SF.IOAN GURA DE AUR ESTE UN MARE SFINT ORTODOX...Imi dau seama ca habar nu aveti de ortodoxie unii din cei ce scrieti aicea

iubirea adevarata exista DOAR IN ADEVAR care este IISUS HRISTOS ,iar iubirea fatza de cei aflati in erezie este o iubire falsa,Dar vad ca voi sunteti pt a iubi pe eretici,iar nu pe ortodocsi.Nici ierarhii nu-i iubesc pe ortodocsi ,ci ii caterisesc,desi ei se copmporta conform canoanelor sfintilor parinti ,dar ii iubesc pe eretic ,pe evrei ..s.a....musulmani..etc

adevar, iubire.. notiuni care te depasesc.

movila avea o relatie excelenta cu roma si facea demersuri asidue in ascuns pentru unire cu catolicii. nu stiam ca si pe asta l-au facut sfant, o sa ma uit acum de cine.

edit. a fost canonizat de ucrainieni.

raspuns la minicatehismul ecumenist editat de patriarhia romana
 

rtodoxinfo.ro/2017/12/14/aparitie-editoriala-promovarea-ecumenismului-la-nivel-panortodox-de-catre-pseudosinodul-din-creta/

Scrisoare deschisă – Despre Preoții care spun că au „cuget ortodox” dar nu s-au îngră
 

https://stranaortodoxa.wordpress.com...dit-de-erezie/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/

Mesaj catre preoti si ierarhi
 

Ar fi bine sa ascultati aceasta frumoasa predica si sa luam aminte cu torii

http://ortodoxinfo.ro/2018/02/25/pre...-vino-si-vezi/

o predica realista ,adevarata
 

o marturisire ortodoxa completa,nereusita referendumului
 

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/...2018-10-26-651


https://www.marturisireaortodoxa.ro/...opzyyJMrOyMJck

Sunt induse teme false în studiul lui M.S.C., văd că după ispitele de-a stânga ale artistului Tudor Chirilă, Biserica e luptată din dreapta și de un teolog Mihai Silviu Chirilă, singurul care este echilibrat ar fi doctorul Pavel Chirilă din această „dinastie a Chirililor” care s-a abătut peste Biserică.

Așadar o analiză:

Zice în articol Mihai Silviu Chirilă:[...]„Rezultatele referendumului constituțional reprezintă un vot de blam dat “ecumenismului bun”, interconfesional și interreligios. Aliată cu ereticii, schismaticii și necreștinii, ierarhia BOR pierde usturător într-un referendum vital pentru viața spirituală a națiunii noastre, vădindu-se prin aceasta că legile bisericești prin care Dumnezeu a interzis colaborarea cu ereticii nu sunt caduce și că cine le ignoră pierde ajutorul lui Dumnezeu.”[/...]

O acuzație demontabilă, nepomenitorii nu sunt nici măcar 10.000 de oameni, presa nepomenitorilor care avea și ceva audiență nu s-a opus referendumului și cu toate astea el nu a trecut.

Nici măcar schisma pe stil vechi Slătioara nu s-a opus, ierarhul ei a făcut campanie pro referendum.

Rezultatul referendumului arată de fapt nivelul de manipulare și fărâmițare la care s-a ajuns, dacă toate cultele + presa confesională nu au strâns mai mult de 21%.

În plan principal vina a fost a televiziunilor și a formatorilor de opinie progresiști de maximă audiență și cu priză la public care în mod nesfârșit și repetat de 30 de ani schinguie Biserica neobosit la orice fel de manifestare publică, inclusiv la Sfânta Parascheva.

Sfânta Parascheva și Sfântul Dumitru sunt „periculoși” pentru propagandiștii însătăniți pentru că adună zeci de mii de oameni care ies de sub sfera manipulărilor și nu-i ascultă pe ei - programatorii mentali care au porniri tiranice în a impune agenda publică.
Vina sfinților e că adună oameni sub un crez, (mai mulți chiar decât la un protest rezist)!

În plan secundar, la fărâmițarea inițiativelor creștine a contribuit distrugător munca de învrăjbire din interior, veșnicele certuri
-pro/contra Arsenie Boca,
pro/contra Oastea Domnului,
-bloguri vs bloguri,
- pro/contra ucenicii cuiva vs ucenicii altcuiva,
-grupări de tot felul,
- schisme pe stil vechi,
-conflictul europeniști vs tradiționaliști,
-certuri între ucenicii mănăstirii cutare vs ucenicii celeilalte mănăstiri, între preotul cutare vs parohia cutare
-schismele răspopiților pentru abateri morale grave de desfrâu de tipul Gherasim Bratu, Avondios, Onufrie Căruntu, schisma răspopiților care-l atacă pe IPS Teodosie la Constanța,

-atitudinea de „noi vs restul”, certuri pentru cine să fie întâiul.

Și nu în ultimul rând la diminuarea încrederii au contribuit abateri canonice grave și o gestiune oneroasă a finanțelor în unele parohii și cu unii parohi și preoți, am subliniat unele și unii pentru că au fost cazuri punctuale pe care presa le-a inflamat.

Spune în articol Mihai Silviu Chirilă:[...]„Un element esențial al acestui rezultat a fost însă faptul că între momentul în care s-au strâns semnăturile de susținere și momentul votului s-a produs un eveniment capital: ierarhia română s-a făcut părtașă sinodului din Creta și ereziei ecumenismului. Este adevărat că ierarhia a reușit să îi înspăimânte pe cei mai mulți dintre preoți să nu reacționeze la sinodul mincinos din Creta, dar este la fel de adevărat că poporul a taxat acea trădare a Ortodoxiei inclusiv prin neprezența la referendumul constituțional, arătându-și prin aceasta lipsa de încredere în cei care l-au girat.[/...]”

Tema familiei trebuie apărată indiferent de ce Sinod a trecut, altfel cei care au instigat împotriva referendumului pentru „părută evlavie” sunt vinovați pentru avansul pâgânismului și al secularismului în societate, în școli și Biserici, ei au dat un brânci prin noncombatul lor ca distrugerea societății să avanseze ideologic și la NIVEL INSTITUȚIONAL.

Absolut toți cei care se dau frați ortodocși și pe motive de „părută evlavie” au defăimat referendumul fac o mișcare satanică ucigătoare, sunt mai nocivi decât progresiștii pentru că ei surpă din interior teme vitale doar ca să se răfuiască cu ierarhii și dintr-o satisfacție bolnavă și sunt chiar mai jos decât unii schismatici de stil vechi care au înțeles că miza e alta.

Ierarhii vor trece la Domnul, dar moștenirea lăsată de legi sociale păgâne va afecta membrii tuturor confesiunilor creștine și va lupta orice fel de manifestare a evlaviei publice, de la viața mănăstirilor, procesiuni religioase, simboluri religioase în instituții publice, până la marșuri pro life.
Deja e aerul greu respirabil la locul de muncă, în școală și societate pentru o persoană care afirmă deschis convingeri creștine autentice, urmează prigoana pentru delicte de opinii prea tradiționale, pierderea locului de muncă, obligarea în instanță la sesiuni de training de reeducare, amenzi la CNCD și despăgubiri.

Hristos îndeamnă la ascultare față de cel care stă în scaunul ierarhiei când vorbește cele ale Evangheliei.
Sfânta Evanghelie după Matei- cap 23 v 2-3
„2.Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3.Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.”

iorest:Sunt induse teme false în studiul lui M.S.C., văd că după ispitele de-a stânga ale artistului Tudor Chirilă, Biserica e luptată din dreapta și de un teolog Mihai Silviu Chirilă, singurul care este echilibrat ar fi doctorul Pavel Chirilă din această „dinastie a Chirililor” care s-a abătut peste Biserică.


