cristi
 

Exagerati un pic. Situatia e mult mai delicata decat pare. Odata depuse voturile monahale, acestea nu iti mai da dreptul de a reveni in starea de laicat. Situatia e valabila si pentru fratii sau surorile de manastire. Depunerea voturilor monahale e identica cu boteyul, un alt botez, o noua reintegrare intr-o alta comunitate , dar cu atributii mult mai exacte si mai clare, cu alte responsabilitati. Prin urmare, orice calugat/maica care renunta la manastire, face un pacat f f grav, iar despre sansele de mantuire numai Dumnezeu stie.Inca ceva, am vazut o grasala enorma care se face in privinta calugarilor, si anume, ei nu fac parte din cler.Atentie!!!. Exceptia o fac, desigur , preotii calugari.

Da, multumesc pentru informatii ...nu stiam ! Mai lasati literatura la o parte si , indrazniti a mai gandi si cu propria minte, caci factorii care determina diferitele situatii contradictorii in legatura cu manastirea sunt mult mai delicati si mai complexi, astfel ca judecata in aparenta nu-si are rostul, ba chiar este o dovada de slabiciune.
Slava Domnului, ca Acest Domn nu judeca ca oamenii...ar fi fost prapad .

Cei, care gresesc, folosesc gandirea proprie in loc sa asculte de Sfintii Parinti. Tocmai asta e problema, ory, ca daca s-ar respecta canoanele si ar asculta de sfaturile duhovnicesti ai Sfintilor Parinti nu s-ar ajunge la anomalii. Dar omul tocmai din neascultare, care de fapt e ascultare de diavol, ajunge sa faca pacate si sa traga si pe altii in pacat. Patericul ne arata ca tocmai ascultarea a nascut sfinti; dar ascultarea intru Iisus Hristos, nu altfel, adica ascultare care nu vatama.

Ori cand nu e ascultare intru Iisus Hristos, omul trebuie sa isi tina mintea treaza si sa nu faca ce e vatamator de suflet. De atata lucru ar trebui sa-si dea seama si o tanara care vrea sa se calugareasca, daca stie ce e acela pacat.

Cred insa ca unele tinere, aspirante la calugarie, inca mai cultiva gandurile romantice si mai au si o prea buna parere despre ele, de le poate sminti diavolul, in baza mandriei lor.

Dar chiar si asa, se pot pocai; pot schimba manastirea, adresandu-se episcopului locului; dar in primul rand lui Dumnezeu, pe care sa-L roage fierbinte sa le ierte si sa fie dispuse de indreptare. Omului pocait Dumnezeu ii trimite ajutor, caci corpul fiind din materie, e inclinat spre pacate, dar sufletul, daca s-a murdarit, vrea sa se curete.

Dar din pacate, cei care gresesc sunt chiar cei, care gandesc toate cu mintea lor si refuza sfaturile duhovnicesti; care nu fac ascultare, dar dau ascultare unor indemnuri la curvie, desi stiu ca acest lucru nu e bine si chiar este interzis in manastire. Oare credeti cumva, ca sfintii nu au fost ispititi cu ganduri din acestea? Au fost, dar au stiut sa ceara ajutor si sa se abtina.

Ar fi chiar indicat sa pui mana sa citesti literatura, ca sa intelegi anumite lucruri si sa alungi gandurile de razvratire. Profunzimea o capata omul cultivandu-si sufletul, nu lasandu-l sa se transforme intr-o jungla. Profunzime nu inseamna a cunoaste pacatul in amanuntime, ci a sti cum sa te cureti de el, pentru a iesi la lumina.

Zici ca "factorii care determina diferitele situatii contradictorii in legatura cu manastirea sunt mult mai delicati si mai complexi"; iti dau dreptate, caci mijloacele folosite de diavol sunt fine, sofisticate, altfel cum crezi ca i-ar putea ispiti si sminti si pe cei mai buni?!?
Sa nu ne pacaleasca mijloacele pe care le foloseste diavolul, ci sa avem tot timpul in vedere scopul pentru care foloseste aceste mijloace...

