Citat:
În prealabil postat de VladCat
(Post 474791)
Postez un stop-joc :).
|
Stiam eu ca e de pe site-ul fericiti cei prigoniti!
Pr. Ilarion Felea, rector al Academiei Teologice din Arad, mort in puscarie, la Aiud. Voila!
http://www.fericiticeiprigoniti.net/ilarion-felea
Oamenii, respectiv noi deținuții, am urmărit mersul bolnavului până a închis ochii.
Aflând vestea mutării sale la Domnul, am sta de veghe două seri, până l-au dus la groapă la „Trei plopi”, cimitirul deținuților politici. A doua seară au și dat alarmă cei de jos de lângă morgă, unde era trupul părintelui: „Acuma îl duce la groapă pe părintele Felea!”.
Într-adevăr, se auzea o căruță, o droscă brașoveană, trasă de un cal, cu doi gardieni pe capră ducându-i sicriul. Erau trei porți până la poarta principală și în liniștea nopții se auzea mersul carului.
Noi stăteam sub pătură, era după ora 10, ora stingerii, nu ne mișcam. Acuma începea „prohodul”. Toți cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistați de cei 400 de preoți ortodocși se rugau după rânduială: „Cu sfinții odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului tău Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.
Acestea le rosteau toți chiar dacă în celulă nu era preot; daca era și preot se făcea o rânduială mai dezvoltata, tot sub pătură.
Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală, unde se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofițerul de serviciu cu o bară ascuțită de fier și o înfigea în inima celui răposat, să se convingă „stăpânirea” de moartea omului. Ce scenă sinistră și lugubră, demnă de evul mediu, însă ea se petrecea în evul modern, în era comunistă.
Carul funebru se ducea la „Trei plopi”, la cap se punea celui răposat un stâlp de lemn pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din dosarul deținutului. După codurile comuniste atât mai rămânea din viața omului.
Când se încheia prohodul cu cuvântul „Amin!”- se mai auzeau morsele la perete și calorifer: „Dumnezeu să-l ierte, în veci să fie pomenirea lui!”.
