Fost preot al Bisericii Romano-catolice din Franţa, Abatele Guettée este autorul
Istoriei Bisericii Franţei (9 volume) şi al mai multor lucrări de mare erudiţie sau cu
caracter polemic. Lucrările sale, scrise în spiritul adevărului istoric, cu o probitate
exemplară, au stârnit opoziţia cercurilor ultramontane şi a Papalităţii, fiind puse la
Indexul cărţilor interzise de Biserica Romano-catolică. Intrând în conflict cu Biserica
Catolică, Abatele Guettée devine un opozant deschis al Papalităţii şi treptat se apropie
de Biserica Ortodoxă Rusă de la Paris. Descoperind Ortodoxia ca fiind Biserica
autentică a Apostolilor, a Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi, se va converti la
Ortodoxie cu numele de Vladimir, obţinând apoi titlul de doctor al Bisericii Ortodoxe
Ruse şi rangul de Arhimandrit.
Papalitatea schismatică, una din cărţile cele mai celebre ale Abatelui Guettée, a
fost tradusă în româneşte de Episcopul Iosif Gheorghian (ediţia întâi 1880, ediţia a doua
1906). Pentru această reeditare am folosit textul ediţiei a doua (Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, Bucureşti, 1906). Din dorinţa de a oferi cititorilor de azi un text cât mai
inteligibil şi fidel originalului, traducerea a fost complet revăzută, fără a o modifica în
mod esenţial, intervenindu-se doar punctual acolo unde sensul risca să se piardă. Au fost
corectate tacit erorile de tipar, completate unele pasaje şi înlocuiţi unii termeni improprii
folosiţi de traducător, unificându-se pe cât posibil şi redarea în româneşte a numelor
proprii. De asemenea, am îndreptat punctuaţia destul de fantezistă a ediţiei din 1906,
care îngreuia mult lectura.
Nădăjduim că aceste câteva modificări vor sluji mai bunei receptări a mesajului
atât de actual al unei lucrări în care erudiţia slujeşte fericit zidirii duhovniceşti şi întăririi
dreptei credinţe, în duhul predaniei autentice a Bisericii Ortodoxe.
Editura.
Vladimir Guittee
4
Prefaţa traducătorului la ediţia întâi
Biserica Creştină este divizată de zece secole în Biserica Răsăriteană şi Biserica
Apuseană. De atunci şi până astăzi se urmează un necurmat proces între aceste Biserici,
aruncându-şi una alteia culpa dezbinării ce există de atâtea secole şi întristează sufletul
fiecărui adevărat creştin, văzând dezbinarea între biserici care, şi una şi alta, îşi au
originea lor apostolică.
Care dintre Biserici să fie culpabilă de această sciziune? Iată întrebarea ce îşi
pune fiecare creştin ce aspiră la reunirea Bisericilor. S-au scris multe lucrări, multe
apologii în favoarea uneia sau alteia dintre Biserici. Cu toate acestea, marea chestiune a
rămas nerezolvată şi Bisericile continuă a fi divizate.
O chestiune dar de cea mai mare importanţă este a se cunoaşte căreia dintre
Biserici se cuvine reprobarea şi culpa ce-şi atribuie una alteia de atâtea secole; ca astfel,
cunoscându-se partea din care provine eroarea, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, a
acelei Biserici ce a păstrat fără întrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Asemenea gravă şi capitală chestiune a tratat-o venerabilul şi savantul
Arhimandrit Vladimir Guettée în lucrarea sa Papalitatea schismatică.
Din câte lucrări, tratând asemenea subiecte, am avut ocazia a citi, Papalitatea
schismatică a eruditului Părinte Vladimir Guettée este fără contrazicere, după părerea
