Daca acolo se simt ei ca oameni mai bine, oare Dumnezeu se simte mai bine in inimile lor? Caci pentru mantuire conteaza in primul rand cum Se simte Dumnezeu in inimile noastre.

Un om care nu intelege bine ce inseamna a trai in Hristos s-ar putea sa judece lumeste: ,, Ha, pai daca se vorbeste tot de Hristos si nu-i atata exigenta, ia sa stau si eu aicea.'' Nu-i cere nimeni sa fie smerit, nu-i cere nimeni sa posteasca. Face si el cateva fapte bune in vazul lumii pentru care oricum isi obtine laudele si se da mare crestin. Mai gaseste vreo doi amatori de prozeliti care confunda Biserica lui Hristos cu un partid politic si gata. Face si el apoi prozeliti pentru secta in care a intrat, conform invataturii primite. Nu-si vede ratacirea si inselarea nici daca ar avea culoare si nu o simte nici daca l-ar musca. E dispus mereu sa gaseasca noi scuze pentru a-si salva ratacirea de la ridicol.

Plecarea de la Ortodoxie se datoreaza caderii umane in general.

Pentru a face ceea ce spuneti dvs. nu are nevoie sa plece, nu exista padure fara uscaturi. In Ortodoxie nu obliga nimeni la nimic, asa ca cel ce vrea sa fie uscatura nu are nevoie sa plece. Cel care pleaca nu o face pentru a fi uscatura in voie ci dimpotriva, pentru a fi mai motivat sa iasa din starea de uscatura, iar motivatia este data de mediul in care se afla mai apropiat structurii sale interioare. Incercati sa fiti misionar ortodox in lume si o sa intelegeti mai bine conceptul.

Multa pace!

Asa cum s-a profetit, Ortodoxiei ii este din ce in ce mai greu sa faca fata duhului lumesc care stapaneste peste tot. Asistam la perioada de cernere. Traim , asa cum spunea parintele Adrian Fageteanu, vremurile lui ,,Scapa cine poate.''

Presiunea mijloacelor de informare in masa asupra omului contemporan este din ce in ce mai mare. Presiunea impotriva Bisericii Ortodoxe, de asemenea este incurajata politic. Respectul pentru valorile autentice scade pe zi ce trece.

Poate ca ar trebui sa facem de urgenta pasi spre intoarcerea la valorile autentice. Ortodoxia cucereste inimile celor care incearca s-o guste. Celelalte confesiuni se impun prin puterea de convingere a unor oratori. Am fost la o firma care vindea niste produse foarte scumpe. Au o strategie bine pusa la punct incat ar vinde si gheata eschimosilor.

Cel mai bun mijloc de a propovadui Ortodoxia este sa o traiesc cu adevarat eu insami. Cei care o traiesc cu adevarat nu se bat in piept si nu se lauda cu aceasta. Sunt capabili sa faca minuni si astfel, omul se intoarce la Dumnezeu cu convingere.

Asa sa vorbim frumos despre Dumnezeu ne pricepem multi...

Am ascultat live marturia unui evreu convertit la crestinism. Era din familie evreiasca refugiata in Africa. Parintii l-au trimis sa faca studiile evreiesti (liceul) la Ierusalim. El, copil fiind, avea visul sa vada o printesa. Acolo era refugiata o femeie din familia Tarului rus (nu tin minte numele ei dar are mai putina importanta). Copilul a cerut permisiunea episcopului ortodox rus sa o vada. Permisiunea i-a fost acordata. Spre surprinderea lui a vazut o femeie batrana si bolnava, tintuita la pat. L-a surprins bucuria si seninatatea acelei femei asa ca a intrebat-o pe sleau ce motiv are sa fie asa bucuroasa ca doar este batrana, bolnava si toata familia i-a fost masacrata. Femeia i-a vorbit despre credinta ei in Hristos, iar copilul a dorit sa vada despre ce este vorba asa ca s-a dus duminica sa vada o Liturghie ortodoxa. A fost atat de convins de cele aflate si vazute ca a dorit sa se boteze. Parintii evrei au fost foarte amarati si suparati cand au auzit si nu pricepeau cum este posibil ca dupa sacrificiile facute sa-si educe copilul in Israel intr-o scoala buna evreiasca, acesta sa paraseasca credinta pentru a trece la crestini. I-au spus copilului ca este prea mic pentru o asemenea decizie, sa astepte sa mai creasca. Copilul a fost deacord spunand ca o sa se gandeasca timp de 10 ani (daca retin bine cifra). Parintii au fost usurati gandind ca se va lua cu evreii de seama lui si va uita. Copilul insa a continuat sa mearga la Liturghie si dupa ce a trecut timpul promis parintilor, fiind deja adult, s-a botezat. De atunci au trecut foarte multi ani, si adultul de astazi si-a continuat marturisirea asa: Liturghia ortodoxa este slujba cea mai frumoasa la care a asistat vreodata, ii va ramane mereu foarte draga, dar in Ortodoxie lipseste simtul critic asa ca s-a dus la greco-catolici. Acestia aveau un simt critic mai dezvoltat decat ortodocsii dar nu suficient pentru el asa ca s-a dus la romano-catolici iar acolo si-a gasit locul. Si a devenit misionar catolic in Israel.

................

Buna pilda despre ratarea spirituala si cum diavolul reuseste sa deturneze o intentie buna intr-un lucru rau.

Oricum, ar trebui sa mai lucrezi la poveste, daca in alegerile lui a fost condus de "simtul critic", catolicismul este cred ultimul loc unde putea sa ajunga, ai putea schimba povestea in sensul ca a ajuns la neoprotestanti sau si mai bine, ca sa fie pe gustul tau, la "charismatici".

Stim foarte bine conceptul si de unde vine el, individul nu trebuie sa se transforme interior pentru a intra in Biserica, Biserica trebuie sa se schimbe pentru a se adapta "structurii interioare" a individului.

Iar daca nu face asta, de ce nu si-ar face individul propria "biserica" adaptata "structurii sale interioare"?

Te pomenesti ca tu ai incercat..
Si ce legatura au ambramburelile astea de tip neoprotestant cu misionarismul ortodox?

Afirmatie derivata din ignoranta fata de Sf. Scripturi, citita cu ochelari de cal care sa justifice propriile conceptii ecumeniste.

Daca vrei dezvoltat pe larg, sa citesti scrisoarea catre Galateni, iar daca nu o pricepi, poate un studiu Biblic te-ar putea ajuta.

Problema este ca ei vorbesc de un alt Hristos si vestesc o alta Evanghelie iar din moment ce invataturile lor sunt atat de divergente, nu vin de la Duhul Sfant, o adunare cu pretentii de "biserica" dar unde nu se afla Duhul Sfant, nu are nici o treaba cu crestinismul.

"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!"
Galateni 1:8

Simt critic si mai dezvoltat poti gasi la atei. Pai te critica ateii de nu te vezi. Dar bucuria si seninatatea sunt mai greu de dobandit. Evreul respectiv a cazut in inselare crezand ca simtul critic este superior seninatatii si bucuriei duhovnicesti specifice unei vieti in Hristos.

Caută-l şi Nicolae Steinhardt şi citeşte-l. E mai reprezentativ ca orice, şi mai presus de toate, chiar a existat!:24: