Spunem ca o forma este transparenta pentru ca nu are o existenta proprie neconditionata. Ii lipseste o esenta identitara, intelegand prin esenta, o imuabilitate. Putem sa-i spunem si relativitate, dar am vaduvi intelegerea de felul special in care ajungem sa percepem fenomenele atunci cand exersam un punct de vedere ontologic corect.

Esti in aceasta lume cand ii validezi realitatea; nu esti in aceasta lume cand ii invalidezi realitatea. Simplu.

Perfectiunea este firescul, imperfectiunea nefirescul.

Purtarea crucii presupune permeabilitate la toate experientele, bune sau rele, pentru a fi sublimate in adevarul imediat, atotprezent si atotpatrunzator.

Imi povestea cineva ca atunci cand era mic, a fost uitat pe olita.
Si cand s-au intors parintii, au gasit toti peretii mazgaliti, de plictiseala.
Nu mai zic cu ce.

Cu mâna, normal.

Toti ,de la mic la mare,avem nevoie de un scop in viata. Scopul se schimba odata cu acumularea de intelepciune si putem spune fara frica de a gresi ca in conditiile date copilul respectiv si-a gasit un scop inalt si l-a realizat magistral cu creativitate si curaj...de dragul artei a suportat cu stoicism mirosul ,deci a jertfit ceva pentru un scop...:24:

Un scop presupune discriminarea intre doua conditii, cea actuala si cea viitoare. Dar daca, nicio conditie nu difera esential de alta conditie, atunci ce rost mai are un scop, o miscare intre doua similaritati?

Sa intelegem ca tu postezi fara nici un scop?

Partial da, partial nu.
Misterul existentei nu este absolutul ei, ci nesfarsitul relativitatilor care o exprima. Scopul este un fir volitiv intre doua relativitati.

Din perspectiva adevarului ultim, orice scop este irational pentru ca orice transformare este iluzorie. Absolutul este temporalitate sublimata, Alfa identic cu Omega.

:21:Oricum ai da-o te impusti singur in picior.Sa n-ai scop inseamna sa ai scopul de a nu avea nici un scop...

Moartea se omoara cu moartea insasi, scopul cu scopul de a nu avea niciun scop.

Uita-te la crini... nu au niciun scop.

Fundamental nu exista nici impuscatura, nici piciorul - expresia are sens doar pentu cel patimas, care judeca prin simturi.

:105: Ca mesajele tale sa fie credibile e necesar un minimum de logica elementara altfel ,fie ca scrii tu sau niste crini (care nu nici un scop,dar nici sistem nervos central ) ,e cam acelasi lucru neinteligibil...

Ma gandeam ca daca nu vei mai scrie pe acest forum vei reusi o si mai profunda contopire cu lipsa de sens spre care aspiri caci toate aceste mesaje pe care le scrii te distrag de la scopul de a nu avea nici un scop.

La occidentalul indobitocit de materialism, lipsa de coerenta aduce a intelepciune..

D'asta si atatia guru cu Rolls Royce, luam ce e mai bun din cele doua lumi..

De ce "intelept" si sarac cand poti fi bogat si..bogat?

O mica farama de existenta este mai misterioasa decat Fiinta Lui Dumnezeu. Dumnezeu este explicabil, insa creatia Sa, nu.

esti sigur ca aceste flori superbe, care sunt crinii (ca toate florile in general), nu au nici un scop?

Si crinul inseteaza de Dumnezeu ca orice farama de existenta, insa este in aspectul unei aspiratii care isi gaseste implinirea in fiecare clipa. Nu exista o distanta intre voire si implinire in care sa se strecoare grija, frica, asteptarea, nelinistea, frustarea. Este pura exaltare in care nu poti sa individualizezi un scop disociat de propria sa realizare. Iisus ne invata limpede aceasta cale.

Libertatea omului este libertatea de a alege cum sa priveasca lumea si pe sine insusi. Este o libertate suficienta pentru a deveni liber.

Daca Dumnezeu are o foame, atunci ea este o foame de suflete.

Sau pura plictiseala.
Sau poate era o forma de protest, ca a fost uitat pe olita.
Sau un strigat de ajutor, o cerere de atentie.

