Lumea e stricată și noi suntem lumea!
- Copilul meu fumează și n-aș vrea să fumeze!
- Dar dvs. fumați?
- A da! De 20 de ani!
- Și atunci ce ai vrut, doar nu ai pus cireșe și ai vrea să iasă prune! Dacă el te-a văzut fumând, normal că aia face și el!
Zestrea noi o dăm urmașilor noștri!
- Băiete tu ești tânăr și eu îs bătrân vino să te învăț din greșelile mele ca să știi ce e bine și ce nu!
https://www.youtube.com/watch?v=DZC4...&feature=share

„Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.” vorba lui Petre Țuțea, așa spunea bătrânul, n-am spus-o eu. Adică nu au un rost, nu dau un sens vieții! Există oameni care iau numele lui Dumnezeu în deșert sau trăiesc o viață în derizoriu!
https://youtu.be/3uEVzZ_pyu8

Sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, în general, și Sfânta Liturghie în special, sunt Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ. Chiar începe Sfânta Liturghie cu cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor ”.
Cuvintele acestea ne prezintă Sfânta Liturghie ca Împărăție a lui Dumnezeu, adică noi nu binecuvântăm o Împărăție a lui Dumnezeu undeva, departe –departe în timp și departe în spațiu –, ci binecuvântăm Împărăția lui Dumnezeu, care se desfășoară în prezența noastră, în fața noastră, se desfãșoară în cuprinsul Sfintei Liturghii.
Că Sfânta Liturghie este Împărăția lui Dumnezeu, o putem înțelege și de acolo că noi, stând la
Sfânta Liturghie , închipuim pe heruvimi, când zicem „Noi, care pe heruvimi, cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreită cântare aducem ”. Deci, facem aici, pe pământ, ceea ce fac cei din Ceruri, ceea ce fac heruvimii, aceștia fiind, după cum se mărturiseste în Scriptură,
ființe cu ochi mulți . Ce înseamnă „cu ochi mulți”?
Cu multă cunoștință, cu multă cunoștință de Dumnezeu, ochii fiind organele prin care omul ajunge la cunoștință. Când zici „heruvimi cu ochi mulți” nu trebuie să te gândești și că mâinile heruvimilor sunt cu ochi, si că fruntea e toată cu ochi sau că pieptul are ochi; nu, ci prin „ochi mulți” înțelegem, simbolic, „cu multă cunoștință”. Cu multă cunoștință care aduce preamărire lui Dumnezeu.
( Arhimandrit Teofil Pârâian )

Să primim greutățile cu nădejde!
Să zicem: „Bine aţi venit, greutăţilor! Mult câştig duhovnicesc îmi aduceţi! Aţi venit să mă umpleţi de harul lui Dumnezeu, de puterea Domnului... Ce sunteţi voi, greutăţilor, în faţa Crucii lui Hristos?”. Aşadar, vă rog, greul să-l vedem ca pe ceva uşor şi ispita ca pe un prilej de câştig duhovnicesc! Dacă vreunul dintre voi întâlneşte o ispită, spre exemplu, cineva se poartă urât faţă de voi sau nu vă vorbeşte frumos, să zică: „Uite, ce bine! Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu! Ai îngăduit aceasta, ca eu să mă pot cunoaşte mai bine pe mine însumi”.
Greu este să absolvim o universitate, o academie sau să învăţăm două-trei limbi străine, dar ca să coborâm Cerul în inimile noastre e foarte uşor. Este de ajuns numai să vrem.
Părintele Eusebiu Giannakakis

Cum o să rezistăm în vremuri grele? Prin Liturghie. Vremurile de răscruce vor fi testate prin Liturghie. Putem sau nu putem? În vremuri de restriște vom rezista după puterea de rugăciune a fiecăruia. Nimic nu mai rămâne decât puterea de a te ruga. Atunci totul se rezolvă. De aceea insistăm noi: Liturghie, Liturghie, Liturghie... Toate problemele care se vor ivi, nu vor fi înfrânte decât cu Liturghie. Numai Liturghia, prezenţa noastră la Liturghie, împărtăşania cu Sfintele Taine în urma Spovedaniei, doar acestea creează rezistenţă. Restul este doar teorie.

Părintele Nicolae Tănase

Părintele Ceresc a lăsat judecata Fiului, ca Acesta să judece lumea, şi Hristos ne spune să nu judecăm. Vine omul şi ia judecata lui Dumnezeu şi judecă! Fiul lui Dumnezeu nu judecă, dar judecă omul! Rădăcina păcatului judecării începe din egoism şi mândrie, care sunt mari boli duhovnicești. Toate patimile, păcatele şi căderile își au punctul de plecare în egoism.
Să nu judecăm şi să nu osândim, căci acesta este păcat înfricoşător. Avem atâtea păcate asupra noastră, suntem atât de împovărați, avem atâtea greşeli personale, şi nu trebuie ca din cea mai mică pricină, când auzim ceva, să începem să bârfim, şi în felul acesta să-i dăm diavolului dreptul de a scrie învinuiri în catastiful greşelilor noastre. Să nu judecăm lesne . Părintele meu Iosif spunea: „Omul care nu-l judecă pe fratele său se va mântui. Căci dacă îşi cârmuieşte cum se cuvine limba sa, înseamnă că se cârmuieşte pe sine după voia lui Dumnezeu”.
Mântuirea noastră este foarte importantă şi este o lucrare plină de primejdii.
( Părintele Efrem Athonitul )

"Nu minunile Îl descoperă pe Dumnezeu oamenilor, ci acel ceva despre Dumnezeu se descoperă în inima pregătită pentru asta. Este ceea ce se numește 'arderea inimii'. " Parintele Serafim Rose

"Mare este puterea nadejdii in Dumnezeu. Ea este fortareata ce nu poate fi cucerita, zid nesurpat, alianta nebiruita, liman pasnic, turn nebiruit, arma puternica, putere neinfranta, care afla iesire chiar si acolo unde nu exista loc de trecere." Sfantul Ioan Gura de Aur

Darurile de la Dumnezeu iti arata ca te poti schimba in sine. Fiecare botezat este purtator de Hristos. Acest Hristos din noi creste si se dezvolta (si neajutat). La judecata sufletul este tras la raspundere pentru chinuirea lui Dumnezeu in noi.
Dumnezeu ne-a dat daruri si noi avem datoria sa (le) facem sa creasca."
Parintelui Arsenie Boca

SUFLETUL PERECHE
Fiecare primeşte perechea pe care o merită, în raport de lucrarea minţii lui, faţă de jumătatea pe care şi-a închipuit-o!
FEMEIA NU SE PROBEAZĂ
NU E TRACTOR, NU E ROABĂ
https://www.youtube.com/watch?v=S5ty...&feature=share

