Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin. Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia? Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume. Ioan 6, 5-14

Venerabilul Beda Comparand relatarea evanghelistilor, ne dam seama cu usurinta ca timpul scurs de la moartea lui Ioan Botezatorul pana la Patimile Domnului este de un an. Sfantul Matei relateaza ca Domnul, afland de moartea lui Ioan Botezatorul, se retrage in desert si hraneste miraculos multimile. La randul lui, Sfantul Ioan remarca apropierea acestui miracol de sarbatoarea Pastilor, rezulta ca Ioan Botezatorul a fost decapitat in apropierea de Pasti. Un an mai tarziu vor avea loc Patimile, in preajma aceleiasi sarbatori.

Teofil: Remarcati aceasta circumstanta din relatarea Evanghelistului: "Isus, ridicandu-si privirea", pentru a ne arata ca nu isi plimba ochii in mod liber peste tot, ci ii tinea, cu modestie, in pamant atunci cand vorbea cu discipolii".

Sf Ioan Chrysostom: Isus era asezat impreuna cu ucenicii, pentru a-i instrui in mod mai liber, cu mai multa grija si a-i apropia mai mult. Isi ridica apoi ochii si zareste multimea care se apropia. De ce pune aceasta intrebare lui Filip ? El cunoaste pe acei ucenici care aveau nevoie de lamurire mai mare, si asa era Filip care ii cere lui Isus "arata-ne noua pe Tatal si ne ajunge". Isus incepe, deci, prin a-si instrui discipolul, fiindca daca ar fi operat multiplicarea painilor fara nicio pregatire, miracolul acesta nu ar fi aparut in toata stralucirea. Isus il obliga, deci, sa recunoasca neputinta sa de a raspunde suficient nevoilor acestei multimi pentru a ramanea convins de grandoarea miracolului care urma sa fie savarsit: "ii spunea aceasta ca sa il ispiteasca" zice Evanghelistul.

Sf Augustin: Exista ispite care duc la pacat si ele nu sunt niciodata opera lui Dumnezeu, care nu poarta pe nimeni spre rau, dupa cum spune Sf Iacob. Si mai exista ispitiri care au ca obiect incercarea credintei, despre care Moise spune: "Domnul Dumnezeul vostru va incearca, spre a sti daca Il iubiti sau nu (Dt 13:3) si in sensul acesta trebuie inteleasa intrebarea pe care Isus o pune lui Filip, ca sa il ispiteasca.

Teofil: Domnul nostru vrea sa puna la incercare credinta ucenicului Sau si il gaseste inca dominat de sentimente foarte omenesti, tradate de raspunsul sau: "paini de doua sute de dinari nu le vor ajunge, ca sa ia fiecare putin". Alcuin: Asemenea raspuns arata un spirit incet in credinta, fiindca daca ar fi inteles ca Isus este creatorul tuturor lucrurilor nu ar fi avut vreun dubiu asupra puterii Sale. Sf Augustin: Sfantul Marcu atribuie tuturor ucenicilor raspunsul pe care Sf Ioan il atribuie, aici, lui Filip singur. Dar, se poate intelege ca acest ultim evanghelist lasa sa se inteleaga ca Filip raspunde in numele tuturor.

Teofil: Sentimentele lui Andrei sunt destul de asemanatoare cu cele ale lui Filip, dar are, despre Isus, o gandire putin mai elevata. "Andrei, fratele lui Simon Petru a zis: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti". Sf Ioan Chrysostom: Nu fara temei spune Andrei aceasta, el isi amintea de miracolul savarsit de profetul Elizeu care multiplicase douazeci de paini de orz pentru a hrani o suta de oameni. De aceea, lui ii incolteste un gand mai elevat [decat lui Filip], dar care nu merge prea departe, lucru indicat de reflectia pe care o adauga "Dar ce sunt acestea pentru atatia oameni ?" El isi imagineaza ca cel care face minuni, le face mai mari sau mai mici, in functie de elementele de plecare, aspect in care se inseala. Lui Isus ii este la fel de usor sa hraneasca o mare multime cu cateva paini pe cat i-ar fi de usor avand mai multe paini la dispozitie, fiindca nu are nicio nevoie de materie prealabila. Daca, totusi, binevoieste sa se serveasca de elemente create pentru a opera miracolele Sale, este pentru a arata ca toate creaturile sunt sustinute de providenta Sa plina de intelepciune. Teofil: Astfel sunt combatuti maniheenii care pretind ca painile si toate elementele create [materiale] vin de la un principiu rau, de la un dumnezeu al raului, dar iata ca Fiul lui Dumnezeu cel Bun consimte sa multiplice aceste paini, pe cata vreme daca ar fi fost rele, Isus, care era bun, nu ar fi vrut sa le inmulteasca.