Si totusi sunteti contrazis in parerile dvs.de SF.IOAN DAMASCHIN care ne spune ca nu e bine sa luam impartasania de la eretici nici de la cei in comuniune cu erezia caci ea va fi spre intunecare nu spre luminarea mintii si sufletului caci EUHARISTIA UNESTE pe credinciosi cu preotul aflat in comuniune si cu ierarhul eretic..Deaceea poporul a devenit indiferent si usor manipulabi lla politizarea fenomenului.NORMAL referendumul ar fi trebuit sa iasa pozitiv la populatia care se zice crestina si ortodoxa de 85 la suta....dar referendumul ne dovedeste ,rezulataul lui, ca romanii in cea mai mare parte fac parte din biserica ecumenistilor,caci acolo unde se pomeneste ierarhul este credinta propovaduita de el in acele biserici.Ori noi nu mai avem ierarhie ortodoxa ci ecumenista.Nefirtatul ca sa-si poata face planurile lui in lume si cu lumea trebuie sa saboteze jertfa cea de-a pururi si asta a facut la creta.Cititisi celalalt link de pe glasul stramosesc.
La nivel de tzara ortodoxa rezultatul referendumului este concludent in acest sens.Dumnezeu nu a mai permis prin lipsa harului ierarhilor ca ei sa mai fie ascultati de popor.Noi trebuie sa judecam si sa analizam evenimentele in lumina scrierilor sfintilor parinti si a celor 7 sinoade ecumneice ca sa nu fim luati de puhoiul apostaziei.
DOMNUL SA NE LUMINEZE PE TOTI.

Bullshit schismatic, in stilul raspopitului Staicu. Nepomenitorii sint doua sau mai multe gasti care, atacind BOR, se ataca si intre ele. Ar fi amuzanti, daca nu ar fi demni de dispret.

Mai au har ierarhii??din bor si patriarhul?
 

SF.AP .PAVEL ne spune ca ereticii fac schisma si se situeaza in afara bisericii .Nu sunt de acord cu gruparea pr.STAICU -SAVA LAVRIOTUL tocmai ca ei il contrazic pe SF.AP PAVEL si propovaduiesc ca ereticii au har.Dar dc.ei se situeaza in afara bisericiip;ereticii]cum mai au har caci harul se revarsa prin taine in biserica nu in afara ei .Ei au cautat sa induca in eroare poporul ,inclusiv pe acei preoti nep[omenitori care sunt de acord cu ei.
sinodul ROCOR ,VALABIL LA DATA EMITERII ANATEMEI ASUPRA ECUMENISMULUI SI A PERSOANELOR CARE IL PROPOVADUIESC II SITUEAZA PE IERARHII,PATRIARH ,CIT SI PE PREOTII SI POPORUL CRESTIN AFLAT IN COMUNIUNE CU IERARHII AFLATI IN EREZIA ECUMENISTA SUB ACEASTA ANATEMA!MARE ATENTIE ASADAR.


Erezia ecumenistă a fost deja anatematizată de sinodul ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei) în anul 1983,. Iată însă textul anatemei, reconfirmate în septembrie 2006 de către Sinodul episcopilor ROCOR ca făcând parte din actele de comuniune canonică cu Patriarhia Moscovei:
[COLOR=black]«Celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ”ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor care cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai înainte pomeniţi sau celor care susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi[/COLOR][COLOR=black], ANATEMA!»[deci este foarte clar ca ierarhii nostrii toti se afla sub aceasta anatema asa incit nici nu mai e nevoie neaparat de un sinod care sa ii condamne!-nota mea].[/COLOR]
[COLOR=black]APOI SA VEDEM CA MAI ZIC SI ALTI SFINTI PARINTI:[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]


[COLOR=black] [COLOR=#222222]„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar d[/COLOR][COLOR=#222222]e trăieşte în curăţie, sau săvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sf. Ignatie Teoforul[/COLOR]
[COLOR=#222222][/COLOR]


[/COLOR]
[COLOR=#222222] [COLOR=#111111]apostolul PAVEL[/COLOR][COLOR=#111111] in epistola catre Tit:’De omul eretic,dupa intiia si a doua mustrare indeparteaza-te[cap.3/10]stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat,fiind singur de sine osindit[cap.3/11].[/COLOR]
[/COLOR]
Sfantul Teofan Zăvorâtul:Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”
Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sf. Apostoli şi Sf. Părinţi... Şi, deci, dezbinaţi de Biserică,schismatici sunt toţi cei care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii”. (Sf. Maxim Mărturisitorul) Sfantul Maxim Marturisitorul se intreba.retoric:
“Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?”



*Sfântul Grigorie de Nissa:”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.

*Sfântul Ciprian al Cartaginei:“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”

Deci poporul trebuie sa ia atitudine imotriva ereziei ecumeniste are aceasta datorie ,caci dc.bisericile sunt pline unde se pomenesc ierarhii eretici inseamna ca sunt si ei impreuna cu preotii in aceasta erezie,adica sunt de acord cu ea.Ne spune si SF.ATANASIE


Sf. Atanasie al Alexandriei: „Să ne ferim de pe calea cea ispititoare și să depărtăm de la noi ochiul cel duhovnicesc: dacă episcopul sau preotul, ei fiind ochii bisericii, au viață necuviincioasă și smintesc lumea, trebuie să îi depărtam de la noi. Mai bine oamenii să se adune fără dânșii în biserici pentru rugăciuni, decât împreună cu dânșii, precum cu Ana și Caiafa, să fie dați în gheena focului


[COLOR=black][/COLOR]

Nu te grăbi, uite aici un fragment în care vorbește despre Har, pomenirea patriarhului Ecumenic, zelotism și problema calendarului din cartea unui ucenic duhovnicesc al părintelui Gheron Iosif Isihastul (la rându-i mare duhovnic) și care a fost zelotist nepomenitor și un înnoitor al practicii rugăciunii inimii într-o vreme în care puțini o mai practicau chiar și pe Athos.


Arhimandritul Efrem Filotheitul Starețul meu Iosif Isihastul, Ed. Evanghelismos,Bucureşti, 2010 se poate consulta aici.


[...]„Astfel, începând cu anul 1937 Stareţul a început să primească ambele calendare, deşi a continuat să rămână zelotist.
Această poziţie faţă de problema calendarului o avea şi atunci când am mers să rămân lângă dânsul.
Puţin mai târziu însă, la 13/26 martie 1950, a fost emisă o nouă enciclică semnată de patru episcopi vechi-calendarişti.

[...]Printre altele erau scrise şi următoarele: „Tainele săvârşite de cei de pe stilul nou, ca unii ce sunt schismatici, sunt lipsite de Harul sfinţitor. Pentru aceasta, pe nici un neocalendarist nu se cuvine să-l primiţi în sânurile Sfintei noastre Biserici şi, prin urmare, nici să nu-l ajutaţi, până ce nu face mai înainte o mărtu- risire în care să osândească înnoirea neocalendariştilor şi să declare că Biserica acestora este schismatică.
În ceea ce îi priveşte pe cei botezaţi de neocalendarişti, să fie botezaţi cu Sfântul Mir de prove- nienţă ortodoxă, care se găseşte din belşug la noi...”[ Fragment din Enciclica 13, Către evlavioşii preoţi ai Sfintei Biserici a Adevăraţilor Creştini Ortodocşi, Atena - 26 mai 1950.]