Ce putem face? Aşa a orânduit Domnul, ca viaţa noastră vremelnică să nu treacă fără necazuri, precum s-a spus: nu există cap fără dureri, nici inimă fără tristeţi. Dar mai uimitor decât toate este faptul că nici un om sfânt, oricât de sfânt şi desăvârşit ar fi fost el, nu şi-a petrecut viaţa fără să fi îndurat ceva, şi aceasta pentru ca omul să nu se înalţe pe sine. Şi dacă sfinţii au îndurat, noi cu atât mai mult trebuie să îndurăm!
Bolile trupeşti sunt trimise omului de Dumnezeu nu întotdeauna ca pedeapsă pentru păcate, ci uneori şi din bunăvoinţă, pentru eliberarea sau pentru păzirea noastră de bolile sufleteşti, care sunt mult mai primejdioase decât cele trupeşti.
(Sfântul Antonie)
Învaţă-te mai mult să taci, căci atunci nu vei greşi, nici nu vei osândi. Când vei înceta să cârteşti şi vei sluji cu mai multă osârdie bolnavilor, pentru Dumnezeu, atunci te vei izbăvi de boala ta, nu numai de cea a trupului, ci şi de cea a sufletului. Iar dacă în vremea îndreptării boala nu va pleca, înseamnă că aceasta ţi se întâmplă pentru ca să ţi se dăruiască cununa răbdării în viaţa viitoare pentru totdeauna. (Sfântul Iosif)

Primesc și apostrofări! Să nu credeți că atunci când vorbești nu poți greși, sau atunci când vorbești, nu poți deranja, sau nu poți atinge.. Iar eu consider cuvântul ca un bisturiu, uneori zgândăre pe unde este infecție și doare; și trebuie să reacționezi; așa se explică cum se înfurie și mai spun: "Părinte, nu ți se pare că este un abuz al bisericii, de doua mii de ani, tot sperie lumea și spune că vine SFÂRȘITUL!?! Că vine Dumnezeu și ne pedepsește!"
https://youtu.be/MLTIP4M6vI8

Rugăciunea dă cunoștință sufletului despre el însuși, prin faptul că se face oglindă în care el însuși se privește. Dar rugăciunea se face oglindă sufletului prin faptul că i-o ține în față Dumnezeu, sau harul Duhului. Sufletul singur nu și-o poate ține. Rugăciunea, ca și oglinda, are un suport obiectiv. De aceea sufletul, văzându-se pe sine în rugăciune, are totodată conștiința că e ținut în legătură cu Dumnezeu. Sufletul se cunoaște însă în rugăciune cu toate stările și pornirile lui bune și rele. Dar vede în același timp și simplitatea lui fără chip, dacă s-a ridicat la curăția de toate legăturile cu lucrurile. Absorbirea în vederea acestei taine negrăite a sale produce în el o tăcere despre toate, o tăcere despre el însuși și o copleșitoare uimire.”

Părintele Dumitru Stăniloae

Două povești adevărate! - Părinte, azi dacă aș muri, simt că mă duc în Rai! Și Dumnezeu nu l-a mai lăsat să greșească! L-a luat cu El în Rai. Așa se mântuiesc cei păcătoși, pentru că ei "fură raiul" cu limba! Care au fost cuvintele tâlharului? „Doamne, de ești Tu Fiul lui Dumnezeu.. Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”. Și ce a spus Hristos? „Astăzi vei fi cu Mine în Rai!”
Poți să te pregătești toată viața și să nu ai această șansă și poți să nu te pregătești niciodată și să ai această șansă!
https://youtu.be/MLTIP4M6vI8

N evoia profundă a ființei și existenței noastre este nevoia de dialog, de comuniune, mai ales cu Cel ce este punctul de sprijin absolut.
Or, ce înseamnă infernul? Dostoievski îl înțelege drept: „durerea celor ce nu pot iubi”. Eu cred că aici e vorba și de neviolarea libertății lor. Sfântul Isaac Sirul zice: „Să nu vă închipuiți că în iad Dumnezeu nu iubește, dar iubirea lucrează în diferite chipuri” – între noi fie vorba, eu cred că oamenii care vorbesc cel mai mult despre iubire, tocmai aceia nu o înțeleg. Foarte puțini înțeleg ce înseamnă ea, în firea ei divină!
Continuând cuvântul Sfântului Isaac: „Și-n iad este iubire, dar iubirea în cei care iubesc
lucrează în duhul comuniunii ; iar în cei care nu iubesc, ea arde ca flacăra”. Vorbind despre asemenea flăcări ale iubirii, chiar zicala românească confirmă spusele sfântului, și anume: „Răzbunarea cea mai mare este când dușmanul tău e silit a recunoaște că ești bun și el e rău”. Așa, pe cineva poate să îl ardă chiar
dragostea unui prieten, încât să nu o suporte; aceasta se petrece tot din pricina acestui mister.
Gândiți-vă fie la fratele cel mare din Parabola Fiului risipitor , fie la fariseul din Pilda vameșului și a fariseului, și veți observa că acești oameni erau drepți și se considerau drepți, ca și cei trei prieteni ai lui Iov. Aici se dezvăluie cum chipurile acestea de oameni cad, fiecare în felul lui. Fratele mare nu intră în casa părintelui, fariseul nu se întoarce îndreptat de la templu, iar dincoace, Iov trebuie să se roage pentru prietenii lui. Se dezvăluie că ascunsul misterios al răului stă în eul închis în sinea lui, centrificat în „aseitatea” lui. Această auto-întemeiere lăuntrică mă aruncă în universul despărțirii, izolării de Dumnezeu și semeni.
( Părintele Constantin Galeriu )

Fii întotdeauna OM!
Fii întotdeauna tu!
Asta înseamnă să nu fii dublu!
Mintea să nu te împingă unde nu ţi-e locul!
Inima să nu ceară ce nu-ţi aparţine!
Să fii întotdeauna conştient de adevărul din tine!
***
Ne facem duşmani semenii, căci aţi văzut cum este:
- Părinte, mi-a făcut vrăji, nu-mi merge bine!
- Părinte, am avut un prieten care "m-a legat", nu mă pot mărita!
NU TE MĂRIŢI CĂ NU AI CALITĂŢI, NU CĂ EŞTI LEGATĂ!
IA FII VREDNICĂ SĂ TE POŢI MĂRITA!
DE CE ESTE AŞA GREU SĂ GASEŞTI UN BĂIAT BUN ŞI SĂ FACI COPII ŞI SĂ TE MĂRIŢI!
DACĂ EŞTI ORGOLIOASĂ ŞI SUCITĂ, CINE TE IA?
***
PILDĂ FRUMOASĂ
Judecăţile lui Dumnezeu nu sunt ca judecăţile noastre!
Atunci când spune cineva:
"- Uite, i-a trăsnit casa lui ăla!"
Ştie Dumnezeu de ce! Poate era făcuta din bani nedrepţi, iar acestea sunt blestemele!
"- Măi, a luat foc casa aia!"
Ştie Dumnezeu de ce!
"- I s-a îmbolnăvit băiatul lui Ion!"
Ştie Dumnezeu de ce! Noi le vedem pământeşte, iar Dumnezeu le vede dumnezeieşte! Noi ni-L facem duşman pe Dumnezeu, dar nu ne facem duşmani patimile noastre! Nu ne facem duşman inima care vrea nedreptăţi sau mintea care vrea mai mult decât poate!
https://www.youtube.com/watch?v=Y8F0oe45am0

