Atat de relativa poate fi aceasta afirmatie ! ! !....
Daca stai sa te gandesti bine, cei mai Intelepti dintre Sfinti au trecut printr-o viata de greseli, au invatat din acestea si li s-au aprins flacara credintei mult mai arzatoare si sustinuta.
Asadar, si greseala are rolul ei, iar oamenii care le evit dintr-un instinct mult prea rezervat, nu prea reusesc sa dobandeasca o forta destul de mare pentru perspectiva si nici sa i-a deciziile necesare in vederea formarii acesteia, in general acesti oameni baiguie intre sensul sec si neintrupat si realitatea deformata, se multumesc in a nu mai face mare lucru...cica, dintr-un rationament prea viu.
Consecintele greselilor facute le platim cu mintea treaza a unui zbucium sincer si dornic spre indreptare, cu o intelegere mai acuta a lucrurilor si oamenilor din jur.
Consecintele greselilor nefacute...le platim cu o ignoranta si o lipsa de empatie greu de patruns si cu o neintelegere natanga si o judecata eronata asupra oamenilor si lucrurilor din jur.
Sa nu credem ca sexualitatea joaca rolul primordial in definirea greselii pe pamant , desi, se pare ca pe aceasta se pune accent mai mare decat pe mandria si ura care a schimbat, practic, fata lumii.
Deci, sexul are o legatura cu mantuirea, dar nu conditioneaza aceasta mantuire...deci, este cu totul altceva.
Care este , pana la urma, intelepciunea existentei ?

Am vazut pe undeva, Anca, ai scris ca Sfintii nu au gresit, nu au cum sa greseasca si, ca atare, trebuie sa-i urmam intru totul.
Deci, sa inteleg ca acestia sunt asemenea Lui Dumnezeu, ori la acelasi nivel de neprihanire .
Mare amagire ! ! ! Sfintii au fost si au ramas oameni pana la ultima suflare, chiar daca au luptat cu instinctele omenesti si cu greseala din fire a acestora, dar nu au ajuns niciodata Dumnezeu, nu are cum, iar noi nu avem cum sa-i punem la acelasi nivel cu Dumnezeu, ceea ce se intampla adesea in Biserica Ortodoxa.

Cum adica calugarii "il integreaza depasindu-l"?
Hristos a asumat totul din natura umana, inclusiv sexul? Ma indoiesc.
Fecioria Maicii Domnului dupa nastere se datoreaza curatiei lipsite de pofta, curatie pe care a innoit-o Iisus Hristos permanent.

As propune sa nu lasam frau liber imaginatiei...

Imi pare rau ca te amagesti singura, ory.
Nu poti fi si sfant si sa gresesti in continuare. Patericul te va lumina in acest sens.
Vrei sa spui, ca aceia despre care vorbesti tu, si care cred ca exista, sunt sfinti?!? Nu sunt sfinti. Dar exista si sfinti; inca mai exista si sfinti in manastiri, putini, dar exista.

Iar eu propun sa nu ne asemuim Maicii Domnului...
Da, sunt sigura si eu ca Dumnezeu isi asuma natura umana, implicit sexul, altfel ar fi trebuit sa sadeasca in fiecare procrearea prin Duhul Sfant ca a Maicii Domnului si sa nu se mai inmulteasca lumea prin " patima ".
Sa fim seriosi, dumneata mai ai timp sa si gandesti atunci cand vorbesti...sau, doar vorbesti, caci, nu inteleg deloc afirmatia cu asemanarea tuturor pentru neprihanire, sau cu inlaturarea totala a poftei in actul procrearii.
Este o varza doamna, o mare varza in aceste afirmatii si nu sunt compatibile cu viata si nici cu spiritualitatea.

