aici sunt de acod cu tine...cred ca pentru prima oara

Toate au un început. :1:

Poti sa faci tu ce vrei la sala, dar atunci cand apare dorinta si e foarte puternica, nu mai simti nici durere nici nimic ci vrei doar sa treci cat mai repede la "treaba". :21:
Dar atunci poate ajuta rugaciunea...:3:

Sunt de acord ca putem sesiza o serie de nuante distinctive intre cele doua ipostaze, daca facem o analiza detaliata, psihologica. Sunt diferente de grad, daca voim.
Totusi, cum am subliniat deja deseori, psihologia ramane cam pe langa drum cand e vorba de miezul celor duhovnicesti: cu sau fara intentie, pacatul tot pacat ramane. Ca am vrut-o sau ca n-am bagat de seama (distinctie psihologica), se intampla ca tot afara de Duhul , de Imparatie ma aflu... Psihologic poate fi o distinctie colosala, duhovniceste diferenta imi pare cvasi-nula.
In acest caz, la ce bun toata distinctia? Poate doar ca scuza... (vai!)

Omeneste e de inteles diferenta, desigur. Totusi, precum cred, ceea ce ramane decisiv pentru fiintarea noastra este starea inimii si orientarea profunda a mintii: cu Dumnezeu sau fara. Iar aceasta ultima ipostaza eu o consider caz particular al razvratirii. Din clipa cand am primit Botezul si am auzit de Hristos nu mai am intelegere pentru "uitarea" Domnului. Pot fi scuzat ca am lasat deschisa usa la frigider si ca s-a scurs apa pe gresie de a umplut tot holul. Dar ca am uitat de Dumnezeu, ce sa fie oare decat autosabotare adinca a inimii si intoarcere cu spatele (mintii) la Domnul? Cum sa uite omul de El? Afara doar de cazul cand a fost cu totul intors catre altcineva, catre lumescul pamantului trecator.
Iar asta nu-i decat refuz, orice s-ar zice. Iar refuzul Dragostei lui Dumnezeu eu o consider razvratire. A refuza pe Dumnezeu (din neatentie sau alte preocupari captivante?) este act suicidar absolut. Zvarlire de la sine cadere in viata si moarte, zvarlire din Viata Vesnica. (si nu-i acest refuz razvratire, cata vreme Domnul ne vrea vii, in veci, in Imparatia Lui?)

Cred ca aici ne poticnim noi, in general, in consideratiunile despre starea noastra cazuta: o tot dam psihologiceste cu argumente care tin de relatia de la persoana la persoana dar care nu au aceeasi relevanta in relatia Persoanei divine cu persoana umana... Confundam planurile, operind reductionist intr-un plan cu elemente care tin de alt plan.
Intr-un fel, se pare ca ne inchipuim pe Domnul mult-prea-om... Il tragem cu mintea noastra spre conditia noastra. Or, El ne trage in Sus, catre si in El, spre/in Vesnicia Lui. Noi vrem cu El o relatie de-a noastra, interpersonala, El ne ofera o Alta Relatie, mijlocita, sfintita, plinita de El. Noi vrem ca El sa fie de-al nostru, Voia Lui ne doreste de-ai Lui (fii ai Imparatiei). Noi Il tragem in timp, EL ne voieste in Vesnicie, inca din lucrarea noastra in timp.
Cand suntem remorcati de har, de pilda cand avem strafulgerarea ticalosiei si nimicniciei noastre in raport cu El, toate aceste consideratii mangaietoare lumeste (bune pentru confortul nostru psihologic) dispar cu desavarsire. Constiinta pacatului este uneori atat de crunta pentru omul care suntem, incat, daca nu ar fi Mila Lui sa ne tina, probabil ca ne-am pierde cu totul de groaza in fata evidentei starii noastre.

Uite un scenariu cosmaresc pentru mine (care ilustreaza o pozitie razvratita, o ruptura totala de Dumnezeu, o cadere in psihologia si justitia omeneasca, un caz strigator al impietririi si mandriei): Doamne, intelege-ma Te rog, eu nu am fost un razvratit, dupa cum bine stii. Nu Te-am dezaprobat, hulit, nu m-am opus intentionat Voii Tale. Eu doar am fost un pic cam ocupat, preocupat cu diverse treburi importante. In fine, cam neglijent am fost, am avut anumite treburi de facut, am cam fost luat de probleme, de griji, de niscaiva pasiuni, de cateva nevinovate iubiri, de oarecari treburi cu sanatatea, politica, banii... Nu am avut interes pentru toate ale Tale ci, intelege-ma Te rog, om fiind eu am avut interes pentru toate ale mele, cele omenesti. Ca de eram pom, as fi avut desigur (logic, nu?) interes pentru cele arboricesti...
E drept ca in vremea asta de nevinovat dezinteres fata de Tine si de Grija Ta pentru noi, eu m-am bagat in alte "echipe" si "tovarasii", mi-am cam vazut de toate ale mele, ale carnii/trupului, in fond. Dar ce puteam face? Sunt atatea atractii, seductii si presiuni pe lumea asta, vremurile sunt grele, sunt si bolnavior si cam singurel si cam nelinistit si iata, ma cam apropii de batranete... Unii au multe, unii sunt asa si pe dincolo... iar eu nimica.
Si apoi, cam cu ce Ti-am gresit eu? Ca doar nu am omorat pe nimeni... Eu chiar si gazele si paianjenii le feresc de moarte... Ba, uneori chiar si pe oameni ii feresc de rele...
Asa incat, vezi bine Doamne, am o singura mica vina: am fost doar dezinteresat de Tine si de Voia Ta Izbavitoare de boala si moartea din noi... Doar atat, sper ca ma intelegi...

Cam la asta s-ar rezuma, daca dam apa la moara justificarilor si altor demersuri de autosabotare, toata "nevinovatia" lipsei de interes a omului fata de Mana intinsa de Dumnezeu. (Si, vai, adeseori nu-i prea departe de starea fiintarii mele, vai!)

Concluzia mea: razvratirea omului fata de Domnul nu se incurca in criteriul psihologic si juridic al intentionalitatii. Pacatul ramane pacat, moartea ramane moarte.
Domnul sa ne ocroteasca!
Domnul sa ne ajute sa ne eliberam de lacomie: de lacomia de avere, de placere, de putere si de alte lacomii care ne tin captivi in petrecerea noastra egoista, trupeasca.