Boala fundamentală este duhul trândăviei. Este acea lenevire şi pasivitate a întregii noastre fiinţe, care întotdeauna ne împinge mai degrabă „în jos ” decât „în sus ” - care încearcă mereu să ne convingă că nici o schimbare nu este posibilă şi, deci, nu este nici de dorit.
De fapt, este vorba de un cinism înrădăcinat, care la orice schimbare duhovnicească răspunde „pentru ce?” şi face din viaţa noastră o teribilă
risipire sufletească . Este cauza tuturor păcatelor pentru că otrăveşte energia duhovnicească de la însuşi izvorul său.
( Alexander Schmemann )

"Roagă-te și tu pentru mine la Dumnezeu că tu ești om credincios!" ESTE O ILUZIE! Hai să mă spăl eu în locul tău! Hai să mănânc eu în locul tău! Hai să dorm eu în locul tău! Roagă-te și tu măcar pentru tine, dacă pentru alții nu te rogi! Nu aștepta să facă altcineva în locul tău!
PILDĂ! Când purtăm grija de suflet, o purtăm individual!
https://youtu.be/1wcELl6_rBk

„Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebam, de fiecare dată, de ce a rânduit Dumnezeu să întâlnesc omul acela.” - Pr. Pantelimon Șușnea

Când stai paralizat zece ani la pat, acela este Sfârșit cu Cruce Grea!
Într-adevăr este mântuitor, dar e dezastruos!
ESTE O SPĂLARE A PĂCATELOR PE CUMUL DE TIMP SCURT ȘI DUREROS! Nu este ușor să fii povara cuiva! Să te spele, să te schimbe, să te hrănească. Că e mama, că e frate, că e tată, că e fiu, lehamitea și saturația sosește imediat! Aceste sentimente sunt catastrofale dar sunt și există în societate! Și atunci, mai bine cer eu lui Dumnezeu din viață "Sfârșit Creștinesc"..
"Doamne, cheamă-mă la Tine fără să mă doară ceva! Cheamă-mă când crezi Tu, dar fără să fiu povara cuiva! Și dacă te rogi, Dumnezeu te ascultă!"
https://www.youtube.com/watch?v=NK11o4xL1aY

„Atunci când vii să te rogi Împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Aşa este şi aşa se cuvine să gândeşti şi să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvântul şi despre milele sale nemăsurate şi fără de număr mărturisesc toate veacurile şi toate Bisericile creştine. Ea este, cu adevărat, „noian de milostivire şi de binefaceri”, aşa cum aflăm spus în Canonul Odighitriei (Canon, cântarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu încredere când te rogi către Dânsa ar fi o sminteală şi o necuviinţă, neîncrederea i-ar defăima bunătatea, aşa cum este defăimată bunătatea lui Dumnezeu când nu nădăjduieşti că vei obţine ceea ce ceri atunci când I te rogi. Oare cum alergi să ceri milă unei persoane sus-puse şi bogate, milă pe care toţi i-o cunosc şi pe care şi-a arătat-o în nenumărate rânduri? De obicei, fiind ferm convinsă şi cu speranţă vie că vei obține de la ea ceea ce vrei. Aşa să fii şi când te rogi: să nu te îndoieşti şi să nu şovăi." — Sfântul Ioan de Kronstadt
______________________________

Pentru toţi te rogi, Ceea ce eşti bună, care scapă sub mâna ta cea puternică. Căci noi, păcătoşii, nu avem către Dumnezeu în nevoi şi în necazuri altă mijlocire, cei ce pururea suntem plini de multe păcate, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Dacă prostia ar avea aripi, s-ar ridica la cer, s-ar întuneca soarele și ar fi o eclipsă totală de lumină!
Ar fi o eclipsă totală de raze de soare!
Pentru că oamenii s-au învățat să trateze lucrurile după ureche și nu după literă! Cum tratează lucrurile după ureche?
Dacă Iisus Hristos scotea duhurile rele cu post și cu rugăciune, noi lunaticii îi vindecăm altfel: mergem la babe să îi afume cu păr de lup, mergem să le dea în cărți, în ghioc, în cafea, să le stingă cositor, să le dea apă neîncepută din fântână de la miezul nopții și să le facă niscai descântece și incantații care trebuie repetate, mai porți un maieu pe dos, mai porți o ață roșie la mână, un cățel de usturoi în buzunar, mai umbli cu o boabă de tămâie în pantof și cu trei boabe de grâu la talpa casei.. și ai scăpat de lunăticie în "Conceptul Popular al Babelor"!
Trebuie să știți lucrurile astea pentru că sunt culese din popor, iar când le mai auziți trebuie să zâmbiți!
https://youtu.be/CTM2h_ONK0I