mea, tratatul cel mai serios, cel mai savant; căci a aprofundat chestiunea şi a descoperit
adevăratele cauze ale dezbinării Bisericii; a arătat apoi la fine şi mijlocul de a se reuni
Bisericile, pentru care scop Biserica se roagă necontenit zi şi noapte, zicând: Să ne
rugăm Domnului pentru pacea, bunăstarea şi unirea tuturor Bisericilor.
Această interesantă lucrare este bazată pe Sfânta Scriptură şi pe documente
autentice, primite de erudiţi generalmente recunoscuţi ca atare şi stimaţi; nu se vede în
ea nici ură, nici pasiune, este o scriere serioasă cu o critică profundă şi cu totul
imparţială.
Această lucrare, în fine, are un caracter istoric.
Citind mai multe opere literar-religioase ale venerabilului şi eruditului Părinte
Vladimir Guettée, căruia cu dreptate i se poate da titlul de apărător al Ortodoxiei, şi
găsind această lucrare ca foarte necesară şi folositoare tuturor creştinilor în genere, şi în
particular creştinilor ortodocşi şi clerului român, am întreprins a o traduce în româneşte
şi a o da la lumină, crezând a face prin aceasta un serviciu Bisericii noastre Române.
Traducţiunea m-am silit a o face pe cât posibil mai inteligibilă fără a schimba
câtuşi de puţin sensul sau ideea din limba originală.
Recomand dar cu tot dinadinsul această traducţiune tuturor Românilor, sperând
că vor fi edificaţi în ortodoxie prin citirea ei.
Şi dacă această carte unică până astăzi în limba română va produce vreun bine, îl
voi atribui milostivirii lui Dumnezeu şi meritul va fi al autorului.
Cât pentru mine, mă voi considera fericit şi recompensat pentru osteneala ce am
pus în traducţiunea şi darea la lumină a acestei lucrări, prin ideea că am putut contribui
câtuşi de puţin la edificarea creştinilor ortodocşi, cărora le cer de la Dumnezeu har şi
milă şi mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Traducătorul
Papalitatea schismatică
5
Prefaţa traducătorului la ediţia a doua
În dorinţa de a servi literaturii noastre bisericeşti, am tradus şi tipărit acum
douăzeci şi şase de ani valoroasa operă a învăţatului teolog, Arhimandritul Vladimir
Guettéee, doctor în teologie al Bisericii Ortodoxe a Rusiei, acum răposat, — Papalitatea
schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica Răsăriteană, cu dorinţa mai departe
ca să se poată vedea de partea cui stă vina de dezbinare a Bisericii lui Hristos, ca apoi,
recunoscându-se greşala, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, care a păstrat cu
neîntrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Ediţia primă a acestei traduceri sleindu-se cu desăvârşire, şi fiindcă chestiunile
pe care le tratează această lucrare însemnată sunt totdeauna de actualitate până când va
exista, din nefericire, această dezbinare, am crezut nimerit să o tipăresc din nou şi să o
recomand dragostei creştine cu aceeaşi căldură cu care o recomandam acum douăzeci şi
şase de ani, reţinându-mi pentru mine mângâierea că va fi citită şi folosită de iubiţii
noştri creştini.
Am păstrat în această nouă ediţie prefaţa de la prima ediţie, pentru dorinţa de a
reda întocmai şi neschimbat ceea ce am crezut atunci că e bine să se facă.
Iosif, Mitropolit Primat
9 Martie 1906.
Vă rog să comparaţi tonul scrierii acesteia cu patosul papiştilor ce se vor obiectivi. Cred că nu mai este nevoie de comentarii.
Cu durere şi dragoste Alexandru