Da prin rugaciune ne rupem de gandurile ispititoare.Cum gandurile sunt produse in cap de scoarta cerebrala iata cum ne rupem "cerebral" . Cred ca e o neintelegere de exprimare.
In ce priveste afirmatiile tale despre Hristos Amin

De imi e ingaduit sa atrag atentia: nu toate gandurile sunt produse in cap de scoarta cerebrala.
Aceasta ne invata mai intai fiziologia sistemului nervos central, apoi neuropsihologia si alte stiinte de granita care studiaza mintea omului.
Apoi, psihologia atrage mereu atentia ca mintea constienta are gandurile ei, iar inconstientul (personal si colectiv) pe ale lui... (s-a spus candva in psihologie si ca "inima" are ratiunile ei...:))

Ne invata Parintii ca gandurile vin si din tainitele inimii duhovnicesti, care nu e localizata in scoarta cerebrala...
Si inca, aflam tot de la Parinti, pe indelete, ca primim ganduri straine si de la vrajmasul. Dar in experienta noastra subiectiva noi credem adeseori, din pacate, ca aceste ganduri sunt ale noastre (neavind noi darul deosebirii / trezvia). Asa-i tot inselatul: crede ca gandul e al lui cand, de fapt, are de-a face cu o sageata straina care il inteapa "pe dinlauntru", insinuindu-se in intimitatea subiectiva ca un sarpe, sosind din "vazduhuri", ca duh (gand, simtire, dispozitie sufleteasca, stare, imagine etc.). Dar nu cunoastem asta, noi cei usor de inselat/ispitit...

Iar rugaciunea nu e o afacere cerebrala. Nu doar cerebrala. Din motivele expuse mai sus, mai intai. Apoi deoarece, pe masura ce rugaciunea e mai curata, mai spalata de lacrimile caintei si insotita de post si spovedanie, precum si de alte fapte crestinesti, rugaciunea e tot mai putin a nevoitorului si tot mai mult a Duhului. Pana cand Duhul Insusi se roaga in om, in cel ce s-a invrednicit sa devina "vas ales" al Domnului, prin lucrarea despatimirii/sfintirii.

Vedeti asadar, frate, ca sunt mari diferente (cum incercam sa spun si catre adam000) intre modul cum intelegem lucrurile in stiintele lumesti despre om, comparativ cu abordarea bisericeasca (in duhul Sfintei Traditii a Bisericii).

Sa nu le amestecam, asadar, ci sa cautam la deslusire si buna intelegere, cu harul lui Dumnezeu! AMIN+

Doamne ajuta-mi ...
 

Poate ca in unele puncte repet sau spun cu alte cuvinte si ceea ce au mai spus alte persoane... in fine , spuneau oamenii de stiinta si nu ma straduiesc sa-i tin minte pe nici unul, ca centru placerilor sexuale este situat undeva in creier.
Trebuie sa fac "vocalizata" o observatie: daca privim la filme sexi(sa nu zic porno), sau la imagini atzatzatoare spre pofte trupesti, nu e bine chiar daca vom cauta sa inlaturam tensiunea sexuala cu pastile sau nu stiu ce fel de inhibitori senzuali. Ei bine... , aia cu pastilele trebuia facuta inainte de toate , cand ne stim prea aplecati spre senzualism pentru a diminua din timp aceste inclinatii si a le potoli la vreme pentru cei care sufera de hiperexcitabilitate. "Trag" un semnal de alarma spre tendinta moderna si libera in care s-a apus ca daca ne refuza femeia , "am dreptul" sa privesc si "eu un film senzual". Va spun ... ca dupa ce l-am privit e deja prea tarziu!!!!! Tensiunea s-a acumulat la nivelul organelor care sunt excitate si nu se poate converti in nimic bun decat spre eliberarea placerii.
Parintele Cleopa vorbea despre post si rugaciune , metanii pentru "inmuierea calului" . Da ... exact "calul" poate fi inmuiat doar din timp, daca a ajuns sa fie salbatec si nebun ne calca in copite si ne sfarma!!! si la propriu calul ca animal(cei care au avut cai stiu asta, de aceea si potrivita asemanare a parintelui Cleopa a calului cu corpul doritor de placeri), si la figurat -trupul neinfranat ne destrama viata si o face dezordonata si decazuta in noi. Comvertirea reala a energiei sexuale deja acumulata spre placere in altceva mai folositor nu exista !!!!.
Psihologii spun clar ca refularea dorintei sexuale aduce mari necazuri gandirii rationale ducand in special spre obsesii bolnave si psihotice. Da , total de acord in cazul cand AM LASAT-O SA SE ACUMULEZE iar abia acum , ce sa spun ..., vreau brusc sa o opresc. Trag un semnal de alarma celor care suntem "amatori" de filmulete si imagini provocatoare dragii mei frati si surori crestine: Sa Nu Ne Jucam Cu Focul!!!! De la vizionarea filmelor cu pronuntat caracter sexual si pana la psihoze si obsedare sexuala nu mai e decat un pas : REFULAREA PLACERII.
In momentul cand eu am cazut de acord in gand , am privit si primit in inima placerea, imaginativ am facut deja ceva, ea(placerea) face parte din mine si sunt una cu pacatul in interior, mai "trebuie" doar sa-l faptuiesc. Refularea placerii unei tensiuni foarte acute sexuale(mai ales daca obisnuiesc sa repet "experimentul") duce la mari perturbari comportamentale , iar cea mai urata boala psihica este dedublarea, dubla identitate, omul se identidica temporal in doua persoane diferite in care : una este acel "eu" care pare normal si stabil, aparent echilibrat , si... in acel "ba eu"(ba EU sunt acela) care actioneaza tot "liber" dar nu mai poate face binele, nu-l concepe ca existent si aceasta identitate e foarte intunecata si pornita spre rautati extreme. Trecerea de la o identitate la alta neputand fi anticipata nici de cele mai bune sisteme de observatie.