Deci, eu cred ca Sfintii au ajuns astfel pentru ca au incercat permanent sa-si depaseasca conditia cazuta a firii omenesti, dar nu ca au devenit imaculati cat au fost in viata.
Au deveniti Sfinti prin sacrificiu si prin lupta de-a se curati, printr-o permanenta lupta cu pacatul care, oricum , asupreste fiinta omeneasca, au luptat prin sacrificiu si infranare...dar, asta nu inseamna ca nu au mai avut pacat, sub nici o forma, este absurd, pacatul se naste in mod sistematic si permanent, cu gandul, cu cugetul , cu fapta si cu toate lucrurile pamantene la care este supusa fiinta omeneasca.
Doar ca unii sunt ignoranti si nu le pasa de aceasta curatire prin osteneala, atat cat poate fi ea posibila si in limite, pana la urma, particulare si tot atat de omenesti.
Aceasta viata o cinstim, ca viata a Sfintilor, dar nu faptul ca ei au devenit fara de pacat cat au trait si inima le-a pulsat viata in piept, fiindca acest lucru este imposibil...numai Dumnezeu a fost fara de pacat pe pamant.
Asadar, este o eroare sa consideram Sfintii infailibil , dar o binecuvantare sa le respectam si sa le luam in consideratie viata lor victorioasa pentru adevar, dar, nicidecum imaculata. Este o diferenta, nu exista OM imaculat, decat numai Dumnezeu, care S-a facut Om pentru noi, dar tot Neprihanit a ramas.
Deci, nu poti fi om si sa nu gresesti...oricat de sfant ai deveni, sfintenia se masoara in osteneala si durere, in intelepciunea pe care o dobandesti prin meditatie si credinta, in binele pe care-l faci si in lupta pe care o aplici inaintea pacatelor, dar, nicidecum in absolvirea totala fata de acestea, care este absolut imposibila pentru fiinta omeneasca aflata in viata.

Am spus depasindu-l.
Castitatea monahala nu este o taiere a sexualitatii, nu este o castrare! Este un fel de sublimare (ca mi se pare ca te pricepi la psihologie, ca il citezi pe Jung), o ridicare pe alt plan a sexualitatii, o schimbare a ei in dragoste pentru dumnezeu, in eros divin (despre asta scriu unii din parinti, poti gasi asta in tratatele ascetice)

Drept sa zic eu nu vorbisem de ce a asumat Hristos decat prin analogie aici.
Nu stiu ce sa zic. Cred ca a asumat sexualitatea in seusul scris de mine mai sus, de ridicare pe alt plan. Nefiind hermafrodit sau asexuat, nu prea vad cum ar fi putut face altfel.
Dar a fost la nunta din Cana si a schimbat apa in vin.. 'aratand prin aceasta cum trebuie sa te transformi, suflete' (din canonul sfantului Andrei din Creta, cantarea a noua) - si aceasta transformare fiind facuta la o nunta are de-a face cu transfigurarea sexualitatii SI in cadrul cuplului.

Pana la sexualitate, placerea are rolul decisiv, caci aceasta i-a izgonit pe Adam si Eva din rai. Sexualitatea au cunoscut-o abia pe pamant.
Prin asta nu spun in nici un caz, ca e mai acceptabil sexul fara placere. Am venit in intampinare, ca sa nu primesc comentarii de acest gen.

Sexualitatea, curatata de pacat prin Sfinta Taina a cununiei, ne-a fost data de Dumnezeu pentru a putea procrea, dar insotita de raspunderea de a avea grija de copiii, care se nasc din aceste relatii; deci de a deveni parinti.

Deci, cu acestea sunt de-acord si nici nu cred ca le-am contestat . Si totusi, mai grav decat sexul, sau placerea, care reprezinta un act individual, pana la urma, este URA, capabila sa distruga mult mai mult, suflete si trupuri.

Si, nu exista sfinti in viata, decat dupa ce vor trece in nefiinta si li se vor considera lor aceasta vrednicie. Nu ai cum sa spui ca, cutare Duhovnic este sfant, poate fi Intelept, poate fi ales, poate fi sfintit...dar NU SFANT IN VIATA, tocmai de aceia are loc canonizarea la o perioada dupa trecerea acestora in randul celor drepti, considerate prin semne si minuni, sau mai stiu eu ce, promovat de traditie si principii religioase.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca aceasta perioada trebuie sa depaseasca cele 7 neamuri aflate in viata ale acestuia...lucru de care nu se mai tine cont. Iar aceasta sfintenie se dobandeste prin calitatea vietii cat mai aproape de gradul cel mai mic de pacatuire, dar nu prin lipsa de pacatuire atata timp cat esti in viata, lucru absolut imposibil propovaduit de Biserica insasi.