Unii ar spune si o forma de posesie..asa cum reise din caracterul intunecat al lucrarii.. :|

Nu poti sa te salvezi pe tine insuti fara sa salvezi intreaga umanitate.

Cand realizezi ca freamatul lumii este, de fapt, freamatul tau, ti-ai insusit corect lectia contemplarii.

Functie de cerinta spirituala, uneori realitatea trebuie privita din perspectiva imperfectiunii ei, alteori din perspectiva perfectiunii ei.

O impresie contemplata din perspectiva naturii ei ultime, absenta propriei sale esente, este un giuvaer nepretuit de intelepciune. Viata este o insiruire de impresii care ne pot face extrem de bogati. Sa nu le irosim.

Eliberarea nu este altceva decat o dezbracare completa de prejudecati, o redobindire a nuditatii primordiale.

Asta in termeni de psihologie se numeste "complex mesianic" si desi in sine nu se regaseste in clasificarea standard a bolilor psihice (DSM) se regaseste la cei care sufera de boala psihica numita megalomanie precum si la cei care sufera de tulburare bipolara si schizofrenie.

Nici macar Hristos n-a putut (si nici n-a intentionat) sa-i salveze pe toti, chiar impotriva propriilor alegeri.

Este intr-adevar un concept greu de mestecat si digerat.
Adica cum sa-i salvezi chiar pe toti? Cu bunavointa poate nu vor,atunci cu forta?
Si exact cum spui,pana nici Dumnezeu nu face asta din cauza liberii alegeri.
Nici nu ai cum in termeni concreti de timp si spatiu,sa ajuti la mantuirea trecuta ,prezenta si viitoare a generatiilor.

Complexul psihologic este legat de parerea-de-sine, maica tuturor relelor - indiferent de ce factura este, fie de superioritate, inferioritate, mesianic,....o cronicizare a acestei boli sub forma diferitelor obsesii si deviatii comportamentale (functie de anumite cauze si circumstante).

A dori salvarea tuturora nu este un complex psihologic, un viciu sau o nebunie. Este o aspiratie fireasca care devine rugaciune atunci cand este sustinuta de credinta.

Eu nu stiu ce gandeste sau ce are in intentie Dumnezeu, insa m-ar bucura nespus ca fiecare faptura sa nu mai sufere, sa se bucure de o fericire fara sfarsit.

Rugati-va unii pentru altii

Toti suntem un Trup, suntem legati unii de altii cu fire invizibile. Daca o parte sufera, tot Trupul sufera.

La Dumnezeu toate sunt posibile. Dumnezeu nu este limitat de timp si spatiu.

Daca avem credinta, nu putem ruga pentru toti cei care au fost, pentru toti cei care sunt, pentru toti cei care vor veni. Pentru toti.

Nu o da la intors.

Scris este "Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina".

Afirmatia ta:

"Nu poti sa te salvezi pe tine insuti fara sa salvezi intreaga umanitate." este cu totul altceva.

Deci da, poti si fara si nu, nu poti sa salvezi "intreaga umanitate".

Ca sa nu mai vorbim ca in lumea ta "salvarea" e un fel de suicid ontologic, cu totul altceva decat in crestinism.

Daca-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, ce inseamna salvarea ta fara salvarea aproapelui?

Daca nu-l iubesti, ce inseamna, de fapt, salvarea?

"Paradoxurile" tale nu difera foarte mult de pura ignoranta spirituala.

Incerci sa definesti un "supra-bine" dar ajungi sa cazi in cele de mai jos..

Aline pe pagina 181 ai un mesaj care nu prea ajuta pe nimeni. Si flying ti-a tinut partea la "rele". Oamenii chiar daca nu esti de acord cu ei, cred ca trebuie sa gasesti o cale mai acceptabila, ca omul sa inteleaga ce vrei sa zici,si singur sa se duca in directia dorita.Si conversatia sa fie amiabila.