Vestitul Jung vorbea de placere sexuala si la prunci ca se manifesta in placerea de a suge pieptul mamei, ....pare exagerat si nu cred .... . Gasim totusi la Sfintii Parinti termenul de "miscare prunceasca" ... DA .... surprinzator sfintii parinti par sa sustina teoria lui Karl Jung - vestitul psiholog(FOARTE SURPRIZATOR!!!) Si aici trebuie sa delimitam un pic notiunile fiecarora in parte:
1) Jung se refera la placere sexuala(poate -completa) reflectata intr-un instinct infantil de hranire normala (pentru asta el ajunge la punctul 2 de fapt ..3, 4, 10, 100000 cu minus)
2) Sfintii parinti se refera la controlabila "aplecare" spre placeri si nu la exercitarea acesteia .( pentru asta ajunge la punctul 1 , 100000 cu +)
... O concluzie simpla la toate aceste notiuni complicate : Inclinarea spre placere(si mai rau e spre pacat) o avem din anii cand ni se dezvolta , complet sau aproape complet, aceste functii pe care trebuie sa le stapanim.
fratilor ... trebuie nu ca fundul sa conduca capul(pe care trbuie sa-l avem pe umeri) ci invers, a fi barbat inseamna a sti in primul rand sa ne conducem. Nu odata in istorie unele femei s-au aratat mai barbatoase decat sotii lor...
Da , barbatia ortodoxa e de fapt Iisus Hristos principiul ortodox suprem care trebuie lasat de fiecare din noi sa conduca trupul.

Doamne iarta-ma ...
 

De obicei la un film mai consumam "un" pahar de vin, un pahar de pepsi-cola, o cafea ... toate acestea sunt excitante nervoase care accelereaza starea si amplifica mai mult fenomenul . Chiar si consumarea simplei ape acidulate, sau berea fara alcool au ca final tot excitarea nervoasa a creierului. Evident nu ca: vinul cu apa minerala, sau cafeaua ,sau si mai rau pepsi cu ness!!!...... sa nu mai zic de doze de energizant.

Pentru studenti, de obicei se pregatesc pentru examene si stau noptile si invatza saracii de ei (de noi toti. pe ei in special ii compatimesc)pentru ca ori asa permit conditiile, ori asa sunt ei mai eficienti . Pentru asta trebuie sa consume coca-cola cu nes, energizante care mai de care mai tari , amestecuri dintr-astea "explozibile" , pentru unii cu inima slaba chiar fatale.... Ei "mititelul" student dupa o pauza de invatare dupa maxim 2 ore de concentrare absurda si memorare nebuneasca a unor notiuni care dupa examene sau chiar mai devreme se vor sterge cu o viteza de 3 ori mai mare de cat de rapid au fost retinute ; ei studentul dupa 2 sau max. 3 h de invatare(desi se spune ca dupa aprox. 40-50 min se ia o pauza de 5-10 min) dupa ce a si consumat energizante de te doare capul numai auzind de ele , vrea si el sa se uite la ceva "frumos" si nimereste prin calculator sau pe net clipuri sau filme senzuale(poate porno) ... ajungem si ne miram de ce un student de prin Iasi abia cazat la o oarecare gazda a fost gasit mort cu capul pe tastatura in urma unui infarct sau accident cerebral(la 19-20 de ani !!!!! si nu la 70-80 )

Eşti cumva obsedat de privit la "filmuleţe"?

Păi e simplu: dacă pomeneşti pe satana sau pe dracool, e clar că te-a pus demon(stress)ul să te răcoreşti cu grăzovia de a aduce în auz şi înaintea ochilor pe spurcăciunea pustiirii, răutatea cea veche şi pe nebunia de pe urmă, adică pe ucigă-l toaca şi spulbere-l clopotu' şi ca atare te-ai spurcat şi tu dacă tot îl pomenişi ca să-i îngrozeşti pe fraieri ca să se supună de frică ţie care din moment ce l-ai pomenit eşti şi tu un spurcat mai mare ca dracool fiindcă-l foloseşti pe post de slugă, de unealtă de supunere...

Deci aşa cum e cu dracool, e şi cu organool, cu glumea, cu tine însuţi... păi e vorba că în basmul din poveste tu te pomenşti privirilegiat şi crezi ca credoolul că acolo e liber, şi deci cum vezi o fată tânără şi frumoasă cum brusc te crezi în basm, în scenariu unde e voie şi pe nepregătite şi pe neaşteptate născoceşti o potrivire neaşteptată de situaţie în care să pipăi din priviri ca să te stârneşti, să stârneşti cât mai repede ceea ce-ţi place cel mai tare... poziţii, adunări lacome de goliciuni, adunări de sfinţişoreli îndoielnice şi grozave ce izvorăsc din talente, din fapte beroice şi din alte grozăvii.

Ce trebuie să faci? Păi trebuie să încerci să nu ai grija de a te pomeni gLumea!.. căci gLumea te pomeneşte pe tine doar când e invidioasă că tu ai ajuns un mare amorez. Deci nu râvni să fi pomenit de ea şi nu te pomeni tu în basm, în poveste, în vis, în pildă, în cuvânt ca nu cumva să-ţi pui nădejdea în tine crezând că tu ai liber la a pomeni şi viziona organe, căci dacă ai ajuns să-ţi placă scenariul e gata, eşti şi mare artist şi actor şi creator de frumos, adică de ispită... şi dacă ai ajuns să intrii în ispită, de acolo e doar un pas până la prăpastia în care te-ai împăcat cu ideea că trebuie să-ţi linişteşti agitaţia prin păcătuire, prin sex, prin libertinaj, prin pomenirea repetată a organelor chiar înaintea fetelor dar nu ca să osândeşti făţărnicia pe faţă ci ca să o întăreşti stârnind pofta cea rea, pofta trădătoare mai bine prin sadice pomeniri ce te satisfac.

Adică trebuie să nu mai doreşti şi să nu mai visezi la un post negru fără rugăciuni şi doar pentru a avea o siluetă atractivă, căci diavolul ăsta lunatic şi care te aruncă ba în apă, ba în foc, nu iese decât cu post şi rugăciuni şi când intră sau cînd iese te zguduie şi te zdruncină nemulţumit că de ce-l dai afară fiindcă el se gândea la tine... avea grija ta şi tu-l dai afară?

Practic te păcăleşte ca să descoperi sofismul că trădarea iubirii e bună, şi că e de dorit şi că nu e un surogat să bei şi să sugi la sângiuirile gLumii în timp ce cauţi 'fericirea' de a te uşura de problemă... de coşul care-ţi strică tenul atât de frumos.

Oare nu-ţi dai seama că Froid a fost un mare mincinos păcătos care şi-a bătut joc de oameni învăţându-i medicaal să-şi liniştească ei ispitele prin mândria liniştii de după păcătuire?

