Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi: https://www.youtube.com/watch?v=ofnf...ature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=JysVjkrk6-U

https://www.youtube.com/watch?v=gQkfrj5HA3U
https://www.youtube.com/watch?v=RaF70HCR7jw
Ultima e superbă:

https://www.youtube.com/watch?v=9xHE2CtL7cA

https://www.youtube.com/watch?v=KEepbYYdttw


https://www.youtube.com/watch?v=QOnMqqnJLKo

Carmen, încearcă şi varianta aceasta: https://www.youtube.com/watch?v=W0Uz2CJRLlc
Cum ţi se pare?

da.imi place si acesta varianta :) se aude mai clar ..
insa eu am ales o pe cealalta si pt imaginea cu Domnul Iisus care mi da o stare mai puternica de umilinta si pocainta..nu stiu asa simt..

Şi intonaţia este alta şi de fapt acest lucru ar trebui să ne aşeze mai mult în starea de rugăciune. Imaginea pe care ai ales-o, din păcate, nu este una tocmai potrivită. Nu asemenea imagini ar trebui căutate, dar dacă pe tine te ajută...:)

dar de ce nu e potrivita? ce imagini ar trebui cautate?
da.sincer chiar ma ajuta imaginea :)

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos - https://www.youtube.com/watch?v=O0bAO-G3FQU

Imi place foarte mult varianta asta. Doar ca ... surpriza, are aceeasi imagine si, mai mult, acatistul este cantat de Marian Moise. Aceste doua ingrediente ii vor trimite la culcare de ovidiu b. si pe toti cei ca el!

Dupa caz, va urez auditie placuta sau noapte buna! :1:

Influenţă catolică, nicidecum ortodoxă. :)

am inteles..n am bagat de seama dar ai dreptate :)

Audiţie plăcută. :)
O cântare pătimaşă...
Surpriză? :)))
Manelistul nostru a devenit vedetă printre dreptslăvitorii noştri creştini. :)

Iţi dedic această conferinţă: https://www.youtube.com/watch?v=h9MyM8KplUU

Si p-acesta l-am ascultat si mi-a placut mult! Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul - https://www.youtube.com/watch?v=eYDevkG4IEM

Vai, tot Marian Moise canta! Nu e cccoreccct?

Mă bucur că ai înţeles. :)

l am ascultat si eu mai demult la radio dobrogea ..il difuza in fiecare duminica la ora 17 ..mi a placut si mie ce sa zic ...

Excelent materialul, multumesc foarte, foarte mult Ovidiu!
P.S. Parintele Marian Vild a fost, in tinerete, un foarte "bun" cantaret...:)
Apoi a inteles ca arta bisericeasca este, in primul rand, act liturgic.
Bine ca n-au venit acolo parintele Dumitrescu si parintele Stelian Ionascu...

Aminteste-ti, Carmen, ca sensul artei bisericesti nu e sa ne gadile moliciunea sufleteasca, ci este acela al oricarui demers ascetic/purificator si ascensional. Cantarea bisericeasca nu trebuie sa ne "placa", nu are menirea de a fi "frumoasa". Rostul artei bisericesti e sa ne subtieze, sa ne despatimeasca, sa ne trezeasca si sa ne daltuiasca duhovniceste. Sa ne vindece de moarte.
Or, manelele lui Marian Moise sunt departe de aceste caracteristici. Ele consoneaza placut doar cu miorlaiala sentimentaloida din noi, cu ranile puturoase ale sufletului nostru bolnav. Lalaiala aia bolnavicioasa nu vindeca. Doar amageste. Si imbolnaveste, inca, si mai tare.

Imi pare rau ca suna, poate, neplacut. Dar se pare ca tocmai asa stau lucrurile...