Am intalnit de-a lungul timpului oameni crestini deosebiti. Atunci cand incercari mari imi puneau la incercare credinta ,oameni astia ramaneau ca "o icoana vie" in fata mea. O bunicuta de-a lui nevastamea care atunci cand am vazut-o, am iubit-o in cel mai scurt timp. Era o bucurie mare ptr ea ,sa ii treaca cineva pragul,imediat iti punea ceva pe masa de mancare,din saracia ei de multe ori.Pasaje mari recita din Biblie din cap.Era o bucurie sa o revad ,tot timpul.
Era un om de la Oastea Domnului ,a facut cativa ani de puscarie ptr credinta, de multe ori cand il intalneam in adunari,venea si dadea mana cu noi si ne imbratisa,statea cu noi de vorba .Un suflet cald ,iubitor. Si asta te indeamna la a face la fel ,fiindca simti ca faci parte din viata lui. Eu nicodata nu il uit pe omul asta.Este ultimul, din cei doi oameni care i-am cunoscut personal ,care au facut puscarie ptr credinta.Ni se duc oamenii astia, incet incet si ramanem noi cu click-urile.
Si atunci vor veni vremuri grele cu adevarat.

Am intalnit zilele asttea un om al Bisericii,care printre altele mi-a spus o povestioara cu parintele Sofronie de la Essex.Era in timpul Liturghiei si apare la ei un budist si se pune pe culoarul central al Bisericii si se aseaza in pozitia lor ,Lotus, parintele iese sa faca cadirea mare si il ocoleste frumos, cadeste in continuare.Dupa slujba il critica toti ca a venit paganul ala, sa strice randuiala etc.Dar el i-a luat apararea ca nu stia omul randuiala noastra,si apoi omul a devenit monah acolo, la manastiirea lor.A lasat budismul si s-a facut ortodox.Eu cred ca trebuie sa te apropii de om ,sa vorbesti cu el, sa stie ca il consideri ca un om, indiferent cine este.
Ce ma gandesc eu asa in capul meu: sa ne gandim totdeauna daca placem lui Dumnezeu, cu ceea ce spunem,sau mai rau chiar,sa nu il suparam.Asta ar fi de rau!

Oamenii duhovnicesti nu au timp de forum,de internet,deci e cam deplasat sa ceri de la noi,care avem timp de forum, sa fim ca parintele Sofronie.
Ori duhovnicie ,ori internet -nu exista compatibilitate intre ele ,de fapt sunt invers proportionale...

In primul rand, sunt sigur ca n-a fost atat de simplu pe cat suna povestea.
Si cum crezi ca ar fi sunat povestea daca in loc sa se aseze in mijlocul bisericii, se ducea in fata si incepea sa-l contrazica pe parinte, zicand ca nu face bine ce face, ca nu vorbeste cum trebuie, ca mai buna ar fi o "liturghie" budhista si mantuirea cu Raiul e o poveste pentru naivi, stie el o "mantuire" superioara?

Este o diferenta cand cineva se pune in drum, din ignoranta, si altceva cand vine sa-ti spuna ca el stie mai bine cum stau lucrurile cu mantuirea decat 2000 de ani de crestinism..

In al doilea rand, exista si o varianta in care cineva s-a convertit in urma unei intalniri pe Internet, un forum, ceva?

Sigur, postarile si atitudinea asta denonta frustrari, neimpliniri, o suferinta interioara - dar problelemele astea nu se rezolva pe Internet, cel mult omul poate fi lamurit, daca ar cauta lamuriri, si a tot fost lamurit daca se vroia lamurit, dar se pare ca vrea altceva.

Iar intr-o biserica nu vrea sa calce, nici macar cat sa stea acolo cuminte intr-un colt, lotus sau nu, de spovedit se spovedeste la duhuri imaginare, etc...

Uite, o pilda chiar pe limba lui, din "spiritualitatea" budhista:

Nan-in, un maestru japonez care a trait in timpul erei Meiji (1868-1912), a primit vizita unui profesor universitar. Acesta era dornic sa cunoasca mult mai multe despre traditia Zen.
Nan-in a servit un ceai. Acesta l-a servit si pe vizitatorul sau. I-a turnat ceai in cana pana la refuz, iar apoi a continuat sa-i toarne.
Profesorul a privit uimit intreaga scena, pana in momentul in care nu s-a mai putut stapani: "Este plina! Nu mai ai de ce sa mai torni ceai."
"La fel ca si in cazul acestei cesti", a spus Nan-in, "esti plin de propriile tale opinii si speculatii. Cum pot sa-ti arat eu Zen daca nu reusesti sa-ti golesti ceasca?"