Mai avem o zi pâna la Adormire Maicii Domnului, neadormită rugatoare si ajutatoare a creștinilor, apoi urmează praznicul sarbatorii. Auziti cum lauda Biserica pe Maica Domnului? Scaun de Heruvimi, Fecioara. Ai auzit axionul Marelui Vasile? Ati auzit „ca pantecele tau mai desfatat decat cerul a lucrat !” Comoara si vistieria tuturor darurilor Duhului Sfant a fost Maica Domnului ! Dintre toti sfintii, pe care trebuie sa-i cinstiti, sa cinstiti mai tare pe Maica Domnului! Ei ii dedicam si noi aceste zile de post, rugaciune si sărbatoare duhovnicească. Prin Maica Domnului, Dumnezeu S-a pogorat pana la noi si firea noastra s-a ridicat pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, pana de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatal. Firea cu care este imbracat Hristos astazi, adica firea omeneasca fara de pacat, a luat-o din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului. Iata, ea este scara lui Iacov pe care, ai vazut, se pogorau si se suiau ingerii lui Dumnezeu, pe care a vazut-o Iacov cand dormea, cand mergea spre Laban Sirianul. Ca Dumnezeu S-a pogorat pe aceasta scara prin intrupare pana la noi, S-a intrupat de la Duhul Sfant si din preacuratele sangiuri ale Fecioarei Maria si a ridicat firea noastra pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, de unde era cazuta toata firea lui Adam in fundul iadului, cu toti patriarhii si proorocii.
Domnul a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla…”, sau „cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7,9-11). Prin asemenea cuvinte Domnul sădeşte în noi nădejdea şi siguranţa că rugăciunile noastre către Dumnezeu vor fi împlinite. Ne întrebăm: „Dacă Domnul Iisus împlineşte rugăciunile oamenilor păcătoşi, atunci poate El să-şi întoarcă faţa Sa de la Preacurata Maica lui, când Ea aduce rugăciuni pentru noi, păcătoşii, la scaunul Lui? În plus, aceste rugăciuni ale Ei sunt neadormite, neîncetate, căci în condacul acestui mare praznic se spune despre Ea: „Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită”. La acestea trebuie să adăugăm că în vedenia avută de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Maica Domnului s-a arătat rugându-se cu lacrimi către Dumnezeu.
Sa aveti mare evlavie, fratilor, la Fecioara Maria si fericita este casa si familia aceea care are in casa icoana Maicii Domnului si in fiecare dimineata ii citeste Acatistul si cinstitul ei Paraclis si toti stiu rugaciuni catre Maica Domnului.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cat Maica Domnului. Daca nu era Maica Domnului in ceruri, intre Sfanta Treime si noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. Ea este a patra fata duhovniceasca din ceruri. Intai este Tatal, Fiul si Duhul Sfant, adica Sfanta Treime, apoi a patra este Maica Domnului.
Auziti cum canta Biserica : Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii… Ati auzit ? De ce ? Ea a purtat in pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta. Ea n-a purtat un sfant in pantecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut heruvimii si serafimii numai cu gandirea, pe care L-a purtat in pantecele ei. Si ea n-are impartasire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau preafericitele tronuri. Dumnezeu se odihneste pe tronuri cu darul, nu cu fiinta. Iar in preacuratele sangiuri, adica in pantecele Maicii Domnului si in bratele ei preasfinte, Dumnezeu nu se odihneste cu darul, ci cu fiinta. Toata dumnezeirea S-a unit cu toata omenirea din preacuratele sângiuri ale Maicii Domnului ! Pentru ca Cel ce era in bratele ei nu era numai om, era Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit. De aceea Biserica intelege ca ” …pantecele tau s-a facut mai desfatat decat toate cerurile”. Dumnezeu nu incape in toate cerurile, ca nu-L cuprinde nici o fiinta dar a incaput in pantecele Preacuratei Fecioare. Maica Domnului se roagă aşa lui Dumnezeu, pentru că ne iubeşte foarte mult. Eu iubesc foarte mult neamul creştinesc, a spus Ea în vedenie unui bineplăcut al lui Dumnezeu, iar acest neam creştinesc, creştinii ortodocşi, petrec mereu în păcate, petrec mereu în tot felul de necazuri şi pericole de moarte, având nevoie de mijlocirea neadormită a Maicii Domnului pentru ei în faţa Scaunului lui Dumnezeu. Iată de ce Sfânta Biserică, în cuvintele condacului scris în cinstea acestui praznic, O numeşte „neadormită Rugătoare pentru noi în faţa Fiului Ei, Domnul nostru Iisus Hristos”. Ce vrea să ne spună Sfânta Biserică prin cuvintele condacului praznical? Dacă Preacurata Maică a Domnului se roagă pentru noi neadormit, să ne rugăm şi noi Ei întotdeauna, dacă vrem să simţim în viaţa noastră puterea mijlocirii Ei pentru noi în faţa lui Dumnezeu. La aceasta ne cheamă Biserica în altă rugăciune către ea, prin aceste cuvinte: „Nici odinioară nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu”.
( Ioan Monahul)
《urmează 》

《 continuare 》
 

Stiti voi cine-i Maica Domnului ? Ea este Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel. Scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat pierderea sau potopul pacatelor, precum porumbila lui Noe a adeverit incetarea potopului. Cadelnita dumnezeiasca, ca a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh.
Cine este Maica Domnului ?Este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului, si Biserica Duhului Sfant. Stiti voi cine-i Maica Domnului ? Cand auzi un blestemat de sectar ca nu crede in Maica Domnului, fugi, ca acesta este fiu al iadului. Vor vedea in ziua judecatii ceea ce spune la Psalmul 44 : De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata ( vers. 11 ).
Maica lui Dumnezeu, Imparateasa cerului si a pamantului, cata mila are de cei care au crezut in ea si au laudat-o, si cata urgie are sa vina peste cei care n-au crezut in ea ! Şi cum să nu alergăm, întotdeauna, la acoperământul rugăciunilor Maicii Domnului, când diavolul cu toate duhurile întunericului ne atacă neîncetat prin patimile noastre.
Ce vor face sectele care nu cred in Maica Domnului si popoarele care n-o cinstesc ? Cand ea sta de-a dreapta maririi, sta de-a dreapta Sfintei Treimi ! Si cate miliarde de suflete care au credinta si nadejde in Maica Domnului vor trece usor vamile vazduhului si din moarte la viata, pentru ca au cinstit-o pe Maica Domnului.Deci, va rog sa nu lipseasca din casa Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului ! Si la icoana ei sa arda candela permanent.
Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo ? Cerul si pamantul ! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului; si Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru.
Este din semintie imparateasca si arhiereasca. Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate ? Voi stiti pe cine tine ? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute. Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are ? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti. De cand i-a spus arhanghelul puterilor ceresti, Gavriil, care venise in Nazaret la ea cu crin, cine este Cel Care se va naste, zicandu-i : Bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine ( Luca 1, 28 ), ea fiind fecioara, nestiind de barbat, l-a intrebat pe arhanghel : Cum va fi aceasta sa nasc, ca eu nu stiu de barbat ? Si i-a spus chipul zamislirii, ca prin auz va fi. Duhul Sfant va veni peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri. Pentru aceasta si Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 34, 35 ). Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om credincios intelege tainele mari dumnezeiesti, cu atat mai mult Maica Domnului. Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul. Si ganditi-va, cand Il purta in brate pe Hristos si-L alapta, sa suga laptele de la ea : ” Pe cine m-am invrednicit eu sa nasc si sa port in brate ?” De aceea ea s-a numit ” roaba ” (Luca 1, 38).
Cea mai caracteristică însuşire a diavolilor este răutatea. Datorită acestei însuşiri ele toate se numesc duhuri rele. Diavolul vrea ca această răutate s-o facă moştenirea noastră, aprinzând în noi patima mâniei, căci el ştie că această patimă este cauza multor necazuri din viaţa omului.Desigur, mânia sau răutatea numai atunci va avea loc, când noi ne vom obişnui cu începutul tuturor patimilor – mândria şi slava deşartă. De aceea diavolii încearcă cel mai mult să înrădăcineze în noi aceste patimi păgubitoare.Este cunoscut, la fel, că mulţi oameni se pierd din cauza altor patimi şi mai ales din cauza desfrânării. Toate aceste patimi sunt armele prin care diavolul ne atacă permanent, ne aruncă în adâncul multor necazuri şi ne pierde fericirea trecătoare şi veşnică.De aceea, să fim alături de Născătoarea de Dumnezeu, iubiţilor întru Hristos fiii mei. Rugăciunea către Dânsa să ne fie prima mişcare a minţii şi a inimii, în toate necazurile noastre interioare şi exterioare, pe care le răbdăm de la diavoli, de la noi şi de la oamenii răi. Iata cat har avea Maica Domnului ! Si fecioria, ca era de neam imparatesc, al lui David, si arhieresc, al lui Aaron, si nu facea nimic, daca nu era smerita.
Cand a vazut ce misiune are ea pe pamant, i-a spus ingerului : Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau ! S-a numit ” roaba „. Dar a proorocit, cand s-a dus ea la Ierusalim : Iata, de acum ma vor ferici toate neamurile ! (Luca 1, 48) Ea isi dadea seama. A devenit maica dupa trup a lui Dumnezeu-Cuvantul. ” Toate popoarele si ingerii si heruvimii, toate ma vor slavi de-acum. Asa a voit Dumnezeu sa ma aleaga din toate fecioarele de pe fata pamantului „.Si atunci, cum Spune istoria, cand Mantuitorul era mic, ea il alapta, il punea intr-o fasa curata, alba si incepea a face sute de metanii la El si-I saruta piciorutele. Ca ea isi dadea seama : ” Acesta pe care Il vezi prunc, este Dumnezeu cel mai inainte de veci „, cum canta Biserica : Fecioara astazi, pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera, Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu cel mai inainte de veci. Isi dadea seama pe cine naste si pe cine poarta in brate. Nu în zadar Sfântul Serafim de Sarov avea întotdeauna pe buze şi în inimă numele Maicii Domnului, întotdeauna îl pronunţa cu mare dragoste şi evlavie şi îi însufleţea pe toţi care veneau la el, să se adreseze acestui nume preaiubit ca unei ancore a mântuirii noastre, ca la unul din cele mai puternice şi mântuitoare mijloace de luptă împotriva oricărui rău.
Şi noi ştim, iubiţilor, cum s-a manifestat pentru aceasta Preacurata noastră Mijlocitoare cerească faţă de Sfântul Serafim. Ea îl numea iubitul Ei, Ea niciodată nu-i refuza împlinirea rugăciunii. Şi au fost cazuri, când, după rânduiala lui Dumnezeu bolnavul trebuia să moară, dar pentru rugăciunile Sfântul Serafim el dobândea tămăduire. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că diavolii tremură auzind numele Maicii Domnului, căci Ea L-a născut pe Mântuitorul nostru, Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, Care a stricat şi va strica până la sfârşitul veacului lucrurile diavolului, care caută să ne depărteze de Hristos şi să ne piardă pentru totdeauna. Chipul Maicii Domnului este de nesuportat pentru diavoli. Diavolul urăşte numele Ei. Prin urmare, acest nume este mântuitor pentru noi. Este clar cât de necesar este mereu să alergăm la acoperământul şi mijlocirea rugăciunilor Preacuratei Maici a Domnului. Şi cu cât ne vom ruga Ei mai mult, cu atât mai mult vom simţi în viaţa noastră acoperământul Ei şi Ea va fi pentru noi Rugătoare neadormită înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, precum mărturisesc cuvintele condacului praznical.
Să ţinem minte, iubiţilor şi celelalte cuvinte ale acestui condac: „…şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată”. Prin aceste cuvinte Sfânta Biserică vrea să ne spună că cererile noastre sau rugăciunile noastre către Maica Domnului neschimbat, adică neapărat vor fi asculate de Ea. Ea ascultă şi rugăciunile celor mai mari păcătoşi; aşa Preacurata Maică a Domnului a ascultat rugăciunea fericitului Teofil, care s-a lepădat de Hristos şi această lepădare a certificat-o cu sângele său, prin înscrisul dat diavolului. Aşa a ascultat rugăciunea Mariei Egipteanca şi a făcut-o din mare păcătoasă vas minunat al darului lui Dumnezeu. Aşa a ascultat rugăciunea unui conducător de tâlhari, care odată cu tâlhăriile, hoţiile şi uciderile, în fiecare zi, neştiind ceilalţi tâlhari, citea în faţa icoanei Maicii Domnului rugăciunea Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te… . Pentru aceasta Ea l-a făcut pe conducător şi pe toţi tovarăşii lui monahi desăvârşiţi. Aşa va asculta Maica Domnului şi rugăciunile noastre, neluând în seamă păcatele noastre. Doar să ne adresăm mereu mijlocirii Ei cereşti. Să zicem cât mai des cu buzele şi cu inimile noastre rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te”, sau să I ne adresăm prin chemarea scurtă de rugăciune: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Şi acoperământul Ei atotputernic şi iubitor se va întinde deasupra noastră. Preasfânta Maică a Domnului va fi cu noi mereu, în toate necazurile noastre. Ea ne va izbăvi de toate nevoile acestei vieţi trecătoare, ne va izbăvi de cea mai mare nefericire – moartea sufletelor noastre – ce este despărţirea veşnică de Hristos, ne va izbăvi de chinurile veşnice ale iadului. Pentru rugăciunea continuă către Maica Domnului, Ea va împlini cuvintele troparului praznical: „…şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufltele noastre. Amin.
( Ioan Monahul)