Păi un alt fel de linişte şi de liniştire cere Dumnezeu femeilor!.. şi nu acela de a se complace şi a se consola cu păcatul fatalizând superstiţios că altfel se ofilesc.

Nimic nu e mai urât mirositor şi mai jalnic decât o floare pătată de viespii mâncători de carne care roiesc pentru ca s-o ofilească şi să se bucure când văd că-i pică petalele! Aşa le trebe dacă şi-au lepădat spinii care o apărau pe ea de musafirii nepoftiţi ca să nu intre ei în patochiul lor curat şi să-i păteze rochiţa... cea de noapte şi zi, de o noapate şi-o zi.

informatii despre relatii intime si abstineta in cadrul casatoriei
 

In calitate de sot, preot, biblist si iubitor de adevar am incercat sa abordez acest subiect intr-un articol care a fost publicat in revista biblistilor din Romania. Din pacate el este scris intr-o maniera destul de elitista insa el poate sa fie citit cu usurinta daca se ignora notele de subsol si termenii grecesti.
2.Abstinenţa este bună

1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie).
Problema exegetică care se pune la acest verset e dacă bine este pentru om să nu se atingă de femeie este un citat din scrisoarea corintenilor sau este o afirmaţie pe care o face Sfântul Pavel . Astfel ni se pun în faţă trei scenarii: 1) Apostolul neamurilor reia această afirmaţie din scrisoarea corintenilor fără a o susţine; 2) afirmaţia este făcută de creştinii din Corint şi susţinută de Apostolul Pavel în unele cazuri, fără a o generaliza; 3) afirmaţia a fost făcută de Sfântul Pavel şi ar trebui să fie receptată ca sfat sau poruncă de la Dumnezeu, dată prin Duhul Sfânt, care lucrează prin el (1Cor 7,40) .
Interpretarea patristică, concretizată în dreptul canonic, este împărţită în ceea ce priveşte raportarea la acest verset şi a celor care urmează, putându-se observa de-a lungul istoriei Bisericii opinii cât se poate de diferite: în Apus la sinodul de la Elvira (300-305) prin canonul 33 s-a pus pentru prima dată în discuţie celibatul preoţilor, rânduială care se va legifera solemn la Conciliul Tridentin (1545-1563); în Răsărit Sfântul Pafnutie susţinea la Sinodul I Ecumenic (325) că „viaţa conjugală este onorabilă şi patul conjugal nepătat” şi că „nu trebuie a impune clericilor şi persoanelor sacerdotale acest jug (al celibatului) greu”, poziţie care se va legifera şi de canonul 13 al Sinodului V-VI Ecumenic (692) . Diferenţa de opinie dintre Apus şi Răsărit în privinţa căsătoriei preoţilor şi implicit a relaţiilor intime, a avut consecinţe nu numai asupra clerului, unii putând să se căsătorească, iar alţii nu, ci şi asupra credincioşilor care erau conştientizaţi că legătura dintre bărbat şi femeie, chiar şi în cadrul Tainei Căsătoriei, era declarată impură şi privită doar ca o concesie .

3.Fundamentarea relaţiilor intime dintre soţi

2 Dar din cauza desfrânării, fiecare să îşi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
Încă de la început trebuie să facem precizarea că Apostolul neamurilor făcând parte din tagma fariseilor cu siguranţă că ştia atât textul din Fac 2,18, cât şi pe cel din Fac 2,24 pe care îl citează parţial în 1 Cor. 16,6. Cel din urmă verset a primit o autoritate şi mai mare prin reluarea lui de către Mântuitorul (Mt 19,5). Faptul că nu a contestat aceste învăţături reiese şi din scrisorile sale de mai târziu (Col 2, 20-21; 1Tim. 4,3). Ar fi absurd să credem că prin învăţătura sa către corinteni Sfântul Pavel ar contrazice învăţătura lui Moise şi a lui Hristos , ba mai mult că s-ar contrazice pe sine însuşi. De aceea versetul 1b nu trebuie interpretat ca o contrazicere a acestei învăţături despre soţ şi soţie, sau o lipsă de consecvenţă în învăţătura sa, ci e vorba de o situaţie concretă în care „cu bună învoială, pentru un timp, ca să se îndeletnicească – cu postul şi – cu rugăciunea”, soţii pot să se „lipsească unul de altul” (v. 5). Aşadar, Sfântul Pavel începând cu versetul 2 nu urmăreşte nici să fundamenteze, dar nici să conteste o realitate constatată de Dumnezeu în Rai „că nu-i este bine omului să fie singur” (Fac 2,18), ci să fundamenteze pe de-o parte cadrele relaţiilor intime dintre soţi, iar pe de altă parte să justifice cadrele de exercitare a abstinenţei.

4 Obligaţiile reciproce dintre soţi

3 Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului).
Versetul al treilea poate să fie înţeles ca o explicare a ceea ce Sfântul Pavel a înţeles prin verbul a avea din propoziţiile anterioare , respectiv soţul trebuie să împlinească datoria/obligaţia) sa faţă de soţie, dar şi invers. În acest context precizăm că substantivul datoria este un alt eufemism pentru relaţiile intime dintre soţi, dar şi că el nu trebuie înţeles în cadrele juridice, ci în cele teologice . Având în vedere cadrul teologic al căsătoriei în care omul se uneşte cu soţia sa, devenind un singur trup atragerea atenţiei asupra „obligaţiei” are menirea de a avertiza „tocmai împotriva unui ascetism fals” , care ar putea distruge această unitate.
Folosirea adverbului (asemenea/la fel) a atras atenţia la cei mai mulţi comentatori şi a fost interpretat ca o „preocupare pentru mutualitate, reciprocitate sau egalitate în cadrul relaţiei de căsătorie” Cert e că formularea relaţiilor intime dintre soţi sub forma unei îndatoriri reciproce este destul de provocatoare pentru acea vreme, chiar dacă Vechiul Testament face referire la situaţia în care soţul îşi ia o a doua soţie, reglementând ca prima soţie „să nu fie lipsită de traiul cu bărbatul său” (Iş 21,10). Pentru societatea greco-romană de atunci era de la sine înţeles că soţia avea „obligaţii” faţă de soţ, însă ca soţul să aibă datorii faţă de soţie poate fi socotit o surpriză . Mai mult decât atât se poate observa că Sfântul Pavel se adresează soţiilor la fel de direct ca soţilor, astfel el se debarasează de modelul lumii antice în care adresarea era către bărbat, iar femeia era instruită indirect .