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 2
 

O să începem cu ereziile papalităţii şi apoi, pentru a le vedea cauza vom merge în istorie la rădăcina lor şi anume la duhul schismatic al papalităţii care a degenerat apoi în duhul eretic al papalităţii.

Doresc cititorilor bucuria adevărului:
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica adică ce vedem în fotografia de mai jos:

https://mail.google.com/mail/?ui=2&i....0&disp=thd&zw
1
PAPALITATEA ERETICĂ
Expunere
a ereziilor, erorilor şi inovaţiilor
BISERICII ROMANE
de la separarea sa
de Biserica Catolică în secolul al IX-lea
de
WLADIMIR GUETTÉE
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe a Rusiei
Traducere
făcută cu binecuvântarea Prea Sfinţiei Sale Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin
D.D. IOSIF
de
Protosinghelul GHERASIM SAFFIRIN
Bacalaureat al Liceului din Craiova
Director şi profesor de morală liturgică şi pastorală
al Seminarului Eparhiei Râmnicu
Prea Sfinţiei Sale
Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin
Robul lui Dumnezeu
Domnul IOSIF
În semn de profund respect
şi
deosebită consideraţie
traducătorul dedică această carte.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
2
CUPRINS
Precuvântare – Scopul operei 3
Ereziile Bisericii Romane – Asupra Constituţiunii Bisericii
şi regulă de credinţă 6
Erezie asupra Treimii
Erezie asupra Întrupării 49
Erezie asupra Răscumpărării 58
Erezie asupra Misterelor
Botezul şi Confirmaţiunea 80
Euharistia 90
Penitenţa 126
Hirotonia 141
Nunta 163
Ungerea bolnavilor 164
Erezie atingătoare de viaţa viitoare 165
Papalitatea sau marea erezie occidentală
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
3
PRECUVÂNTARE
După ce am publicat volumul intitulat Papalitatea schismatică, am
promis că vom publica Papalitatea eretică.
Ne ţinem astăzi de promisiunea noastră.
În prima noastră lucrare, am considerat papalitatea în raport cu Biserica.
Am stabilit că, uzurpând o putere suverană şi universală, papii au răsturnat
dumnezeiasca constituţie a Bisericii, s-au despărţit de Biserica primară şi
apostolească, s-au constituit în stare de schismă. Fiindcă ei au încercat să
găsească în sfânta Scriptură şi în monumentele tradiţiei catolice probe în
sprijinul uzurpării lor şi motive pentru a-i da o bază dumnezeiască şi
apostolească, noi am trecut în revistă textele Scripturii şi faptele istorice de care
ei au abuzat, spre a nimici falsele lor interpretări şi falsificările lor.
În lucrarea pe care o publicăm astăzi, noi considerăm papalitatea, faţă cu
doctrina revelată, conservată de Bisericile apostolice din primele secole până în
zilele noastre.
Documentele doctrinare din primele secole, practica neîntreruptă a
Bisericilor, faptele exterioare care constituie istoria propriu-zisă, şi chiar
sistemele care s-au încercat a se opune doctrinei revelate, pun în evidenţă un
corp de doctrină primit în identitatea sa de toate Bisericile fondate de apostoli şi
conservat de ele cu o grijă scrupuloasă.
Până în secolul al optulea aproape, toate Bisericile apostolice orientale şi
occidentale erau în acordul cel mai perfect în privinţa acestor doctrine unice şi
universale.
Un fapt foarte însemnat, este că Bisericile fondate în ţări foarte depărtate
unele de altele şi de apostoli diferiţi se aflară în posesia aceleiaşi doctrine, de
îndată ce intrară în relaţii unele cu altele. Acest fapt probează că toţi apostolii nu
predicau decât o doctrină, aceea pe care Iisus Hristos le-o predicase, şi pe care
ei o predicau sub inspiraţia aceluiaşi Duh Sfânt.
Din faptul acesta decurgea cu necesitate acest principiu: că toată
învăţătura contrară doctrinei universal primită şi universal conservată, era
contrară adevărului revelat, predicat de apostoli, adică, constituia o erezie.
Începând din secolul al optulea Bisericile occidentale părăsiră în mai
multe puncte doctrina pe care o profesau în secolele precedente, şi pe care
Bisericile orientale au profesat-o în unanimitate până în zilele noastre. Ele se
constituiră astfel în erezie. Şi mai ales papalitatea a fost cea care le aruncă în
această cale; ea a fost cea care inventă sau consacră noile erori. Pentru aceasta
dar ea trebuie mai ales să poarte responsabilitatea; de unde titlul acestei lucrări:
PAPALITATEA ERETICĂ.
Pentru a justifica acest titlu, noi va trebui să trecem în revistă chestiunile
doctrinare în privinţa cărora Bisericile occidentale şi-au schimbat învăţătura lor:
să stabilim care a fost prima lor doctrină, spre a preciza exact sensul inovaţiilor
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
4
lor; să determinăm adevăratul caracter al acestor inovaţii; să arătăm partea pe
care a luat-o întru aceasta papalitatea, precum şi motivele care au inspirat-o şi
au povăţuit-o.
Astfel ne va fi metoda pe care o vom urma în privinţa fiecăreia din
chestiunile pe care le vom avea de tratat.
Pentru a stabili care a fost prima doctrină a Bisericilor occidentale, vom
apela la mărturiile acelora pe care ea totdeauna i-a considerat ca pe Părinţii şi ca
pe Doctorii săi.
Vom apropia de această primă doctrină pe aceea care a fost predată de
atunci de către papi, de către episcopi, de către scriitorii pe care Biserica Romei
i-a canonizat sau i-a aprobat.
