E ceartă iar pe politicaly corect, adică să ne arătăm politicoși... (ce artă? artă marțială și joială... că doar o dată pe an postește și fariseul, într-un an marți și în celălat joi, căci în rest e vorba de artă... teatralitate și rânjială mulțumită de sine.)

Păi e-vreu sau o-vreu dar mai ales j-ido-v sau adasusul ici sau ilici la numele lor au un sens foarte profund duhovnicesc lăsat așa de Domnul pentru ca să priceapă tot copilul de om cu ce se ocupă omul de 7000 de ani încoace, cum își fură el singur căciula sau femeia ca să se asemene cu omul ce se crede mai mare ca Dumnezeu.

Așa e și la noi moda și năravul ăsta, căci așa a apărut termenul de români, rumâni, romi, rromi, ardeleni, munteni, olteni, moldoveni, așa și pe dincolo a apărut și se observă deci o denumie care ne reprezintă minteresele:

-rom-ul care este ceva alcool amețitor făcut din zahăr și
-finalul eni, de la moș ene care visează la ilene cosânzene...

adică iată termenul de romeni sau rumeni... căci suntem ca niște pui de avicola rumeniți cu tot felul de sulimeneli ca să părem plini de viață, dar e vorba de cosmunism și diletantism... căci problema noastră e doar să arătăm că am fii avut stofă... dar ne-am ratat vocația și nu din vina noastră... ci din pricina neputinței, căci nu am știut spune pe r la timpul potrivit, căci e greu să faci să-ți trepideze limba. Iar dacă îndrăznești și reușești să zici corect pe r, devi imediat membru universal al populației rromeni, căci imediat se vor găsi unii ca să te încadreze... la arhetipul ăla care s-ar omeni mereu cu tot ce prinde la-ndemînă... nepăzit.

Nu e nici o supărare, căci omul e om oricâte nume și porecle și-ar pune; nu poate să fie altceva oricât nu-i convine și-i pare rău... că altul e mai sus ca el prin muncă cinstită, muncă duhovnicească... firește.

Nu sunt amenintari ci CORECTARI...ca stiu cat va "plac"....Voua celor care nu inghititi evreii, uitand ca si Fiul tot evreu e.....Nu mai dati vina pe arhaisme ca traim secolului XXI, chit ca unii sunt "ramasi" in urma....a mult prea multe lucruri...Asa ca..miha-anca...stai in banca ta frumos si nu incerca sa ma aburesti, ca realmente "nu tine"............

Deci e clar, ești o-vreu, e-vreu și apoi ajungi mai-vreu... adică e-vrei la nesfârșit, semeția sfințeniei de sine fără Dumnezeu... adică e vorba de aia furată sau învârtoșată din inima limbochiul zânului, pe care șade duhul rău... și care nu e altceva decât pofta răutății ca să distrugi tu duhul rău cu om cu tot, pentru idolii tăi. Lupta cea bună se dă numai cu duhurile răutății care se află în văzduhuri, cu începătoria și cu lenea ta luată drept întingeală stăruitoare și râvnă multă căci iată că după ce ai ridicat ochii din pământ și ai văzut că holdele sunt albe, cu toate astea nimeni nu se apucă de muncă pentru ca să adune roadele în jitnițela Domnului ... ci le lasă așa la voia întâmplărilor hazlii, fără păstorire.

Unde or fi plecat deci toți secerătorii? Unde le este mintea? La plimbare? Dimineața pe răcoar-e... Iar la Cluj e tot mereu senin și frumos, căci bunica bate toba.

Calatorn prin ploaie, stai si tu in banca ta si nu mai vorbi in plus. Te rog.

Nu ma mai urmari peste tot ca seamana a hartuire si nu-i sade bine unui crestin postitor.....Iar la opinii are FIECARE dreptul, ca-ti convine au ba! Punct! Post usor fara ispite...

Păi dacă nu vor mai fi ispispite, atunci oare la ce anume vom posti? La auotosugestie fireşte... căci omul se aprinde de propria sa poftă de furăciuni viclene şi şjmechere ca apoi să se plângă toată ziua că iar a greşit... că nu a poftit mai mult... că omul e viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc... şi doar v-am tot zis că nu există nici un glob de pământ ci un imens glob de apă cristalină a fost în prima zi a Creaţiei, dar şi aşa a existat un sus şi un jos, căci Duhul Domnului se plimba pe deasupra apelor, deci pe partea de sus a imensei sfere, căci apa nu curgea spre josul sferei ci era aşa ca o picătură fără lumină şi întuneric era deasupra genunei de apă, şi aşa a apărut Cerul şi Pământul apoi din apele de jos...