Când am citit acestea m-au trecut fiorii. Am socotit că cel care a scris enciclica este un călău.
Vechii calendarişti renegaseră nu numai unul sau doi episcopi, ci întreaga Biserică a Greciei, care nici până astăzi nu a încetat să aibă legături canonice cu toate Bisericile Ortodoxe. De îndată ce am citit enciclica - era noapte, iar Stareţul tocmai îşi termina privegherea - , am mers şi i-am spus:
- Gheronda, în enciclică scrie asta şi asta.
- S-a terminat! Ne retragem! Aceştia s-au rătăcit cu totul.

Nu se poate ca adevărul lui Dumnezeu să fie acesta. Va trebui să luăm poziţia mănăstirilor. Dar mai întâi vom face rugăciune ca să vedem ce ne va spune Dumnezeu.

Fiilor, rugăciune! Rugăciune, părinţilor, ca să ne descopere Dumnezeu şi să nu facem vreo greşeală. Ceea ce ne va descoperi Dumnezeu, aceea vom primi.

Stareţul nu avea diplomă de absolvire a studiilor universitare de teologie. Era însă un adevărat teodidact şi, ca un văzător de Dumnezeu, era iniţiat în adevărata teologie. Niciodată nu-mi amintesc să fi făcut ceva fără să fi primit vestire de sus. Pentru această problemă atât de importantă ne-a pus pe toţi să postim trei zile şi să ne rugăm. Timp de trei zile nu am mâncat nimic, ci doar apă am băut.

În a treia zi Stareţul s-a închis în coliba sa şi toată noaptea s-a rugat, vărsând şiroaie de lacrimi. Iar noi îl aşteptam afară pe Stareţ, ca pe un alt Moise, ca să ne comunice rezultatele „sinodului”.

După rugăciune se pare că a avut o descoperire, căci, ieşind afară, ne-a spus:
- „Câţi sunteţi credincioşi...”. Părinţilor, s-a terminat! Am primit vestire că trebuie să trecem de partea mănăstirilor. Acesta e adevărul. Zelotiştii sunt înşelaţi!

- Gheronda, ce ai văzut?
- Nu vă pot spune. Doar atât vă zic: s-a terminat! Vom urma şi noi calea pe care au adoptat-o mănăstirile şi îl vom pomeni pe Patriarh.

- Ascultă, părinte Atanasie, ia-ţi traista şi mergi la Lavra şi spune-le că ne vom supune mănăstirii şi Patriarhiei. Veţi merge acolo ca să vă înscrieţi. Repede! S-a terminat! Vom lua buletine şi vom deveni în mod oficial monahi ai Mănăstirii Lavra.
Aceasta este calea lui Dumnezeu.
Zelotiştii au rătăcit drumul. Auzi, să spună că Tainele nu au Har şi că cei de pe stil nou sunt osândiţi!

După o vreme Stareţul ne-a destăinuit vedenia prin care i s-a lămurit problema calendarului. Iată care era vedenia:
În timp ce se ruga, Stareţul a văzut o biserică frumoasă care avea o poartă mică şi prin care ieşeau toţi oamenii. În curtea ei însă se certau doi credincioşi şi strigau unul la celălalt:
- Eu sunt cel corect!
- Eu sunt mai corect!, striga al doilea.
- Eu sunt Biserica!, striga al treilea.

Şi ne explica Stareţul:

- Aceasta arată că se certau, dar aparţineau Celei Una Sfântă şi Apostolească Biserică. Aveau aceeaşi dogmă şi acelaşi Har, dar nu aveau libertatea Duhului şi sfinţire] şi pentru aceasta se certau.

Cum pot eu acum să spun că Biserica Greciei nu este dreptslăvitoare şi că nu are Harul lui Dumnezeu? Să spun că nu mai este drept-slăvitoare doar pentru faptul că ţine noul calendar? Şi să spun că episcopul este osândit?
Ţin calendarul vechi, dar nu cuget cum cugetă zelotiştii.


[...]Însă unii zelotişti fanatici, care aveau o încredere exagerată în logica lor, au început să-l defaime pe Stareţ, zicând:
- S-a înşelat Părintele Iosif Peştereanul.

Cu toate acestea Stareţul niciodată nu-i judeca, ci spunea:
- Să nu scoatem o vorbă! Noi să ne vedem de treaba noastră, adică să ne facem privegherea, rugăciunea noastră, iar pe ei lasă-i să spună ce vor. Dumnezeu să-i ierte!

Când Stareţul a adormit întru cuvioşie şi sfinţenie, iar noi, fiii săi duhovniceşti, ne-am învrednicit să dobândim obşti cu mulţi ucenici, zelotiştii au fost nevoiţi să mărturisească:

- Da, într-adevăr, aşa da călugări...! Atât de mulţi părinţi virtuoşi! Trebuie să recunoaştem că Stareţul a avut dreptate, fiindcă nu se poate ca rădăcina să fie putredă şi să scoată astfel de roade şi să se adune astfel de obşti. „Pomul după roade se cunoaşte”. Prin urmare, noi am greşit, iar Bătrânul Iosif avea dreptate, era Sfânt.

Când ne-am alăturat celorlalţi părinţi athoniţi şi i-am lăsat pe zelotişti, am cunoscut din experienţă puterea Harului Tainelor săvârşite de noii calendarişti.
De aceea, atunci când Stareţul ne spunea că vede Harul umplând biserica, noi nu-l înţelegeam. Şi aceasta până când l-am văzut şi noi.
În orice caz, atunci când i-am părăsit pe zelotişti, cu toţii am văzut Harul cu ochii cei trupeşti.

Mai târziu, când am devenit preoţi, am primit şi o altă vestire în rugăciune cu privire la problema calendarului. Despre aceasta ne povesteşte părintele Haralambie:

„Când ne-am întors la calea urmată de mănăstiri, încă nu-l pomeneam pe Patriarh. Însă atunci când am venit la Noul Schit, a trebuit odată să liturghisesc la Mănăstirea Sfântului Pavel şi, negreşit, trebuia să pomenesc pe Patriarh.
- Ce să fac acum, Gheronda?, l-am întrebat pe Stareţ.
- Mergi şi pomeneşte-l! Când te întorci, să-mi spui ce-ai simţit.

Cu adevărat, pot să vă spun că arareori am primit atât de mult Har în timpul Sfintei Liturghii cum am primit de această dată. Toată slujba am vărsat şiroaie de lacrimi. Nici măcar ecfonisele nu le puteam rosti. Când m-am întors, Stareţul mi-a spus:
- Aşa-i că te-ai umplut de Har?
- Da, Gheronda. Asta şi asta mi s-a întâmplat.
- Vezi, fiul meu, că nu păcătuieşti atunci când îl pomeneşti pe Patriarh, orice ar spune sau ar face, până ce nu este caterisit şi se împărtăşeşte din acelaşi Potir? ”[/…]

pt.Iorest
 

ceea ce spui se refera la problema calendarului ,dar sinodul ROCOR se referea la erezia ecumenista...sunt doua probleme total diferite ,erezia si problema calendarului ...ca zelotii au gresit facind dogma din calendar stim asta...dar citatele nu se refera la caledar ci sfintii enumerati si citati se refera la erazie ,

Nu vă plictisirăţi încă?

Atinge și problema Harului care era și este în B.O.R și în Biserica Greacă, era clar ilustrată starea de har ce au simțit-o preoții călugări slujitori pomenindu-l pe Patriarhul Ecumenic.

Cine spune că nu mai e Har în B.O.R. sau în B.O.G. se plasează în sfera ereziei, după o scrisoare că nu ar mai fi Har în B.O.G.a stiliștilor greci, Gheron Iosif Isihastul, înnoitorul rugăciunii inimii pe sfântul Munte în secolul 20, s-a dus să-l pomenească pe Patriarh și să se înscrie la Marea Lavră, tocmai ptr că zeloții i se păreau exagerați prin această luare de poziție că nu ar mai fi Har în Biserica.

au intrat in prelungiri!

