Chiar Theodor de Mopsuestia a dat o parte din raspuns, nu stiu daca ati fost atenta. E vorba de istoria Italiei si Statelor Papale: http://en.wikipedia.org/wiki/Papal_States
Din anul 751 episcopul Romei nu era doar episcop, avea si o tara. Pana la reunificarea Italiei, cand unificatorii au cucerit (unificat) in 1860 si statul papal, ramanand in posesia Vaticanului doar Roma, care nu a putut fi cucerita din cauza faptului ca Napoleon III a trimis o garnizoana. In 1870, datorita razboiului franco-prusac Franta a retras garnizoana si Roma a fost cucerita si lipita Italiei. Astfel statul papal fusese desfiintat, asa cum scria Vladimir Guettee, papa insusi declarandu-se prizonier in propriul palat. Desi parintele Guettee nu era profet sau prooroc (cum spuneti dvs.), ci simplu teolog, a avut si partial dreptate. Abia in 1929 Mussolini a acordat papei un mic teritoriu din Roma, mai mult simbolic formandu-se un stat, numit Vatican.
Despre asta vorbea parintele Guettee, despre desfiintarea statului papal.
Chiar mentioneaza ca Roma a inceput sa-si piarda ortodoxia odata cu alierea cu francii (atunci s-a format si statul papal), numind franci pe acei migratori care cucerisera si pe galii din Franta.

Despre carte in schimb scrie traducatorul roman la prima editie din 1880 (a urmat a doua editie in 1906):
"Din câte lucrări, tratând asemenea subiecte, am avut ocazia a citi, Papalitatea schismatică a eruditului Părinte Vladimir Guettée este fără contrazicere, după părerea mea, tratatul cel mai serios, cel mai savant; căci a aprofundat chestiunea şi a descoperit adevăratele cauze ale dezbinării Bisericii; a arătat apoi la fine şi mijlocul de a se reuni Bisericile, pentru care scop Biserica se roagă necontenit zi şi noapte, zicând: Să ne rugăm Domnului pentru pacea, bunăstarea şi unirea tuturor Bisericilor.

Această interesantă lucrare este bazată pe Sfânta Scriptură şi pe documente autentice, primite de erudiţi generalmente recunoscuţi ca atare şi stimaţi; nu se vede în ea nici ură, nici pasiune, este o scriere serioasă cu o critică profundă şi cu totul imparţială.

Această lucrare, în fine, are un caracter istoric."

cum nu? Apostolul Andrei fondatorul crestinismului in Romania..

Fara Petru nu ar fi existat Biserica Eshatologica.Petru este fundatia Bisericii Sacramentale.Petru este fundatia Episcopiei... Petru este preotimea sacerdotala... Aceasta este Chefa, Simon insusi, credinta lui si preotimea sacerdotala, cata vreme acestea vor exista si Biserica Eshatologica va exista.Petru este fundatia intregii Bisericii Eshatologice.

dar nu spunem ca suntem ai lui Andrei.

poate ca fara Petru nu ar fi existat Biserica Romei ... poate.
Biserica lui Hristos insa ...

Poate ar trebui definit ce inseamna biserica eschatologica, si eventual date niste versete.
Fiindca se pare ca in lume si intre credinciosi exista mai multe interpretari.

Biserica 'lumeasca', scaunul episcopal.. adica asta sacramentala, la care toti am mers la un moment dat, unde ne-am botezat si unde unii ne-am si spovedit si cuminecat.. Pentarhia Bisericeasca toata isi trage succesiune din Petru, si Alexandria, si Antiohia, si Ierusalim si Roma, mai putin Constantinopol.. Kepha reprezinta insusi scaunul episcopal pe care biserica euharistica si sacramentala(savarsitoare a sfintelor taine) a fost infiintata... Pe episcop s-a pus bazele Bisericii sacramentale... Pe preotia sacerdotala si sacramentala. deci 'piatra' inseamna preotia sacramentala pe care s-a pus bazele Bisericii sacramentale, Petru, si taria de credinta...

Aveti ceva surse din care sa pot citi despre acest lucru?

Da
 

Marele Sinaxar al Sfântului Nicodim Aghioritul citat şi în cărţile http://www.librariasophia.ro/carti-M...m--so-422.html şi http://www.librariasophia.ro/carti-M....-so-2764.html. Nu mai ştiu care din cele 2 enumerate la sfârşit. N-am timp acum să verific că scriu la cartea cu viaţa Bătrânului meu. Sânt amândouă folositoare de suflet şi foarte echilibrate.

O părere personală după Sfinţii Părinţi
 

O părere personală, dar după Sfinţii Părinţi.


Putem auzi o vorbă bună de la un om rău şi o vorbă rea de la un om bun, nu contează omul ci vorba. O punem în laboratorul minţii şi dacă este după Sfinţii Părinţi şi Sfintele Scripturi o primim iar, dacă nu, o respingem, fără a judeca nici pe unul nici pe altul că ar fi buni sau răi după vorbele lor, ci iubindu-i. Îi va judeca Domnul Hristos.

Fiind istoric nu avem pretenţia de la Vladimir să facă proorocii. Şi Sfinţii au greşit, toţi oamenii greşesc, doar Sfânta Biserică, Trupul Lui Hristos, nu greşeşte.

Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”

deci şi papa, sau mai ales el pentru că zice (şi cine poate crede aşa o prostie) că e infailibil.

Noi apreciem discuţia lui Vladimir teologică şi istorică subtilă şi foarte folositoare de suflet, cum la papişti nu am găsit, deşi o vreme am căutat şi prin papism adevărul... nu e, cum nu-l văd nici la postările papiste tip propaganda fide, de altfel şi ilegale pe un forum Ortodox. Doar ce a mai păstrat bietul papism din rămăşiţele vechii Biserici, dar cu mult deformat de patima ambiţiei instituţiei papale.

De aceea şi reproducem textul lui Vladimir care coincide, mai puţin ca profeţii, cu realitatea. Citiţi nu pe Vladimir ci pe Sf. Ciprian, Augustin şi ceilalţi, citaţi de el. Sau şi pe aceştia îi anulaţi pentru că vă arată adevărul?

Oricum instituţia papală de azi nu este cea originală a Patriarhiei Romei (a Pentarhiei instituite de Biserica Ortodoxă la Sinodul al 4-lea ecumenic în anul 451, înainte deci de a fi uzurpat scaunul Romei, sub puterea armelor, de francii eretici filioquişti), papalitatea e aşadar prăbuşită din 1014.

După cum spun adevăratele proorocii (printre care şi a Sfântului Sfinţit Mucenic Ipolit, papă al Romei) după Marele Prăpăd, se va aduna al 8-lea Sinod Ecumenic la care vor lua parte toţi "creştinii" supravieţuitori (selecţionaţi de Dumnezeu pentru sinceritatea lor) şi ortodocşii. Ortodocşii vor dovedi cu Sfintele Scripturi, Sfintele Sinoade Ecumenice 1-7 (şi la papiştii rămaşi în viaţă) că au dreptate.
Deşi se vor convinge de adevăr, totuşi o ambiţie va rămâne pe ei şi nu vor vrea să revină la Ortodoxie decât după ce Sfânta Eufimia, hotarul Părinţilor va repeta minunea de la Sfântul al 4-lea Sinod Ecumenic. Atunci, în sfârşit, scaunul Romei uzurpat de ereticii filioquişti atâta amar de ani va fi din nou ocupat de un patriarh Ortodox, papă al Romei, şi va fi o turmă (Biserica Ortodoxă reîntregită în Pentarhie) şi un păstor desigur Hristos iar nu papa.
Doamne ajută, să sperăm că veţi supravieţui şi voi şi veţi putea să vă mântuiţi, altminteri n-are cum un om, chiar şi el papă, să vă scoată din iad, nici de ar emite miliarde de bule pe cap de papistaş.
Ca să râdem un pic, sper că nu vă supăraţi, Aţi cam îmbulinat-o!

