nu fructul a dus la moartea lui Adam, ci neascultarea fata de Dumnezeu



ce anume, ai vrut sa spui aici?

Vizualizeaza "libera alegere"...Apoi vizualizeaza motivul pentru care un strain ii spune ca Dumnezeul Lui e mincinos (Acel Dumnezeu care i-a daruit lui Adam absolut tot ce are si ,in primul rand, tot ce este Adam ).

Vizualizeaza "libera alegere"...Apoi vizualizeaza motivul pentru care un strain ii spune ca Dumnezeul Lui e mincinos (Acel Dumnezeu care i-a daruit lui Adam absolut tot ce are si ,in primul rand, tot ce este Adam ).
Ia spune-ne ca acum,placa ta,ca Adam a ales sa creada ca Dumnezeu e mincinos si invidios pentru ca nu avea cunoastere...:21: Cum sa n-aiba cunoastere cand vorbea cu Dumnezeu fata catre fata?

Florin incearca sa plieze invatatura crestina pe crezul lui budhist, facandu-se ca nu observa cat de torturata este ratiunea in procesul asta.

Acolo este o cosmologie si antropologie cvasi-diametral opusa celei crestine, fara a gresi prea mult daca ar fi numita chiar "diabolica", diavolul dupa cum stim, fiind "tatal minciunii", cel care intentioneaza sa perverteasca adevarul si prin asta Creatia lui Dumnezeu, exact cum a incercat si cu Adam, facandu-l sa creada ca neascultarea nu are consecinta, ca Dumnezeu l-ar fi mintit pe Adam, si nu el.

Asa cum si bietul Florin, aflat in patima mandriei, face ascultare de diavolii arhiconi care ii spun ca e un mare intelept si ca a ajuns la o intelegere spirituala superioara, care o transcede chiar pe cea crestina si pentru a-si mentine parerea asta primeste de la ei si inventeaza la randul lui tot felul de giumbuslucuri mentale, mintidu-se pe sine ca sa pastreze stare de inselare.

O speranta totusi exista, caci chiar facand asta demonstreaza ca are un atasament/fascinatie pentru invatatura crestina, foarte puternice, pe care nu le poate dezradacina in ciuda noului sau crez.

Ceea ce face este doar sa amane deznodamantul, confruntarea cu sine, propriile lipsuri, greseli, etc.

Iti explicasem

Deci tu inca mergi pe mana diavolului care spune ca Dumnezeu a gresit.. :)

Stii, cum se zice, cand ai doar un ciocan, toate iti par cuie.. Iti plac jocurile de noroc? :)

Adam nu era prost, cum sugerezi.
STIA multe lucruri, dar probabil ca in sistemul tau, notiunea de liber arbitru e greu de asimilat, problema este ca ceasca ta fiind plina, nu poti intelege nimic din ceea ce se afla apraope-in-afara ei.

Stim care sunt raspunsurile tale predefinite: ignoranta.

Conform antropologiei din credinta ta, omul a aparut/a fost creat ca o un soi de creatura diforma sufleteste, ignoranta, plina de toate relele - bucuria dracilor ce sa mai.

De aia, perfect previzibil, nici nu putea sa ia o decizie buna, zici si tu cu satisfactie..

Singurele decizii bune care le poate lua, sunt doar cele in care actorul principal e suferinta, care il mana, ca pe o vita, pe culmile spiritualitatii a carei finalitate este ... nonexistenta, un soi de suicid ontologic, caci nu-i asa ... dupa crezul tau orice existenta presupune automat si suferinta, fie si in Paradis.

"Cum sa n-aiba cunoastere cand vorbea cu Dumnezeu fata catre fata?"
Chiar nu sesizezi paradoxul situatiei? Insa nu este deloc surprinzator atunci cand dogma incovoaie ratiunea.

Care esteplaca dogmatica? - "liberul arbitru" care insa nu explica ce este mandria, care este cauza ei si de ce seduce.

Intrebarile sunt clare. Insa, dogma nu poate raspunde la ele.

Poate ca Lucifer si Adam vorbeau direct cu Dumnezeu, poate ca aveau multe cunostinte, insa ce folos daca nu o aveau pe cea care trebuie?

Sa nu ne amagim, viata este un proces continuu de invatare, fara momente de respiro.

Daca devii constient de o insuficienta, devii deodata sarac chiar daca ai tot universul. Sa cauti sa umpli acel gol este ratiunea momentului respectiv.