Nu e bine. Mi se termina popcornul.

ce spun sfintii in privintza preotilor ,ierarhilor si mirenilor care doar vorbesc imp
 

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Ce spun Sfintii in privinta preotilor, a ierarhilor si chiar a mirenilor care doar vorbesc impotriva ecumenismului dar fapte zero https://www.aparatorul.md/ce-spun-sf...ar-fapte-zero/
„Tainele” ereticilor necondamnați de un Sinod Ortodox, nu sunt valide, mai mult, aceste „Taine” sunt „spre surparea credinței”, ceea ce înseamnă că aceia care socotesc ca fiind valide asemenea „Taine” sprijină surparea credinței, lovind astfel la temelia Bisericii. Pentru Sfântul Vasilie cel Mare, cei care socotesc valide asemenea „Taine” sunt vinovați de „sânge”, deoarece îi pot duce la pierzare pe cei pe care-i smintesc printr-o asemenea idee.(PSB Vol 12 pag 499) Că ducerea în rătăcire a altora poate fi comparată cu vărsarea de sânge o arată și Sf.Grigorie de Nazianz, zicând despre sine că, dacă ar propovădui învățături care contrazic „Cuvântul Adevărului” atunci, „am să mă păgubesc pe mine însumi și am să mă pierd, pt că am să vărs sânge nevinovat al unor suflete nevinovate, suflete ce mi se vor cere din mâinile mele”. (Sf.Grigorie de Nazianz-Tratat despre Preoție pag 199). Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.” Un episcop care a devenit eretic, nu mai este episcop, iar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile care îl pomenesc pe el, să primească „darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții in afara Bisericii. (Sf.Ignatie Teoforul în Scrisoarea sa către cei din Filadelfia). ”orice pomenire a unui patriarh eretic înseamnă auto-excluderea din Biserica Sobornicească și din comuniunea cu ea.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus, pag.184). Sfântul Maxim Mărturisitorul În acest caz avem pilda Sfântului Theodor Studitul care a fost exilat și alungat din Mănăstirea sa din Constantinopol pentru că mustra ereziile iconoclaștilor. Atunci au venit ucenicii săi și i-au spus: ”Dar bine Parinte, să lăsăm noi acum Mănăstirea noastră, să lăsăm liniștea noastră, și să mergem în exil?” Iar el le-a răspuns: ”Apostolatul nostru, misiunea noastră de monahi, nu este să apărăm pietrele și clădirile, ci să apărăm Credința noastră, să ne salvăm, și să ne mântuim sufletele.” ”Străjerii Mei sunt orbi cu toții, ei nu înțeleg nimic. Toți sunt câini muți care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniți și le place să doarmă. Aceștia sunt câini hrăpăreți care nu se mai satură, sunt pastorii care nu pricep nimic. Toți umblă în căile lor și se silesc pentru câștigul lor (Isaia 56,10-11).” „De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, Știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Epis Tit 3;10-11) Sfântul Apostol Pavel. EPISTOLA CĂTRE GALATENI 8. „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie ANATEMA! 9. Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit, să fie ANATEMA” cap. 1 Sfântul Apostol Pavel.

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Ce spun Sfintii in privinta preotilor, a ierarhilor si chiar a mirenilor care doar vorbesc impotriva ecumenismului dar fapte zero https://www.aparatorul.md/ce-spun-sf...ar-fapte-zero/
CONCLUZIE:TAINELE SUNT DOAR IN BISERICA ORTODOXA SI CEI AFLATI IN EREZIE SE AUTOEXCLUD IN BISERICA SI TAINELE IMPLICA EXISTENTA HARULUI.
Pentru noi ortodocsii este f.f.important sa cunoastem aceasta pt a nu fi luati de suvoiul apostaziei

data viitoare sa-ti faci provizii mai consistente

Patriarhul Daniel a binecuvântat în comun cu ereticii greco-catolici Monumentul Uniri
 

De dragul „ecumenismului lucid”, definit într-o Hotărâre a Sfântului Sinod din 16 decembrie 2016, în care era condamnată lupta contra ecumenismului, ca „atitudine de cooperare și dialog între creștini”, Patriarhul României încalcă Sfintele Canoane, care interzic slujirea cu ereticii și schismaticii, și regulile tipiconale impuse de Sfinții Părinți, care impun ca nicio slujbă religioasă să nu se facă de către preot fără epitrahil și celelalte veșminte liturgice.

De Preot Cosmin Tripon / 4 decembrie 2018
Sfințirea Monumentului ridicat în cinstea eroilor și făuritorilor Marii Unirii de la Alba-Iulia, cu ocazia Centenarului, pe data de 1 decembrie 2018, a consemnat o nouă etapă în acțiunile ecumeniste în care este angrenată Biserica Ortodoxă Română, acțiuni care au luat o amploare deosebită după pseudosinodul din Creta, din vara anului 2016.
La evenimentele organizate cu ocazia Centenarului, pe lângă oficialități politice importante, a participat și patriarhul Daniel al României, însoțit de patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, aflat în țara noastră pentru a participa la primul hram al Catedralei Mântuirii Neamului, și de membri ai Sfântului Sinod.
Ceea ce ne-a atras atenția în mod deosebit la acest eveniment a fost felul în care Preafericirea Sa, patriarhul Daniel, a încercat să mascheze faptul că ar fi vorba de o slujbă în comun cu ereticii greco-catolici. Pentru aceasta s-a folosit de o stratagemă.
Mai întâi, facem precizarea că în cultul Bisericii Ortodoxe toate sfintele slujbe, atât Sfintele Taine, cât și ierurgiile, se săvârșesc de către preot sau episcop îmbrăcat în veșminte liturgice: preotul îmbracă epitrahil (patrafir) și felon (felonul la Sfintele Taine și la ierurgiile la care se citește Sfânta Evanghelie), iar episcopul patrafir și omofor, ceea ce nu a fost cazul la acest eveniment[1] (min. 3.30.00-3.37.00), fapt care constituie o gravă abatere de la rânduielile tipiconale.
Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos și este veșmântul liturgic cel mai important, deoarece, fără el, nici preotul, nici episcopul nu poate săvârși niciun serviciu religios[2]. Iată ce învață și Sfântul Simeon al Tesalonicului despre aceasta: “Fără epitrahil nicio taină să nu se săvârșească. Iar dacă se va întâmpla să fie de trebuință a se face vreo taină, sau o molitfă (rugăciune), botez sau altceva din cele sfinte, și nu se va găsi epitrahil, atunci (preotul), spre a nu rămâne lucrarea nefăcută, blagoslovind să-și puie brâul sau o bucată de funie ori de pânză, ca un epitrahil, și astfel să săvârșească taina. Iar după aceea, lucrul care a slujit ca epitrahil sa fie păstrat într-un loc deosebit sau să fie întrebuințat la ceva sfânt. Numai cele ce sunt obișnuite în mănăstiri, la Miezonoptică, la Ceasuri și Pavecerniță, le pot zice preoții fără epitrahil”[3].
Pe de altă parte, orice slujbă ortodoxă are o formulă de început, binecuvântarea mică, binecuvântarea mare și binecuvântarea treimică, și o formulă de încheiere, numită otpust sau apolis. Or, din filmarea realizată chiar de către postul de televiziune al Patriarhiei Române, Trinitas TV, observăm că această slujbă de binecuvântare nu a avut nici formulă de binecuvântare și ca atare nici formulă de încheiere.
Că Preafericirea Sa trebuia să poarte veșminte liturgice conform treptei de episcop pe care o are rezultă din practica liturgică anterioară, dar și din slujba de sfințire a unui Monument ridicat la Drăgășani în cinstea eroilor români chiar de Ziua Națională, cu ocazia împlinirii unui secol de la Marea Unire, sfințit de Arhiepiscopul Varsanufie, care este înveșmântat cu patrafir și omofor[4].
Stratagema de a nu fi îmbrăcat în veșminte liturgice, de a nu rosti formule de binecuvântare și încheiere, a fost folosita de Preafericirea Sa pentru a da impresia că nu este vorba despre o slujbă în comun cu uniații eretici, încercând astfel să ascundă sensul profund ecumenist al gestului Preafericirii Sale, rezultat din faptul că în timpul rostirii rugăciunii de binecuvântare și stropirii cu aghiazmă erau prezenți acolo, îmbrăcați în veșminte, mai mulți clerici greco-catolici, invitați de către patriarh printr-un semn discret să continue ceremonia prin rostirea unei rugăciuni urmată de stropirea cu apă, gesturi liturgice săvârșite în prezența Sa și a însoțitorilor Săi.
Reamintim că Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe interzic preoților și episcopilor, sub pedeapsa caterisirii, împreună-slujirea cu ereticii: canoanele 10, 11, 45, 46 apostolice, 2, 4 sin. III ec., 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laodiceea, 9 Tim Alex. De asemenea, Sfintele Canoane prevăd că tainele ereticilor nu sunt taine: 46, 47, 68 apostolice, 19 sin. I ec., 7 sin. II ec., 95 Trul., 7,8 Laodiceea, 47 Vasile cel Mare.
Trăim astfel un paradox al credinței. Dacă la 1763 Sfântul Atanasie Todoran, în vârstă de 104 ani, împreună cu ceilalți sfinții năsăudeni refuzau să primească împărtășania din mâna preoților uniați, nerecunoscându-le acestora preoție, har și taine, preferând martirajul decât să încalce Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, iata că patriarhul României, al Ierusalimului și membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române recunosc ereticilor preoția și binecuvântează împreună cu aceștia Monumentul eroilor și făuritorilor Marii Unirii. Aceasta nu este altceva decât căderea Bisericii prin slujitorii ei.
Aceasta este încă o dovadă foarte clară pentru cei ce susțin în mod habotnic că nu s-a schimbat nimic în Biserică după pseudosinodul din Creta. S-a schimbat în primul rând cugetarea episcopilor nostri, cugetare care nu mai este ortodoxă, ci eretică.
Este momentul, chiar dacă destul de târziu, ca toți fii Bisericii Ortodoxe Române, Maica noastră, episcopi, preoți, monahi, monahii, credincioși și credincioase să ne unim într-un cuget ortodox și să strigăm din toți rărunchii: Nu vrem uniatism prin ecumenism! Singura modalitate acceptată de unire cu eterodocși esta ca aceștia să revină sau să vină în trupul lui Hristos, Biserica cea Una, Sfântă și Sobornicească prin pocăință, lepădarea de ereziile lor și prin Taina Sfântului Botez prin întreită cufundare În numele Talălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Altfel nu se poate. Să fie clar!