M-a apostrofat un domn din acesta modern și mi-a zis așa:
" - Ce treabă aveți să vă dați cu părerea despre familie, când sunteți călugăr și nu sunteți căsătorit?
- Domnul meu, pe mine m-a născut o mamă, nu m-a fătat o vacă!"
Nu e de râs!
Dacă te duci în curtea cu orătănii, ai sa vezi că găina se împrietenește cu cocosul, porcul cu purcica lui, vaca cu taurul și calul cu iapa.. nu se iau încrucișat între ele! Deci nu poți să obții o nație și un neam din doi bărbați și nici din două femei!

În Constituție scrie așa: "Credința este liberă! Dreptul la exprimare este liber! Și cetățeanul român are drepturi în țara lui! FOLOSIȚI-LE FRAȚILOR! FOLOSIȚI-LE CĂ LE FOLOSESC ALȚII! Folosiți-vă drepturile!

Aceste drepturi încep de la credința în Dumnezeu, de la un loc de muncă, de la o locuință și un salariu decent, de la dreptul la o viață normală!
Vorbim de Dreptatea Divină care ne pedepsește pe toți atunci când ne abatem de la Adevărul lui Hristos!
Vorbim de Dreptatea lui Dumnezeu atunci când vin calamitățile și nenorocirile care nu mai pot fi oprite de mâna omenească!
Și vorbim despre Dreptatea Morală a fiecărui om în parte, care este obligat să își păzească cuibușorul lui și să-și educe pruncii!
De aici începe noțiunea de virtute!
Știința tuturor științelor este mama și tata!
Cunoașterea tuturor cunoașterilor este mama și tata!

De aceea un alt drept pe care trebuie să-l păzim cu sfințenie este Familia Constituțională! Familia formată dintr-un bărbat și o femeie, conform Scripturii și conform biologiei!
https://youtu.be/ZrlJU9zd2sw

„Dacă este cu putinţă, să mori de o mie de ori, decât să-ţi lepezi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ" . Sfântul Constantin Brâncoveanu

Obrăznicia întrece măsura!
- Părinte, vi se pare normal ce se întâmplă în Sânul Bisericii?
- Da, totul e normal! Eu când m-am făcut călugăr, acum 30 de ani, nu am venit la mănăstire ca sa stea presa să îmi păzească spatele, să vadă dacă sunt gay sau nu! Mă păzesc singur!!!
Știu ce înseamnă Legea lui Dumnezeu, știu ce înseamnă Legea Morală, știu ce înseamnă Conștiința, știu ce înseamnă păcatul și știu ce înseamnă și Virtutea! Trebuie să ne respectăm unii pe alții! Trebuie să ne iubim unii pe alții! Și să rugăm presa să nu mai stea la Ușa Bisericii sau la Poarta Mănăstirii cu camera de filmat să păzească spatele călugărilor!