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 6
 

În secolul precedent, Tertullian, primul pãrinte al Bisericii
occidentale, nu profesa o alta. Deºi el nu a fãcut operã specialã despre Bisericã,
nu putem citi cãrþile sale ºi în particular aceea pe care o intitula: Despre
Prescripþiuni, fãrã a întâlni într-însele pasaje care confirmã doctrina învãþatã ex
professo de la sfântul Ciprian.
Sfinþitul Augustin totdeauna s-a bucurat, în Biserica occidentalã, de o
înaltã autoritate. Geniul sãu incontestabil, ºtiinþa sa, pãtrunderea sa i-au meritat
chiar un rang distins, nu numai printre teologi, dar ºi printre filosofi, savanþi ºi
literaþi. Operele sale formeazã o colecþie pe cât de considerabilã, pe atât de
variatã. Noi ne vom þine în particular de operele în care el a tratat ex professo
despre Bisericã, pentru a preciza învãþãtura sa asupra acestui punct.
Cea dintâi dintre aceste opere este aceea despre Unitatea Bisericii. El
într-însa se exprimã astfel:
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
10
„Între adversarii noºtri ºi noi 9, se ridicã aceastã chestiune: Unde este
Biserica? Este ea la noi sau la ei? Aceastã Bisericã este una; strãmoºii noºtri au
numit-o catolicã, pentru a arãta, prin numele sãu chiar, cã ea este completã (per
totum). Astfel este într-adevãr sensul cuvântului dupã etimologia sa greacã:
cath’olon. Aceastã Bisericã este corpul lui Hristos, dupã acest cuvânt al
apostolului: „Pentru corpul Sãu care este Biserica (Colos. I, 24)”. De acolo este
evident cã acela care nu face parte din membrele lui Hristos nu poate avea
mântuirea creºtinã. Dar, membrele lui Hristos sunt unite prin dragostea unitãþii,
ºi prin ea ele aderã la capul lor care este Iisus Hristos. Toate câte ne învãþãm
despre Hristos sunt referitoare, sau la cap, sau la corp: capul este Fiul unic al lui
Dumnezeu cel viu, Iisus Hristos; el este mântuitorul corpului (Efes. V, 23). El a
murit pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru indreptarea noastrã (Rom. IV,
25). Corpul, este Biserica despre care se zice: Pentru ca sã arate cã are o
Bisericã glorioasã 10, fãrã patã sau zbârciturã, sau altceva de acest fel (Efes. V,
27). Între donatiºti ºi noi, se ridicã dar aceastã chestiune: Unde este acest corp?
Cum sã rãspundem? Cãuta-vom de a face aceasta prin propriile noastre cuvinte,
sau prin acelea ale capului acestui corp, Domnul nostru Iisus Hristos? Noi
credem cã e mai bine sã cãutãm dezlegarea în cuvintele aceluia care este
adevãrul ºi care-ºi cunoaºte bine corpul, pentru cã Domnul cunoaºte pe aceia
care sunt ai Lui (2. Timotei, II, 19)”.
Biserica este consideratã aici, de sfinþitul Augustin, în generalitatea sa ºi
în acelaºi timp în existenþa sa vizibilã. Era vorba într-adevãr de a determina
dacã donatiºtii formau sau nu adevãrata Bisericã, Biserica catolicã, corpul lui
Hristos.
Dacã o asemenea chestiune s-ar ridica astãzi în Biserica romanã, cum sar
rezolva ea? Prin papa. Þi se rãspunde: papa este ºeful sau capul Bisericii,
centrul de unitate. Dacã nu eºti cu centrul, eºti afarã din Bisericã, eºti eretic,
schismatic 11.
Aceasta este oare metoda sfinþitului Augustin? Nu. El pleacã de la acest
principiu: Biserica este corpul lui Hristos; acest corp are un cap, un ºef. Care
este el? Hristos însuºi. Care a fost învãþãtura lui Hristos în privinþa Bisericii? El
o expune, ºi printr-aceastã învãþãturã confruntã pe donatiºti.
Cât despre doctrina unui ºef vizibil, vicar ºi reprezentant al lui Hristos,
ecou al învãþãmântului sãu, despre aceasta sfinþitul Augustin nici mãcar nu face
aluziune. Cu toate acestea, aici era tocmai cazul de a o expune. Dacã episcopul
Romei s-ar fi bucurat în virtutea dreptului divin de prerogativele ce-ºi atribuie
astãzi, sfinþitul Augustin nu avea de zis donatiºtilor decât un cuvânt: Oracolul
nostru este la Roma, sã-l ascultãm ºi sã ne supunem deciziei sale. El ar fi putut
de asemenea sã le mai zicã: voi nu sunteþi uniþi cu Roma, aºadar voi sunteþi
afarã din Bisericã. Sau încã: Centrul catolicitãþii este la Roma; voi v-aþi separat
de dânsa, aºadar voi nu sunteþi catolici.
9 Sfinþitul Augustin, Unit. eccl. c. II.
10 Slavitã.
11 Observatia este justa pentru ca papistasii au inlocuit Capul Bisericii, Hristos, cu papa si au transformat
Biserica romano-catolica din Biserica lui Hristos in biserica papei.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
11
Dar nu, el nu raþioneazã astfel. Biserica catolicã, zice el, este aceea care
conservã doctrina revelatã în întregimea sa (per totum cath’olon). Aceastã
Bisericã este corpul lui Hristos; Hristos este unicul ei ºef. Sã studiem învãþãtura
sa ºi sã vedem dacã voi12 posedaþi doctrina completã sau dacã noi13. Dacã
suntem noi cei care o posedãm, noi suntem catolici, noi suntem adevãrata
Bisericã, ºi voi, voi sunteþi eretici, voi nu sunteþi membri ai corpului al cãrui cap
este Hristos.

Va urma cu

ªi-ar putea cineva închipui cã sfinþitul Augustin ar fi expus asemenea
doctrinã în privinþa Bisericii, dacã, în timpul sãu, teoria papalã ar fi fost
cunoscutã?

Domnule Anastasiu,
Nu ma supar pe dvs., cu atat mai putin datorita poantei ce ati facut, cea cu "ati imbulinat-o". Partea proasta e ca niciodata un vid de autoritate sau un deficit de ordine, sau exces de entropie, sau cum vreti sa numiti orice forma de haos social, nu va putea fi un argument constructiv impotriva unei autoritati clar stabilite si legitime, fie ea si abuziva, in mod real sau presupus.
Aparent off-topic: nu ati observat ca in natura, oriunde exista exista structuri "similo-sociale", exista principiul ierarhic? De ce "fraierele" alea de insecte sociale, gen albinele, furnicile, termitele, sunt conduse ierarhic? Sau haitele de lupi, sau...? Sunt biolog de formatie. Poate ca e rizibil felul, "deformat profesional", in care o spun, dar problema ramane. Sa fiu mai clar: Biserica si Natura sunt facute de Acelasi, ambele in mod direct si nemijlocit. Si oriunde e Dumnezeu, e ierarhie, ordine, pace, MANTUIRE. Ca sa reiau argumentul: la termite, cand moare regele/regina, sunt inlocuiti de niste "neotenici", si, intr-o oarecare masura, EFICIENTA CUIBULUI SCADE. ADICA AUTORITATEA, MEDIATA CHIMIC, RAMANE, DAR E FARAMITATA. E CAM CUM SE PETREC LUCRURILE, LA SCARA UMANA SI ISTORICA, CU AUTOCEFALIILE SI ALE LOR PATRIARHI...

Stimate domnule Anastasiu, inca ceva: sustineti ca francii sunt/erau "eretici"...Hm...dar grecii filetisti si rasisti pana aproape de patologic? Aveti idee in cate crime sunt implicate autocefaliile greaca si rusa? si in cate certuri "canonice", gen asta actuala, dintre Bucuresti si Ierusalim? Papalitatea reprezinta si respecta principiul ierahic, instituit de Dumnezeu si de nimeni Altul.
Presupun ca v-a amuzat exemplul meu cu reproducatorii neotenici de la termite, nu?
Si pe mine m-ar fi amuzat asa exemplu pe un forum religios. Dar asta doar daca nu luam seama la substanta, la mesajul de transmis. OK, o sa va dau un exemplu cu adevarat adecvat: cetele celeste ingeresti. Cum sunt ele organizate si Cine le-a creat si organizat? L-ati citit pe Sfantul Dionisie Pseudo-Areopagitul? Daca da, sau daca doar l-ati intalnit citat, nu se poate sa nu stiti ce comparatii face sfantul intre doua ierarhii si care sunt acestea: a Sfintelor Puteri Fara de Trup, si a Bisericii. Cred ca asta nu mai e un argument amuzant, corect?:) Pana si Vrajmasii sunt organizati ierarhic, mai mult, MONARHIC. Tot ce e de la Dumnezeu, cazut sau nu, razvratit sau nu, pastreaza principiul ierarhic si monarhic.