Note:

[1] https://www.facebook.com/trinitastv/...9599239475139/.
[2] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Manual pentru seminariile teologice, EIBMBOR, București, 1984, p. 129
[3] Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, EIBMBOR, București, 1993, p. 617
[4] http://basilica.ro/in-imagini-cum-au...-la-dragasani/.

draga mea, hai sa o luam incetisor si sa ne uitam putin in Biblie. In NT se spune ca, catapeteasma templului s-a rupt in doua dupa moartea Domnului pe cruce. Sfintii parinti au interpretat acest lucru prin faptul ca Dumnezeu a hotarat sa nu mai locuiasca in acel templu (pana atunci era Casa lui Dumnezeu pe pamant) si ca a parasit cultul iudaic. Mentionez ca la Cincizecime a luat fiinta religia crestina. Totusi, apostolii au ales sa mearga in continuare la templu, proaspat parasit de Dumnezeu, pentru rugaciune, alaturi de "ereticii" iudei. Totusi Dumnezeu NU a condamnat acest lucru. Mai trebuie specificat ca si apostolul Pavel, mult mai tarziu, s-a rugat alaturi de iudeii din diaspora in sinagogi, desi aparusera biserici crestine si NIMENI nu l-a "caterisit" pe Pavel. Acum (decembrie 2018) o rugaciune alaturi de un rabin intr-o sinagoga constituie (dupa unii) un pacat de nedescris demn de un ecumenist pursange, desi Pavel a facut-o si nimeni nu l-a condamnat. Cred ca ar trebui sa fim mai ponderati cu aceste acuzatii

pt.stefan florin
 

Apostoliierau necesat pentru propovaduirea crestinismului sa mearga acolo unde se aduna lumea,in sinagogi ,ceea ce nu e cazul in zilele noastre .Si apoi avem canoanele si ale sfintilor apostoli care interzic aceasta.pe lg.alte canoane.Voi pune imediat o pagina in care sunt enumerate canoanele ,inclusic cele ale apostolilor care intezic aceasta.Apoi SF.VASILE CEL MARE la fel spune ca acolo e pacat sa se mearga.ori sa nu uitam ca acest mare sfint ortodox a compus si SF.LITURGHIE.




ACI IN PEDICA UNUI PREOT ESTE VB.DE ALTCEVA DE SFINTIRE LA ALBA IULIA A UNUI MONUMENT IN CINSTEA FAURITORILR MARII UNIRI DE CATRE PATRIARH IN STIL ECUMENISM CU GRECO-CATOLICII...in ce masura e valabila sfintirea .Se vede ca nu ati citit predica ,caci nu e vb.de IASI ci de ALBA IULIA.


IATA PREDICA IN CARE SE VB.SI DE ATITUDINEA DE LA IASISpune par.ca nu ne puem juca cu sfintele canoane.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/...mai-inteleaga/

de ziua nationala ecumenism din partea ierarhiei la iasi ,alb si bucuresti cu incalca
 

https://danielvla.wordpress.com/2018...mare-din-iasi/


https://danielvla.wordpress.com/2018...arcul-carol-i/
https://danielvla.wordpress.com/2018...la-alba-iulia/




CITIT SI CANOANELE CARE INTERZIC ACEASTE FELURI DE ATITUDINI.Actiunile acestea ale ierarhilor ne arata ca ei implemeteaza cu osirdie ceea ce s-a hotarit la CRETA ,adica pregatesc oamenii ,turma pt.venirea lui antihrist.La judecata de apoi nu vom avea nici o scuza pt ca noi poporul nu luam nici o atitudine ba mai si umplem bisericile unde ei slujesc si unde sunt pomeniti.Asa cum spune si SF.IOAN IACOB ROMANUL apar lupii imbracati in piei de oaie care conduc turma spre iad nu spre rai .VINA ESTE NUMAI A NOASTRA PT CA TACEM SI NU ZICEM NIMICA DE PARCA NU AR TREBUI NOI SA APARAM DREAPTA CREDINTA ASA CUM AU FACUT CREDINCIOSII DIN ALTE VREMURI [EX.DE PE VREMEA ARIANISMULUI].

De ce greco-catolicii nu sunt Biserică, ci pseudobiserică
 

Presupunând că printre cititorii acestui portal ortodox se află și unii nefamiliarizați cu termenii teologici, ne propunem să explicam mai întâi care este semnificația termenului “eretic”, urmând apoi să facem o scurtă și sintetică incursiune în istoria Bisericii, pentru a înțelege corect care este semnificația constructului greco-catolic și, mai cu seama, de ce învățătura acestei pseudobiserici este una eretică și, în consecință, de ce slujirea ortodocșilor cu aceștia este interzisă.