:21: Spune-ne tu de ce seduce,avand in vedere ca tu nu esti deloc sedus de ea cand te crezi mai destept decat sfintii.

Adevarat cugeta Dharma, iar bioterapeutul aradean Valeriu Popa spunea despre aceasta vorba ca pe lumea asta invatarea se face numai prin suferinta; adevarat sa nu ne amagim, ci sa ne bucuram de suferinta.

"Placa dogmatica" iti apartine, ca de obicei, te poticnesti in liberul arbitru, budhistul din tine nu vrea sa priceapa ca o fiinta inzestrata cu liber arbitru, in suficienta cunostinta de cauza, poate alege raul.

Budhistul atata stie: ignoranta e cauza tuturor relelor si atat, daca esti destept esti "obligat" sa alegi binele - atat timp cat ai sa urmezi crezul asta absurd, ai sa ramai la o falsa cunoastere.

Raspunsuri sunt, dar nu le poti primi cu ochelari de budhist.

Oricum, la povestea asta ti se potriveste chiar o povestioara budhista:

"Buddha îi istoriseşte atunci povestea cu omul rănit de o sageată otravită. Prietenii şi parinţii aduc un doctor, dar omul striga: „Nu voi lăsa să mi se smulgă din trup această săgeată înainte de a şti cine m-a lovit, daca e un ksatriya sau un brahman, care este familia sa, dacă e înalt, scund, sau de statură potrivită, din ce oraş sau din ce sat se trage; nu voi lăsa să mi se scoată această săgeată înainte de a şti cu ce fel de arc s-a tras asupra mea, ce coardă avea arcul, ce fel de pană s-a întrebuinţat pentru facerea săgeţii, cum era făcut vârful săgeţii”. Un astfel de om ar muri înainte de a cunoaşte toate aceste lucruri, a continuat Buddha, tot astfel e şi soarta celui care ar refuza sa urmeze calea corectă înainte de a fi rezolvat toate chestiunile filosofice."

Din fericire insa, tu ai ales o cale inainte sa lamuresti toate chestiunile filosofice, din pacate insa, e o cale gresita.

Intrebarea insa e alta: de ce insisti sa "adaptezi" calea altora la a ta?

Daca tii la adevar, multumeste-te deocamdata doar sa constati diferentele, fara a incerca sa le unifici prin jonglerii intelectuale ridicole.

Si daca refuzi sa devii constient, respingand sau evitand argumente pertinente care merg impotriva crezului tau?

Continui sa debitezi aberatii din postura de inchipuit intelept.

si care este aia care trebuie?

Daca esti intelept alegi binele.

Daca esti ignorant alegi raul crezand ca alegi binele.

Daca esti pervertit alegi raul stiind ca alegi raul.

Ca este bine sa asculti de Dumnezeu.

Vezi acum de ce se numeste "Al cunostintei Binelui si al Raului"?

Pacatuind, omul a cunoscut la modul foarte personal ca lasa in urma Binele si imbratiseaza Raul.

De unde scoti textele astea?
Sutre budhiste sau cum?

Bietul de tine, nu poti intelege raul in afara "ignorantei".
De ce? Pentru ca asta e crezul care ti l-ai ales, cvasi-arbitrar as zice.

Sigur, motive sunt, dar nu de ordin rational sau mai bine zis a unui rationament sanatos.

Daca pomul s-ar fi numit Pomul Mortii, cel mai probabil proto-omul ar fi ales Binele cunoscand rational Raul prin insasi numele sau - era si aceasta o cunostinta a Binelui si Raului - fara impresia ca fructul l-ar face cumva dumnezeu.

Ispititoarea dintai a fost denumirea Pomului. Este evident. A declansat prima nalucire in mintea omului - o promisiune de cunostinta, de discriminare morala.

17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

Daca pomul, in sine, nu confera nicio cunoastere, de ce sa fie denumit astfel de catre Dumnezeu?
Putea sa impuna orice interdictie, de orice natura, iar cea mai mica neascultare l-ar fi aruncat pe Adam in haul mortii. Aceasta inseamna ca obiectul oricarei interdictii ar fi din clasa "cunostintei binelui si raului".

Sarpele nu putea sa ispiteasca fara ca omul sa fie deja ispitit cu o cunoastere fundamentala.

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Deci unde este samburele ispitei, la Dumnezeu sau la sarpe?