Si cate vreme nu sunteti admin pe acest forum, nu aveti cum sa apreciati legalitatea/ilegalitatea replicilor userilor catolici sau heterodocsi in general. Probabil ca ati vrea excluderea noastra de pe forum. Sa va dea Dumnezeu sanatate: au mai fost unii care au vrut-o, si nu s-a intamplat.
Stiu ca era cineva care strangea semnaturi, aici pe forum, pentru blocarea vizitei Suveranului Pontif. Un spirit civic sanatos, si nu unul schismatic maniac si maladiv, ar fi indemnat omul in cauza la strangerea de semnaturi pentru cu totul altceva...cu adevarat constructiv... Iar dc tot voia sa nu vina unii si altii in tara, era o idee sa nu intre, de exemplu, acel cioclu masonic, numit seful delegatiei FMI. Si asta ar fi fost rizibil si utopic, dar mai putin...

Fratii si surorile mele din BC, mai vechi decat mine pe forum si in credinta, au dovedit magistral originea divina a instituirii ministeriului petrin si, subsecvent, a primatului papal si infailibilitatii Sfantului Parinte in adevaruri de credinta, folosind argumente scripturistice si patristice. Se pare ca n-a mers, pur si simplu spiritul schismatic cerularian (adica al dr..ului ce a actionat prin cerularie) e destul de tare. Voi aduce in continuare argumente din lumea creata, naturale, care ar trebui sa mearga la un om modern. Adica voi schimba unghiul de prezentare, cu cateva nivele mai jos.
Pentru inceput, ca ex-biolog, voi incepe prin a afirma ceva ce de fapt se stie de oricine: in natura, cam oriunde exista viata "sociala" cat de cat complexa, exista si ierarhie, de un fel sau altul. Nu mai vorbesc de societati umane, fie cat de nestructurate din punct de vedere modern. Inca ceva, ce medicii de pe forum, fie ei si ortodocsi, pot confirma: noi suntem eucariote. Adica celulele noastre, in marea lor majoritate, au nucleu structurat, si au si organite cu propriu lor material ereditar, ceea NU duce la haos in celula. E clara analogia ce se intrezareste?
Si mai e ceva: toate astea, mai ales aspectul cu structura celulei eucariote, pot fi privite ca antitipuri ale minunii coexistentei atator rituri si traditii liturgice si chiar dogmatice, unele extrem de diferite, in aceeasi prefigurare a gradinii Raiului cu multe locasuri, care este Biserica Catolica, fara sa apara conflicte sau neintelegeri. Si asta, in timp ce omniprezentul rit bizantin al autocefaliilor nu da nici o garantie a absentei conflictelor. Oare de ce? Simplu: blestemul schismei cerulariene. Spiritul schismatic deopotriva se autoperpetuaza, si se loveste pe sine, sa zic asa. "Canonicii" au o mai mare vina decat "stilistii", pentru ca la origine nu au ascultat de urmasul lui Petru, instituit in mod expres de Domnul. Asa ca nu au dreptul sa le reproseze ceva, pana se vor intoarce sub obladuirea petrina, caci ascultarea ce le-o cer este falsa. E cam asa: "baa, si tu ai furat, si vrei sa ma denunti ca-s hot!?". Un vis al meu este clipa cand acestia din urma se vor intoarce direct in Biserica-Mama, Sfanta Biserica a Romei...

Domnule Catalin, vad ca nu ati mai intrat pe topicul asta; ce se intampla, v-ati dat batut? :) Serios acum, chiar imi place lupta de idei, dar sa fie civilizata. OFF-TOPIC: Cuvintele gen "cataoni" au rostul lor; poate ar trebui sa cititi cum sunt tratati (acum, in secolul XXI) monahii romani din Athon de catre monahii grecotei. Si sa aflati cam ce gandeau domnitorii si ierarhii fanarioti despre acest popor, din a carui sudoare isi intretineau afacerile murdare si trupurile degenerate... ce faceau unii stareti greci cu fetele si baietii de tarani romani... aflati toate acestea, si o sa intelegeti de ce refuz sa privesc ortodoxia, care NU are legatura cu schisma politicianului in sutana Kerularios, ca fiind ceva greek-made, cum ar vrea poporul acela de perversi, filosofi si negutatori.

Foarte adevarat ceea ce spuneti; totusi sa ne amintim de un lucru important: omul nu este dumnezeu; iar pe Dumnezeu Il poate inlocui tot un Dumnezeu. Domnul Iisus a trimis Mangaietorul, adica pe Duhul Sfant, nu? Ori noi, oricat ne-am urca pe scara ierarhica, tot oameni ramanem. Sa ne vedem deci de micimea noastra, raportata la Dumnezeu, nu la oameni, si de smerenia absolut necesara atat celui mic, dar si celui mare.

Ma intreb de ce noi, ca ortodocsi, ne batem capul cu forma de organizare catolica, de vreme ce nu ne apartine?!? Cred ca avem si noi destule probleme cu care sa ne trecem timpul si asa prea scurt...

Vedeti, tocmai asta este: sunteti de acord ca deopotriva Natura si Biserica au acesi Autor, in mod nemijlocit? Din cate v-am citit postarile, duhovnicesti si echilibrate, stiu ca sunteti de acord. De ce sa refuzam Bisericii, ce deopotriva Natura si Empireul lui Dumnezeu au? Adica: Monarhie si Autoritate.
Si inca ceva: banuiesc ca va referiti, in subtext, la "vicarius Filii Dei". Mutatis mutandis, va intreb: ati fost vreodata rugata, de cei din familie sau oricine, sa le faceti un serviciu legal prin procura? Sau ati solicitat, dvs. inseva, aceasta? Nimeni nu ia locul lui Dumnezeu, cu atat mai putin al Fiului, mort si inviat pentru a ucide pacatele noastre, ale tuturor. Insasi ideea, per se, este o blasfemie, corect? Dar Il poate reprezenta... Dvs. ati privit, vreodata, cu ochii fizici, Sfanta Prefacere? Banuiesc ca nu. Nici eu. Insa amandoi deopotriva, si dvs., si pacatosul dvs. coleg de forum, credem ca prin harul preotesc, pe care doar sacerdotul oficiant il are, desi nici el poate nu vede fizic ce se intampla, Sfanta Prefacere a avut loc. Si harul preotesc este tot o delegare, la urma urmei: "cate veti lega...".

Nu am mai intrat pentru ca am cam spus tot ce trebuia spus si nu a mai afirmat cineva altceva in plus. Ceea ce scrieti dvs. in legatura cu ierarhia tine mai mult de filozofie decat de teologie, am dat replica si nu am de ce sa ma repet.
In rest ar mai ramane doar o discutie de genul ba eu am dreptate, ba eu. Chiar daca sunt 100 de argumente unii isi vor sustine conceptiile oricum, vor gasi in in "pasarile zboara" un argument, in cazul de fata ca ar sustine primatul papal. Doar unul din argumentele date e de ajuns pentru arata ca nu exista primat si infailibilitate, dar s-au dat mult mai multe.

Exact de "vicarius Filii Dei" e vorba; nu de harul preotiei pe care il are orice preot.
Dar eu in aceasta postare m-am adresat ortodocsilor, care scriu pe acest topic, nu altora.

un exemplu de deformare papistă
 

Sfântul Dionisie nu se numeşte pseudo-Areopagitul decât de cei ce nu cunosc teologia şi istoria sa. Este cu adevărat Areopagitul convertit de Sfântul Apostol Pavel. O demonstrează magistral Pr. Prof. Dumitru Stăniloae şi e mărturisit de întreaga Tradiţie a Sfintei Biserici.

El tocmai arată că cele 9 cete îngereşti sunt organizate în 3 cete câte 3 adică sinodal după modul de a fi a lui Dumnezeu.