(Sursa: Thomas Aquinas, Lantul de Aur)

Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Ioan 9, 39-41 şi 10, 1-9

Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Ioan 10, 17-28

Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteţi?” Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată - Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. Ioan 10, 27-38

Avem aici un raspuns dat celor care pretind ca ar exista in Scriptura fie mai multe grade de adevar, fie mai multe grade de sfintenie, daca nu cumva din amandoua.

Iata ce spune Sf Augustin: "In Legea voastra" adica in Legea care v-a fost data scrie "Eu am zis: dumnezei sunteti". Acestea sunt cuvintele pe care Dumnezeu le adreseaza oamenilor in Psalmi, prin profetul Sau. Mantuitorul intelege, prin "Lege", toata Scriptura. In alte locuri, distinge Legea de scrierile profetice "In aceste doua porunci se afla Legea si Profetii" (Mt 22). Alteori imparte Scriptura in trei parti "Trebuia ca tot ceea ce s-a prezis despre Mine in Lege, in Profeti si in Psalmi sa se implineasca (Lc 14). Dar aici, el include Psalmii in ceea ce numeste a fi Lege si spune de ce face aceasta: fiindca Scriptura nu poate fi desfiintata.

Duminica a 6-a după Paşti
(vindecarea orbului din naştere)
(Ioan 9, 1-38)
În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.

Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat Lui.

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. Ioan 11, 47-57

Origen: Isus aflase de hotararea pe care preotii si fariseii o luasera in consiliul lor ca sa il omoare si S-a inconjurat de mai multe precautii, nemaiaratandu-se cu aceeasi incredere in mijlocul evreilor. El a ales pentru retragere nu o cetate prea populata, ci un orasel indepartat si aflat langa desert.
Sf. Augustin: Nu din cauza ca puterile sale l-ar fi parasit, fiindca ar fi putut foarte bine, daca ar fi dorit, sa ramana in mod public in mijlocul evreilor, fara nicio teama, ci ca sa dea un exemplu ucenicilor sai ca nu este niciun pacat sa fugi de ura persecutorilor si ca mai bine este sa incerci sa scapi ascunzandu-te de turbarea lor sacrilega, decat sa o atati si mai mult aparand in fata ochilor lor.
Origen: Bun si de laudat lucru este sa marturisesti numele lui Isus, si sa nu rosesti infruntand lupta care se arata, sa nu refuzi sa suferi moartea pentru a apara Adevarul; dar nu mai putin de laudat este sa nu dai ocazia la o asa de mare incercare. Aceasta, nu numai fiindca nu putem prevedea cum se sfarseste asemenea incercare, dar si pentru ca trebuie sa evitam sa dam necredinciosilor si railor mijloacele de a-si exercita necredinta lor si crimele lor. Fiindca si acela care devine pentru altul ocazie de pacat poarta povara acelui pacat: acela care nu fuge de persecutie, atunci cand are aceasta posibilitate, nu va fi si el raspunzator de crima, alaturi de persecutorul lui ? Si nu numai Domnul s-a dus in acest loc indepartat, dar, ca sa inlature dusmanilor Sai orice motiv ca sa il caute, i-a condus acolo pe ucenicii Sai.
Sf. Ioan Chrysostom: Cat de tulburati trebuie sa fi fost discipolii vazandu-L pe dumnezeiescul lor Stapan scapand de pericol prin mijloace atat de omenesti, fortat sa caute refugiu ca sa se derobeze de urmarirea dusmanilor Sai! Oamenii sunt [in aceasta perioada pascala] in bucuria si veselia care insoteste marile sarbatori, pe cand ei, dimpotriva, se ascund fiind expusi la mari pericole; totusi ei persevereaza cu Domnul, urmand cuvantul care le-a fost dat: "Voi sunteti cei care ati ramas cu mine in mijlocul incercarilor".
Origen: Intr-un sens anagogic, se poate spune ca Isus ramasese cu incredere in mijlocul evreilor atata timp cat Cuvantul lui Dumnezeu ramasese cu ei in persoana profetilor. Dar ei l-au uitat si Cuvantul lui Dumnezeu nu mai este cu evreii. S-a dus intr-un mic orasel aproape de desert, de desertul acela despre care profetul spusese "copiii femeii parasite (in desert) sunt mai numerosi decat copiii sotiei". Acest orasel se numea Efraim, ceea ce vrea sa insemne "fertilitate"; or, Efraim fusese fratele lui Manase, adica din vechiul popor dat uitarii, fiindca tocmai dupa ce fusese dat uitarii si parasit abundenta a crescut intre natiuni. Domnul nostru parasteste, deci, Iudeea si vine in pamantul intregului univers, langa Biserica slab populata si abandonata, al carei nume inseamna "oras fecund" si acolo sta cu ucenicii Lui.

