De ce permite Dumnezeu sa se nasca astfel de copii cu probleme?
Eu consider ca este vorba de selectie naturala; nu suntem toti spartani dar este usor sa zici ca este un loc pe lume si pentru handicapati cand nu ai aceasta problema. Cum ii poti spune unei mame despre infinita bunatate a lui Dumnezeu cand copilul ei este hidrocefal? Sau are sindromul Down? Si cum suna din gura unui copil cu probleme reprosul adresat parintilor? Sa iti reproseze copilul ca de ce l-ai nascut? Din egoism, de frica pacatului si a iadului?
De cersetori lumea este plina; de copii subnutriti este plina de asemenea. Acei copii ajung cu punga de aurolac in mana si ne dau noua cu ranga in cap sa ne ia telefonul si banii. In incheiere doresc sa iti multumesc pentru raspuns, nu doresc contraziceri,si sper ca nu s-a ajuns aici. La primul punct din raspunsul tau ai spus foarte bine; cele care dau cu matura si cersesc sunt cele care au cei mai multi copii..ma intreb oare de ce. Eu zic ca tine si de educatie. Este tragic sa mori de foame cersind pe strazi ca sa iti hranesti copiii. Si este dovada de egosim sa ajungi acolo. Sau inconstienta. Sau amandoua.

Draga mea, exemplul pe care l-am dat eu nu a primit o interpretare corecta din partea ta, poate nu m-am exprimat eu suficient de bine ::) eu nu am spus ca este bine si corect sa ajungi sa cersesti ca sa poti creste un copil si nu ma refeream in postarea mea la mamele de copii multi, subnutriti si care prizeaza aurolac, si care merg la cersit. Acea categorie are scuzele ei, in lipsa de educatie cum ai spus si tu, nu in dorinta de a primi darul lui Dumnezeu in Taina Nuntii!
Femeia crestina la care m-am referit eu, isi naste pruncii si face tot ce poate ca ei sa nu sufere de foame si sa nu ajunga cersetori sau drogati sau infractori. Poate acum este mai clar ce am dorit sa spun? Am vrut sa scot in evidenta faptul ca un parinte poate sa munceasca greu, adica munca de jos, cu matura, pt copiii lui, poate sa si cerseasca, dar nu ca ar avea voie sa-si ia la cersit si copiii cu el.
Despre acea categorie la care te referi tu, a celor care se inmultesc pe strada, nu se "pune", aici, pt ca nu vorbim de a face sex la voia intamplarii cu oricine si de a "turna" plozii pe strada direct in punga cu aurolac, nu sunt de acord, eu discut doar situatia femeii casatorite, care alege sa aiba mai multe nasteri, restul situatiilor pot face obiectul unor discutii separate.
Ne putem controla fara discutie numarul copiilor, prin abstinenta, cred ca nu este un mare sacrificiu, atunci cand in viata unui om primeaza familia.
Dar sa accept sa am relatii intime si sa nu accept raspunderea unei eventuale sarcini...ei bine, asta zic eu ca este supremul egoism!
Cunosc mame de copii cu probleme, numai Dumnezeu stie cat le este de greu, insa stiu sigur ca nu si-ar fi dorit sa-si ucida copiii din pantece, doar ca sa nu se chinuie nimeni. Ba inca se bucura de fiecare zambet al puiului, chiar daca este doar o grimasa.
Sunt de acord ca este extrem de greu, ti se rupe inima cand auzi sau vezi asemenea situatii (mai cu seama sa ai parte de asta), nu judec pe nimeni daca are o alta parere, mai ales avand in viata lui o situatie similara!
Insa eu continui sa cred ca este mai bine pentru toata familia, inclusiv pentru copil care se mantuieste chiar si bolnav (evident ca nu are sanse de a se mantui daca este avortat), ca mama sa primeasca reprosuri de la copil ca i-a dat viata, decat sa se faca ucigasa pruncului ei, sa-l lipseasca de a-L vedea pe Dumnezeu, si sa atraga asupra intregii familii urmarile pacatului uciderii de prunci.
Te-ai gandit la asta? Mie nu mi se pare a fi egoism sa dai viata unui suflet creat de Dumnezeu, si chiar de-ar fi, este mai bun acest egoism decat pacatul uciderii!
Este culmea sa ne impiedicam de asemenea pretexte, ca sa ajungem practic sa motivam crima! Mi-e greu sa cred ca o femeie care afla ca poarta un copil cu handicap, alege sa avorteze pentru ca acel copil sa nu se chinuie, mai degraba cred ca avorteaza pentru propriul confort sau neputinta, ale ei si/sau ale sotului! Si iar mi se pare ingrozitor sa spui: decat sa se chinuie toata viata si sa moara, mai bine sa-l omor acum!:(
Nu te supara pe mine, si nu lua raspunsul meu personal, am continuat doar sa fac un schimb de idei, fara a incerca sa le impun. Putem avea pareri diferite!
Acum, cine citeste poate sa vada mai multe puncte de vedere, si sufletul sau va alege in functie de particularitatile sale, asta se intampla pe un forum de discutii. :)
Din suflet, o seara binecuvantata tuturor!

