Ca sa dau si un exemplu binecunoscut, si la Medjugorie se inghesuie lumea si unii zic ca s-au schimbat in bine si s-au vindecat, si cu toate astea ceea ce se intampla acolo are mai degraba caracteristici oculte decat crestine.
Sa fim atenti la criteriile pe care le folosim. Asta cu schimbarea vietii e ceva foarte alunecos.
Viata se schimba mereu. Nu se schimba doar o data si gata. Noi avem de luptat cu raul pana la moarte. Nu cred in schimbari din astea bruste si miraculoase, sau daca exista, cu siguranta sunt foarte rare.

Asta cu "schimbatul vietii" o pot spune si unii din secte, ca uite, eram betiv, fumator, curvar, etc. si acum nu mai sunt si cu adevarat oamenii acestia s-au tamaduit de acele patimi, dar si-au insusit altele si mai mari dar mai putin evidente.
Schimbarile astea nu certifica faptul ca au apucat pe un drum bun.

Avem si un B.O. exemple de oameni, nume rasunatoare, in care s-a intamplat momentan si aparent o schimbare, insa ani mai tarziu au apucat-o pe alte drumuri dubioase: Danion, Saccsiv, "maica" Ecaterina, monahul Teodot, etc.

Nu neapărat, evident. Doar a celor care vor, a celor receptivi, a celor care au ochi de văzut și care aleg, în virtutea propriei lor libertăți, să-și schimbe viața după ce au văzut cum trăiește un om al lui Dumnezeu.
Iar pentru asta nu este nevoie de minuni. Dar atunci când ele există, problemele care apar vin din faptul că nu știm să ne raportăm la ele cum trebuie.

Schimbarea vieții, despre care am vorbit, este un criteriu necesar dar nu suficient. Pentru că viața cea nouă o înțeleg ca desfășurându-se în Biserică, nu într-un mod izolat sau schismatic.

Tocmai asta e problema, ca viata se poate desfasura in Biserica intr-un mod doar aparent. Adica persoana respectiva poate merge la liturghie, poate face pelerinaje, poate sa se spovedeasca de forma etc. Insa poate cultiva de exemplu inlauntrul ei un duh de trufie si de evlavie denaturata despre care foarte greu iti dai uneori seama, numai dupa ce ai stat mai mult in preajma persoanei respective, iar uneori nici atunci.
Asa ca nu consider asta un criteriu valabil.
Mai degraba, cum spunea Alin, e un criteriu pe care il folosesc mereu sectele, care secte au ca verset preferat: "Dupa roadele lor ii veti cunoaste". Si ei zic: uite dom'le ce credinciosi suntem noi, nu fumam, nu bem, nu curvim, mergem la biserica, facem milostenie, dar inlauntrul lor cultiva un duh de trufie si de marire de sine, se simt bine in pielea lor si au impresia ca s-au pocait si s-au sfintit.
Din pacate un asemenea duh razbate si din multe din marturiile despre Arsenie Boca.
Preotul Vamvulescu, unul din ucenicii parintelui Boca spunea chiar ca parintele Boca i-a povestit cum ca atunci cand era copil, adolescent, spunea in gura mare: "Eu sunt Zian Boca. Veniti la mine si eu o sa va duc la Hristos". Apoi sunt si multe alte marturii din care reiese ca parintele Boca se considera pe sine sfant inca din timpul vietii, ceea ce e in total dezacord cu experienta sfintilor.

Păi acest criteriu („după roade”) nu-i de la Hristos? Dar între roade, evident trebuie să fie și smerenia. Care, se știe, nu-i ușor de dobândit, mai ales la omul care începe să-și rânduiască viața creștinește.
În orice caz, vroiam să spun că sunt de părere că nu părintele Arsenie Boca trebuie respins, ci o anumită falsă evlavie (lipsită de roade duhovnicești) care poate apărea (nu știu dacă așa este) în jurul numelui său, speculată de unii.

Criteriul este de la Hristos, dar este greu de identificat. Si din pacate marturiile defavorabile despre parintele Arsenie sunt foarte multe. Si avem si marturii palpabile. Un exemplu este pictura de la Draganescu, una foarte ciudata, ezoterica, holografica care pe mine unul ma sperie. Nu gasesc nimic frumos acolo, si e total straina de icoana crestina si de duhul ei smerit. Si nu ma refer doar la ciudateniile pictate: sfinti catolici, ba chiar si arieni precum Ulfila, telefoane, televizoare si alte prostii. Ma refer si la stilul picturii, care e unul total anapoda. Am inteles ca un ierarh chiar i-a spus parintelui Boca sa stearga acea pictura, dar el a refuzat motivand ca e descoperita de sus. Asta daca e adevarata, tradeaza iarasi un duh de mandrie.

Cei cu Maica Ecaterina?

Pai, in primele veacuri, spovedania era publica. Mai avem exemplu de spovedanie publica, la Sf.Ioan de Kronstadt
( https://ioandekronstadt.wordpress.co...re-spovedanie/ )

Una din "stalpii" miscarii cipofobe, la inceputuri.
Agresiva, anticlericala.
Pe urma, ca si Filoteu, s-a retras.