Mănăstirile nu sunt cluburi de homosexuali, mănăstirile sunt locuri în care oamenii se duc și se roagă, iar când se întorc de acolo spun toți.. "Ce frumos a fost, ce bine m-am simțit!"
Să vină presa și sa stea să vadă cum se face o slujbă la miezul nopții după o zi de muncă, să vadă câtă muncă e și cum se fac câteva rânduri de Sfinte Liturghii noaptea, pentru cei adormiți, pentru cei bolnavi și pentru poporul care a plătit pomelnice! De ce nu vin să vadă cum se cosește o zi, cum se prășește o zi, cum se face mâncare într-o zi, cum trebuie să le faci pe toate și să nu mai rămână și cred, că după o zi de 12, 14 chiar 16 ore de osteneală, cu trei patru întreruperi de somn pentru rugăciune, dacă după toate astea îți mai vine a păcat, s-ar putea să fie o anomalie genetică!

Dar atâta timp cât nu cunoști interiorul și viața duhovnicească a unei mănăstiri, nu poți să arunci cu noroi! S-au învățat toți, fel și fel de oameni, să vină să-și dea cu părerea de preoți, de călugări, de maici, de episcopi și vorbesc la modul execrabil! Domnule, există o judecată a lui Dumnezeu, nu judecata ochilor pământești. Toți o avem!

Este cel mai ușor să cânți că ne plac bisericile de lemn și spațiile mici! Este imposibil să nu te ajungă Dreptatea lui Dumnezeu, sau Mânia Lui atunci când iei Numele lui Dumnezeu în deșert (ironia, bășcălia și zeflemeaua). Bășcălia începe de la Voivozi, de la Valorile Culturale, de la Credință, de la oameni.. tot, tot, tot trebuie terfelit! Totul s-a păstrat de sute de ani în cărți și s-a transmis din om în om, din mintea călugărilor; care după mintea unora, neavând ce face, s-au adunat la mănăstire și stau și se roagă. Da, așa vad ei! Călugări care stau cu mâna întinsă și spun: " Măi, ne dai și nouă un ban, că doar ne rugăm!"
https://youtu.be/ZrlJU9zd2sw

Gheronda, rugăciunea inimii înlătură fiecare gând, dacă-ți faci semnul Sfintei Cruci și spui rugăciunea aceasta din tot sufletul? Le risipește pe toate?

Gheron Nikon: Da, depinde. Că este o armă, pot zice că nu este o simplă armă. „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă” nu este o simplă armă împotriva diavolului. Fiți atenți, că este armă nucleară! Zguduie pe diavol, îl face să dispară. Este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântătoare. În cadrul ei sunt cuprinse toate rugăciunile. Știți de ce?

Spune Sfânta Scriptură că atunci când va fi a doua venire a lui Hristos se va arăta pe cer numele lui Hristos, în prezența Căruia tot genunchiul are să se plece, al celor pământești și al celor cerești. Acesta este o taină, numele lui Hristos. Vor îngenunchea în fața numelui și cei de dedesubturile pământului. Diavolii se vor pleca în fața acestui nume.

Spune iarăși Apostolul Pavel: „Nu există alt nume prin care ne vom mântui”, iar noi ce facem? Rostim acest nume. Spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău numim, alt Dumnezeu afară de Tine nu știm, numele Tău numim!”. Este ceva ce încearcă diavolul să ne forțeze să nu facem. Diavolul nu se teme dacă noi credem în Dumnezeu. Fiți atenți la aceasta: Oricâtă credință ai, nu te mântuiește, nu te mântuiește dacă doar crezi în Dumnezeu. Diavolul este nimicit și noi ne mântuim când credem că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat. Nu avem alt Dumnezeu. Acest lucru este scandalos pentru el. Cum tremură diavolul la auzul numelui lui Hristos! Noi numim pe Hristos Domn, exact ceea ce diavolul încearcă să ne forțeze să nu o facem. De la bun început nu vrea să te gândești la Hristos. După aceea îți spune: „Te gândești la El? Gândește-te la El ca la un mare inițiator, ca la o întrupare a lui Budda, ca la un mare scriitor, sau filosof, sau, sau, sau, dar nu ca la Hristos, Fiul lui Dumnezeu!”.

Însă noi spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Milostenie cine cere? Un cerșetor. Cu alte cuvinte te smerești! L-ai ars pe diavol! De aceea noi stăruim în rugăciunea inimii. Nu are nici o valoare dacă ne facem semnul Sfintei Cruci, iar noi avem înlăuntrul inimii noastre pe diavol. Nu ne mântuiește, este nefolositor. Important este să avem în mintea noastră numele lui Hristos. Este armă nucleară, iar aceasta o veți vedea în practică. Când veți zice această rugăciune, nimic și nimeni nu vă va putea pune piedici. Această rugăciune o putem spune totdeauna și în tot locul. Începeți și însăși rugăciunea vă va învăța toate. Când va veni vremea ispitei, vă va „înțepa” diavolul și nu vă va rămâne nimic decât rugăciunea. Acea rugăciune pe care ați pus-o în practică și ați învățat-o!

Grija principală a vieţii noastre este să iertăm şi să ne rugăm pentru oamenii care ne-au făcut rău. Acela care iartă din toată inima şi se roagă pentru vrăjmaşii lui va primi iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lui. Ceea ce semănăm, aceea vom şi secera.
Osteneala, postirea, rugăciunea, privegherea, milostenia vor preschimba inima noastră, o vor face milostivă şi iertătoare faţă de aproapele, şi durerea celuilalt va deveni şi durerea noastră. Să cercetăm cât am învăţat din Evanghelie, ca Hristos să prindă chip înlăuntrul nostru şi să devenim şi noi, încetul cu încetul, dumnezei după har.
Iubeşte-i pe fraţi! Iubirea ta se va vădi când nu te vei mai gândi la slăbiciunile şi scăpările lor, şi le vei arăta dragoste. Iubirea te va păzi de toate păcatele. În afară de tine să nu te gândeşti la nimic, ci continuu mustră-te şi aceasta va fi
calea cea mai bună .
( Avva Efrem Filotheitul )

Nu dragostea aduce oamenii la biserică, ci teama de chinurile iadului! Era nevoie să-mi pună mie sperietoare în față ca să mă țină în biserică? Diavolul bate război în mai multe feluri. Înapoi iți arată ca ești un om de nimic și-ți spui: "Degeaba mă mai rog!" Înăuntru te frământă și cugeți rău în inimă ta! Din afara te luptă lumea! Și de jos te luptă patimile, pentru că trupul e neputincios! Și tu nu știi cu cine te lupți! Umbli pe întuneric și nu știi cine te lovește. Diavolul e un demon ascuns. Diavolul nu este o motocicleta care să treacă pe lângă tine șuierând. Este un duh care te muncește și tu greșești fără să-ți dai seama, pentru că nu ai noțiunea că el chinuie omul.
Predica integrală: - https://www.youtube.com/watch?t=3&v=EcLVAFS6j-E

Știu că am Duh Sfânt în mine, atunci când mă doare sufletul pentru aproapele și chiar mă interesează problema lui, adică nu sunt nepăsător!
Așa cum avem noi o vorbă pe care o folosim des:
"Ei, ce treabă am eu? Să se descurce!"
Aceste cuvine, "să se descurce", atunci când îți stă în putere să faci cuiva un bine, și nu-l faci, intră ca păcat înaintea ta!
Pentru că așa se spune, la Judecata de Apoi, nu vom fi întrebați de cele pe care le-am făcut (și mă refer la faptele bune), vom fi întrebați de cele ce nu le-am făcut! Vom fi întrebați de cele pe care le puteam face și nu le-am făcut! Vom fi întrebați de copii pe care nu i-am educat, de necredință noastră, de neevlavia noastră, de viclenie, de ură, de dușmanie...
De unde știi că ai Duh Sfânt în tine?
Păi știu că am, atunci când îmi citesc rugăciunea dimineața și seara, când mergând să mă spovedesc și să mă împărtășesc, și când fac fapte bune!
https://www.youtube.com/watch?v=DZC449437nc

Cancerul - Împăratul tuturor bolilor!
DE CE?
Să-l întrebăm pe Dumnezeu de ce! Cuvintele nu pot explica tainele!