Erezia

Prin cuvântul “erezie” se înțelege o abatere de la învățătuta de credință a Bisericii, de la dogmele acesteia, o eroare, o rătăcire, o strâmbare a Adevărului revelat, iar după Avva Agathon “este despărțire de Dumnezeu”[1].

Întemeierea Sfintei Biserici

Sfânta Biserică, despre care Crezul sau Simbolul de credință afirmă că pe lângă sfințenie mai are însușirea de a fi unică, sobornicească și apostolească, a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos în chip tainic prin Jerfa mântuitoare și răscumpărătoare de pe Sfânta Cruce, iar în chip văzut în ziua Cincizecimii, prin trimiterea Duhului Sfânt asupra Sfinților Apostoli. Domnul Hristos a întemeiat o singură Biserică, o dată și pentru totdeauna. Nu sunt mai multe biserici, ci numai una, a cărei învățătură a fost răspândită în întreaga lume de Sfinții Apostoli și urmașii acestora, episcopii, preoții și diaconii.

Schisma cea mare

După un mileniu de existență, Sfânta Biserică a suferit la 1054 o grea încercare prin ruperea din trupul ei a părții apusene, grupată în jurul episcopului Romei, numit și papă. Prin această rupere, Apusul creștin s-a despărțit pentru totdeauna de Trupul lui Hristos, Sfânta Biserică, nereușind nici până astăzi să revină la locul de unde a plecat.
Din acel moment, 1054, tot tezaurul dogmatic, canonic și liturgic al Bisericii a fost păstrat și transmis mai departe în chip neștirbit, prin succesiune apostolică, de către Răsăritul creștin, numit de acum Biserica Ortodoxă, care învață Dreapta Credință și este continuatoarea de drept și de facto a Sfintei Biserici întemeiate de Hristos la Rusalii în Ierusalim, deoarece a rămas fidelă Domnului Său precum și hotărilor sinoadelor ecumenice și învățăturilor Sfinților Părinți. Apusul s-a numit de atunci înainte “Biserica Romano-Catolică”, uzurpând numele de “romano-catolică”, care în mod firesc ar trebui atribuit doar Bisericii Ortodoxe, deoarece aceasta este romană, adică este de tradiție bizantină (bizantinii se numeau “romei”, adică romani, fiind romanitatea răsăriteană), și este catolică, adică este universală, având deplinătatea revelației Adevărului mântuitor și a harului lucrător pentru mântuire, pe când constructul rezultat în Apus prin Schisma din 1054 se cuvine să se numească cel mult “adunarea papistașă”, întrucât nu are niciun semn real al bisericității tocmai pentru că este axată în jurul unui om, papa roman, nefiind ancorată în Persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. “Biserica Romano-Catolică” a continuat pe linia ereziilor, suferind, la rândul ei, mari sciziuni ca urmare a Reformei protestante din sec al XVI-lea, din aceasta născându-se așa-zisele “Biserici protestante”, luteranismul, calvinismul și „Biserica” Anglicană.
În esență, pe lângă cauze de natură politică au fost și două cauze principale religioase care au dus la acestă ruptură sau despărțire, cunoscută cu numele de Schisma cea mare: introducerea în Apus în Simbolul de Credință a adaosului eretic „Filioque” și, mai ales, primatul papal, prin care papa, episcopul Romei, dorea să-și impună dominația și supremația asupra întregii Biserici.

Vița de vie și Copacul Hristos

Sfinții Părinți ai Bisericii, pornind de la Pilda Viței de vie, în care Mântuitorul spune: ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard”, (Ioan, 15,5-6), au asemănat Biserica și cu un copac, care îl reprezintă pe Hristos. Când din acest copac s-a rupt ramura creștină a Apusului, această ramură a căzut jos și s-a uscat, nemaiviind prin sine îsăși, așa cum se întâmplă cu orice ramură care se rupe dintr-un copac obișnuit. Consecința acestei rupturi fiind aceea că apusenii au pierdut harul și Sfintele Taine, atât din cauza ruperii de Copacul Hristos, cât și pentru faptul că după aceea a generat noi și noi erezii, din aceste motive ei nu numai că nu sunt Biserică, ci se situează chiar în afara Bisericii lui Hristos.

Dezbinarea Bisericii ortodoxe din Transilvania și întemeierea pseudobisericii greco-c
 

În țara noastră, creștinismul a fost adus de Sfântul Apostol Andrei, după unele izvoare chiar și de Sfântul Apostol Filip, deci avem un creștinism de origini apostolice. Biserica românilor și străromânilor nu a acceptat ereziile papale, ci a rămas fidelă Sfintei Tradiții Apostolice, păstrând comuniunea cu Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului, adică cu toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, “drept învățând cuvântul adevărului”.
La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, asupra Bisericii ortodoxe românești din Transilvania s-a declanșat o puternică presiune, însoțită de aspre prigoane, prin convertirea forțată la catolicism a românilor ortodocși, acțiune prin care se urmărea deznaționalizarea românilor, maghiarizarea lor și sporirea influenței catolicilor în Principat, influență deținută de aproape un veac și jumătate de calvini, deși românii ortodocși erau majoritari în această provincie, însă aceștia erau tratați doar ca „tolerați”.
După secole de împilare prin măsuri economice și sociale draconice, clerului român ortodox transilvănean i s-a propus de către noua orânduire habsburgică catolică condiții mai bune de trai, mai exact dobândirea tuturor privilegiilor de care se bucurau clericii catolici, una din cele patru religii recepte recunoscute în Transilvania alături de calvini, luterani și unitarieni, în schimbul acceptării unirii religioase cu Biserica Romei, căzută în erezie și schismă din 1504.
Pentru a se bucura de acele privilegii, preoții ortodocși trebuia să accepte cele patru puncte “florentine”, formulate la sinodul de la Ferara-Florența din 1439, care nu sunt doar patru puncte deosebitoare între ortodocși și papistași, ci, în fapt, sunt patru mari erezii:

1. Papa este capul întregii Biserici;
2. Sfânta Împărtășanie se poate face și cu pâine nedospită (azimă);
3. Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul (filioque);
4. În afară de rai și iad mai există un loc curățitor numit purgator[2].

Această unire se va realiza în 1701, în timpul mitropolitului Athanasie Anghel, care se va lepăda de Sfânta Ortodoxie, de arhieria sa primită de la mitropolitul Teodosie al Tării Românești, de protectorul său, Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu, care îi asigura importante venuturi în bani precum și moșia Merișani din Județul Argeș, acceptând să fie “hirotonit” la 24 martie 1701 la Viena ca preot, iar a doua zi ca episcop, semnând și o declarație umilitoare în 16 puncte, considerată de Nicolae Iorga drept “cel mai înjositor act public săvârșit până atunci de vreun vlădică românesc”. Prin instalarea lui în fruntea acestei noi structuri bisericești, vechea Mitropolie ortodoxă românească a Transilvaniei își înceta existența, locul ei fiind luat de o episcopie unită.
Așa a luat ființă așa-numita Biserică Greco-Catolică sau Biserica Română Unită cu Roma din Transilvania.
Întrucât acestă structură eclesiastică nu a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos, fiind o construcție artificială, creată ca urmare a presiunilor politice și militare exercitate de împăratul Leopold I, a propagandei misionarilor iezuiți trimiși de Vatican, a dezbinării românilor ortodocși și a trădării și lepădării de adevărata Biserică a mitropolitului Athanasie Anghel[3], nu i se poate atribui statutul de Biserică, ci de pseudobiserică. Biserica lui Hristos propovăduiește dreapta credință, pe când această pseudobiserică propovăduiește ereziile papei de la Roma. Or, ereziile nu au fost considerate niciodată de Sfinții Părinți Biserică, ci doar ceea ce sunt: abateri de la dreapta credință, rătăciri.
Cine nu ține cont de aceste adevăruri istorice precum și de jertfa martirilor transilvăneni, care s-au opus uniației, recunoscându-i pe acești eretici ca Biserică și săvârșind slujbe în comun cu aceștiea, încalcă flagrant Sfintele Canoane și batjocorește pe Însuși Hristos, adevăratul cap al Bisericii.
Redăm aici Canoanele 45 și 46 apostolice, cu explicația canonistului român Arhidiacon prof. dr Ioan N. Floca, pentru a înțelege corect gravitatea slujirii împreună cu ereticii.