După cum în Sfânta Treime nu este Unul mai mare şi Altul mai mic ci sunt Trei Persoane de o slavă, cinste şi închinăciune, monarhia Sfintei Treimi constă doar în faptul că Tatăl este singurul necauzat, Fiul şi Duhul Sfânt fiind cauzaţi (diferit prin naştere şi purcedere), tot aşa şi în Sfintele Sinoade, modul de conducere al Sfintei Biserici, nu este un episcop mai mare şi altul mai mic ca har ci doar unul este primus inter pares (primul între egali), care prezidează Sfântul Sinod

Dar dumneavoastră fiind papist aveţi dereglată cunoaşterea Sfintei Treimi datorită lui Filioque introdus cu forţa armată în sărmana Biserică Ortodoxă din Apus tocmai de ereticii franci. Iar aşazisele probleme omeneşti sugerate de dvs., (sărmanul de dvs. fiind minţit de ereticii franci şi slugile lor însângerate iezuiţii, prin documentele mincinoase de care este plin apusul tot prin forţa eretică armată a francilor) chiar dacă ar fi cu adevărat nu altereză dogmele pe care noi cu sfinţenie le apărăm şi care au fost înainte şi ale dvs., mai înainte de a fi puşi în închisoarea minciunii de acei iubiţi de dv. eretici franci. Francii sunt un popor germanic invadator şi sălbatic, care pentru a se impune la putere a trebuit să ia o credinţă asemănătoare cu arianismul lor, numită Filioque ca să poată birui singura rezistenţă adevărată (şi anume Ortodoxia) a popoarelor romane, rudele noastre, astăzi pierdute de la mântuire prin înşelarea francofilioquistă.

Problema Patriarhiei de la Ierusalim nu este nici decum o ceartă cu sânge (ştiu că iubind pe iezuiţi toate le vedeţi sub tortură) sau vreo contradicţie în credinţă ci doar dorinţa Patriarhiei de la Ierusalim de a avea sub ocrotirea canonica frumosul aşezământ românesc de la Ierihon. Chiar dacă-l cedează Bucureştiul Ierusalimului sau nu tot ortodox rămâne şi tot se mântuieşte. Dar dacă dvs. nu încetaţi a vă pune nădejdea în papă, în creatură nu vă veţi mântui în veac. Singura nădejde a noastră este capul Hristos al Trupului Bisericii. Hristos a pus după el apostoli nu apostolul Petru, vedeţi sinod iar nu monarhie.


I.Cor.12:27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
I.Cor.12:28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.


Bietul de tine, te-ai legat cu inima de un om!

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 7
 

WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
12
episcopatului. Peste tot, el învaþã, ca ºi Ciprian, decât numai despre un episcopat
unul ºi identic în toþi aceia care s-au investit cu dânsul. Tãcerea sa în privinþa
prerogativelor episcopului Romei echivaleazã cu o negaþie pozitivã. Îi era destul
sã apeleze la Roma contra adversarilor sãi, dacã Roma era ecoul adevãrului ºi
centrul unitãþii. El nu face aºa, ci apeleazã la mãrturia tuturor Bisericilor
apostolice care formeazã poporul ales al noii alianþe. El numeºte18 pe toate
Bisericile Asiei ºi Greciei, fundate de apostoli; afirmã adversarilor sãi, ca probã
despre adevãrul doctrinei sale, cã el este în împãrtãºire cu aceste Biserici; ºi nici
mãcar nu numeºte pe Biserica Romei! Ce însemneazã o asemenea tãcere, decât
cã, în ochii sãi, criteriul adevãrului creºtin nu exista în mãrturia unei Biserici, ci
în aceea a tuturor Bisericilor apostolice! El nu excludea mãrturia Bisericii
Romei, dar nu-i da mai multã importanþã decât celei a celorlalte Biserici
întemeiate de apostoli, ºi aceastã mãrturie nu avea valoare decât pentru cã era
un ecou al predicãrii apostolilor, ºi nu pentru cã ar avea o autoritate particularã,
în afarã de mãrturia universalã.
Dupã ce a expus mãrturia Bisericilor apostolice, sfinþitul Augustin
strigã19: „Acela evanghelizeazã altfel care zice cã Biserica a dispãrut din lume ºi
cã ea n-a rãmas decât în Africa ºi în partida lui Donat. Aºadar sã fie anatema!
Dacã nu voiesc sã fie anatema, sã-mi probeze cã afirmaþia sa este cuprinsã în
sfintele Scripturi”. Fericitul doctor urmãreºte pe adversarii sãi în obiecþiile lor
asupra pretinsei prãpãdiri a Bisericii care nu ºi-ar fi aflat refugiu decât în partida
lor, ºi, în aceastã discuþie, unde numele Romei ºi al episcopului sãu l-am afla la
fiecare linie, dacã ea ar avea loc astãzi în Biserica romanã, el nu face nici cea
mai micã menþiune nici de una nici de altul. El nu vede decât o Bisericã,
universal rãspânditã ºi cu care trebuie sã fie cineva în împãrtãºire dacã voieºte
sã facã parte din adevãrata societate creºtinã.
Aceastã Bisericã catolicã este, zice el20, mama prea adevãratã a
creºtinilor. Ea are pentru a o dirija, pe episcopi, pe preoþi, pe diaconi ºi pe
ceilalþi servitori ai dumnezeieºtilor mistere21. În aceastã enumerare, episcopatul
apare în unitatea sa; un episcop excepþional ºi superior aici nu-ºi gãseºte locul.
Precum în tratatul sãu despre Unitatea Bisericii, aºa ºi în opera sa asupra
Moralelor Bisericii catolice, Augustin nu cunoaºte nicicum ascultarea de Roma
ºi de episcopul sãu. În ultimul sãu capitol, el vorbeºte de Roma pentru a
menþiona crimele ce comiteau acolo maniheii, dar nu pentru a o arãta ca pe
sorgintea autoritãþii ºi unitãþii Bisericii.
În alte douã din operele sale dogmatice, Despre doctrina creºtinã ºi
Despre adevãrata religie, Augustin era adus de subiectul sãu ca sã trateze
despre autoritatea doctrinarã. Unde o aºeza el? În Bisericile apostolice22, care ne
fac sã cunoaºtem cã sfintele Scripturi sunt sorgintea adevãrului creºtin.
18 Sfinþitul Augustin, Unit. eccl., c. XII
19 Ibid., c. XIII
20 Sfinþitul Augustin, de Moribus Eccl. catholicae, lib. 1, c. XXX
21 Ibid., c. XXXIII. „Mistere” adica Taine; si se refera aici la Sfintele Taine ale Bisericii.
22 Unit. eccl,, de Doct. Christ., lib. II. C. VIII; de Vera relig., c. VIII.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
13
În explicaþia ce face simbolului23 el nu menþioneazã decât aceeaºi
Bisericã catolicã din care ereticii ºi schismaticii nu fac parte. Dacã autoritatea
papalã exista, ea ar fi mai ales folositoare ignoranþilor care ar avea în
învãþãmântul papal un mijloc facil de a se instrui. Sfinþitul Augustin a fãcut o
operã asupra modului de a instrui pe ignoranþi. Autoritatea papalã nu e nici aici
menþionatã precum nu e nici în nenumãratele cãrþi în care episcopul Hipponei
atacã pe ereticii ºi pe filosofii timpului sãu. Operele lui Augustin formeazã una
din colecþiile teologice cele mai considerabile ce Biserica primarã ne-au lãsat.
ªi, va fi imposibil de a arãta într-însele un singur pasaj în care autorul sã facã,
nu numai o menþiune formalã, dar o simplã aluziune la autoritatea doctrinarã a
Bisericii sau a episcopului Romei. El nu a învãþat în privinþa Bisericii decât
doctrina expusã aici mai sus, care exclude în mod pozitiv aceastã autoritate a
unei biserici sau a unui episcop în particular, ºi care este aceeaºi ca a sfântului
Ciprian.
Cu toate acestea teologii romani au pretins cã sfinþitul Augustin era
favorabil sistemului papal. Pentru a stabili aceastã tezã, ei au alergat la
falsificãri. Vom da despre aceasta câteva exemple: Rev. Pãrinte iezuit Barruel24
se exprimã astfel: „Cât despre Sfântul Augustin, fereºte-te de a insulta în
prezenþa acestui Doctor catedra Bisericii romane. „Ce þi-a fãcut ea, îþi va
rãspunde el cu: indignaþiune, ce þi-a fãcut aceastã catedrã în care Petru a ºezut,
în care ºade astãzi „Pontificele care ne guverneazã””.
Noi subliniem aceste din urmã cuvinte care nu se aflã în text, chiar aºa
precum este el citat de Barruel în latineºte: „Cathedra tibi quid fecit Ecclesiae
romanae in qua Petrus sedit, et in qua hodie Anastasius sedet”. Permite buna
credinþã de a traduce cuvântul Anastasius prin acestea: Pontificele care ne
guvernã? Cuvântul episcopului Anastasie este el sinonim cu fraza prin care
teologul roman îl înlocuieºte?
Dar aceasta nu este totul. Textul sfinþitului Augustin a fost complet
abãtut de la sensul sãu natural ºi ciuntit cu premeditare. Barruel nu a indicat
opera din care l-a tras. El avea fãrã îndoialã pentru aceasta cuvintele sale. Noi
le-am gãsit în a doua carte a operei intitulate: Contra epistolelor lui Petilian,
capitolul LI, § 118 (ed. Bened.). Petilian având contra lui corpul episcopal,
îndrãznea sã zicã cã el (corpul episcopal) nu forma decât acea catedrã de
pestilenþã despre care vorbise psalmistul. Atunci Augustin îi rãspunde: „Dar
dacã toate catedrele în toatã lumea sunt aºa precum tu le impuþi cu atâta
insolenþã, spune-mi dar ce þi-a fãcut catedra Bisericii romane pe care Petru a
ºezut, ºi pe care ºede astãzi Anastasiu; sau a Bisericii din Ierusalim pe care
Iacob a ºezut ºi pe care Ioan ºade astãzi; catedre cu care noi suntem uniþi în
unitatea catolicã ºi de care tu în mod criminal te-ai separat?”.
Ce poate cineva gãsi în acest text care sã nu convinã Bisericii din
Ierusalim, ºi tuturor Bisericilor apostolice tot aºa de bine ca ºi celei din Roma?
Citat cum a fost dat de Barruel, el nu probeazã nimic în favoarea papalitãþii;
23 De Fide et symb., c. X
24 Du pape et de ses droits religieux, t. 1-ier, 2-e partie, ch. III. Aceastã operã este citatã ºi lãudatã de ultimii ºi
cei mai savanþi teologi romani, de Pãrintele Perrone în particular.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
14
falsificat în traducerea sa francezã, el ar avea oarecare importanþã, graþie numai
falsificãrii; citat în întregul lui, el probeazã contra sistemului papal ºi nu este
favorabil decât doctrinei unitãþii catolice care rezultã din împãrtãºirea cu toate
Bisericile apostolice. Pe unirea tuturor acestor Biserici sfinþitul Augustin o
numeºte catedra apostolicã, dupã exemplul lui Ciprian ºi al tuturor pãrinþilor
celor vechi. El continuã într-adevãr astfel, adresându-se cãtre Petilian: „Pentru
ce numeºti tu pe catedra apostolicã, catedrã de pestilenþã? Dacã faci aceasta din
cauza bãrbaþilor pe care-i vezi cã predicã legea ºi nu o practicã, oare Domnul
Iisus Hristos a fãcut-o asemenea injurie catedrei pe care ºedeau fariseii care
învãþau ºi nu practicau învãþãmântul lor? N-a lãudat el catedra lui Moise, ºi n-a
fãcut imputãri fariseilor, respectând onoarea acestei catedre? Dacã tu aveai
astfel de cugetãri, n-ai fi blestemat, din cauza bãrbaþilor pe care-i incriminezi,
aceastã catedrã apostoleascã cu care nu eºti în împãrtãºire”.
În acest pasaj nu e chestiunea decât de toate Bisericile formând catedra
apostoleascã. A-l da ca o probã în favoarea papalitãþii care este negarea directã
ºi pozitivã a acestei doctrine, nu înseamnã a comite o ruºinoasã falsificare?
Barruel a apelat încã la douã alte texte ale sfinþitului Augustin, fãrã a
indica operele de unde le-a tras. Dacã voieºte cineva sã se transporte la a doua
clasã de epistole ale sfinþitului Doctore, epistola 43-a, capitolul III, § 8, va gãsi
într-însa câteva linii care par a fi dat pretext pãrþii celei mai importante a citãrii
teologului iezuit, ºi, dacã voieºte a citi paragraful întreg, sau mai bine încã toatã
epistola, va rãmâne înmãrmurit de neruºinarea falsificatorului.