Sigur, a fost o problema de etichetare a produsului, Dumnezeu n-a fost atat de destept ca tine, sa-i dea numele potrivit..

Sigur, si uite asa Dumnezeul crestin se poate apropia de ala budhist care din start i-a facut pe toti ignoranti si rai..

Poate nu-ti dai seama, dar ceea ce faci tu se incadreaza lejer la blasfemie..

Iarta-l Doamne, ca nu stie ce face bietul fariseu..

Asta s-a discutat deja cu cateva postari mai la vale, dar probabil nu citesti cu atentie..
Sau iarasi, ochelarii de budhist sunt de vina, "cunoasterea" e ceva nobil, care te izbaveste automat de suferinta, ce nevoie ai de Iisus..


Esti cam confuz:

Dumnezeu:

"16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!"

Sarpele:

4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Tot acest univers este ispititor, toate fenomenele sale ispite. Pentru om, o academie a ispitelor.

La ce bun sa mai judecam cu mintea noastra daca orice rationament de bun simt care nu se incadreaza in dogma poate fi etichetat cu atata lejeritate ca "blasfemie"?

La ce bun liberul arbitru, daca ne este frica sa gandim?

Adam si Eva inca nu au fost creati, ei continua sa fie plamaditi cu degetele Lui Dumnezeu in fiecare din noi.

Singurul sistem care functioneaza este ascultarea de altcineva decat...tine.
Acest sistem este mai vizibil in monahism dar trebuie sa existe pentru fiecare om .Ortodoxia are instituit acest sistem si absolut orice crestin (ca esti simplu crestin sau Patriarh) are un duhovnic ,o minte exterioara( sinelui egoist )care sondeaza perceptiile credinciosului .Desigur ca trebuie sa iti folosesti libera alegere mai ales atunci cand iti alegi duhovnicul dar dupa aceea trebuie sa iti folosesti ...libera ascultare.

Sa nu uitam ca in Rai ,Adam si Eva si-au inceput aventura in viata prin ascultare ,duhovnicul fiind Dumnezeu.Apoi au renuntat la ascultare,pentru ca au ales sa fie mandri si nu pentru ca nu aveau cunostinta necesara sa treaca examenul ascultarii.

Mai inainte te credeai mai destept decat sfintii in comentariile tale ,acum te crezi mai destept decat Dumnezeu insusi.Oare maine ce vei mai crede?

Te-ai intrebat oare de ce?

Pana unde este vindecare? Si de unde este depersonalizare?

esti LIBER sa o faci. Asta nu inseamna neaparat ca este si bine pentru tine

"Ascultarea" este o restrictionare, o conformare, o ascultare a armoniei, "muzicii" celuilalt sau o contemplare cu toata fiinta, cu toate facultatile cunoasterii?

Sa ascultam doar o parte a existentei sau toata existenta?

dar lipsa ascultarii, nu duce la anarhie?

Lipsa ascultarii in sensul obedientei, poate duce la initiativa, la experienta, la discriminare, la cunoastere, la alegere, la decizie si actiune...

Toate isi au rostul lor...chiar si neascultarea.

Nebanuite sunt caile Domnului.

Florine ce nu inteleg eu, nu te aud citand pe cineva ?... Citesc de ceva vreme despre Gandhi ,acest gigant al Indiei.El respecta toate religiile umbla uneori cu Bhagavad Gita,,Biblia si Coranul la el, respecta aceste trei religii,Hinduism,Crestinism si Islamism, dar parerea lui despre Budism, era ca este o religie fara Dumnezeu. Deci o religie fara Dumnezeu ce rost are? O religie fara Viata vesnica ce rost are?

Cand m-am aprropiat de Biserica si Oastea Domnului taceam si ascultam. Apoi am inceput sa citesc din Sfinti Parinti sau diverse carti rreligioase.
Nu inteleg de ce nu citezi o carte anume,un sfant parinte? Ideile astea expuse de unde iti vin?

Ce frumos zice!
Marire Tie, Doamne, marire Tie!

1) Budismul e un panteism copilaresc, un amestec de monism si nihilism, o religie plina de contradictii.Buda a spus ca ž,,€žsufletul e maya (iluzie)€€ ,,€ :atunci ce Doamne iarta-ma se mai reincarneaza? Mai mult, ,,si nirvana e iluzie,, .Deci mantuirea budista e o iluzie.Logic.