Sf. Augustin: Acela care coborase din Cer ca sa sufere nu vroia sa se indeparteze prea mult de locul Patimilor, fiindca ora mortii Sale se apropia: "era aproape Pastile iudeilor". Iudeii nu aveau decat umbra adevaratelor Pasti, noi avem lumina lor; usorul de sus al portilor lor era marcat de sangele mielului jertfit, fruntile noastre sunt marcate de sangele lui Isus. Evreii au vrut sa insangereze ziua aceasta raspandind sangele lui Isus Cristos, iar Mielul jertfit [astfel] a consacrat pentru totdeauna aceasta zi de sarbatoare prin sangele Sau. Legea prevedea ca evreii sa se reuneasca pentru aceasta sarbatoare la Ierusalim, din toate partile Iudeii, ca se se sfinteasca prin celebrarea acestei mari sarbatori.
Teofil: Mergeau la Ierusalim inainte de Pasti ca sa se purifice, fiindca aceia dintre ei care erau vinovati de o eroare cu voie sau fara de voie nu sarbatoreau Pastile inainte de a se purifica, dupa obicei, prin bai, prin post, prin tunderea parului, dar si aducand ofranda in acest scop.
Sf. Ioan Chrysostom: Ei ii intind curse pana si in aceasta sarbatoare de Pasti, facand din asemenea mare solemnitate zi de omor si ucidere. Evanghelistul nu spune "Pastile Domnului", ci "Pastile evreilor" fiindca intind curse Domnului in zilele acestei sarbatori.
Sf. Augustin: In ceea ce ne priveste, sa aratam evreilor unde se gaseste Isus acum. Placut este lui Dumnezeu cand vor sa ne auda si sa Il insface! Sa vina in Biserica, sa afle unde este Isus Cristos, sa se umple ei de persoana Lui!

Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El. Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi. Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului? Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. Ioan 12, 19-36

Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?” De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Ioan 12, 36-47

Hristos s-a Înălțat !
 

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.Luca 24, 36-53

Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Ioan 14, 1-11

Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. Ioan 14, 10-21

Cuvinte cheie, idee forta pe care o gasim si in alte locuri din Sfanta Scriptura (Matei 7:21 de exemplu). Iata ca Domnul raspunde celor care, peste timp, dar cu precadere in zilele noastre, isi spun si, mai rau inca, invata si pe altii ca nu conteaza daca nu ai respectat un comandament sau vreo doua: daca Il iubesti pe Cristos ajungi in Rai. Vedem un glamurism suspect care isi face loc tot mai mult printre credinciosi, potrivit caruia iubirea de Cristos e chestie de atitudine. Nu conteaza ca ai mancat un carnat vinerea. Nu conteaza nici ca practici contraceptia. Nu are importanta ca fornichezi cu persoane cu care nu esti casatorit, doar il (o) iubesti! Nu conteaza nici ca nu te duci Duminica la Liturghie, ce, esti ca fariseii ?
Iata, insa, ca acest Cristos, despre care tu spui ca il iubesti de nu mai poti, defineste El insusi ce inseamna iubirea pentru El. Ceva foarte simplu si foarte concret: sa pazesti poruncile Lui.