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 8
 

Al treilea text pe care el îl citeazã este faimoasa axiomã: Roma a vorbit,
cauza s-a finit, axiomã care nici odinioarã n-a aparþinut episcopului Hipponei.
Adversarii pe care el îi combãtea apelaserã pe rând la toate Bisericile din Orient
ºi chiar la autoritatea imperialã. Ei sfârºirã prin a apela la Roma unde s-au þinut
douã sinoade cu aceastã ocazie. Roma judecã ca ºi celelalte Biserici. Ereticii nu
mai aveau dar la cine sã apeleze, ºi cauza, catoliceascã, era finitã. Toþi cei ce ºiau
aruncat numai o cãutãturã de ochi pe operele lui Augustin ºtiu cã aºa este
opinia ce el a formulat, ºi afirmaþia teologilor romani este evidenþiatã de mult
timp dupã justa sa valoare pentru ca sã mai avem noi trebuinþã de a ne întinde
mai mult asupra acestui punct. Textul pe care acest teolog l-a falsificat ºi de care
atât de mult a abuzat, confirmã doctrina învãþatã de Augustin: cã co-sentimentul
tuturor Bisericilor apostolice este criteriul adevãrului catolic.
El învãþa în afarã de aceasta, într-o mulþime de texte, cã sfântul Petru nu
era decât tipul sãu figura unitãþii în Bisericã, cã tot ce i s-a acordat, nu era
pentru persoana sa, ci pentru Bisericã; cã el nu era pazã ºi fundament al Bisericii
mai mult decât ceilalþi apostoli.
În fine, el n-a recunoscut în Biserica romanã decât o primaþie analogicã
cu aceea pe care primele sinoade ecumenice o determinaserã; nu i-au recunoscut
niciodatã o autoritate superioarã, nici ei, nici episcopului sãu.
Sfinþitul Augustin a învãþat asadar absolut aceeaºi doctrinã ca Sfântul
Ciprian: adicã, unitatea ºi egalitatea în drepturile divine ale apostolatului ºi
episcopatului; co-sentimentul permanent al tuturor Bisericilor apostolice ca
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
15
criteriu al veritãþii catolice; împãrtãºirea cu toate Bisericile apostolice ca
condiþie a unitãþii în Bisericã.
În aceste diverse puncte se rezumã toatã doctrina sfinþitului Augustin în
privinþa Bisericii, ºi nu i se poate atribui alta decât falsificându-i textele precum
au fãcut-o reverendul Pãrinte Barruel ºi ceilalþi teologi romani.
Va urma
Vincent din Lerini este al treilea scriitor la a cãrui mãrturie apelãm

Iertare
 

Cred că oricum rezolvarea acestui subiect se va face foarte bine de Pr. Vladimir, restul e pierdere de vreme şi păreri. Deşi ca să fiu vă spun adevărul până la capăt am cam prins drag de toţi de pe forum, indiferent de baricadă şi de ce ne-am replicat în trecut. O să-mi fie tare dor de voi şi mă iertaţi dacă v-am supărat cu ceva. Acum îmi cer iertare că nu o să mai intervin pe forum sub formă de dialog deoarece fierbe în mine cartea despre viaţa Bătrânului meu Traian, mare făcător de minuni şi fiu iubitor al Bisericii, plin de discernământ, care m-a crescut pe mine în Ortodoxie şi m-a scăpat de ciuma ei numită zelotism. O să revin după şi dacă voi termina această carte, dacă îmi va ajuta Dumnezeu. Până atunci voi mai posta doar materialele care deja le-am pregătit. Cu mila lui Dumnezeu cred că acoperă vreo trei ani de postare săptămânală. Dar ştim noi care e voia lui Dumnezeu?


