Citat:
În prealabil postat de Decebal
(Post 534689)
Văd că Eugen nu a mai intrat de ceva vreme pe forum, dar totuși o să dau un scurt răspuns sau o scurtă replică, poate va mai intra sau poate vor răs punde (și) alții.
...
Cred că ar fi de observat că evoluționismul teist, chiar luându-l în denumirea lui, nu are niciun fel de trimitere necesară la Hristos. Teismul însuși nu este neapărat creștin. De unde și până unde legătura dintre cele două? De unde și până unde hristocentrismul este implicat de evoluționismul teist?
Ce treabă ar avea de fapt Hristos cu evoluționismul de vreme ce paradigma de viețuire pe care o propovăduiește și o poruncește Hristos este opusă în esență paradigmei evoluționiste? Învățătura creștină este recunoscută ca promovând cu totul altceva decât lupta pentru specie și așa mai departe; evoluționismul este naturalist, ce ar căuta Dumnezeu, și mai ales Hristos în acest proces de evoluție? Este Hristos participant, ca Dumnezeu, la acest proces? Săvârșește El cumva evoluția din transcendent? Da? Atunci cum se explică tocmai paradigma spiritualistă, personalistă, eshatologică la un Zeu care chipurile ar participa sau ar fi participat din transcendent la evoluția speciilor, evoluție care implică lupta pentru supraviețuire, distrugerea celui mai slab și așa mai departe?
|
Nu am citit tot mesajul tău pentru că e prea lung și oricum nu mă înham să dezbat idei pe care cei mai mulți nici măcar nu încearcă să le analizeze, darămite să le înțeleagă.
De pildă, tu consideri că evoluție este un termen care se referă la lupta pentru supraviețuire a speciei în limitele simpliste ale teoriei lui Ch. Darwin așa cum a fost predată în școala din vechiul regim; el însă a gândit o evoluție dumnezeiască la scară universală, de la nimicul din care Dumnezeu a creat Împărăția Sa ca un circuit evoluționist descris în cele șase zile ale Facerii: spațiul, apa, materia minerală, materia vegetală, viața, animalele, omul, morala, mântuirea...
Scopul evoluției este mântuirea; toată materia Împărăției are în sine un cod evolutiv universal de înnobilare care se referă la mântuire și care îi ”dictează” direcția de evoluție în acest circuit, direcție pe care materia n-o poate evita.
Toată evoluția se desfășoară plenar în dimensiunea spirituală(informațională), în dimensiunea materială putând fi percepută optic(dar foarte limitat) de ochiul omenesc.
În miliarde de ani materia primară ajunge înapoi la Dumnezeu(de unde a plecat) înnobilată prin evoluție.
Dumnezeu nu dă cu zarul. Omul însuși are de urmat o evoluție strictă în acest circuit spre mântuire care potrivit unor teorii necreștine durează foarte mult timp.
Hristos însă se înscrie perfect în această evoluție și
reduce acest timp la maximum posibil pentru cei care-L urmează luându-și fiecare crucea; fiecare om devine activ propriul său factor evolutiv datorită sentimentelor purificatoare pe care le cultivă în inima sa prin asumarea crucii, prin smerenie.
Am încercat să concentrez în această scurtă replică cât mai multă învățătură despre evoluționismul teist; am găsit în Scriptură foarte multe versete care confirmă evoluționismul; pentru asta însă e necesară deschiderea înțelegerii prin Duhul Sfânt și nu limitarea ei prin închipuirea Duhului Sfânt.