Ce spun Sfintii Parinti si scriitori bisericesti despre acest verset ? Sa vedem:
Alcuin: Prin iubire si prin respecatarea poruncilor Sale se va implini aceasta uniune perfecta pe care a inceput-o El insusi, in virtutea careia El este in noi si noi suntem in El. Si nu doar Apostolilor promite aceasta fericire, ci tuturor oamenilor: "cei care au poruncile Mele si le pazesc".
Sf. Augustin: Cel care le are in memorie si le pazeste in viata sa. Cel care le are in discursul sau si le pazeste in lucrarile sale. Cel care le are in atentia sa in a le auzi si care le pazeste prin fidelitatea practicarii lor. Cel care le are, urmandu-le si care le pazeste printr-o mare perseverenta: iata-i pe aceia care Ma iubesc cu adevarat, dovada iubirii trebuie sa fie in lucrare, sau nu ramane decat o denumire sterila.
Teofil: Iata adevaratul talc al acestor cuvinte: voi ganditi ca imi dati o marturie de iubire intristandu-va de moartea Mea, dar pentru Mine marturia iubirii adevarate este respectarea poruncilor Mele. Or, care va fi recompensa acestei iubiri ? " cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui.."

Duminica a șaptea după Paști!
 

Duminica a 7-a după Paști
(a Sfinților Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)
Ioan 17, 1-13
În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă
deplină în ei.

Duminica a 7-a după Paști - a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic
Apostol- Ap. Fapte 20, 16-18; 28-36
În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Şi, trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii. Şi când ei au venit la el, le-a zis:

Luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine; Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă. Ioan 14, 27-31 şi 15, 1-7

Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
Ioan 16, 2-13

Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Ioan 16, 15-23

Ioan 17 , 18-26
 

În vremea aceea, ridicând ochii la cer, Iisus a zis: Părinte, precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Şi pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor în Mine. Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, eşti în Mine şi Eu în Tine, aşa şi ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Mi-ai dat-o Mie, Eu am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca să fie în chip desăvârşit una, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Mie, ca să vadă slava Mea pe care Tu Mi-ai dat-o Mie, pentru că Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. Dar, Părinte drepte, lumea nu te-a cunoscut pe Tine, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am arătat lor numele Tău şi-L voi arăta, pentru ca dragostea, cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei şi Eu să fiu în ei.

Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Matei 4, 25 şi 5, 1-13

Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban. Matei 5, 20-26

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăşi: „Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe

Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale” . Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” . Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Matei 5, 33-41

Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău ” . Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. Matei 5, 42-48

Sf Ioan Chrysostom: Nu din cauza oamenilor [rai], ci din cauza sfintilor Dumnezeu distribuie toate cele bune, tot asa cum din cauza pacatosilor trimite urgia pe pamant. Dar, in distributia celor bune, El nu face distinctie intre pacatosi si drepti pentru a nu-i trimite in deznadejde. Tot asa, in urgia pe care o trimite nu-i separa pe cei drepti de cei pacatosi. Aceasta conduita este cu atat mai echitabila cu cat lucrurile bune trimise nu sunt de mare utilitate celor rai, care, prin viata lor rea, le intorc impotriva lor, spre pierzarea lor; iar urgia Lui, departe de a cauza vreun prejudiciu celor buni, serveste mai degraba progresului lor in virtute.

Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)
Evanghelia Duminicii Tuturor Sfintilor Matei 10, 32-33 şi 37-38; 19, 27-30
"Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarini, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi viaţă veşnică va moşteni. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi din cei de pe urmă vor fi întâi."
Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Prin aceasta se arată că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinţilor imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înţelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfânt în lume şi nici rostul Bisericii lui Hristos, şi anume sfinţirea oamenilor.
În această duminică, a pomenirii tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni în timpul istoriei sau încă nerecunoscuţi oficial de către Biserică, dar cunoscuţi de Dumnezeu, trebuie să medităm asupra învăţăturii Bisericii referitoare la sfinţenie: Ce este sfinţenia? Cine este izvorul sfinţeniei? Care este scopul dobândirii sfinţeniei în viaţa oamenilor? Înţelegerea ortodoxă asupra acestei teme se bazează pe Sfânta Scriptură interpretată de Sfinţii Părinţi şi pe experienţa mistică (liturgică şi filocalică) a Bisericii Ortodoxe.
Iisus Hristos - Unul Sfânt (Unus Sanctus) este legătura dintre Preasfânta Treime şi Biserica – Una Sfântă (Una Sancta)
Cuvântul sfinţenie şi adjectivul sfânt, precum şi verbul a sfinţi sunt limbajul cel mai specific şi mai popular al Bisericii creştine, în general, şi al Bisericii Ortodoxe, în special. Într-un sens general, totul este sfânt în Sfânta Biserică, în Una Sancta, sau totul trebuie sfinţit: spirit şi materie, oameni şi activităţi, timp şi veşnicie, casă şi cosmos.
Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfinţenia în sine, este greu de găsit o definiţie simplă. Sfinţenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existenţial, prin trăire, dar definirea ei conceptuală rămâne totuşi o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă în manifestările ei, în rodirile ei, dar nu poate fi definită în esenţa ei. Sfinţenia se manifestă în lumea aceasta, în creaţia lui Dumnezeu, dar nu este din lumea aceasta; sfinţenia este însuşi Dumnezeu prezent în lume, dar nu din lume. De aceea tot ce apare sfânt sau sfinţenie în lumea aceasta îşi are izvorul unic în Dumnezeu, singur sfânt în Sine şi prin Sine.
Acest adevăr îl exprimă Liturghia euharistică ortodoxă în momentul pregătirii pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, prin dialogul dintre preot şi credincioşi:
– "Sfintele Sfinţilor" (adică Darurile sfinte se dau sfinţilor)!
– "Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl ."
Cu alte cuvinte, numai în Hristos s-a arătat plinătatea sfinţeniei absolute a lui Dumnezeu comunicată oamenilor: "deoarece în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii " (Coloseni 2, 9).
Dar trebuie precizat că prin Hristos se comunică naturii sau firii umane nu numai sfinţenia Fiului, ci sfinţenia Preasfintei Treimi Celei nedespărţite.
Îngerul Gavriil descoperă acest adevăr Fecioarei Maria când îi spune că Fiul pe Care ea Îl va naşte ca om, prin prezenţa şi lucrarea Preasfintei Treimi asupra ei, este într-un mod unic Sfântul, El fiind Fiul unic şi veşnic al lui Dumnezeu: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35).
Iar când Hristos Se botează în Iordan, umanitatea Lui este centrul iubirii şi atenţiei Preasfintei Treimi (Matei 3, 16-17).
Întrucât Preasfânta Treime (Panaghia Trias, Sancta Trinitas) a iniţiat şi săvârşit taina înomenirii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, aceasta este numită de Biserică Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (Panaghia Theotokos).
Sfinţenia ei vine din faptul că a purtat în ea şi a arătat lumii pe Sfântul, pe Iisus Hristos, prin Care se descoperă lumii viaţa, iubirea şi harul Preasfintei Treimi.