5. Stăpânul trupului nostru în cadrul căsătoriei este celălalt

4 (Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia) .
Dacă versetul anterior are menirea de a aduce un motiv pentru care relaţiile intime dintre soţi trebuie să continue (e vorba de obligaţia pe care o are fiecare soţ faţă de celălalt), putem spune versetul 4 pe de-o parte pune în discuţie un al doilea motiv care să sprijine aceeaşi idee (fiecare soţ prin căsătorie a dat celuilalt soţ autoritate asupra propriului trup), iar pe de altă parte poate să fie înţeles ca o concretizare a ceea ce înseamnă obligaţia din versetul anterior (obligaţia de a-l recunoaşte pe celălalt ca stăpân). Dincolo de legitimarea relaţiilor intime în cadrul căsătoriei, unii comentatori moderni au ţinut să sublinieze că acest verset, prin felul de raportare a unui soţ faţă de celălalt, reprezintă o expresie profundă a iubirii creştine , chiar şi în cazul în care ar fi avut ca punct de plecare stoicismul.

6. Condiţiile de exercitare a abstinenţei în cadrul căsătoriei

5 (Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre).
Înţelegerea acestui verset e în strânsă legătură cu ceea ce s-a afirmat în analiza de la 1b. Dacă vedem în cuvintele „bine este pentru om să nu se atingă de femeie” o poruncă, sau un îndemn pentru toţi şi nu preluarea unei idei în care se dă un răspuns concret la o situaţie din Corint avem dificultăţi exegetice la versetele anterioare, dar mai ales în cazul de faţă. Aşadar, situaţia în care soţul nu are relaţii intime cu soţia nu este una rea, dar nici o normă de viaţă, de aceea se cuvin unele precizări suplimentare. Lipsirea unuia de celălalt 1) să fie cu bună învoială, ambii să fie de acord; 2) să fie limitată din punct de vedere temporar, sau să fie limitată la un anumit moment sau eveniment însă timpul sau ocazia să fie stabilită de comun acord; 3) are ca scop îndeletnicirea cu rugăciunea (şi cu postul).

Am incercat sa spicuiesc cateva fragmente din articol, deoarece s-ar putea sa fie de folos, mai ales ca se pleaca de la ceea ce scrie in Sfanta Scriptura. Daca cineva e interesat sa citeasca intregul articol il pot trimite pe mail cu placere.

Cred ca nu , din moment ce am venit cu un sfat pentru cineva care il cerea despre acest subiect. Dar nu l-am citat si nu am pomenit persoana ca asa e bine(da, m-am pomenit si pe mine in problema).
Nu am vrut sa smintesc pe nimeni, De uitat la filme , am deschis fisiere cu denumirea de "Biblos" vrand sa caut niste studii despre scrierile de la baza Bibliei !!! care , insa, aveau continut de genul .., cu pronuntat caracter. Era un fisier download-at de pe calculatorul cuiva prin internet prin asanumitul protocol ODC.
Apreciez criticile dar se pare ca unii au probleme de genul : "Nu mă cred, nu mă urmez!"(citat complet) .... si altele care de care mai hidoase ... pacat, unii nu inteleg. Dar apreciez critica, asta arata despre cum gandesc unii si anume ca unii au probleme si ca reusesc sa inteleaga ceva dar..sau mai mult isi imagineaza. Am Exagerat un pic si celor care s-au smintit din asta le cer iertare.

cezar - ioan
Sa ne ajute sa intelegem cele de folos Amin !
Eu am mai spus , cartea parintelui Ioan de la Rarau despre rugaciunea lui Iisus lamureste foarte bine structura fiintei umane intregi si raspunde la aceste intrebari .
Se vede ca au curatit vasul pe dinauntru parintii.
Cam ce am inteles eu de acolo si din altel carti:
Gandurile produse de scoarta cerebrala ( si alte locuri din corp ) vor pieri odata cu trupul dar cele produse in mintea care este parte superioara a sufletului raman vesnic caci sufletul este indestructibil. Inima e centrul sufletului in ea se afla duhul omului .
In inima se naste cuvantul adanc , gandul , cugetul nostru launtric si se umple de catre duh precum Fiul si Cuvantul in sanul Tatalui iar Duhul Il umple .
Aceasta este triada noastra dupa chipul Sfintei Treimi.
In cantarea Maicii Domnului se spune despre suflet ( care slaveste ) duh ( care se bucura ) si cugetul inimii ( care nu trebuie sa fie mandru ci smerit dupa chipul Fiului ) in lumina Preasfintei toate sunt clare de fapt este invatatoarea isihasmului dupa cum canta acatistul Rugului aprins.
Cum materia e supusa spiritului fie creierul produce dupa cugetul nostru si duhul nostru unit cu Cuvantul si Duhul ganduri bune fie daca sufletul urmeaza chipului stramb infatisat de vrajmas pe care acesta cu sila sau cu ademeniri ni-l induce la vremea ispitei , atunci si scoarta produce ganduri proaste.

Imi amintesc cu oarecare compatimire de anii adolescentei mele, cand am vazut pentru prima data filmul "Pact cu diavolul", cu Al Pacino in rolul diavolului. Spre sfarsitul filmului, diavolul ii explica avocatului despre cat de tiran este Dumnezeu : "Priveste, dar nu pune mana! Atinge, dar nu gusta! Gusta, dar nu inghiti!" Cat de pertinent suna la vremea aceea o astfel de explicatie in urechile unui tanar flacau inconjurat de colege frumoase si cu forme ispititoare!... Parea mai pacat sa nu le iei in brate. Cum sa nu te zbenguiesti cu asemenea "minunatii" create de Dumnezeu?

Din pacate pentru mine, mi-au trebuit ani multi de ratacire si suferinta ca sa pricep, din mila lui Dumnezeu si din sfintele filocalii, ca "decalogul" nu este precum legislatia din codul penal : actul sexual [cu o minora] se pedepseste cu 14 ani in ... focul iadului. Mi-as fi dorit ca Biserica Ortodoxa sa fi avut, sau macar de acum inainte sa aiba capacitatea sa explice din ce motiv abstinenta il apropie pe om de Dumnezeu. Din pacate pentru noi, teologii contemporani nu au reusit inca, sa patrunda raspunsul la aceasta intrebare. Desi proorocul ne invata "Cat sunt de minunate lucrurile tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut" noi ramanem incremeniti intr-o atitudine ostila : "asa vrea Dumnezeu si cu asta basta!"