Daca CLER inseamna preotime, e normal ca sa nu fie considerati cler calugarii, pentru simplul fapt ca nu sunt preoti. Dealtel nici calugaria nu este o Sf. Taina.

Hai, scuteste-ma, draga Anca , cu cele canoane si cu cele teorii, caci mi se face deja lehamite, habar nu aveti ce-nseamna viata adevarata...chiar daca ati trait doua de-ale mele. Imi pare rau, dar habar nu aveti ce vorbiti...doar vorbiti !
Diavolul , de multe ori reprezinta un pretext...ceea ce este capabil omul sa faca, uneori il intrece si pe el.
Toate lucrurile rele sunt posibile datorita rautatii si prostiei din om, asa cum cele bune sunt posibile bunatatii si credintei acestuia....nu exista cale de mijloc, decat in pretexte si iar pretexte !
Si, sa stii Anca, am citit si literatura asta amintita mereu de tine, doar ca nu m-am complacut doar in ea.
Exact cu spunea si cel din-ainte care a stat in manastire, mergi in manastire plin de credinta, de iubire fata de Dumnezeu, plin de puritate...si pleci de-acolo ca un animal haituit si turbat de atata nedreptate si necredinta. Acolo nu este Dumnezeu, sunt doar oameni, iar daca in ei nu salasluieste bunatatea si spiritul onestitatii, nu are cum sa salasluiasca Dumnezeu, nici cu toate pretextele si scrierile canonice . Poate ca in bisericuta trebuie sa fie, cu toate ca si acelea sunt doar ziduri, care pot fi insufletite de insusi sufletul smerit al omului slujitor al Domnului.

Imi cer scuze daca interventia mea este off-topic insa vreau sa va intreb cum am putea noi, ca oameni, sa ne anihilam gandirea proprie pana la stadiul de atrofiere a creierului si sa ne bazam numai pe ascultare si respectiv pe un mimetism riguros (facem numai ce ne spun Sfintii Parinti si respectiv ceea ce au facut ei insisi)?
Cum ar arata vietile noastre intr-o asemenea situatie? Ce fel ar arata lumea in care traim in acest caz? In ce masura am mai putea vorbi de liber arbitru?

Da, bine spus Coralina !...

Exact ce spuneam, ory! Daca citeai ceva literatura religioasa, s-ar fi observat din felul in care scrii. Dar asa, iarta-ma, dar pot spune linistita ca nu ai habari... nici de Sfintii Parinti, nici de importanta canoanelor, de nimic din ce e legat de manastire... Pe mine nu ma convingi de contrariul, pana nu iti schimbi stilul si continutul mesajelor.
Dealtfel diavolul nu este doar un pretext, de vreme ce atatia oameni fac ce le spune acesta, si gandesc aidoma lui. Asta nu este o arta. Mai greu este sa Il urmezi pe Hristos. Dar fara credinta nu se poate.
Poate ar fi bine sa deschidem un topic intitulat "Viata adevarata", ca sa ne spui ce intelegi prin aceasta.

Da, am inteles Anca, pe tine nu te conving, pana nu devin fatarnica, superficiala, pana nu imi pun o masca...pana nu capat darul teoriilor fara de duh. Adevaratul duh consta in viata insasi, iar aceasta, din pacate nu se dovedeste nici pe departe ca-n teoriile convenabil asternute pe monitor.
Scuza-ma, dar nu doresc sa te conving nimic !
Ce-nseamna credinta, draga Anca, ce-nseamna credinta , caci vad ca o tot pomenesti ? Dumneata chiar crezi ca ai credinta si cei care sub fariseismul atator lucruri cred ca pot face rau celor din jur prin credinta.?
Credinta reprezinta o adevarata filozofie, o foarte complexa filozofie care nu este, nicidecum, la indemana oricui...de aceia abuzam de termenul ei, tocmai ca a devenit banal, neputincios de ireal.