Dumnezeu Cel Sfânt este Preasfânta Treime. Sfinţenia Preasfintei Treimi este sfinţenie absolută în sine ca plinătate şi perfecţiune de viaţă în iubire, în comuniunea Persoanelor distincte, eterne, infinite şi interioare una alteia. Iubirea ca viaţă pentru altul, ca dăruire de Sine totală a Persoanelor divine se comunică, dincolo de fiinţa Lor inaccesibilă, ca energii necreate sau har.
Sfinţenia Preasfintei Treimi este comunicată Maicii Domnului sub formă de plinătate a harului. Astfel, Maica Domnului devine Preasfântă (Panaghia) întrucât devine cea plină de har (Luca 1, 28). Sfinţenia ei este comunicată, împărtăşită. Ea nu are sfinţenia în sine, ci participă la sfinţenia lui Dumnezeu, sau primeşte sfinţenia de la Dumnezeu.
Sfinţenia Maicii Domnului vine în mod deosebit de la Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, pe Care ea Îl poartă în sine de la zămislirea Lui ca Om în pântecele ei şi Îl arată lumii de la naşterea Lui în lume.
În Maica Domnului este deja anticipată vocaţia Bisericii de a purta în ea pe Hristos Cel Unul Sfânt, Unul din Sfânta Treime, şi de a-L binevesti lumii. De aceea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Icoana Bisericii (Figura Ecclesiae), iar Biserica lui Hristos - Unul Sfânt e una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Hristos, Unul Sfânt (Unus Sanctus), este Capul Bisericii Una Sancta. Sfinţenia Lui se comunică permanent Bisericii, pentru ca ea să fie permanent Trupul tainic şi sfânt al lui Hristos. Aşadar, sfinţenia Bisericii este sfinţenie primită de la Hristos Unul din Preasfânta Treime prin harul dăruit ei de Hristos. Dar, după cum Unus Sanctus – Iisus Hristos a luat trup omenesc din Fecioara Maria prin pogorârea Sfântului Duh asupra ei, a unei persoane umane, în prezenţa Tatălui, tot aşa Biserica lui Hristos – Una Sancta se constituie la Cincizecime (Rusalii) prin pogorârea Sfântului Duh trimis de Tatăl şi de Fiul asupra mai multor persoane umane - Apostolii, în formă de limbi de foc (cf. Fapte 2), iar ei, Apostolii, botează pe cei ce cred în Iisus Hristos în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19). Prin urmare, harul sfinţeniei lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este dăruit Bisericii, pentru ca oamenii să poată realiza comuniunea sfântă de iubire cu Preasfânta Treime.
De aceea s-a spus că "Biserica este plină de Sfânta Treime" (Origen), iar participarea la viaţa Bisericii este comuniune harică de iubire şi viaţă cu Sfânta Treime. Aşa se explică de ce în Crez, îndată după ce am mărturisit credinţa în Preasfânta Treime: în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, mărturisim şi credinţa în una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Iar sfinţenia Preasfintei Treimi se comunică Bisericii ca fiind: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea (comuniunea) Sfântului Duh" (II Corinteni 13, 13).
Legătura dintre Preasfânta Treime şi Biserică - Una Sancta se face prin Unul Sfânt – Unul Domn Iisus Hristos, prin umanitatea Sa sfântă şi îndumnezeită, în care omul creat după chipul lui Dumnezeu a ajuns la asemănarea deplină cu Dumnezeu, la transparenţa totală pentru a manifesta prin el în lumea creată slava eternă a lui Dumnezeu - Creatorul. Această manifestare deplină a sfinţeniei divine prin natura umană se vede mai ales în Hristos Cel transfigurat, înviat din morţi şi înălţat cu umanitatea Sa la ceruri, întru slava şi viaţa eternă a Preasfintei Treimi.
Sfinţirea oamenilor în Biserica lui Hristos înseamnă participarea lor la iubirea şi viaţa eternă a Preasfintei Treimi
În acest sens, Sfântul Apostol Pavel descrie în epistolele sale vocaţia creştinilor la sfinţenie. Efesenilor le arată că orice creştin este chemat să trăiască în comuniune cu Sfânta Treime pentru a deveni locaş al lui Dumnezeu: "Prin El (Hristos) avem apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci (...) sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh" (Efeseni 2, 18-22; vezi şi 4, 1-7).
Sfinţenia creştinilor vine din "locuirea lui Hristos, prin credinţă, în inimile lor, întemeiaţi fiind în iubire" (cf. Efeseni 3, 17).