Astazi, prin mila lui Dumnezeu, am ajuns sa cunosc ca mai exista si varianta cu numarul 4, pe langa cele 3 enumerate de dumneavoastra. Adica asa: "Bine este pentru om [sa ajunga la masura sa nu mai simta pofta] ca sa nu se atinga de femeie..." din aceasta perspectiva se poate face si urmatoarea afirmatie : Orice act sexual care nu are ca motivatie perpetuarea speciei, este desfranare ca la bordel.

Dar sa nu deznadajduim! Cele mai multe dintre mironositele femei din preajma lui Iisus Hristos erau foste animatoare de bordel, deci exista iertare si pentru noi.

Actele omenesti, alegerile si toate demersurile noastre voluntare sunt orientate si fundamentate de un scop. Omul nazuieste sa atinga o tinta, mai mult sau mai putin constient.
S-a facut mare tamtam in ultimul secol in jurul problemei motivatiei, insa, gandindu-se asa pe firul axei motivatie-scop nu s-a bagat de seama ca acest mod de concepere a vietii omenesti este nu doar liniar ci si artificial si gaunos.

Toti oamenii, conform invataturii care pune ca baza a vetii motivatia, toti oamenii ar pieri si si-ar deteriora activitatea daca nu ar avea acest motor al nevoilor (biologice, sociale etc., precum spune Maslow si echipa de umanisti).
Ceea ce se omite insa aici e ca oamenii actioneaza deseori impotriva motivelor proprii si ca sunt trecuti peste privatiuni extraordinar de mari de dorul dupa scop, ca sa zic asa...
Un astfel de scop este, pentru crestin, intrarea in Imparatie.
Forta de atractie a acestui scop este atat de mare incat omul crestin, daca e sa cercetam tarimurile frustrarii, bate absolut toate recordurile in materie de toleranta la frustrare.

Scopul comun al sotilor: indeletnicirea cu postul si cu rugaciunea... De unde, fireste, decurge si abstinenta.
Nimic mai aberant pentru omul obisnuit. Nimic mai firesc, mai omenesc, mai plin de sens pentru omul crestin.

Consider ca abtinerea de la relatiile sexuale intre soti este ca si abtinerea de la hrana: fie trufie, fie prostie, fie conduita necesara in plan medical etc. In orice caz, afacere omeneasca, mai mult sau mai putin arbitrara. Tine de o patologie mai mult sau mai putin evidenta.

Abtinerea, insa, la toate cele omenesti (hrana, sex, alte placeri/activitati recompensatorii) care decurge din rugaciune si viata de evlavie, din cufundarea omului in tarimul intalnirilor cu Dumnezeu este pur si simplu legica. Este o lege tare, pusa de Dumnezeu in om, lege care ne alcatuieste fiinta si viata.

Cine se indeletniceste cu postul si cu rugaciunea stie bine ca, fara sa fie nevoie ca altcineva sa ii atraga atentia sau sa ii aduca aminte, simte singur nevoia unei concentrari aparte asupra duhului care ne leaga de Hristos. Nu ai nevoie de nici o interdictie si de nici o justificare sau intemeiere cognitiva pentru a te tine departe de relatiile trupesti cu sotul/sotia atunci cand traiesti in biserica dinlauntrul rugaciunii. Toate decurg de la sine, fara a mai fi nevoie de infranare.

Dar unde nu e rugaciune, unde omul nu simte binefacerile vietii centrate pe pocainta... acolo toate sunt chinuite, totul e presarat cu razvratire, totul e chin si frustrare si, vai, dupa vreme de postire cu forta si scrisnind din dinti (eventual cu fariseica laudarosenie de sine), vine uraganul sporit al tuturor formelor de nebunie. Si taraboiul o ia de la capat...

Scopul numit rugaciune si post (tinere la pocainta, intru Hristos) aduce ca rod firesc lasarea vietii sexuale pe plan secund sau mai departe, inca, spre nimicuri....
Si toate sub randuiala Bisericii milenare, intrucat omul poate incepe bine acest demers al pocaintei insa faptura noastra e complicata si vulnerabila si multi lupi sunt gata la orice pas sa isi infiga coltii in oitele ratacite de turma...

leonte
Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii vibrezi ca o vioara nu grosolan ca un butuc cum te face pacatul deci e clar ca vezi "peisajul" cu o lentila zeiss nu cu un ciob de borcan murdar , o atingi cu mana de pianist nu de manelist.
Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea.
Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.El doreste sa fie asa cum se cuvine prima dorire a inimii noastre dar apoi toata ale Sale sunt ale noastre intru El curate si cinstite.
Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

Infranarea si abstinenta, insist Teodosie, nu sunt opusul pacatului, precum scrii.
Ci ele insele pot fi pacat.
Largeste putin cadrul cugetarii, de voiesti...
Pana nu dam cu totul de poarta rugaciunii, ni-s toate strambe: si abstinenta si toate infranarile sunt in van. Ambitii omenesti cazute, falduri ale trufiei, frici egofilice...
Au nu erau si evreii din vechime, cei mult-deplansi de Domnul (cu "Vai, voua...!") infranati/abstinenti?...

De cand ne e-nfranarea-n sine, Dumnezeu?

Cat priveste faptul ca "e pacat de ea" daca o stricam (pe femeie, adica, precum scrii)... Ei bine, eu cred ca mai degraba e pacat de noi (de noi barbatii si femeile noastre, ziditi si chemati impreuna)!

Opusul pacatului este iubirea care este Dumnezeu iar noi percepem normalitatea ca o infranare ca abstinenta de fapt ea e firescul omului .Curatia noua ni se pare grea si trebuie sa ne infranam pentru ca suntem inclinati spre pacat.Cu alte cuvinte Hristos sau Maica Domnului nu au fost abstinenti ci doar normali ei nu au perceput asta ca un efort. Cand vine Harul la noi nici nu stim ce inseamna abstinenta infranare ci pur si simplu traim ca bebelusii la pieptul maicii.

Bineinteles ca atunci cand strici te strici si pe tine , cand faci rau cuiva iti faci si tie si viceversa binele facut altora e si al tau.

