un crestinism dupa chipul si asemanarea ta, dar nu dupa crestinismul biblic
ps: nu te supara ca am fost asa direct

Nu am de ce sa ma supar. Exprimi sincer ceea ce gandesti.

...un crestinism personalizat, augmentat.

Este o diferenta fundamentala intre vicierea unui principiu si aplicarea lui literala procustiana.

Ideal este sa te regasesti in formularea principiului acceptata prin consens.
Cred ca este situatia ta. Felicitari.

Insa nu intotdeauna un anumit tip de formulare este functional in orice conditii si pentru orice tip de profil psihologic. Este intelept ca abordarea sa fie flexibila, insa obligatoriu in acord cu principiul.

If you are going to love somebody then love with a liberating love.
-------

Daca doresti sa iubesti, atunci iubeste cu o dragoste eliberatoare.

A liberating love is necessarily a love mixed with perfection of wisdom.
-------

O dragoste eliberatoare este, in mod necesar, o expresie a intelepciunii perfecte.

Adevarul este o tema fundamentala pentru cineva pasionat de adevar, pentru cine intelege ca fara adevar, libertatea si binele sunt iluzorii. Rational, decodificarea "adevarului" precede intelegerea modului in care este asimilat si exprimat. Altfel, ramanem intr-o zona de incertitudine, in care relativitatea predispune la adevaruri neadevarate.

"De la simplu la complex" reprezinta o abordare fireasca/didactica a cunoasterii. In cazul adevarului absolut, simplul presupune conceptul abstract, iar senzatia, complexitatea ultima.

Nu alerga dupa picaturi, ci cauta izvorul - adevarul din care tasneste tot binele.

Libertatea, in sensul sau mai profund, presupune eliberarea simultana a fenomenului perceput, a actului perceptiei si a subiectului care percepe.

In aparenta, tot timpul avem ceva de castigat si ceva de pierdut. In fond, nu avem nimic de pierdut si nimic de castigat. Aceasta este diferenta dintre relativ si absolut.

Noi suntem visele altora, iar ceilalti sunt visele noastre.

Daca dam vina pe ceva sau cineva este intelept sa identificam cauza cauzei. Sa nu limitam rationamentul la cauza proxima. Astfel, cu putin efort vom descoperi izvorul tuturor erorilor.

Fara rabdare, conditia de fiinta suferinda nu poate fi ameliorata. Rabdarea este o vaccinare, o suferinta antidot asumata rational. Rabdarea adversitatilor se poate face pentru sine in aceasta viata, pentru sine in toate vietile ce vor urma, pentru toti ceilalti in aceasta viata sau pentru toti ceilalti in toate vietile lor viitoare. Diferenta o face optiunea de a dedica sau nu suferinta asumata. La ce fel de rabdare se refera Iisus cand spune: "Ia-ti crucea si urmeaza-Ma"?

Toti cei inviati de Iisus au murit din nou, iar cei vindecati, ulterior, s-au imbolnavit. Nicio viata trupeasca nu poate scapa din plasa mortii. O inviere trupeasca, miraculoasa sau nu, ... nu este altceva decat o expeditie spre urmatoarea moarte. Doar invierea in adevar reprezinta o victorie definitiva a vietii.

"Locul nostru e undeva între fiinţă şi non-fiinţă, între două ficţiuni." Emil Cioran

Nevoia de Dumnezeu nu este altceva decat nevoia de un eu coplesitor care sa surclaseze orice non-eu, un eu care sa covarseasca intreaga existenta.

Dumnezeu nu face parte nici din existente, nici din non-existente. Adevarul presupune eliberarea din aceste extreme.

Cel mai dens aspect al realitatii este sinele, deci si cel mai dificil de sublimat in procesul cunoasterii. Orice alta identitate pare eterata comparativ cu acesta. Altfel spus, toata realitatea este inflamabila, mai putin sinele. Daca o simpla scanteie a cunoasterii poate arde aspectul obscur al oricarui alt fenomen, in cazul sinelui avem nevoie de un incendiu universal, o flacara a intelepciunii care sa consume integral iluzia cosmica.

Eliberarea in afara cuvantului este o iluzie. Misticii autentici supra-vorbesc, pentru ca ei patrund in miezul cuvantului, in intimitatea sensului, nu mai sunt angajati intr-un proces discursiv de gandire. Ei teologhisesc. Dar pana acolo este necesar sa vorbeasca. Saltul evolutiv este de la conceptual la non-conceptual. Insa in non-conceptualul Lui Dumnezeu o tacere vorbitoare, nu o tacere reductionista in non-existent.

Asa cum omul se pravaleste in el insusi alunecand succesiv din vis in visul visarii, asa si intelegerea isi atinge seva glisand succesiv in subtilitate de la simbol la simbolul simbolului.

ce chestii intortocheate

Intelegand ca muzica este tacere contopita cu sunet, putem lesne realiza ca orice fenomen este o simultaneitate de prezenta si absenta.

Luciditatea presupune sa constientizezi ca nu exista nicio formula salvatoare. Atunci cand crezi ca ai gasit-o esti deja pierdut. Salvarea nu face obiectul niciunei strategii sau planning calculat.

Crucea pare sa fie cel mai profund sens pentru scurta pironire a sufletului in materie. Oricine poate fi fiu al Dumnezeu, nu prin asteptarea finalitatii ci prin imitare.

Omul poate rabda trei feluri de suferinte: suferinta fizica/emotionala manifesta, suferinta subtila de schimbare si suferinta foarte subtila prezenta in toate procesele sale cognitive. Omul insusi este o cruce cat tot universul.

"Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!". A doua parte a enuntului are gradul cel mai mare de adevar privind conditia umana. In esenta, nu stim ce facem, chiar daca actiunile noastre sunt neutre moral sau chiar extrem de simple; pentru ca nu putem privi decat la suprafata lucrurilor. Se numeste ignoranta si este de doua feluri: innascuta si conceptuala. Prima parte ne invata sa iertam fara discriminare, sa avem o atitudine protectoare fata de toti si toate.

Sesizarea non-inerentei identitatilor este ca o raza de lumina care strapunge un mare intuneric.

Preafericire inseamna fie o fericire supranaturala in care ajungem sa fim absorbiti fie o fericire care face ca fiecare fibra a universului sa exulte. Poate ambele.

Dificultatile sunt jarul iar imposibilitatile flacara in care se forjeaza spiritul. Cine oare si-ar dori prematur o existenta fara probleme?

Intimitatea fara elaborare, dintre doua euri, este mai profunda decat intimitatea cu elaborare. Si totusi, prima nu este posibila fara cea de a doua.

Flacara si intelepciunea au ceva in comun - daca prima consuma materia, a doua mistuie complet ignoranta din om.

"Viata este zborul unei singuratati catre alta singuratate" Plotin .

O existenta impermanenta nu poate oferi omului ceea ce are nevoie cu adevarat, insa poate face tot felul de promisiuni.

Daca intelegem cum fenomenele apar din propria lor vacuitate devenim co-creatori ai existentei. In fiecare instanta a sa. Ne unim cu principiul care toarna necontenit vacuitatea in forme.

Hrana ecologica a sufletului este nedefinitul, contemplatia dincolo de orice expresie care se cufunda in misterul insondabil al fiintarii.

Orice frumusete devine un adevarat pericol daca nu este transcensa prin ea insasi. .

Rabdarea nu este un exercitiu de rezistenta, ci o acceptare intelegatoare.