. . . . . . ( FRAGMENT)
《 Din predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel 》

Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
Matei 6, 31-34 şi 7, 9-11

Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
Matei 7, 15-21

Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. Matei 7, 21-23

Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? Matei 8, 23-27

Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. Matei 9, 14-17

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Matei 7, 1-9

Duminica Sfinților români
 

Ev. Matei 5,14-16; 10,32-33, 17-18,22

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tătăl vostru Cel din ceruri. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Feriți-vă de oameni, că vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul; la dregători și la împărați veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor; și veți fi urâți de toți pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârșit acela se va mântui.

Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lurcători la secerişul Său. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi. Matei 9, 36-38 şi 10, 1-8

Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: „Pace casei acesteia”. Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.
Matei 10, 9-15

Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. Matei 10, 16-22

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. Matei 10, 23-31

Sf Ioan Chrysostom: Dupa ce a profetit Apostolilor asupra incercarilor teribile care vor veni asupra lor dupa rastignirea si inaltarea Sa, El indreapta gandurile lor spre consideratii mai putin severe: nu le face o obligatie din a infrunta cu indrazneala persecutia, ci, dimpotriva, le porunceste sa fuga din calea ei.

Sf Ieronim: Nu trebuie sa infrunte persecutia, ci sa o evite: este ceea ce vedem ca au facut crestinii Bisericii primitive: persecutia a inceput la Ierusalim, iar ei s-au dispersat in toata Iudeea (Fapte, 8), astfel incat persecutia a devenit ea insasi principiul propagarii Evangheliei.

Sf Ioan Chrysostom: Persecutiilor despre care vorbise vor veni sa li se adauge defaimarea si calomnia, care vor fi pentru Apostoli supliciul cel mai penibil, atingandu-i in reputatia lor. Le aduce, deci, spre mangaiere propriul exemplu, amintindu-le tot ce au indraznit sa spuna despre El, mangaiere care era fara egal pentru ei.

Sf Hilarie: Domnul, lumina eterna, seful credinciosilor, parintele nemuririi, reveleaza inainte de a se fi implinit mangaierea care va indulci, intr-o zi, incercarile lor, ca sa ne faca sa imbratisam cu ardoare ca pe un titlu de glorie acest fel de sfarsit care ne face egali ai Domnului prin suferintele Lui.

Sf Ioan Chrysostom: (La sfarsit) nu ii mai numeste "servitori", ci "casnici" (cei ai casei), ca sa le arate in ce fel de intimitate este cu ei. Altadata le spusese "Nu va voi mai numi servitori, ci prieteni".

Sf Ieronim: Beelzebub era idolul lui Accaron, care e numit in Cartea Regilor idolul mustei. Beel este acelasi lucru cu Baal, iar Ze Bub inseamna musca. Evreii dadeau printului demonilor numele idolului cel mai impur, care era numit musca, din cauza a ceea ce are mai imund, fiindca musca, cazand intr-un parfum, distruge mirosul cel placut.



Sf Remi: Acestei prime consolari, Mantuitorul ii adauga o a doua care nu e mai mica: "Nu va temeti de ei", adica de persecutori. Si de ce ar trebui sa nu se teama ? "Fiindca nu este nimic ascuns care sa nu iasa la iveala".

Sf Ieronim: Cum, atunci, viciile unui atat de mare numar vor ramanea ascunse ? Domnul nostru vorbeste aici despre timpurile care vor veni, cand Domnul va judeca ceea ce este ascuns in inimile oamenilor (1 Cor 4:5), va aduce lumina in locurile cele mai tenebroase si va descoperi cele mai secrete ganduri ale inimilor. Deci, sensul acestor cuvinte este: sa nu va temeti nici de cruzimea persecutorilor, nici de turbarea blasfemiatorilor, fiindca va veni ziua judecatii care va pune in evidenta virtutea voastra si malitia lor.

Sf Hilarie: El le recomanda sa nu se teama nici de amenintari, nici de ultragii, nici de puterea persecutorilor, fiindca Ziua Judecatii va dezvalui goliciunea si slabiciunea actelor lor.

Sf Ioan Chrysostom: Dupa ce i-a eliberat de teama si de oprobriu, momentul a venit ca sa le vorbeasca despre libertatea predicarii. Este ceea ce face acum, zicandu-le "Ceea ce va spun in intuneric".

Sf Hilarie: Dar noi nu citim nicaieri ca Domnul ar fi avut obiceiul sa tina discursuri noaptea si de a invata doctrina Sa in intuneric. Daca se exprima astfel, este fiindca toate discursurile Sale sunt tenebroase pentru oamenii carnali si cuvintele sale sunt precum noaptea pentru infideli.

Sf Remi: Iata, deci, sensul acestor cuvinte: "Ceea ce va spun in intuneric", adica in mijlocul evreilor necredinciosi, "spuneti-le la lumina" adica inaintea credinciosilor si "ceea ce auziti la ureche", adica ceea ce va transmit in secret "predicati de pe acoperisuri", adica in public si in fata intregii lumi. Expresia a vorbi la ureche, in limbajul obinuit, vrea sa spuna a vorbi in secret.