Aceasta "similitudine" nu este o traducere, ci o observatie si analiza comparata a scripturilor budiste (budism mahayana) cu invataturile crestine, intr-un strat mai profund, dincolo de discrepante aparente.

Scrierile Sfintilor Parinti au o specificitate unica, o forta purificatoare derivata dintr-un anumit tip de limbaj si identificarea corecta a unor principii de optimizare comportamentala intr-un anumit tip de format psihologic.

Limbajul lor este adevarat, placut, articulat si transfigurator. O minte modelata de intelesurile induse si "imbaiata" in slujbele bisericesti devine cu usurinta stralucitoare.

Mentinerea contextuala intr-un anumit tip de credinta este, intradevar, foarte importanta. Pentru ca orice cuvant intr-un anumit context inseamna mult mai mult decat acelasi cuvant izolat de context. Pastrarea cu sfintenie a contextului (principiile pilon si stilul "arhaic") este cea care confera scrierilor Sfintilor Parinti un parfum unic.

Termenul stiintific pentru acest plus semantic este "competenta pragmatica".

Pentru unii functioneaza perfect un context psihologic delimitat dogmatic, altii au nevoie de confirmari transcontextuale, identificari si aprofundari de principii.

...care e explicatia realitatii caderii,pacatului in budism ?

Ambele religii, crestinismul si budismul, ofera, fiecare in felul ei, o explicatie a imperfectiunii realitatii care ne inconjoara. Imperfectiune, pentru ca inevitabil fiecare fiinta experimenteaza diferite forme de suferinte - experiente pe care acestea le considera la un moment dat ca fiind "dureroase".

Desi cauza pare a fi diferita, la o analiza atenta, putem sesiza ca aceasta este identica.

Budismul sustine ca sursa tuturor relelor este necunoasterea/ignoranta, adica necunoasterea naturii esentiale a realitatii /eului/eurilor.

In budism, aceasta intunecime a mintii, provoaca "caderi" din stari existentiale superioare in cele inferioare, pana in cele mai infioratoare iaduri. Pentru ca toate miscarile mintii sunt contaminate, in fiecare clipa, de necunoastere.

Urcusul in ceruri este foarte dificil dar caderile sunt rapide.

In crestinism, perfectiunea devine imperfectiune prin "liber arbitru" - insa un "liber arbitru" afectat de halucinatie/inchipuiri imposibile. Cand cunoasterea este deplina mintea nu mai face presupuneri/idei gresite/aspiratii imposibile.

Omul presupune ca este "ceva" si se mandreste - pentru ca nu cunoaste exact ceea ce este cu adevarat.

Deci mandria nu are alta cauza decat tot ignoranta (prostia).

Cele de trebuinta

In necunostinta ne este frica de "a nu avea" ...cele de trebuinta.

Insa noi trebuie sa ne hranim cu cuvintele Lui Dumnezeu... ca sunt viata,
ce dieta este mai sanatoasa ca aceasta?

sa ne imbracam cu intelepciunea Lui ... ca este slava,
ce haine sunt mai stralucitoare ca aceasta?

sa ne incalzim cu iubirea Lui ...ca este bucurie nesfarsita,
ce focuri sunt mai curate si inveselitoare?

Tragicomedie in echilibru

Faptul ca luam in serios tot ceea ce tine de noi insine,
ideile noastre, preocuparile noastre, destinul nostru, pe noi insine, chiar si neseriozitatea...

...pe cat este de tragic, pe atat este de comic.

Juraminte

Cel cel ce nu face juraminte in fata Lui Dumnezeu se aseamana cu cineva care merge pe carare agale. Care mai sta. Care se mai abate din drum. Care mai face popasuri lungi. Care uita cateodata destinatia.

Cel ce face juraminte si se straduieste sa le indeplineasca se aseamana cu cineva care urca intr-un tren de mare viteza.


In budism sunt trei categorii de juraminte care se iau progresiv:
1.pratimoksha
2.bodhisattvice
3.tantrice

Prima categorie vizeaza dezvoltarea, mentinerea si aprofundarea puritatii (curatenia inimii in special / castitate, saracie, ascultare) si are ca rezultanta "libertatea" (prati = catre / moksha =libertate)

Cea de a doua categorie vizeaza dezvoltarea, mentinerea si aprofundarea iubirii de semeni si are ca rezultanta iluminarea completa.

Cea de a treia accelereaza procesele spirituale prin mentinerea unor perceptii si conceptii corecte in continuumul experientelor.

Lumi paralele

Fiecare cuvant este o poarta spre un nou univers,
Fiecare gand este o alta oglindire a realitatii.

Religia budista este cea care in loc sa faca pe om sa se sfinteasca il duce in tarina ca sa slaveasca natura.




P.S.:DEGEABA STI TEOLOGIE DACA NU POTI DISCERNE INTRE O RELIGIE CARE N-ARE NICIO LEGATURA CU CRESTINISMUL SI CEA SPRE MANTUIRE.CONVERTIREA LA BUDISM ESTE UN PACAT!!!

Dragostea de fiinte strabate toate marile religii ca un fir rosu aprins.

A spune ca nu este nicio legatura intre ele este un neadevar.

Ce duh ne indeamna sa spunem neadevaruri si sa ponegrim alte crezuri (atunci cand stim f. putin despre ele - din surse partinitoare)?

Ce surse partinitoare ?
Sfintii parinti?