PS
Da, ştim! ORTODOXIA! Ultimul cuvânt al Bătrânului meu, înainte de a se duce la Domnul, a fost: „Biserica e vie!”. Şi aşa este, Biserica Ortodoxă (iar nu orotodoxismul desprins de Biserică) este singurul şi adevăratul Trup al lui Hristos şi este Vie precum şi Dumnezeu este Viu, căci are viaţă de la El, trăieşte viaţa Lui.

Cu durere, dragoste şi acum o să fie şi dor, (mă iertaţi toţi cei care poate v-am supărat), Alexandru

PPS dacă apare vreo problemă vă rog să mă anunţaţi pe mesageria privată. Vă mulţumesc.
__________________

filioqve nu este o erezie.

Filioqve este o mare erezie.

cine zice?

.... si AndruscaCIM, dupa cum bine se poate vedea.

.... = cine?

cat de SIGUR esti se asta?

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 9
 

Vincent din Lerini este al treilea scriitor la a cărui mărturie apelăm
pentru a constata doctrina Bisericilor occidentale în chestiunea Bisericii în
cursul primelor cinci secole. Opera lui Vincent, monah din Lerini în secolul al
V-lea, s-a bucurat totdeauna de o înaltă reputaţie în Occident, şi cardinalul
Baroniu însuşi o numea o carte de aur.
Scopul ce autorul şi-l propusese era de a stabili ceea ce se numeşte
criteriul credinţei catolice, adică regula care trebuie să conducă pe membrii
Bisericii pentru a rămâne în curatul adevăr revelat şi să evite orice eroare.
Opera întreagă este consacrată a stabili: întâi că, pentru a evita eroarea şi
a rămâne statornic în veritate25 nu trebuie să admită omul decât ceea ce s-a
crezut în toată lumea în toate timpurile; al doilea că primele sinoade ecumenice
n-au avut altă grijă decât de a urma această regulă, proclamând pentru a
răspunde ereticilor ceea ce toate Bisericile crezuseră ca revelat din timpurile
apostolice.
Să cităm câteva extracte din această operă atât de importantă.
Autorul începe aşa:
„Scriptura ne dă acest aviz: Întreabă pe părinţii tăi şi ei îţi vor vorbi, pe
strămoşii tăi şi ei îţi vor răspunde. Fiul meu, pleacă urechea la cuvintele
bărbaţilor înţelepţi. Fiul meu nu uita aceste cuvinte, şi conservă graiurile mele
în inima ta.26
Mi s-a părut dar, mie, sărman călător în această lume, şi cel mai mic
dintre servitorii lui Dumnezeu, mi s-a părut că îmi va fi foarte folositor de a
scrie, cu ajutorul Domnului aceea ce am aflat în cărţile sfinţilor Părinţi. Acest
lucru este foarte necesar slăbiciunii mele, şi, realizându-l adeseori, voi ajuta
puţinei mele memorii.
Nu numai folos ce voi trage din această carte mă determină a-l
întreprinde, ci şi gândirea la timpul care zboară cu repeziciune, şi facilitatea cemi
procură singurătatea în care mi-am fixat locuinţa mea. Timpul! el trage după
sine atât de iute toate lucrurile omeneşti! Nu trebuie să-i răpim noi câteva din
momentele sale spre a le utiliza pentru viaţa eternă? astăzi mai ales, când
judecata lui Dumnezeu care se apropie cere de la noi mai mult zel, şi când
artificioasa subtilitate a noilor eretici ne impune obligaţiunea de a avea mai
multă grijă şi veghere.
Unde voi găsi eu mai multă înlesnire, pentru a scrie, decât în acest sat
unde nu vine niciodată zgomotul cetăţilor; decât într-această mănăstire, în
această tăcută locuinţă unde se află cineva în starea ce o voieşte Psalmistul:
Îndeletniciţi-vă şi vedeţi că eu sunt Dumnezeu27. Acesta este un avantaj al vieţii
25 Adica in adevar.
26 Deut. XXXIII, 7; XXII, 17; III,1.
27 Psalm., XLV, 10.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
16
celei noi ce eu am îmbrăţişat. Câtva timp, am fost măcinat în mijlocul
vârtejurilor triste şi schimbătoare ale vieţii lumeşti; dar, în fine, prin inspiraţia
lui Hristos, m-am refugiat în limanul religiei, care oferă tuturor un azil atât de
sigur. Aici am depus inspiraţiile vanităţii şi ale orgoliului, caut să-mi fac pe
Dumnezeu favorabil prin sacrificiul smereniei, şi să evit, nu numai naufragiul
vieţii prezente, ci şi focurile secolului viitor.”
Aşa cum Vincent expune raţiunea credinţei catolice:
„Adeseori28, şi cu zel şi solicitudine, am întrebat pe bărbaţi eminenţi în
ştiinţă şi în sfinţenie, cum aş putea, cu ajutorul unei reguli generale, să disting
adevărul credinţei catolice, de erorile ereziei. Toţi mi-au răspuns că dacă, eu sau
oricare altul, am voi să descoperim cursele ereticilor, să evităm erorile şi să
conservăm credinţa noastră curată şi în toată întregimea sa, trebuie, cu ajutorul
Domnului, să întărim credinţa noastră în două moduri: întâi prin autoritatea legii
dumnezeieşti, şi apoi prin tradiţia Bisericii catolice.
Îmi va zice poate cineva: Fiindcă regula Scripturilor este perfectă şi
fiindcă este, prin ea însăşi, mai mult decât îndestulătoare, pentru ce să-i mai
adăugăm autoritatea înţelegerii Bisericii? Pentru că Scriptura, din cauza
profunzimii sale, nu poate fi interpretată, de toţi, într-un mod identic. Cuvintele
sale sunt variat înţelese de unii şi de alţii, astfel încât putem zice: Câţi oameni,
atâtea sentimente.
Alta este interpretarea lui Novotian, alta a lui Fotin, a lui Sebelli, a lui
Donat, a lui Arie, a lui Eunomiu, a lui Macedonie, a lui Apollinarie, a lui
Priscillian, a lui Iovinian, a lui Pelag, a lui Celest şi în fine a lui Nestorie. Este
dar absolut necesar din cauza acestor grave şi numeroase erori, de a interpreta
cărţile profetice şi apostolice, după sensul ecleziastic şi catolic; şi în însăşi
Biserica catolică, trebuie să avem o grijă extremă de a nu ne lipi decât de ceea
ce s-a crezut în tot locul, totdeauna şi de către toţi”.
Aceasta este, într-adevăr, singura regulă ce este rezonabil să o urmăm în
examinarea adevărurilor creştine; singura care poate fi în raport cu natura
creştinismului. Dogmele creştine fiindu-ne date de către însuşi Dumnezeu, nu
poate cineva învederat la caz de îndoială, decât să-şi facă această chestiune de
fapt: Cutare dogmă fost-a ea revelată de Dumnezeu? Şi nu poate rezolva această
chestiune decât prin mărturia sfintelor Scripturi care conţin cuvântul
dumnezeiesc, sau prin mărturia universală şi permanentă a Bisericii. Când, cu
ajutorul unei asemenea mărturii, noi urmărim o dogmă până în timpurile
apostolice, trebuie cu necesitate să conchidem că ea a fost totdeauna privită în
societatea creştină ca revelată, şi că ea (societatea creştină) a primit-o de la
dumnezeiescul său fondator.