Deci ar fi bine ca să postim la minciună şi mândrie şi răutate şi viclenie, căci soiul acesta de diavoli creduli şi necredincioşi şi plini de grozaviştie nu iese decât cu post şi rugăciune şi cu fapte tainice de milostenie.

Asculţi sau mori ca Adam şi Eva. Dar unii au iubit mai mult moartea fiindcă nu au cunoscut Viaţa şi nu le-a păsat ci au ridicat turnul cel preînalt al morţilor care se cred vii, adică au scris ''ascultă şi slujeşte tu şi mă laudă pe mine şi nu pe Dumnezeu aşa cum mă laud eu singur că singur eu aş fiii ascultat şi slujit''.

Astazi, dragilor, daca cineva omoara UN om e considerat criminal si judecat, daca se omoara o MIE de oameni se considera revolutie si nu e nimeni vinovat, daca se omoara un MILION de oameni se considera razboi de aparare si se decoreaza eroi, iar daca se omoara un MILIARD de oameni se va considera ... curatenia de primavara a planetei! Pare cinic, dar e adevarat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Trist dar adevarat. Totusi e o mare diferenta intre a omorî un om si a duce un razboi: motivatia este alta. Spunand acest lucru, nu ma refer la cuceritori, ci la cei care participa la razboi aparandu-si tara. Cuceritorii se inscriu, dupa parerea mea, la prima categorie indicata de tine, MariS.

Nu te-am urmarit, ci am raspuns la multele tale postari. Si daca consideri ca tu ai dreptul la opinie, atunci si eu am.

Iertati-ma !!
 

Din cate am vazut persoana care a deschis topicul a plecat dupa ce a hulit sau se afla pe forum sub alt nume (cel mai probabil). Desi ar merita sa i se spuna cateva, prefer sa citez doar un Sfant parinte drag mie :
Deci, iubiţilor, să mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că noi suntem dintre cei mântuiţi şi că, neputând să ne mântuim prin fapte, am fost mântuiţi prin harul lui Dumnezeu. Însă mulţumind, să nu facem aceasta numai prin cuvinte, ci şi prin lucruri, prin fapte. Căci atunci este mulţumirea deplină, când noi facem toate acelea prin care Dumnezeu urmează a fi slăvit, şi când fugim de acelea de care ne-am izbăvit. Dacă noi, batjocorind pe Împăratul a toate, în loc să fim pedepsiţi, am fost cinstiţi prin marea Lui iubire de oameni, îţi poţi închipui câtă nerecunoştinţă am avea faţă de El, batjocorindu-L şi după aceasta! Atunci desigur că vom fi pedepsiţi cu cea mai mare pedeapsă pentru asemenea nerecunoştinţă, ba încă mai aspră decât cea dintâi. Batjocora dinainte nu ne-ar arăta atât de nerecunoscători pe cât ne arată cea de după cinstea şi marea Lui purtare de grijă faţă de noi. Să fugim, deci, de acelea de care ne-am izbăvit, şi nu numai cu gura să-I mulţumim, ca nu cumva să se zică şi despre noi: „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe” (Isaia 29, 13). Căci nu ar fi absurd, când cerurile spun slava lui Dumnezeu, ca tu, cel pentru care au fost făcute cerurile care-L slăvesc, să săvârşeşti astfel de fapte, prin care de alţii este defăimat Dumnezeu, Care te-a făcut pe tine?!

De aceea, nu numai cei ce defaimă pe Dumnezeu sunt răspunzători, ci şi tu vei fi răspunzător şi vrednic de osândă. ,

si mai departe tot el spune :

Să arătăm că suntem vrednici, făcându-se acestea pentru noi. Căci, dacă ne vom arăta nevrednici de acestea, cum vom putea fi vrednici de Împăratul a toate? Fiindcă toţi cei ce trăiesc defăimând pe Dumnezeu, nevrednici sunt de a privi soarele.

Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!