Canonul 45: “Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”.

Profesorul sibian Ioan N. Floca arată că deoarece ereticii sunt afurisiți, adică excomunicați din Biserică, se interzice membrilor Bisericii să se roage cu aceștia, și este de-a dreptul o infracțiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte cu clericii eretici, învederând faptul că aceasta este un act de trădare a Bisericii și trebuie sancționat ca atare[4].

Canonul 46: “Poruncim să se caterisească episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtășire (înțelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”.

În partea a doua a comentariului la acest canon, canonistul arhid. Ioan N. Floca arată cum că ereticii au pierdut succesiunea apostolică, deci și continuitatea preoției, tainele lor nu sunt valide, ei înșiși nemaifăcând parte din Biserică, iar clerul care le va socoti totuși valide, este supus caterisirii.
Un astfel de caz de încălcare flagrantă a Sfintelor Canoane s-a întâmplat recent, cu ocazia binecuvântării de către patriarhul Daniel împreună cu clerici greco-catolici a Monumentului ridicat în cinstea eroilor și făuritorilor Marii Unirii de la Alba-Iulia , dar au fost și altele în trecut. Bunăoară, mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului s-a împărtășit la greco-catolici[5], după aceea declarând public[6] (min. 4.09-4.20) că nu-i pare rău de acest gest, iar episcopul Sofronie Drincec al Oradiei a săvârșit slujba de sfințire a Aghiasmei Mari cu pseudoepiscopul greco-catolic Virgil Bercea[7].
Din presa vremii aflăm că Mitropolitul Bartolomeu al Clujului a afirmat că va cere în sinod caterisirea celor doi, dar mai cu seamă a episcopului Sofronie, care se afla în jurisdicția Înaltpreasfinției Sale. Astfel, unul dintre ziarele centrale au scris la acea vreme: „Mitropolitul Banatului este acuzat de ÎPS Bartolomeu că s-a împărtăşit în timpul unei slujbe greco-catolice, în timp ce PS Sofronie a slujit sfinţirea Agheasmei Mari, de Bobotează, împreună cu episcopul greco-catolic de Oradea. «Este adevărat că am cerut caterisirea Mitropolitului Corneanu şi retragerea Episcopului Sofronie. Motivele şi le-au creat singuri. Ei nu sunt pedepsiţi de noi, ci s-au autopedepsit. Prin ce a făcut Mitropolitul Corneanu s-a exclus singur din comunitatea bisericească, a Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Ortodoxe Universale», a spus ÎPS Bartolomeu”.
Paradoxul acestei situații constă în faptul că Preasfințitul Sofronie, cel care trebuia caterisit în 2008 pentru încălcarea gravă a Sfintelor Canoane, recidivând de mai mult ori de atunci și până astăzi, m-a izgonit pe mine de la parohia și altarul unde slujeam pentru că, în esență, am luptat pentru respectarea Sfintelor Canoane și pentru stoparea și înlăturarea unor astfel de practici necanonice din Biserica Ortodoxă, precum și pentru faptul că nu accept căsătoriile mixte și recunoașterea ereticilor ca Biserică. Cum ar putea fi valide caterisirile unor astfel de ierarhi atâta vreme cât prin aceste măsuri sunt pedepsiți preoții care apără și mărturisesc adevărul de credință, câtă vreme s-au folosit de poziția Preasfințiilor și Înaltpreasfințiilor lor pentru a se răzbuna pe cei ce nu acceptă erezia ecumenismului?
În istoria Bisericii există numeroase cazuri de preoți care au întrerupt pomenirea ierarhilor lor pentru că aceia propovăduiau public o erezie. Este ilustru cazul Sfântului Grigore Palama, care a fost caterisit pentru întreruperea pomenirii, și-a continuat slujirea, ignorând acea caterisire mincinoasă, a fost canonizat Sfânt al Bisericii Ortodoxe și are moaște la care se închină inclusiv persecutorii noștri ecumeniști.
Spunem toate lucrurile acestea nu din vreun sentiment de mândrie personală sau ură față de papistași, greco-catolici, protestanți sau neoprotestanți, ci din dragoste față de ei, dorind să le împărtășim Adevărul ca să se poată mântui și aceștia. Tocmai de aceea le arătăm că singura modalitate prin care îl pot cunoaște pe Hristos și uni cu acesta este baptisteriul ortodox unde se pot învrednici de lumina cea adevărată.

preot COSMIN TRIPON

Sf. Ioan Gură de Aur despre evrei: popor blestemat ce se închină satanei, iar sinagog
 

Sf. Ioan Gură de Aur despre evrei: popor blestemat ce se închină satanei, iar sinagoga lor este casă de desfrâu

https://ortodoxinfo.ro/2017/11/15/sf...sa-de-desfrau/


iata cit de mare este pacatul IPS.TEOFAN al Moldovei....vaii lui...la judecata...

slujba de la catedrala neamului si tradarea bisericii noastre ortodoxe
 

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/20...5csUyOWLnIB2pU
dau o secventa din articol


Concluzia: ierarhii români, în frunte cu patriarhul, au vândut Biserica Ortodoxă Română, iar bieții credincioși au rămas în ceață la propriu și în erezie, tot la propriu.

Înseamnă că și tu ești în erezie..... Trist, foarte trist.....

G mihai
 

EU M-AM SEPARAT DE MIZERIILE ASTEA NU PARTICIP LA MIRSAVIILE ASTEA SI TOTI CRESTINII AR TREBUI SA SE GINDEASCA SPRE CE DRUM NE CONDUC'pastorii nostrii'spre mintuire sau spre antihrist caci traim vremurile din urma!!

Reprezentantul MASONERIEI, invitat de PRIM RANG al Patriarhiei Române la inaugurarea
 

de antihrist nu avem cum sa scapam

ips.AVERCHIE TUSEV DESPRE MAREA APOSTAZIE-
 

SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA

CRUCEA LUI HRISTOS impotriva NEO-CRESTINILOR iubitori ai lumii Sub
 

http://www.cuvantul-ortodox.ro/cruce...lumii-de-aici/
Fără luptă duhovnicească nu există şi nici nu poate exista creştinism! Prin urmare, calea noastră nu parcurge calea curentelor moderne, nici a ecumeniştilor, nici a noilor hiliaşti. Credinţa noastră este credinţa Sfinţilor pustnici, “credinţa apostolică, credinţa părinţilor, credinţa ortodoxă”, care, “a făcut întreaga lume să fie de neclintit” (slujba Duminicii Ortodoxiei). La această credinţă şi numai această credinţă vom adera cu fermitate în aceste vremuri rele în care trăim. Amin“.

ips.AVERCHIE TUSEV DESPRE MAREA APOSTAZIE-
 

http://www.cuvantul-ortodox.ro/ips-a...rea-apostazie/
ESPRE CELE 3 FELURIALE APOSTAIEI
http://www.cuvantul-ortodox.ro/un-om...opul-averchie/


Ce este si ce nu este Biserica- de Arhiepiscopul Averchie Taușev. Biserica Ortodoxă nu este un fel de “monopol” sau “afacere” a clerului! Falsa Ortodoxie se străduieşte din greu să înlocuiască adevărata Ortodoxie. https://caleaimparateasca.wordpress....erchie-tausev/


“trebuie conştientizat şi reţinut că Ortodoxia nu este numai ceea ce este numit oficial “ortodox”, pentru că în vremea noastră rea şi înşelătoare apariţia pretutindeni a falsei Ortodoxii, care-şi înalţă capul şi este recunoscută în lume, este un fapt dureros, dar indubitabil. [COLOR=#ff0000]Această falsă Ortodoxie se străduieşte din greu să înlocuiască adevărata Ortodoxie, aşa cum Antihrist, în vremea lui, se va strădui să-L înlocuiască pe Hristos Însuşi”.[/COLOR]

Sau, mai pe scurt, pretexte pentru schisma.

