Solutia nu este sa relativizezi postul.
Iudeii cred ca se mantuiesc deoarece sunt alesi. De aici indreptarile lor legaliste si tot restul.
Din acest punct de vedere pericolul "iudaizarii" exista oricum: cu sau fara batic!

Sa luam poruncile: de unde stiu eu ca iubesc? Nu este o intrebare tampeasca. Este o intrebare f serioasa: de unde stiu ca iubesc pe Dumnezeu sau pe cel de langa mine?
Este iubire ceea ce numesc eu iubire? Pai da nu seamana cu iubirea de care vorbeste Sf. Pavel.

De unde stiu ca nu ma impartasesc spre osanda mea? Asta este o intrebare ff serioasa pt mine.
(Am auzit o discutie.. ea astepta cu copiii sa-i impartaseasca si sotul o sfatuia:"impartaseste-te si tu, daca tot mergi in fata". Aceasta este usurinta cu care privim azi spre Sf. Euharistie)

SA nu uitam ca Hristos este si Invtatorul nostru si ne trimite tot ce avem nevoie, inclusiv invatatura. Intr-adevar trebuie sa progresam. Vezi bine cati vin pe acest forum pt a cauta sfaturi si cunoastere. si au gasit-o. Deci progresul pe drumul spre mantuire exista.

Da, ti-aminteles acum temerea. Am inteles si ce ne tot spui de atata vreme, insa cred ca complici lucrurile. Parerea mea. Credinta este in egala masura si pentru cel simplu, nu numai pentru cel invatat.
Iar pentru cei simpli dar smeriti, Dumnezeu are planuri mai mari decat cu cei invatati dar mandri: vezi Pr. Cleopa.

Frumoasa discutie purtati. Va las acum ca e tarziu. Noapte buna!

Dumnrezeu are planuri mari pentru toata lumea, inclusinv pentru cei invatati. Vezi sfantul de maine (acum a devenit azi), sfantul Grigore de Nazisnz.

Pai, nu stim.
Dar ca sa ajungel acolo trebuie sa incepem cu faptele bune. Asa cum scrie in semnatura mea, care si de asta imi place, uneori incepem cu faptele si Dumnezeu ne da continutul incetul cu incetul daca avem smerenie.
Dar faptele principale sunt altele decat toate aceste amanunte.

Dar repet, eu nu vreau sa relativizez postul. Nu stiu de ce este atat de greu de inteles diferenta intre a spune ca postul este optional, intre a-l relativiza, si a spune ca postul este pentru om, nu omul pentru post. Poate nu gasesc eu cuvintele care trebuie, oricat de elocventa se pare ca sunt. ;-)

Anna, dar asa te pierzi in filosofii interminabile. Iubirea este sentiment, ceea ce inseamna ca nu poate fi determinat obiectiv, nu poate fi masurat, nu poate fi comparat...

Iar in relatia cu Dumnezeu: spunea un parinte, daca noi facem un pas spre Dumnezeu, El face insutiti pasi spre noi, trebuie doar sa nu soviam, sa pasim spre el. Daca stai si de indoiesti constant de credinta ta, daca ai impresia ca poti sa compensezi lipsa de credinta cu tot felul de reguli materiale...este gresit.

Asta este presupunerea ta.. ca Sf. Apostol Pavel vorbeste despre un sentiment.
Eu spun ca vorbeste de o inaltime duhovniceasca. Si el i-a dat exact dimensiunile.

Poate stii de Sf Ioan Scararulsi felul in care e reprezentata scara lui la Sucevita, si impresionant este cum un mos cade chiar de pe ultima treapta. Caderea e oricand posibila. Dar dragostea nu este despre cadere, parerea mea.

O mica corectura: eu ma refeream la omul invatat dar mandru. Ori lui Dumnezeu nu-i place mandria, ci smerenia.

Postul este optional, pentru ca avem liberul arbitru. Dar netinerea postului se soldeaza cu pacatul de a nu-l fi tinut. Oamenii pot trai si fara sa tina post, dar ca ortodocsi stim cat este de necesar. Iar daca citim din Pidalion, vedem ca nu este deloc in ordine a nu tine posturile de peste an.
Fiind un pacat (sau patima), el se materializeaza intr-o zi sub o forma sau alta de suferinta. Daca-mi aduc aminte bine, preotul, care nu tine posturile va fi caterisit.
Postul este intr-adevar pentru om: el ne ajuta sa adunam forte pentru a scapa de pacate, caci omul, caruia ii este foame, nu se mai gandeste la facut pacate. Dar post inseamna si ceea ce scoatem pe gura: deci abtinerea de la orice vorba rea, implicit abtinerea de la ganduri rele si fapte rele. Postul se impleteste cu mai multa rugaciune decat obisnuim in restul anului, cu fapte de milostenie, cu spovedanie, impartasanie... deci per total postul este atat de benefic, incat ar fi pacat sa nu-l dorim, daca Dumnezeu tot ne-a deschis ochii asupra beneficiilor lui.
Iar pentru fratii nostri mai mici, care inca se indoiesc de necesitatea postului, sa ne rugam.
Daca omul ar fi pentru post, cu siguranta ar exista o lege de stat, prin care sa fim obligati a-l tine. Dar cum postul e facut sa ne apropie de Dumnezeu, asa o lege nu exista, ci ne cade noua in grija sa optam pentru a-l tine sau nu.