Ei bine, calugarul par. Sofronie era in biserica, cu o atitudine provocatoare dar si smerita in acelasi timp, pentru ca a intuit ca in ciuda filosofiei pe care o practica, ceasca lui a ramas in continuare (in mare parte) goala de ceea ce este spiritual autentic.

Daca ar fi fost plina (de sine, ca altceva nu avea ce), nu mai era acolo.

Asa si cu olteanul nostru, nu o sa-i oblojeasca nimeni ranile pe Internet, oricat de mult ajutor ar cere prin atitudinea lui, cel putin atat timp cat este dublata de infatuarea unei pseudo-spiritualitati, dar daca isi mai iubeste cat de cat sufletul, o sa caute acolo unde poate primi ajutor.

Acuma nu cer eu sa fim ca parintele Sofronie, dar nici nu as vrea doar sa facem "dactilografiere" aici.Daca nu putem ajuta, ce rost are sa raspundem cuiva?...Pai mai bine trecem pe Softpedia,mai un program,mai gradinarit, mai vedem cum face unul o casa etc.
Ca sunt invers proportionle celle doua nu contest. Dar cred ca ar fi foarte util sa vorbim cu oamenii la un anumit nivel, sa nu jignim, chiar daca nu suntem de acord cu ei.

Da e buna pilda pe care ai pus-o.Intradevar ,am vazut ca, cei care vin cu un duh de cearta ,si nu aveau un duh smerit atunci cand s-au apropiat de Dumnezeu,au ramas tot pe loc si doar au criticat,si nu s-au ales cu nimic. Da ,cand omul e plin de sine, greu e loc ptr adevarata invatatura.Eu ce nu am fost de acord ,a fost faptul sa nu jignim,ca trebuie sa gasim o modalitate sa vorbim respectuos cu oamenii,chiar daca nu suntem de acord cu ei. Omul cand nu ii vorbesti frumos se incranceneaza si mai tare,si in loc sa fie cat de cat o cale de comunicare reala si ultima sansa se pierde.

Vezi aici vin tot felul, vrea sa vorbeasca de casatorie, si nu dupa mult timp vrea sa afle de povesti cu Harap Alb.Ce sa mai iei de bun? Te intrebi oare are 23 ani cum spunea? Sau altul ne ispiteste ,ca relatiile trupesti sunt doar ptr procreere.Si dupa alt mesaj ne spune ca are tendinte homosexuale. DE aia e bine ca noi care suntem mai demult pe calea credintei sa pastram un echilibru , sa lamurim lucrurile, dar sa nu jignim .

Da asta ar fi sansa lui,sa caute ajutor in lumea reala,stiind doar ,...asa cum spunea Socrate:"Stiu, ca nu stiu nimic."

Daca un copil trebuie sa mearga la scoala, ce faci? ii canti un cantec de leagan, nu-l bagi in seama..?

si il punem sa stea in pozitie de lotus si sa mediteze

Pacea nu poate fi atinsa pana cand nu realizam aspectul comun al tuturor identitatilor.

Iti raspund daca imi raspunzi si tu mie la o alta intrebare.Cand un om e in dificultate pe Internet, hartuit, si vezi mai multi ca il sustin ii iei apararea sau nu? E nevoie, sau nu ii bagi in seama.Ma rog intrebarea e si ptr restul?
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=17734&page=17
Mesajul 164, in care o sustineam pe Lizzie Velasquez.Aici nimeni nu s-a alaturat, dar ma asteptam sa vad ceva nume cu iz romanesc,acolo pe Youtube, dupa data de 24 ianuarie dar nu am vazut.Poate mi-a scapat ,ati fost sau nu careva sa o sustineti?
Cred ca e greu pana apar vreo trei,in viata reala ma refer, ca apoi isi fac curaj si restul.Deci aia primi trei cred ca sunt de baza ca sa apara si altii.
Haide-ti ca va dau instant cerere de prietenie, daca ati facut-o.