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 10
 

După ce a expus cu claritate că mărturia sfintei Scripturi, interpretată
prin tradiţia catolică, este raţiunea credinţei noastre şi singura regulă de urmat
pentru a nu cădea în eroare, Vincent demonstrează că totdeauna, în Biserică, s-a
urmat această regulă, în condamnarea ereticilor. El face să se vadă autoritatea
Bisericii, neinventând nici o dogmă nouă; păzind cu scrupulozitate depozitul ce
28 Vincent. Lirin., Comm., § 2.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
17
i-a încredinţat Iisus Hristos; mulţumindu-se a defini, cu claritate credinţa sa, de
a formula credinţa universală. O găseşte la lucru în condamnarea lui Donat, a lui
Arie, şi a Rebotezătorilor; şi probează că în afară de regula catolică, nu poate
cineva decât să cadă în eroare. Ştiinţa chiar nu poate garanta (contra erorii); aşa
Nestorie, Fotin, Apollinarie învingătorul lui Porfyr, erau bărbaţi însemnaţi şi au
devenit cu toate acestea eretici; aşa Tertullian şi Origene, două genii puternice,
au pierdut vechea credinţă, pentru că s-au depărtat de tradiţia catolică.
Exemplul acestor mari bărbaţi, care au rătăcit, nu trebuie să fie pentru
noi o ispită. Dumnezeu a permis, adaugă Vincent, ca ei să se înşele, pentru a ne
face să înţelegem cât de mult trebuie să fim credincioşi acestei reguli în afară de
care nu este decât încurcătură şi eroare. Sprijiniţi pe ea, adevăraţii creştini sunt
în pace, sunt fermi în Iisus Hristos; ceilalţi, din contră, seamănă cu paiele
uşoare, purtate după placul vânturilor.
„Cât este de deplorabilă starea lor, strigă Vincent29; câte griji, câte
furtuni nu-i turbură! Acum împinşi după placul vântului impetuos al erorii,
acum respinşi înapoi cu putere, ei se izbesc şi se sfarmă ca nişte valuri
potrivnice. Astăzi, cu o temerară şi străină prezumţie, ei adoptă lucruri nesigure;
mâine, sub impresia unei neîncrederi nebune, refuză de a crede tot ceea ce este
mai sigur. Ei nu ştiu încotro să apuce, pe ce drum să se întoarcă, de ce trebuie să
se intereseze sau să fugă, ce trebuie să admită sau să lepede.
Această nefericire a unei inimi care se îndoieşte şi ezită între adevăr şi
eroare trebuie să fie, pentru ei, un remediu al dumnezeieştii milostiviri, dacă au
puţină înţelepciune. Dacă, în afară de limanul asigurat al credinţei catolice ei
sunt turburaţi, răsturnaţi, aproape înghiţiţi de furtunile gândirilor lor, aceasta
este pentru ca ei să destindă pânzele orgoliului, ce cu imprudenţă le întinsese
înaintea vânturilor inovaţiilor; ca să scape în azilul asigurat ce le oferă buna şi
dulcea lor mamă; ca să verse (dintr-înşii) valurile turburi şi amare ale erorii,
pentru a bea apele vii şi curate ale adevărului; pentru ca să se dezveţe cu totul de
ceea ce rău învăţase, şi ca, în doctrina Bisericii, să se mulţumească de a înţelege
ceea ce poate fi înţeles, şi să creadă ceea ce covârşeşte puterea inteligenţei.
Când reflectez la acestea30, mă înspăimânt totdeauna cu totul de nebunia
unor oameni, de nepietatea lor, de pasiunea lor pentru eroare, care-i face a nu se
mulţumi cu o regulă de credinţă dată şi primită din antichitate; a căuta fără
încetare lucru nou, a voi totdeauna să adauge, să schimbe, să scadă în religie. Ca
şi când ea nu ar fi o doctrină cerească, ca şi când nu ar fi de ajuns că a fost
revelată o dată, ca şi când ar fi o instituţie omenească care n-ar putea ajunge la
perfecţiunea sa decât prin reforme şi corecţii continue.
Poate, cineva zice31: Nu poate fi dar nici un progres religios în Biserica
lui Hristos? Doresc ca să fie unul, şi unul foarte mare. Va putea cineva să fie
atât de vrăjmaş lui Dumnezeu şi oamenilor pentru a-l împiedica, pentru a-l opri?
Dar trebuie ca acesta să fie un adevărat progres şi nu o schimbare. Ceea ce
constituie progresul unui lucru oarecare, este ca el să crească în el însuşi şi fără
29 Vincent, Lirin., Comm., § 20.
30 Vincent. Lirin., Comm., § 21.
31 Ibid., § 23.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
18
a-şi schimba esenţa. Ceea ce constituie schimbarea sa, este ca el să treacă dintro
natură într-alta. Să crească dar şi cu forţă şi vigoare, inteligenţa, ştiinţa,
înţelepciunea fiecăruia şi a tuturor, a individului ca şi a Bisericii; să crească în
raport cu etăţile şi cu secolele, dar să nu iasă din fiinţa lor; totdeauna dogma să
fie aceeaşi, sensul dogmei să nu-şi schimbe natura.
Progresul religios în suflete trebuie să se modeleze după al corpurilor,
care, mărindu-se cu anii, rămân cu toate acestea aceleaşi. Este o diferenţă
imensă între floarea tinereţii şi maturitatea bătrâneţii. Cu toate acestea aceia care
astăzi sunt bătrâni, sunt aceiaşi care au fost odinioară tineri; şi acelaşi om
schimbându-şi starea şi modul de existenţă, îşi conservă totdeauna propria sa
natură, rămâne aceeaşi persoană.
Să urmeze şi religia aceleaşi legi de progres; cu anii ea să devină mai
forte, să se dezvolte cu timpul, să se mărească cu etatea, dar să se menţină
curată şi nepătată, să rămână în plină şi perfectă posesie a tuturor părinţilor săi
care-i sunt ca membre şi simţuri, să nu sufere nici o schimbare, să nu piardă
nimic din natura sa, să nu îngăduie nici o modificare în doctrina sa. Părinţii
noştri au semănat în Biserică grâul curat al credinţei; cultura să dea acestei
seminţe o nouă frumuseţe, dar să nu-i schimbăm specia; trandafirii sensului
catolic să nu devină măceşi şi spini; niciodată, în acest rai spiritual, neghina şi
plantele veninoase să nu iasă din rădăcinile balsamului şi cynnamomului!
Sămânţa ce s-a semănat de părinţii noştri, trebuie să o cultivăm, să o întreţinem,
trebuie ca, prin îngrijirile noastre, să înflorească, să crească şi să ajungă la
maturitatea sa. Este permis de a îngriji, de a lustrui, de a pili cu timpul aceste
dogme antice ale unei filosofii care ne-a venit din Cer; dar este oprit de a le
schimba, de a le trunchia, de a le mutila. Să le înconjurăm de evidenţă, de
lumină, de claritate, dar să-şi păstreze plenitudinea lor, întregimea lor, esenţa
lor. Dacă o dată îşi va permite cineva o fraudă impie, mă cutremur de pericolul
în care va deveni religia. O parte oarecare din dogma catolică lepădată, se va
lepăda o alta, pe urmă o alta şi înc-o alta, şi numaidecât una ca aceasta va fi
lucru licit şi obişnuit. Dar, lepădând unele după altele toate părţile unde vom
ajunge în fine? La a lepăda totul.
De altă parte, dacă în dogmele vechi se amestecă opinii noi, în lucrurile
sacre lucruri profane, se înţelege că, neapărat, se va stabili obiceiul general de a
nu lăsa nimic, în Biserică, intact, inviolabil, întreg, curat. Nu vom mai avea
decât un loc murdar (cloacă) de erori ruşinoase şi impii, în loc de un sanctuar al
unui cast şi curat adevăr.
Biserica lui Hristos, păzitoare vigilentă şi întregitoare a dogmelor ce i sau
încredinţat, nu schimbă într-însele nimic, nu scade nimic, nu adaugă nimic;
ea nu trunchiază lucrurile necesare, nu introduce netrebuincioase; ea nu lasă să
se piardă nimic din ce este al ei şi nu uzurpă nimic dintr-al altuia. Ea-şi pune
toată grija în a conserva cu înţelepciune lucrurile vechi, a fasona şi a lustrui ceea
ce odinioară s-a început şi s-a însemnat (ebauche); a consolida şi a întări ceea ce
s-a exprimat şi s-a limpezit; a păzi ceea ce s-a confirmat şi s-a definit. Care a
fost scopul silinţelor sale în sinoade? De a face să se creadă cu mai multă
fermitate a ceea ce mai înainte fusese predicat cu mai multă fineţe; de a face să
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
19
se venereze cu mai multă grijă ceea ce deja era obiectul unei venerări
necontestate. Unicul scop ce Biserica, tulburată de noutăţile ereticilor şi-a
propus în decretele sinoadelor sale, a fost de a transmite prin scris posterităţii
aceea ce ea primise de la cei vechi prin singura tradiţie, cuprinzând multe
lucruri în puţine cuvinte, şi arătând sub un nume nou un adevăr care nu era nou;
şi aceasta, pentru a ajuta inteligenţa”.
După o exortaţie patetică a evita orice noutate profană32, a păzi cu
fidelitate depozitul sacru al adevărurilor ce ni le-a dat Iisus Hristos., a fugi de
profeţii cei mincinoşi care vin la noi îmbrăcaţi în piei de oaie şi cu un exterior
ipocrit, Vincent termină primul său avertisment dându-ne mijloacele de a evita
cursele lor. Pentru adevărurile definite, trebuie să se ţină fiecare cu
scrupulozitate în deciziile sinoadelor universale ale Bisericii catolice; pentru
chestiunile încă nedefinite, în sentimentul comun al Părinţilor care au murit în
credinţă. Părinţii sunt, într-adevăr, cei mai siguri martori ai credinţei din timpul
lor, şi, urmând sentimentul lor unanim, nu se poate nimeni îndepărta de
adevărul catolic.
În al doilea avertisment33, din care noi nu mai avem decât un rezumat,
Vincent avea drept scop să demonstreze că Biserica, în condamnarea lui
Nestorie, la Efes, a urmat regula de credinţă explicată în primul avertisment.