Sofiaiuga, cine este episcopul tău ?

g mihai
 

adica arhiepiscopul Averchie Tausev,ACEST TITAN AL ORTODOXIEI ITI OFERA PRETEXTE PT SCCHISMA?EU zic ca iti ofera dc.citesti articolul integral ocazia de a ne feri de inselaciune .SF.IGNATIE BRIANCIANINOV ne spune ca trebuie sa ne ferim de puhoiul apostaziei ,chiar dc.nu o putem opri si sa mai spunem si altor [e ceea ce fac eu acuma].Si ARSENIE PAPACIOC ne-a spus sa ne punem la punct cu scrierile sfintilor parinti si hotaririle celor 7 sinoade ecumenice

[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Apostazia are loc cu îngăduinţa Domnului. N-avem voie să păstrăm tăcere, căci prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu

„În viitor vremurile vor fi tot mai grele. Creştinismul, ca duh, se îndepărtează din mediul uman fără ca gloata agitată şi aservită lumii deşertăciunii, să observe, lăsându-l propriei decăderi!”

Este foarte important să semnalăm prin aceste cuvinte că, acei oameni care fac parte din gloata agitată şi aservită „lumii deşertăciunii”, cei care într-atât s-au afundat ei înşişi în deşertăciune, predându-se slujirii lumii acesteia, care zace sub puterea celui rău, după cuvântul Apostolului (I Ioan 5,19), încât şi-au pierdut vederea duhovnicească.
De aceea tot ce se petrece acum în lume, li se pare absolut normal, firesc, ceva cu care trebuie să ne împăcăm. Ei se supără grozav pe acei ce încearcă să le deschidă ochii, din cauza că aceştia nu-i lasă să trăiască lihnit, cu plăcerile lor
În continuare Episcopul Ignatie scrie: „Se împlinesc proorocirile Scripturii despre Apostazia de la creştinism a popoarelor trecute de la păgânism la creştinism. Apostazia a fost prevestita de către Sfânta Scriptură cu toată claritatea şi este o mărturie a faptului cât de adevărat este tot ce s-a spus în Scriptură”.
Iată de ce adevăratul creştin nu trebuie să intre în panică, observând acest sumbru tablou al Apostaziei, spre deosebire de unii, care cu naivitate şi necugetat se sperie, preferând să nu vadă Apostazia şi să tacă.
Dreptcredinciosul creştin cunoaşte din cuvintele lui Hristos Mântuitorul însuşi că toate acestea „trebuie să fie” (Marc 13,7; Luca 21,9), însă el nu trebuie să închidă ochii asupra lor, ci este dator să fie pe deplin conştient faţă de cele ce se întâmplă, şi să aprecieze corect toate evenimentele, în care se manifestă Apostazia, ca să ştie cum să se comporte spre a nu fi târât de puhoiul Apostaziei.
Spre a ne călăuzi, Episcopul Ignatie spune: „Apostazia are loc cu îngăduinţa Domnului, nu încerca s-o opreşti cu slabele tale puteri…”
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă oare să ne împăcăm cu Apostazia şi să „ne integrăm” în ea? Nu, desigur! Iată însă cum trebuie să acţionăm: „Îndepărtează-te, păzeşte-te tu însuţi de ea: aceasta este de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui! De aceea tăcerea asupra Apostaziei este criminală. N-avem voie să păstrăm tăcere asupra Apostaziei, să ne liniştim pe noi înşine şi pe alţii, că totul ar fi în ordine, că n-avem de ce să ne tulburăm.
Cu toate că nu ne stă în puteri „să oprim Apostazia cu slabele noastre puteri”, datoria iubirii noastre creştineşti ne porunceşte nu numai să ne ferim, şi să ne păzim noi înşine, ci să-i păzim, să-i avertizăm şi pe semenii noştri, care nu văd şi nu observă nimic. Aici se cuvine să ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari stâlpi ai Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Teologul: „Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”.
Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti!”

Sfantul Ierarh Ignatie Brianceaninov[/COLOR]
[COLOR=black]__________________
[IMG]file:///C:\Users\Sofia\AppData\Local\Temp\msohtml1\01\clip _image001.gif[/IMG][IMG]file:///C:\Users\Sofia\AppData\Local\Temp\msohtml1\01\clip _image001.gif[/IMG][IMG]file:///C:\Users\Sofia\AppData\Local\Temp\msohtml1\01\clip _image001.gif[/IMG][/COLOR]

articol despre incalcare sfintelor canoane in mod gravisim de catre ierhii romani.
 

https://www.marturisireaortodoxa.ro/...ica-ortodoxa/?
Nota editorului Mihai-Silviu Chirilă:
Manifestarea de la Sinagoga de la Iași ne dezvăluie o dimensiune metaecumenistă, în sensul că, urmărindu-o și, mai ales, ascultând discursul tematic al rabinului Iosif Wasserman, rostit în aceeași perioadă cu o declarație către toate popoarele emisă de noul Sinedriu din Ierusalim, în care popoarele erau chemate să vină la Ierusalim să venereze Dumnezeul Vechiului Testament în ritualul mozaic și, concomitent, să transfere toată puterea politică și juridică a lumii la Ierusalim, unde se propune înființarea unei organizații mondiale de gen ONU, dar pe fundamente biblice, și a unei curți de justiție mondiale după modelul celei de la Haga, ne arată care se vrea a fi pasul următor de după realizarea visului ecumenist de „regăsire a unității pierdute” a creștinilor: punerea întregii Legi Noi aduse de Hristos între paranteze și ralierea tuturor la cultul veterotestamentar (încheiat odată cu venirea în lume a Domnului Iisus Hristos, Mesia cel așteptat, pentru pregătirea venirii Căruia a și existat acest cult) și la aspirațiile mesianice actuale ale religiei mozaice, despre care se știe din Noul Testament și din scrierile Sfinților Părinți ce pregătesc.

Toate acestea fac ca prezența mitropolitului Moldovei la acea manifestare să fie cu atât mai vinovată.

Nu putem să nu remarcăm apelativul „prinț al Bisericii”, care, pe lângă faptul că este de sorginte romano-catolică, surprinde foarte bine laicizarea ierarhiei ortodoxe actuale, reduse la un titlu nobiliar din lumea aceasta tocmai prin derapajul de la ascultarea și punerea în aplicare a Sfintelor Canoane ale Bisericii.

Discursul harismatic al rabinului Wasserman ne arată cum se va propovădui în lume popoarelor planul Sinedriului din Ierusalim și ne face să ne gândim câți dintre creștinii care, în acest moment, nu au nicio preocupare pentru mântuirea lor și pentru starea Bisericii îl vor crede și îl vor pune în aplicare. Aplaudarea acelui discurs de către mitropolitul Moldovei ne spune câte ceva și despre ierarhii care îl vor accepta și îl vor aplauda.

Interesantă expunerea dvs. :))))))))