În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 654000)

Doamne ajută.

Iar motivele pentru călugărie, de la început, da, sunt întro măsură copilărești, dar nu ne spune Domnul? ”până nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor”, iar comentariul patristic de la acel verset, îl iubesc la fel de mult ca versetul, anume se vorbește despre măsura bărbatului-copil în Hristos, azi un paradox în lumea tot mai lipsită de Hristos.

Deci vă rog să mă iertați și să mă pomeniți, Remus-Emilian păcătosul.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 654000)

›
Deci sunt retras de pe forum, nu știu pentru cât timp, poate pentru totdeauna, fiindcă duhovnicia nu se face și se trăiește în spațiile virtuale, care devin atât de toxice, că pot ucide, fiindcă au ucis și vor mai ucide, suflete și trupuri, deci aici doar ne informăm de unele aspecte, de care ne putem lipsi cu bucurie, în favoarea Sfintelor Cărți Duhovnicești, în special scrise de Sfinți canonizați și mai ales în favoarea Sfintelor Slujbe, de la care bine este să fim nelipsiți, participând mai ales la cântare, la citit, la rugăciune fierbinte și cu lacrimi de pocăință.

În prealabil postat de GMihai (Post 654006)

Să nu uiţi că şi facebook este tot spaţiu virtual. Ţi-o spun pentru că acolo continui să activezi din punct de vedere "duhovnicesc", cu zeci de postări, predici, omilii etc.

Deh, pe facebook e mai uşor, nu există decât buton de like iar reply-urile negative pot fi uşor şterse......

În prealabil postat de Bucuriepedrum (Post 654040)

Nu-i chiar aşa. I-a mai spus unul (n-am citit toate comentariile) că e habotnic şi i-a lăsat comentariul. Ba chiar i-a răspuns şi a avut loc un mic dialog, în care aprecieri primea cel care intervenise, lucidul. :))

În prealabil postat de Bucuriepedrum (Post 654040)

Nu-i chiar aşa. I-a mai spus unul (n-am citit toate comentariile) că e habotnic şi i-a lăsat comentariul. Ba chiar i-a răspuns şi a avut loc un mic dialog, în care aprecieri primea cel care intervenise, lucidul. :))

În prealabil postat de crincrin (Post 632806)

3. Tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti

3.1. Tipul patologic

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocaţie mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” şi „vedenii de sus”, prin care îşi alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între aceşti autointitulaţi „prooroci”, unii sunt psihopaţi confirmaţi de ştiinţa medicală, iar tratarea lor necesită şi o intervenţie clinică (tratament, internare în spital). Alţii însă, a căror boală nu e întotdeauna şi pentru toţi evidentă, se dau drept reprezentanţi ai unei spiritualităţi autentice, cucerindu-şi adepţii prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susţinută şi prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole şi prin „reţete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalităţi[1] şi ţin neapărat să fie consideraţi ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane şi obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanţă nu se consultă niciodată cu Biserica şi pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilităţi astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înşişi şi nu pe Dumnezeu[2]. Unii ca aceştia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotinţă, despre deosebirea duhurilor, virtuţi absolut necesare oricărui creştin drept-măritor.

Toţi aceşti „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus chiar şi de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-şi argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simţ şi omenia, provocând mari crize sufleteşti în ascultătorii naivi şi nepregătiţi şi aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii şi nelinişti. Lângă ei nu ai sentimentul seninătăţii, al odihnei şi al bucuriei pe care-l trăieşti la întâlnirea cu un om îmbunătăţit, ci o teribilă încrâncenare şi teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevraţi clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese şi exagerări cu totul străine de viaţa Bisericii.

https://unsufletortodox.wordpress.co...sul-misticism/

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 657084)