:)impartasesc absolut aceeasi parere ca si tine.Bravo Marilena!:)

Am uitat sa spun, am auzit parerea unei persoane pe care n-o cunosc despre ceea ce intreaba Erzebet, "de ce permite Dumnezeu sa se nasca astfel de copii cu probleme?", mi-a placut mult nevinovatia raspunsului: Dumnezeu da un astfel de copilas numai unei femei bune si blande care stie sa zambeasca, altfel, daca l-ar da uneia plina de rautate in suflet, viata acelui copilas ar fi mult mai grea. :):)
Eu as spune altfel: Domnul permite sa se nasca un prunc cu probleme pentru toti oamenii; pentru sufletul lui (al pruncului) care se va mantui prin suferinta, pentru cei din familia lui, pentru acelasi motiv, pentru noi toti, care vazandu-i pe ei, sa ne folosim in sensul cel mai bun, luand aminte la cat de multa mila am primit de la Dumnezeu o data cu sanatatea noastra si a pruncilor noastri, invrednicindu-ne de a ajuta pe cei aflati in nevoi, de a vedea slava lui Dumnezeu in cel care fiind atat de neputincios, are sufletul sau luminos si incarcat de dragoste cu care se va prezenta in fata Domnului la judecata, curat sau curatit prin lacrimi si durere, deasemenea, pentru a ne smeri si de a multumi pururea pentru ceea ce avem...
In minte imi vine pilda orbului din nastere, intrebarile apostolilor (cine a pacatuit de s-a nascut acesta orb, el sau parintii lui?) si raspunsul Mantuitorului Hristos:
"Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu" (Ioan 9,1-3)
Dumnezeu sa ne mantuiasca pe toti!

cunosc si eu vreo doua mamici cu copiii autisti si pot confirma ceea ce Marilena spune.Femeile respective s-au intarit si mai tare in credinta nu intamplator au acesti copilasi care sunt ingeri nevinovati,plata lor va fi mult mai mare...nu oricarei femei ii da Dumnezeu astfel de copii si nu intamplator.In rest comentariile sunt de prisos.Erzbet cand eram adolescenta si eu obisnuiam sa judec la fel...am invatat multe de la oamenii cu care am venit in contact...of.cand judecam astfel de mame ne atragem un pacat f.mare asupra-ne.Trebuie sa fim mai cu bagare de seama..aveam o colega care ca si tine zicea ba de un elev ba de altul ca-s handicapati..si ce crezi?ea insasi la randul ei a dat nastere la copil cu sindrom Dawn..si nu avea peste 30 de ani.

Evident ca nu ma supar si va respect opinia. O singura intrebare mai am: de ce sufletele copiilor avortati nu se pot mantui? Ei ce vina au? Este corect? (pentru a evita orice nelamurie, nu incerc sa imi caut justificare, nu am trecut vreodata prin experienta unui avort din fericire).

nu se mantuiesc dar nici nu se osandesc........

"Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu." (Ioan 3,5)
Neavand sansa de a fi botezati in numele Sfintei Treimi, copiii avortati , ca si cei morti nebotezati nu ajung sa-L vada pe Dumnezeu, dar nici nu se osandesc, neavand pacate personale ci doar pacatul stramosesc al protoparintilor Adam si Eva.
Daca este corect sau nu, ar trebui sa se gandeasca femeile care avorteaza, eu nu obisnuiesc sa discut planurile lui Dumnezeu.
Biserica ii pomeneste pe acesti prunci nebotezati la proscomidie, in fiecare Sfanta Liturghie.
Doamne ajuta!

Sunteti cu totii nebuni? Vad prea putine pareri pertinente... in fond prea putine atitudini pertinente... Pe ce lume traiti voi, cei "preacredinciosi"? Nu ma exprim in privinta avortului, ezbet a facut-o pentru mine, dar vreau sa-l intreb pe vajnicul acuzator theodor(de cand e asta atitudine crestina ma intreb?!) ce nu e pacat? ce nu e crima impotriva credintei?

ce nu e pacat? sa iubeshti pe Hristos shi aproape shi sa pazeshti poruncile VT, NT, shi AP indrumat de Biserica creshtin-ortodoxa, adica ale lui Dumnezeu, ce se cunoaste prin Sfanta Treime...

daca ai fi preacredincios ar fi o binecuvantare nu ceva de ce sa-ti fie rushine... dar ai dreptate, suntem putzin credincioshi

iar thedor n-am gasit, ce zicea? dar sa vezi cand te vei intalni prin vazduh cu unul ce seamana cu Torquenada... sa vezi atunci...

la prima intrebare nu-tzi mai raspund ca intram intr-ointreaga discutzie interminabila, dar normalitatea e ca shi smerenia, mereu o faptuieshti dar nu o ajungi niciodata, asha cum bine spunea parintele Arsenie Boca (sa te smereshti fara sa ai impresia ca ai ajuns/devenit smerit ca daca ai capatat aceasta impresie atunci trebe degraba sa mergi la medicul de suflete sa te caute, oricum ceva de genul asta ca citatul nu mai shtiu cine l-a dat)