2)Mantuirea crestina e salvarea de la moarte, dobandirea vietii vesnice, invierea trupurilor, nemurirea si un viitor de neconceput pt mintea omeneasca actuala numit theosis.Mantuirea budista e doar salvarea de la suferinta.Sinuciderea nu e o solutie pt ca e urmata de reincarnare.Deci daca reincarnarea nu ar fi reala , ceea ce nici nu e, sinuciderea ar fi o modalitate de mantuire conform budistilor.

3)Idealul budist de viata e calugaria.In budism mirenii nu au nicio sansa sa se mantuiasca, ei pot cel mult sa-si aranjeze o reincarnare convenabila.In crestinism nu se mantuiesc doar sfintii.

4)Budistii nu pomensc nimic despre dumnezeire, fie ea macar si impersonala.Daca totusi insisti, iti vor spune ca Dumnezeu e o stare a mintii.E ca si cum ai spune ca soarele e o senzatie vizuala.Pe cand Crestinismul are o intreaga teologie a luminii.Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o.

Pai da, dar depinde in ce directie. Ca daca nu te iei dupa un cap bun si-l folosesti pe cel personal care e prost, rezultatul e previzibil - un lant de catastrofe: si la capitolul initiativa, si experienta, si discriminare si cunoastere si alegere, si decizie si actiune..

Mai ales ca pana si glumita ta de religie recunoaste ca omul, prin natura lui este rau, prost, etc. si mai rau, creat din start asa.

Chiar si in manastirile budiste, nu cred ca discipolul e lasat de capul lui, trebuie sa faca ascultare - dar probabil ca tu n-ai aflat asta inca.

Cred ca nici tu n-ai putea sa dai o explicatie logica la fraza asta.

De aia buna. Dar stai ca la tine cam derizorie treaba cu binele si raul..

Pai dupa "budhismul" tau, personalitatea e o iluzie, asa ca de ce te agati de ea?
Iti uitasi propria "intelepciune" acum? :103:

Daca erai poet, poate scoteai ceva artistic din absurditatile astea si in felul asta avea cat de cat sens.
Macar artistic, ca valoare teologica e in zona dinainte de zero.

Imi place mai mult sa exprim ceea ce gandesc/simt, decat sa demonstrez sau sa argumentez alte puncte de vedere.

Ideile sunt rezultatul lecturilor filosofice, teologice, invataturilor budiste,... Nu sunt idei noi - sunt aceleasi principii, exprimate altfel.

Budismul nu este o religie fara Dumnezeu, asa cum pare daca nu este studiat in miezul sau.

Divinitatea este ca o moneda: o fata iti arata un "Eu" asa cum il concepem in mod obisnuit, iar cealalta fata iti arata profunzimea "Eului" care este dincolo de orice particularitati, de orice epifanie/teofanie.

Budismul theravada este orientat preponderent spre fata profunda a monezii (aspectul apofatic - negatia oricarei insusiri).

Budismul mahayana ofera ambele perspective.

-----

Ce este mantuirea daca nu cunoasterea, adancirea in Eul Lui Dumnezeu?

Poate fi altceva?

Invatatura lui Buddha este exceptionala si foarte curajoasa, nu doar pentru antichitatea impanzita de zeitati, ci chiar si pentru timpurile noastre.

Negarea oricarei esente este in fapt o cautare si adancire in Dumnezeu.

Nu este o invatatura la indemana oricarui. Nu toata lumea se simte confortabil cu o astfel de abordare.

Ce frumos si cat adevar - mantuirea este o iluzie. Insa este nevoie sa fie inteleasa in profunzime aceasta modalitate "de a bate la poarta Adevarului"



Aceasta mantuire este inteleasa trupeste si la propriu si la figurat.

Insa, mantuirea in Dumnezeu este inconceptibila.

Mantuirea budista este inteleasa ca o unire indivizibila a extazului cu adevarul ultim - simbolizat de obiectul de cult "vajra" - nu doar o salvare de suferinta. Natura acestui extaz din adancul inimii este explicat intr-o multitudine de sutre.


Mantuirea, in sens de iluminare, nu depinde de stare - calugar/mirean - ci de cumulul de virtute cu care te nasti si actiunile tale prezente.

Unii se nasc aproape sfinti si isi pot desavarsi contemplatia pe durata unei vieti, unui singur an sau unei singure ore de existenta umana


Depinde pe cine intrebi. Fundamental, este o chestiune de exprimare si unghi de vedere.