Am explicat de ce Dumnezeu îngăduie toatea acestea...acum chiar să-ţi desenez nu pot.

Ai zis asta:

"Noi, părinții pământești, suntem vinovați de ceea ce se întâmplă (în cazul de față copii născuți cu diferite deficiențe). Plata acestor greșeli lovește și în urmași."

Asta e explicatia?

E idee pur creştină...informaţia are la bază credinţa creştină ortodoxă combinată cu puţină ştiinţă (genetică). Apropo nici nu ai nevoie de credinţă pentru explica că teoria reîncarnării nu stă în picioare în ceea ce priveşte suferinţa celor care se nasc cu deficienţe. Am explicat CUM şi DE CE conform doctrinei creştine - atât cât mi-a fost dat să cunosc şi să înţeleg.

Asta e tot ce ţi-am scris? :39:

Nu , tot este asta:
Din tot ce ai scris mai sus nu pot vedea unde explici tu DE CE ingaduie Dumnezeu asta. Tot ce faci este sa reiterezi ipoteza.

Eu te intreb de ce ar trebui sa suporte un copil pacatele parintilor iar tu imi explici asa "Noi, părinții pământești, suntem vinovați de ceea ce se întâmplă ". Te intreb de ce ciresele sunt rosii si tu imi raspunzi "pai pentru ca sunt rosii, ce nu intelegi?".

Oricum, partea asta
este mind blowing. Conform teoriei (tale, ca banuiesc ca nu asa crede Biserica) Dumnezeu este neputincios? Adica Dumnezeu nu poate face nimic? Pana la urma nu EL trimite sufletul ala? Si cu toate astea nu poate face nimic.... Foarte ciudat cum vezi tu pe Dumnezeu, atotputernic si , cu toate astea, sunt cazuri in are are mainile legate, nu poate face nimic...

Ai citit "karma pura" a lui Lazarev?

Dumnezeu, în necuprinsa Lui înţelepciune şi iubire faţă de oameni, ne-a dat libertatea de a alege, de a urma binele sau răul - încât nu ne constrânge. Ceea ce se întâmplă mai departe este rezultatul acţiunilor noastre (a părinţilor), iar copiii sunt tocmai rezultatul acestor acţiuni. Părinţii sunt răspunzători pentru copii care vor veni. Noi creem răul prin faptele noastre, nu Dumnezeu. Lumea este pomul cunoştinţei binelui şi răului – pomul de încercare a omului.

Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre.

Nu este neputincios ci este îndelung-Răbdător, mult-Milostiv şi mult-Milosârd care pe cei drepţi îi iubeşte şi pe cei păcătoşi îi miluieşte. El îngăduie necazurile, şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Mai sus ţi-am explicat şi cât de mult ne iubeşte - deci nici nu intră în dicuţie neputinţa Atotputernicului.
Ispăşirea prin necazuri dovedeşte, nu părăsirea lui Dumnezeu, nici neputinţa Lui, ci milostivirea Lui.

:13: Asta chiar e bună...de unde ai mai scos-o pe asta cu "o dată şi o dată"....numai tu ştii... scrie foarte clar "O DATĂ"...citeşte cu atenţie...iar la capitolul invenţii îţi propun să trecem mai târziu.

Sunt 2 ipoteze:
1. Că avem o singură viaţă şi apoi urmează judecata (credinţa ortodoxă)
2. Că avem mai multe vieţi (reîncarnare) - trecem printr-un ciclu de mai multe vieţi până ajungem la iluminare sau mântuire.

Hai să evaluăm puţin riscurile la care ne putem expune în cazul celor două variante:
1. Dacă teoria reîncarnării ar fi cea adevărată, atunci eu cel care nu cred în ea "în viaţa aceasta" nu mă expun vreunui risc - respectiv, mă voi reîncarna într-un alt trup şi îmi voi urma cursul normal până voi ajunge să mă mântuiesc.

2. Însă, dacă teoria credinţei orotodoxe ar fi cea adevărată care spune că o viaţă avem şi apoi urmează Judecata - că în viaţa acesta (unică) trebuie să ne mântuim - cel care crede în reîncarnare ce va face?

Da, dupa cum spuneam. E greu cu logica. De ce sunt ciresele rosii? Pentru ca sunt rosii....

Eu am intrebat asa: De ce un suflet nevinovat trebuie sa patimeasca pentru pacatele parintelui sau, unde este bunatatea lui Dumnezeu? Ce vina am eu ca tatal sau mama mea au fost niste mari pacatosi? Unde este liberul arbitru de care pomenesti? Pot eu face ceva sa repar pacatele parintilor mei si sa nu ma nasc orb? NU POT. Asadar, UNDE ESTE LIBERUL ARBITRU?
Tu spui ce spui doar din prisma parintelui, adica daca eu pacatuiesc va suferi si copilul meu insa nu vrei sa vezi din prisma copilului, cel care ar trebui sa aiba toata sansele iar suferintele sa ii fie date dupa faptele lui, nu arbitrar, dupa cele ale parintilor. De ce nu vrei sa vezi ca, din prisma copilului, acestuia nu i se da nicio sansa, nu are dreptul liberului arbitru din moment ce el, din secunda zero, e nascut infirm...