Evreii care si-au auzit "vai voua" erau morminte varuite Hristos ii demasca a fi desfranati si vicleni se fatarniceau cu rugaciuni lungi de ochii lumii iar cei adevarati erau radacina cea buna la care tot neamul crestinesc s-a altoit.

Ati putea sa dezvoltati un pic aceasta idee, eventual dand un exemplu de asemenea "fosta animatoare de bordel" in afara de cazul cunoscut al Sf Maria din Magdala ?

Imi inchipui ca realizati ca, daca nu aveti cel putin o referinta biblica sau patristica despre un asemenea lucru, ar fi o ofensa grava adusa sfintelor lui Dumnezeu, adica un pacat de care trebuie sa va amintiti cu cea mai mare seriozitate la urmatorul examen de constiinta.

Si daca aduc acel exemplu in plus, chiar din sf. Evanghelii ce se va intampla? Imi vor creste aripi sau ma faceti cardinal?

Ce-ar fi sa treci peste perspectiva inariparii (nu de alta dar nu te-as voi cucos)
si sa ai bunatatea sa pui o lista ilustrativa cu niscaiva exemple (si comentarii, de se poate)?
Iar de nu voiesti, ma lasi pe mine sa caut prin "Vietile sfintilor" si prin Scriptura?

Daca teoria ar fi corecta, tot ar mai fi o sansa, dar cand teoria incepe a se stramba, devine grav de tot.

1. Viziunea asupra infranarii, pe care o propui, se numeste hata yoga; nu sunt sigur de primul termen, caci vorbesc din amintirile unei conversatii cu un practicant. Cei care imi cunosc postarile stiu despre mine ca nu ma impotrivesc unei teorii sau unei afirmatii doar pentru ca oamenii care o promoveaza au alta culoare la sireturi.

Infranarea despre care vorbesti tu se numeste impotrivire la pacat, la ispita. Prin practicarea unei astfel de tehnici, o anumita zona din creier devine foarte activa, astfel incat tendinta de impotrivire devine un refelx, un tic nervos. Din nefericire, aceasta tendinta ajunge sa scape de sub controlul discernamantului (ca orice tic nervos) si se extinde si la celelalte aspecte ale vietii, iar in cativa ani de practica se va ajunge la dorinta de a arunca cu pietre in fetele ce merg la plaja, intrucat subconstientul recunoaste ispita in acele fetiscane numai cu sutien si bikinii.
Din acest motiv eu nu doresc sa practic nici un fel de sfanta ura, sfant dispret, sfanta manie sau sfanta impotrivire....

2. Hristos a atins femeile, dar nu pentru ca simtea nevoia sa le atinga, ci pentru ca inima lor nu se mangaia daca binecuvantarea nu venea prin atingere. Gandirea lor, ca si a noastra de altfel, era atat de ancorata in carnal incat nu se puteau simti iertate fara atingere, fara mangaierea trupeasca.

Legea lui Moise ai numit-o bine carte tehnica, caci acum 3.800 de ani oamenii erau atat de primitivi si de mizerabili, incat si spalatul pe maini a trebuit sa fie inclus intre poruncile divine. Astazi, toti care nu ne dorim ca semenii nostrii sa aiba minte cat la o gaina, doar ca sa-i putem manipula mai bine, stim si marturisim ca Legea lui Dumnezeu, aceeasi fiind si pana la Hristos si dupa Hristos, nu are drept obiectiv civilizarea sexuala sau culinara a individului, ci apropierea omului de Dumnezeu prin intelegerea tainelor Vesniciei, pentru ca altfel nu este posibil.

Din pacate pentru oamenii nestiutori de carte, cei ce le predica Legea lui Dumnezeu, neputand ei insisi a o implini au inceput a-L face pe Dumnezeu chipul si asemnarea omului. Astfel, atat in Talmud cat si in predania ortodoxa, Dumnezeu se manie, este razbunator, este zelos si gelos, tine de minte raul, persecuta umanitatea pana la al 7-lea sau al 9-lea neam pentru fapta mai stiu eu cui...

Eu m-am lepadat de mult timp de un astfel de zeu si nu-l recunosc ca fiind Facatorul veacurilor, care a patimit si s-a ingropat si a inviat a treia zi. Iar despre cei ce si-au zugravit un idol potrivit pornirilor lor dracesti, Domul iubirii si al intelepciunii sa li se descopere ca sa vina si ei catre adevar!

Asta este singurul Adevar in care cred si pe care il caut. Orice alta predanie este ratacire de la acest Adevar.

Ai grija ce cauti ca s-ar putea sa gasesti si pe urma o sa fii nevoit sa imi dai dreptate!!!
Si pentru ca te stiu un duh vanitos ca si mine, nu stiu cum vei putea sa iti mai scoti fruntea in lume, de rusine!

Te rog sa nu te superi ca ti-am tras "un lung de linie"!

Nu ma supar. Dar de ce nu-i dai satisfactie lui Mihnea cu o referinta, doua, acolo?...
Spre lamurirea cestiunii, iar nu cu alt scop.

P.S. Banuiesc ca Mihnea are deja pregatit un as pe maneca...:)
Ei, hai sa vedem care e acela! Poate ne imbogatim cu vreo revelatie, cine stie...

leonte
habar n-am ce e yoga, zici ca nici tu nu prea stii asa ca sa o lasam .
Eu vorbeam strict din propria experienta , traiesc exclusiv ortodoxia .

Hopa!
Mihnea, se cuvine sa imi fac mea culpa: abia acum sesizez, cu ajutorul telefonic al unui bun si bland prieten forumist, ca in citatul pe care l-ai selectat e vorba despre femeile mironosite...

Pai in acest caz pica tot ce ziceam eu. Confundasem subiectul, subiectii, personajele... iertare Mihnea!...

Asadar, frate Leonte, ma alatur lui Mihnea: ce ne poti spune, de fapt? Te rog sa nu ne lasi cu asteptarea-n van!

Ce grabnici suntem in a cauta raul si greseala celuilalt, eu fiind cel dintai si mai grav decat toti intrucat, desi "vad" ispita cum se naste intre gandurile mele si-mi sporeste rautatea din inima, tot nu ma abtin din a da peste nas...

1. Maria din magdala era femeia pe care Iisus a salvat-o de la uciderea cu pietre.
2. In pilda celor doi datornici la picioarele Mantuitorului era o alta desfranata care i le spala cu lacrimi si le ungea cu mir. Atunci s-a smintit Iuda cartind.
3. Femeia careia nu i se oprea curgerea de sange de sub pantece, tot pentru curvie era.