Va urma cu
În această operă, Vincent din Lerini nici măcar n-a menţionat Biserica
Romei.

O carte deosebit de interesanta "Papalitatea in Evul Mediu. O istorie a pontifilor romani din perspectiva istoriografiei", scrisa de Zimmermann.
Harald Zimmermann (n. 1926), doctor in teologie protestanta si istorie, absolvent al „Institut fur osterreichische Geschichtsforschung” din Viena, profesor la universitatile din Viena, Saarbrucke si Tubingen (1962*1995). Membru al Academiei pentru Stiinte si Literatura din Mainz, membru corespondent al Academiei de Stiinte din Viena, doctor honoris causa al universitatilor din Cluj*-Napoca si Bucuresti. Domenii de interes stiintific: istoria Evului Mediu, istoria papalitatii medievale, istoria istoriografiei.

Un mic tur virtual al celor 4 bazilici papale din Roma:

Bazilica Sf Ioan Lateran, catedrală a episcopului Romei: http://www.vatican.va/various/basili.../index-it.html

Sf Maria Maggiore: http://www.vatican.va/various/basili.../index-en.html

Sf Petru: http://www.vatican.va/various/basili.../index-en.html

Sf Paul: http://www.vatican.va/various/basili.../index-en.html

Nu prea stiu cine-i Tătăică, ăsta.
Dar daca el te-a ajutat sa ajungi in acest hal de... „ credință în iubire”, imi cam piere tot cheful de a-l cunoaste!

Doc, lasa mierosenia bizantino-rusa (Vladimir ala era rusnac) la o parte, si incearca sa te lupti cu "ereticii" (?!) cu barbatie si armele spiritului. Sau si tie ti s-a zis ca doar preotii au voie sa polemizeze cu cei de alta credinta, asa-numitii "eretici"?!
Ai pierdut procesul prin neprezentare. Domne, in Bizantul ala, chiar daca permanent minat de schisme si rasturnari politice, si grecotei ca esenta pe deasupra, adica decadent pe termen lung, pana si taranii aprozarelor din marile cetati stiau si aparau dogmele credintei lor... nu se lasau pe mana preotimii si ierarhiei..."hai ca ei stie, noi doar muncim si credem, nu polemizam, ca de aia este intelectuali, ierarhi si popi"
Ce ti-e si cu spiritul sectaroid, care preface duhovnici de care n-a auzit nimeni in guru...(Boca, Paraian, Papacioc, erau uriasi, Dumnezeu sa ii numere cu dreptii Sai, si ei au fost duhovnici cu adevarat mari, pescuitori de multe suflete, nu niste guru (auto)inchipuiti...nu se compara cu un Badulescu aka "Pamantul e in centru", sau Tataica Badarau "Anticatolicul Rau", de care nu a auzit mai nimeni). Acesti sectaroizi, care cad in erezia eclesiologica a asezarii duhovnicului mai presus de episcopi si Sinoade sunt capabili doar de citate... Pentru ca ei aseaza adularea in locul ascultarii, si fanatismul, si ala tras la indigo, in locul credintei.

Iar v-ati apucat sa scrieti fara sa stiti despre ce e vorba, dar am constatat ca aceasta e o obisnuinta, nu ceva rar.
M-am uitat si eu e vorba de un ortodox care a trecut la Domnul acum ceva timp, nu va mai bateti capul atat sa denigrati tot timpul.

Adevărata faţă a papalităţii după Sfânta Biserică Ortodoxă 11
 

În aceastã operã, Vincent din Lerini nici mãcar n-a menþionat Biserica
Romei. Noi întrebãm pe tot omul de bunã credinþã: putea el sã nu vorbeascã de
autoritatea doctrinarã a episcopului acestei Biserici, dacã el ar fi posedat-o?
Dacã acest episcop ar fi fost privit, în secolul al cincilea, ca centru de unitate,
interpretul infailibil al doctrinei, ecoul cuvântului dumnezeiesc, ºeful Bisericilor
ºi al sinoadelor, ar fi pãstrat Vincent din Lerini în privinþa sa o tãcere atât de
absolutã?
Nu numai aceastã tãcere echivaleazã cu o negaþie, dar toate dezvoltãrile
date de învãþatul ºi profundul scriitor sunt combaterea peremptorie a tuturor
sistemelor în privinþa prerogativelor papalitãþii, în raport cu doctrina. „Unica
sorginte a adevãrului, zice el, este cuvântul lui Dumnezeu, scris sau conservat
prin tradiþie; unicul mijloc de a fi (cineva) în adevãrul revelat, este de a fi în
comuniune de credinþã cu toate Bisericile apostolice”. El neagã existenþa a orice
altã regulã catolicã.
Ce devine autoritatea doctrinarã a papei sau a episcopilor din cutare sau
cutare epocã în prezenþa acestui învãþãmânt atât de precis? O singurã autoritate
existã, a Bisericii întregi profesând credinþa sa din vremea apostolilor.
Putem dar sã rezumãm astfel doctrina Occidentului creºtin, în cursul
primelor cinci secole, în privinþa Bisericii:
1. Nu este în Bisericã decât un singur episcopat, dupã cum nu era la început
decât un singur apostolat; el este acelaºi în toþi episcopii, ºi este posedat
în mod solidar de cãtre toþi, fãrã distincþie;
32 Vincent. Lirin., Comm., § 24 usque ad 29.
33 Ibid., § 29 usque ad finem.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
20
2. Precum apostolii posedarã o singurã ºi unicã demnitate sau autoritate;
aºa, toþi episcopii posedã o singurã ºi unicã demnitate sau autoritate;
3. Nici un episcop în particular nu posedã prerogativã divinã asupra
celorlalþi episcopi;
4. Unitatea episcopatului este semnul unitãþii Bisericii;
5. Numai singurã Biserica conservã în mod infailibil adevãrurile ce i s-au
încredinþat dintru început prin propovãduirea ºi prin scrierile apostolice;
6. Episcopii nu au decât datoria de a veghea ca aceste adevãruri sã nu fie
nicicum alterate în Bisericile ce sunt încredinþate supravegherii lor;
7. În sinoade, ei nu pot decât sã constate credinþa totdeauna admisã de
Bisericile lor respective;
8. Nici o Bisericã particularã, cu atât mai mult nici un episcop, nu posedã
autoritate doctrinarã;
9. Singura condiþie pentru a fi membru al Bisericii catolice, este de a fi în
împãrtãºire cu toate Bisericile apostoleºti care n-au introdus înnoiri în
doctrinã.

Va urma cu
Am putea cita, în afarã de cei trei scriitori ale cãror opere le-am
examinat, un mare numãr de texte în sprijinul acestor noi afirmaþii;

Papa este infailibil incepand din secoulul XIX sau de pe vremea Sfantului Petru ?

nu stiu ce sa zic dar ii rog pe prietenii catolici sa-mi arate si mie in Biblie unde scrie ca papa este vicarul lui Hristos sau mai pe romaneste Hristos adjunct sau vice Hristos. Doamne ajuta!