Manelistul nostru a devenit vedetă printre dreptslăvitorii noştri creştini. :)

am citit si eu ca a fost cantaret de manele si ca acum este diacon la manastire..Dumnezeu stie ce va fi cu el si cu noi toti...e greu..
si eu nu pot sa ascult numai muzica bisericeasca...mai ascult si usoara.nu manele. ..insa dance. pop etc...ce sa fac..mi e cam greu sa renunt de tot la aceste genuri de muzica :(

Problema e doar de a nu transforma muzica bisericeasca in muzica usoara sau in alte genuri.
Ce face Marian Moise cu Acatistul este un lucru foarte daunator.

am inteles...da.ai dreptate..eu nu sesizasem acesta..asaa la prima auditie suna frumos Acatistul Domnului cum il canta el...dar adevaru' ca este un pic cam lalait :)

Ai uitat eticheta: distrugător de suflete. :)

Cu drag. Fratele Ion este bucureştean de-al vostru. Din când în când mai dă şi pe la noi. Un om de la care ai ce-nvăţa.

Mai bine uşoară decât lălăiala lui Marian Moise. Domnul să-l miluiască şi să-l lumineze!

Uite ce zic eu. Asculta ce muzica simte sufletul tau si priveste ce icoana te sensibilizeaza!

Ce-mi pasa mie ca Marian Moise e numit manelist, daca cele doua acatiste interpretate de el imi ating sufletul? Le ascult cu placere.
Ce-mi pasa mie ca icoanele X pe care le-as privi la nesfarsit si care ma fac sa ma minunez de harul iconarilor sunt doar niste copii foto lipite pe niste bucati de PAL? Le privesc cu placere.

Ifosele ma lasa indiferenta. Ca si comentariile teologilor de ocazie.

Ehee, părintele Marian Vild merită mai multă atenţie. De restul nu vorbim, mai bine ne rugăm. :)

P.S. "Clopote de seară" :))))) ... superb ... :))))) ...

Ma tem ca nu faci lucru bun ca sustii kitschul care se invarte prin tinda Bisericii.
N-ar fi mai bine sa urmaresti, totusi, materialul postat de Ovidiu?
Cu adevarat e de mare folos!

Uiti cumva cu cine stai de vorba? Doar ai zis ca sunt un pres ieftin si nu numai... Dupa cum vezi, gusturile pe care le am iti intaresc spusele. Deci cum poti avea pretentii de la mine?!

negruta sau crinrin nu cauta sa-ti faca tie pe plac! Si nici altora de pe aici!

Uite, ca să-ţi mai treacă supărările îţi dedic unul din preferatele mele cântecele: https://www.youtube.com/watch?v=09RUuTAM2H0

"Scopul cântării duhovniceşti (bisericeşti) este de a ne scoate din lumea simţurilor, din lumea căzută în care trăim şi de a ne transpune în nişte realităţi duhovniceşti transcendente. Nu tot ceea ce se prezintă sub numele de cântare bisericească, din păcate, este cântare dreptslăvitoare (intonaţie, mesajul cântării). Cântarea bisericească, iconografia, precum şi multe din practicile Tradiţiei ortodoxe, au suferit trasformări bolnăvicioase care, de cele mai multe ori, au tendinţa, subtil, de a ne scoate de pe cale."

https://www.youtube.com/watch?v=h9MyM8KplUU

Viata si practica ortodoxa: Inaltarea cugetului, incalzirea inimii - de Parintele Serafim Rose http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...a_ortodoxa.htm


...vom alerga dupa lucruri exterioare: icoane bune, slujbe minunate dupa Tipic, biserici frumoase, dupa felul corect de a canta, de a face danii... Toate aceste lucruri sunt minunate si bune, dar nu ne putem apropia de ele fara sa stabilim ca fiindu-ne prioritar a avea o inima calda, crestina si a purta lupta launtrica prin care sa dobandim smerenia. Daca neglijam aceste prioritati esentiale, atunci toate aceste lucruri minunate pot fi asezate intr-un muzeu al antichitatilor ortodoxe..

De indata ce incepi sa afirmi ca „Acesti oameni nu fac lucrurile asa cum trebuie”, trebuie sa te opresti si sa-ti dai un avertisment launtric. Chiar daca e adevarat – asa cum se intampla adesea, intr-o anumita masura – aceasta atitudine critica este un lucru extrem de negativ care nu te va duce nicaieri. In cele din urma, te-ar putea aseza in afara intregii Biserici. Asadar, trebuie sa iti aduci aminte sa nu judeci sau sa te crezi atat de intelept incat sa „stii mai bine”.