Cu modul acesta, schimbarea va fi constatată într-un chip evident şi
irecuzabil.
Faptele istorice şi documentele oficiale emanate, sau de la papalitate,
sau de la sinoadele pe care ea le-a inspirat, prezidat şi dirijat, vor face să reiasă
rolul pe care această papalitate l-a jucat în toate inovaţiile.
Vom stabili astfel, cu evidenţă, că instituţia care s-a impus Bisericilor
occidentale ca centru de unitate şi de adevăr catolic, n-a fost decât o sursă de
împerecheri şi de erori.
În toate discuţiile pe care le vom avea de făcut, nu se va putea întâlni
nici o urmă de pasiune ori de nedreptate. Noi vom putea cu atât mai mult să fim
imparţiali cu cât, pentru a stabili teza noastră, nu vom avea decât încurcătura de
a alege între textele şi faptele la care va trebui să facem apel. Operele din care
vom scoate probele noastre vor fi indicate cu exactitate, şi toţi cei care vor vrea
să ne controleze o vor putea face fără dificultate.
Ni s-a părut oportun de a publica acest op în momentul în care
papalitatea îndrăzneşte să se proclame solemn infailibil. Opul nostru va
demonstra care este valoarea acestei aserţiuni, şi va proba că o decizie cu totul
contrară ar fi trebuit să adopte consiliul Vaticanului, dacă ar fi vrut să grăiască
adevărul. Dea Dumnezeu ca acest op să fie folositor membrilor Bisericii romane
care, sau că nu cercetează, sau din obicei, sau pentru consideraţii curat
omeneşti, ezită a se separa cu totul şi pe faţă de o papalitate ale cărei erori ei nu
şi le mai pot ascunde! Ei nu le cunosc pe toate. Noi avem certitudinea de a-i
convinge că, de o mie de ani aproape, papalitatea a rătăcit, după cum rătăceşte şi
astăzi; că Bisericile occidentale au urmat-o în ereziile sale; că trebuie să se urce
prin urmare în primele opt secole pentru a se regăsi în occident doctrina curată
aşa precum apostolii au învăţat-o.
Nimeni nu se îndoieşte, chiar în sânul Bisericii romane că, pentru a
merita titlul de catolic, este necesar de a profesa curata doctrină apostolească.
Dacă este demonstrat că Biserica romană n-a fost credincioasă în paza
depozitului dumnezeiesc, va fi evident că trebuie să o părăsească pentru a fi
catolic.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
5
Atare este încă de mult timp convicţiunea noastră; şi pentru a rămâne
catolic, după cum am voit totdeauna să fim, noi am părăsit o Biserică cu care nu
poate fi cineva unit fără a fi schismatic şi eretic.
Ştiam că lucrând astfel ne vom atrage critici şi injurii. Dar noi n-am
ezitat, aducându-ne aminte de cuvintele Stăpânului, care proclamă fericiţi pe
aceia care suferă persecuţie pentru dreptate, şi care sunt ocărâţi şi dispreţuiţi din
cauza Lui.
Un om de convingere nu se poate opri pe lângă consideraţiuni omeneşti
când conştiinţa sa vorbeşte. Şi într-această ocaziune mai ales şi-aduce aminte cu
o nobilă mândrie că, în ceea ce priveşte lucrurile conştiinţei, el nu voieşte să ştie
decât de Dumnezeu.
Am făcut să se vadă expunerea ereziilor, erorilor şi inovaţiilor
papalităţii, şi combaterii sistemului papal, aşa precum el este adoptat astăzi în
Occident. Noi nu puteam să tratăm mai bine un asemenea subiect decât atacând
scrierea D-lui J. de Maistre1, intitulată Despre Papa. Acest op este adevăratul
punct de plecare al neo-ultramontanismului, care a fost consacrat de Conciliul
de la Vatican.
Vechii ultramontani, chiar cei mai exageraţi, mai conservau încă
oarecare forme teologice, şi puneau oarecare restricţii puterii ce atribuiau
papalităţii. Ei voiau să ţină oarecare cont de istorie şi de anticele doctrine. Ei
căutau să le denatureze în profitul sistemului lor; dar silinţele lor erau ca o
rămăşiţă de omagiu dat adevărului.
Dl. J. de Maistre nu a avut scrupule de acestea. El expuse brutal sistemul
absolutismului politico-ecleziastic, pe care îl identifică cu papalitatea, şi puse
sub picioare istoria Bisericii şi monumentele cele mai venerabile ale tradiţiei
catolice. El făcu şcoală.
Ultramontanismul adoptă destrăbălările sale şi dogmatismul său insolit.
Teologii plecară capul; episcopii nu îndrăzniră să reclame.
Decretele Conciliului de la Vatican şi Syllabus sunt consacrarea solemnă
a teoriilor lui J. de Maistre.
Combaterea cărţii sale avea dar actualitate. Noi astfel am dărâmat, până
în temeliile sale, această papalitate, care este marea erezie a Occidentului şi
sorgintea altor erezii.
W.G.
1 Joseph de Maistre (1753 – 1821), scrierile sale au influienţat pe Sain Simon, Auguste Comte si Charles
Maurras şi a inspirat generaţii de francezi monarhişti şi catolici ultramontanişti. Mulţi ani a fost implicat in
politică. Intre 1774 – 1790 activat in loja masonică de la Chambery, asociată cu ramură a iluminaţilor din Ritul
Scoţian in apropiere de Lyon.

Si iata asa aparura bolsevicii, care "preacinsteau" orice femeie care le aparea in cale.
"Povestea" cu paiul si barna din ochi.

Daca tot mi-ati dat sursa am spus sa o citesc. Iata care este prima propizitie scrisa de autor:
"Nu ne vom ocupa de regalitatea sa. Pentru ce să ne ocupăm de ea? Căci va cădea curând. Ruina sa este hotărâtă de Pronia dumnezeiască."

Scuze, dar omul a spus ca "curind" va cadea aceasta institutie. Au trecut 120 ani de atunci si nu a cazut. Daca prima propozitie scrisa de el e gresita nici nu mai are sens sa citesc restul.