Aud mereu: "Nu aveam cancer, toate femeile din familia mea erau sănătoase tun.." Astăzi nu mai este așa!

De ce erau sănătoase tun? Datorită mintii sănătoase care controlează prin "hard" tot trupul. Datorită credinței în Dumnezeu și nădejdii în Dumnezeu care te poate veghea. Datorită unui vieți morale ordonate; în care trupul adoarme ca și un pom atunci când iarna nu are căldură și umezeală, iar seva circulă ușor fluidificată prin cojile copacului, ca el să se hrănească până primăvara. Ca și cum ai fi un om anesteziat înainte de operație și încetezi funcțiile sangvine pentru a nu porni sângele cu iuțime, pentru a nu pompa inima cu mânie, de a nu reacționa impulsiv.
Deci în momentul în care preocupările tale sunt morale, tu ai un trup cuminte, supus duhului, supus rațiunii, voii divine, supus moralei și în același timp marilor virtuți.. conștiința, rușinea inocența de a nu supăra pe Dumnezeu, starea copilărească „Şi chemând Iisus un prunc, l-a pus în mijlocul lor (apostolilor) şi a zis: «Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor»“ (Mt. 18, 2-4).
https://youtu.be/tO5ZYwp4BTY

Când nu înțelegi ce cauți aici pe pământ, când nu vrei să știi de ce te-ai născut, când nu vezi scopul tău aici, sau care îți este menirea, atunci devii confuz, neliniștit, tulburat și începi să te consolezi cu bucuria efemeră ce îți oferă viața aceasta pământească!
Omule, lasă inima să simtă prezența lui Dumnezeu...
Lumea aceasta este doar o sală de examen sau o casă de oaspeți pentru a ne pregăti pentru cealaltă lume care va dura o veșnicie! Haideți să ne silim a lua cu bine examenul și a fi respectoși și iubitori ca oaspeți ai acestei lumi!
Pr. Ioan Danci

Nu îi poți opri pe cei ce vor să îți facă rău oricât de bun ai fi tu, dar poți ca tu să nu faci rău nimănui!
Omul zilelor noastre este foarte instabil atât în credință cât și în prietenie!
Oamenii se vând prea ușor în ziua de astăzi fie unii pe alții, fie pe ei înșiși!
Respectul, increderea, iertarea, iubirea, dragostea, smerenia, răbdarea le mai găsim doar în cărți!
Imposibil la o lume mai bună dacă noi suntem mai răi pe zi ce trece!
O lume mai bună se face doar prin bunătate nu prin răutate!
Pr. Ioan Danci

METODELE DE DISCREDITARE NU GOLESC BISERICA!
VOR UMPLE BISERICA DE CREDINCIOȘI ADEVĂRAȚI CARE ȘTIU CINE ESTE ACELA DUMNEZEU!

Dacă eu sunt credincios și mă duc la biserică!
Dacă eu mă duc să dau bani la biserică!
Dacă eu mă duc să sărut o icoană sau sfintele moaște!

Ce te preocupă pe tine intelectualul desăvârșit, care știi că nu trebuie pupate moaște și dați bani la biserică, viața mea?
Am venit eu vreodată la tine în ogradă să te întreb de ce nu te închini sau de ce nu crezi în Dumnezeu?
M-am interesat eu vreodată de ce nu intri în biserică, de ce nu te cununi sau nu-ți botezi copii?

Atunci de unde vii tu să îmi dai mie lecții în ograda mea?
De ce vii tu în biserică să-mi explici mie că lumea e proastă, că e plăvană, ca e în evul mediu și nu gândește, pentru ca le-au spălat preoții creierul!?!
Asta este primul tupeu marxist-leninist-stalinist, de a te băga tu în viata celui moral și educat care își vede de pătrățica lui, să îi schimbi fundamentul de gândire!
https://youtu.be/AiobVj0Rk8k

Prin rugăciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice ai cere, numai să fie vrednice de Dumnezeu rugăciunile noastre. Trebuie, însă, ca rugăciunea să fie făcută cu inima curată, cu stăruinţă şi cu smerenie. Însuşi Mântuitorul Hristos ne făgăduieşte acest lucru, când zice: „Toate câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua” . Şi iarăşi: „Cereţi şi se va da vouă” .
Cine se roagă din toată inima, adâncind cuvintele rugăciunii, pe lângă împlinirea cererii sale, va dobândi şi o pace lăuntrică pe care nu i-o poate da lumea, acea pace făgăduită de Iisus Hristos Mântuitorul, când a spus: „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27). Şi simţim atunci o siguranţă, aceea că nu suntem singuri pe lume, numai oamenii, cu noi este Dumnezeul părinţilor noştri, care ne ocroteşte şi ne apară în viaţa noastră pământească.
Se întâmplă uneori că Dumnezeu nu împlineşte numaidecât şi îndată rugăciunile noastre. Cum Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin, s-a rugat vreme de 18 ani lui Dumnezeu să-l întoarcă pe fiul său, Augustin, la Dumnezeu.
Stăruinţa în rugăciune i-a plăcut lui Dumnezeu și El i-a împlinit-o cu adevărat , întorcând pe fiul său la credinţă, dar nu oarecum, ci înzestrat cu frumuseţile harului care împodobeau sfânta lui viaţă.
Iar pentru că nu ştim dacă toate rugăciunile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea noastră cu aceste cuvinte: „Doamne Care ştii toate, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă! Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea!” .
( Părintele Sofian Boghiu )

SUB PRETEXTUL CĂ EI CURĂȚĂ BISERICA DE NIȘTE OAMENI IMORALI, DE FAPT INTERESUL ȘI ȚINTA LOR NU ESTE ACESTA, ȚINTA LOR ESTE SĂ RUȘINEZE POPORUL DREPTCREDINCIOS ȘI CREȘTIN ȘI SĂ ARATE CU DEGETUL SPUNÂND: "IACA, CE VĂ DĂ RELIGIA VOASTRĂ!"