Ca ortodocsi, nu trebuie sa credem ca putem fi duri, reci si corecti, ramanand pe mai departe crestini. Nu acestea sunt temeliile crestinismului.

Putem observa acelasi lucru in viata oamenilor. Cel ce crede in ceva atat de patimas incat iti va „taia capul” daca nu esti de acord cu el, isi arata slabiciunea. Este atat de nesigur de sine, incat are nevoie sa te converteasca pe tine, pentru a se asigura pe el insusi ca crede. Formele contemporane de „super-ravna” (zelotism) din Biserica, ce sunt propagate de oameni care vor cu disperare sa se afle de partea cea dreapta, sunt de fapt incarcate cu slabiciune si nesiguranta.

Nevoia de a fi „drept” se gaseste, si ea, la suprafata crestinismului. Este importanta, dar nu de o importanta primordiala. Intaietatea o are inima, care trebuie sa fie blanda si calda. Daca nu avem aceasta inima calda, trebuie sa il rugam pe Dumnezeu sa ne-o daruiasca, nevoindu-ne sa savarsim acele lucruri prin care o putem dobandi. Mai mult, trebuie sa constientizam ca nu o avem – ca suntem reci. Astfel, sa nu incredem ratiunii si concluziilor mintii noastre logice, privind un lucru fata de care trebuie sa fim oarecum „slobozi”. Daca facem astfel, intrand in viata sacramentala a Bisericii si primind harul lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi va incepe sa ne lumineze.

Singurul lucru care ne poate izbavi este simplitatea. O putem dobandi, daca ne rugam lui Dumnezeu in launtrul inimii sa ne faca simpli; daca nu ne consideram a fi atat de intelepti; daca, atunci cand se pune o intrebare precum „Putem zugravi o icoana a lui Dumnezeu Tatal?”, nu vom sari sa raspundem: „A, bineinteles ca nu! – cutare si cutare Sinod a spus asa si asa, canonul numarul cutare”. Si astfel, avem de ales intre a-i excomunica pe toti ceilalti, „cunoscand” ca avem cu siguranta dreptate – caz in care am „intrecut masura” – si intre a ne opri si a declara: „Ei bine, nu cred ca le stiu chiar pe toate...” Cu cat avem mai mult aceasta a doua atitudine, cu atat vom fi mai feriti de primejdii duhovnicesti.

Daca urmam calea simplitatii – neincrezandu-ne intelepciunii noastre, facand tot ce putem, dar constientizand ca mintea noastra, fara de incalzirea inimii, este o unealta foarte slaba – atunci se va petrece acel lucru despre care vorbea Kireievski: va incepe sa se formeze in noi o filosofie ortodoxa de viata.

Poi, dacă tu îţi încălzeşti inima pe Marian Moise sau pe Guţă nu este problema mea, eşti liberă. Discuţia iniţială avea un alt interlocutor şi o cu totul o altă direcţie. Se pare că ai uitat modul în care ţi-ai făcut introducerea în această discuţie...sau am şi eu vreo factură de plătit de care nu-mi mai aduc aminte?

E alegerea ta sa perseverezi in sensul orgoliului si sa te lauzi cu minusurile. Si nu, nu e vorba atat despre gusturi muzicale, ci despre nestiinta si inclinatia spre dulcegarii sentimentale.
Ai putea sa te folosesti de ce spun altii, atunci cand ti se ofera ceva cu adevarat bun. Materialul pus de Ovidiu este exceptional, de ce sa nu ne folosim de el?

Ce nu înţelegi? Comentariile "teologilor de ocazie" nu prezintă interes! :)

nu stiu daca mai bine muzica usoara totusi ...e o diferenta :) sa i ajute Dumnezeu sa cante cum este corect.

pe mine nu m a emotionat neaparat cum este pictata icoana ci pozitia smerita a Mantuitorului.aceasta m a facut sa am o stare de amaraciune pt pacate..