Citeam mai ieri, ceva denigrator la adresa bisericii, spunea așa:
"În urma tuturor întâmplărilor și zbuciumului prin care a trecut biserica, s-a constatat că foarte mulți dintre credincioși s-au zdruncinat în credința și s-au împuținat la suflet!"
Dar eu îmi pun următoarea întrebare:
Tu crezi în Dumnezeu după cum bate vântul?
Tu crezi în Dumnezeu după cum prezintă cancan și tabloid prostiile lumii acesteia?
Credința în Dumnezeu e argumentată sau statornicită de greșelile unuia sau altuia? Sau credința ta este fundamentată pe Relația Divină, care arată ca există un Dumnezeu Drept și un Judecător care va plăti fiecăruia după faptele lui?!?

Iar mai jos, ca să pară interesant articolul, spunea așa:
"S-a constatat că numai în ultimele luni a scăzut cu 20 % credința în biserică!"
https://youtu.be/AiobVj0Rk8k

"Bucura-te de lumina!"
Desi Dumnezeu ne cunoaste toate nevoile, rugaciunea ne este de trebuinta pentru a ne lumina sufletul.
Ti-e bine sa stai la soare,ti-e cald, te bucuri de lumina.
Asa este si cand te rogi lui Dumnezeu-Soarele nostru duhovnicesc: Te incalzeste si te lumineaza." - Sf Ioan din Kronstadt

Cu ce-ai în suflet, cu-aceea dai în oameni!
Să nu încercăm să facem o "INCHIZIȚIE ORTODOXĂ"!
Nu suntem noi mai buni ca Dumnezeu, nu suntem noi mai drepți ca Dumnezeu, nu suntem noi mai sfinți ca Dumnezeu! Unii nu știu "Crezul" măcar, dar vor să facă ordine în Biserică!
https://youtu.be/AiobVj0Rk8k

Care este cea mai mare faptă din lume?

În Patericul Egiptean se spune că un ucenic l-a întrebat pe bătrânul său: Care este cel mai greu lucru pe care îl are omul de trudit? Iar părintele i-a răspuns, fără tăgadă, că cel mai greu lucru pe care îl are omul de făcut este rugăciunea. Ucenicul l-a întrebat, apoi, care este al doilea lucru greu și important pe care îl are omul de făcut. Al doilea lucru greu și important pe care îl are omul de săvârșit în viața lui este rugăciunea, i-a răspuns avva. Dar al treilea lucru truditor, a întrebat ucenicul, așteptând, probabil, ca părintele să-i răspundă altceva. Al treilea lucru, i-a răspuns, invariabil, bătrânul este rugăciunea; abia apoi urmează săpatul pământului și cositul, socotite fiind drept cele mai grele munci fizice. Bne, i-a zis ucenicul, dar de pe urma săpatului și a cositului roadele sunt evidente, dar de pe urma rugăciunii la ce trebuie să ne așteptăm? Roada rugăciunii este picătura de lacrimă.
LUCRAREA de Cornel Constantin Ciomâzgă
http://cornelconstantinciomazga.ro/lucrarea/

Preluat de la parintele Victor Simion sa luam aminte..

"Să te rogi, să iubești și să ierți, alungând din tine orice gând rău!

Cu toții cunoaștem războiul gândurilor, pe care îl poartă diavolul împotriva noastră.

Când, așadar, la un moment dat, l-am întrebat pe Gheronda Porfirie despre chestiunea aceasta, ne-a spus: ”Voi mergeți mai departe pe drumul vostru. Diavolul vine cu gândurile lui și vă trage de mânecă ca să vă dezorienteze. Voi să nu vă întoarceți înapoi și să începeți să stați de vorbă cu el sau vă contraziceți cu el. Să mergeți mai departe pe drumul vostru. El vă va trage de mânecă în continuare, dar voi să mergeți mai departe pe drumul vostru și la un moment dat se va plictisi el și să vă lăsa în pace”.

Într-o zi, fiind copleșit de gânduri de amărăciune din pricina unor oameni care mă judecau pe nedrept, Gheronda a tras semnalul de alarmă și m-a avertizat cu privire la atacul pe care îl sufeream, după cum mi-a spus. I-am obiectat că nici nu am zis, nici nu am făcut ceva împotriva celor ce mă judecau, ci doar gândeam negativ, fără să mă exteriorizez și, astfel, fără să supăr pe cineva.

Atunci Gheronda mi-a descoperit încă o taină a luptei duhovnicești, spunându-mi: ”Să nu te răzvrătești împotriva nici unei judecăți nedrepte care vine asupra ta, nici măcar în sinea ta. Acesta este un lucru rău! Răul începe de la gândurile rele. Când te amărăști și te răzvrătești, fie și numai în gând, îți pierzi așezarea duhovnicească. Îl împiedici pe Duhul Sfânt să lucreze și îngădui diavolului să facă un rău încă și mai mare. Tu totdeauna să te rogi, să iubești și să ierți, alungând din tine orice gând rău”.

Așadar, Gheronda Porfirie învăța că gândul nostru rău față de un semen al nostru, pe de o parte ne întinează nouă sufletul ca păcat, iar pe de altă parte îi face rău sau îi poate face rău și respectivului. Gândul rău transmite o putere rea, care îl influențează pe celălalt, după cum, pe de altă parte, rugăciunea îl poate ajuta. Desigur, toate aceste lucruri trebuie înțelese corect din perspectiva învățăturii Bisericii despre existența duhurilor viclene și bune și despre lucrarea acestora. Lucrarea duhurilor viclene este dezbinarea, minciuna, tulburarea, discordia și altele, iar a celor bune este slujirea celor care se îngrijesc să moștenească Împărăția lui Dumnezeu. Gândul rău nu poate fi ascuns, el îl influențează negativ față de noi pe acela despre care gândim rău, chiar dacă ne aflăm departe unul de altul, chiar dacă el nu conștientizează motivul pentru care ajunge să aibă ceva împotriva noastră. Suntem datori, așadar, să fim ”curați cu inima”, curați nu numai de fapte rele, ci și de gânduri rele, mai ales de ținerea de minte a răului și de amărăciune.

Ce este dincolo de zâmbetele noastre, de rânjetul pe care-l afișăm noi, unii față de alții, dincolo de această falsă politețe? Fățărnicia, viclenia și falsitatea! Îl vezi pe om zâmbind, îl vezi pe om bonom, dar nu ai întors bine spatele și zice.. "Dă-l încolo și pe ăsta, un om de nimic..!"
Avem zâmbetul pe chip, dar înlăuntrul nostru sunt mulți demoni! Nu am suportat asta niciodată, sunt adeptul de a spune în față ce am de spus.. dar nu să zâmbești și apoi să verși răutate! Cum te pui în genunchi să spui "Tatăl Nostru" când tu ești plin de ură ca un butoi care stă gata să explodeze?!? Tu care nu pierzi nici o ocazie să execuți pe cineva, să calomniezi.. dar tu pozezi într-un creștin pios!
LA JUDECATĂ DE APOI VOR CĂDEA TOATE MĂȘTILE! Vor cădea baticele alea lungi de pe cap și hainele acelea cernite și smerite care simbolizau pietismul.. fustele acelea lungi care stau ca o umbrelă asupra demonilor pe care îi avem în noi și privim totul cu răutate!
FĂRĂ BUNĂTATE NU SUNTEM ORTODOCȘI!
https://youtu.be/AiobVj0Rk8k