Dupa inviere avem in vietile sfintilor exista pe cea mai renumita cuvioasa, Maria Egipteanca.

Am sperat totusi ca aveti o bruma de constiinta sa puneti singurei mana pe carti. Cel mai grav lucru ce reiese din replica fratelui Mihnea este Maria Magdalena ar fi fost o exceptie, ca si cum Hristos ar fi avut o slabiciune pentru ea, dar in rest El nu ar fi petrecut cu desfranatele si cu pacatosii. Oare nu ale Sale sunt cuvintele "nu cei sanatosi au nevoie de doctor" ? Oare nu si-ar fi dorit El ca sa roiasca in jurul Sau toate desfranatele si toti talharii pamantului? Oare nu Hristos i-a dat Har lui Moise Arapul, cel mai mare bandit si violator la drumul mare? Oare nu spune pilda lucratorilor viei despre cei care in ultimul ceas primesc aceeasi parte cu toti care au trudit o viata in lupta cu pacatul?

Deci pentru ce v-ati tulburat voi?... Pentru faptul ca termenul mironositele femei apare in Binecuvantarile Invierii si acolo se refera strict la cele care au fost la mormant si au primit vestea de la inger? Toate desfranatele istoriei, care s-au invrednicit de Harul Duhului Sfant sunt inaintea lui Dumnezeu precum femeile care au venit la mormant.

Dar toate astea sunt posibile numai dupa cainta...

Da. Numai ca ati folosit pluralul. Ati spus ca mai multe femei mironosite au fost animatoare de bordel. Eu v-am intrebat care anume in afara de Maria din Magdala, si pe ce baza.

Exegetii inca nu au cazut de acord daca era aceeasi cu Maria Magdalena, ori e vorba de alta femeie. In ultimul caz, nu face parte dintre mironosite.

Pe ce va bazati ? De unde si pana unde ati dedus asa ceva ? In plus, a fost aceea mironosita ori nu a fost ?

Iertare si indurare. In putinele carti pe care le-am citit, nu scrie ca sfintele mironosite erau curve. Ce sa facem, daca adevar de credinta al ortodoxiei ne-a ocolit pana acum si primul loc unde l-am aflat e acest forum ?

Asa este ! Sa ne ierte sfintele femei de orice cuvant rau l-am aduce impotriva lor si sa nu ne rasplateasca acuzatiile noastre, la randul lor acuzandu-ne la Scaunul Domnesc !

Eu nu te-am acuzat ca practici Yoga. Nu am nimic cu yoginii, cat timp eu insumi sunt cel putin la fel de pacatos ca si ei; cat timp nu pot sa ma dau exemplu de om desavarsit nu indem pe nimeni sa faca ce fac eu.

Tocmai pentru acest motiv ti-am explicat despre ticurile nervoase si despre motivul pentru care sunt contra sfintei impotriviri. Am incerca sa iti argumentez ca la matematica, dincolo de afinitatile mele sau ale cuiva. La inceput poate fi sfanta, dar cu timpul devine o impotrivire ordinara.

Iata inca o precizare care poate iti este necesara.
In filocalii sunt descrise canoane de sporire, cu precizia unui tratament medical. Fiecare pacient are tratamentul sau. Astfel, pentru omul deprins cu mania, sfintii parinti recomanda mania contra pacatului, mania contra ispitei, mania asupra sa. Pentru cel stapanit de impotrivire, sfintii recomanda infranare pe care ai descris-o. Dar in cazul acestor oameni trebuie sa constatam ca ei au venit la doctor suferind si de desfranare si de o alta rautate. Duhovnicii nu faceau altceva decat sa "puna discordie" intre o rautate si alta rautate. Iar dupa ce una din ele era biruita, mai ramanea sa o trateze pe cealalta, cu alt canon.

In sprijinul celor spuse mai sus, cat si pentru mesajul la care ai facut trimitere iti reamintesc cuvintele cuviosului Macarie Egipteanul: "Cel ce s-a invrednicit de Harul Duhului Sfant, nesocoteste slava lumeasca." Nesocoteste zice, iar nu trebuie sa nesocoteasca. El nu indeplineste o porunca a cuiva, ci firea lui cea innoita nu mai pune pret pe slava lumeasca, de la sine si nu prin mustrare de constiinta. La fel este valabil pentru toate celelate ispite, fara a mai fi nevoie de abstinenta, sau infranare, sau lupta...

Hristos nu a venit sa ne invete infranarea si supunerea fata de Traditii, ci sa ne arate cum se dobandeste Harul. Iar harul se dobandeste intr-un singur fel: sa fim sinceri cu Dumnezeu si sa nu ne mai lasam amagiti de implinirea randuielilor.

Eu sunt linistit atat in privinta acuzarii la Scaun, cat si in privinta birocratiei exegetilor.
Ceea ce ma nelinisteste este ca ati reusit, si de data asta, sa eludati esentialul mesajului si anume ca termenul de mironosite femei nu se scrie cu litera mare, deci nu este un nume propriu unui grup, adica excluzand orice alta femeie de pe fata pamantului, care nu a fost la mormant. Cuvantul mironosite se referea la faptul ca aveau mir asupra lor. Abia spre vremurile noastre, din cauza ignorantei, a capatat o cu totul alta conotatie, care nu mai are nici o legatura cu adevarul. Cum de altfel, doar putine lucruri pe care le-au convenit exegetii, mai au astazi vreo legatura cu Hristos si cu mesajul Sau.

Leonte:in genealogia lui Hristos din Evanghelia dupa Matei figureaza si patru femei:Tamar,Rahab,Rut si Batseba.Tamar a fost considerata prostituata, Rahab era prostituata,Batseba comisese adulter iar Rut si Rahab nici macar nu erau evreice.Foarte probabil, in zilele noastre, aceaste urme aparent nedemne de un Mantuitor ar fi fost eliminate pentru cu cv lumesc cat mai respectabil.Cine a zis ceva de ,,nebunia propovaduirii crucii"stia el ce spunea dar ce poate nu a intuit apostolul,sau poate a sperat sa nu fie asa,este cum spiritul fariseic a supravietuit si el,grau si neghina,impreuna,pana la sfarsit.Tu de ce te tulburi,nu stiai asta? :)

Adică problema gravă şi ispititoare este că jmecherul a-MUZA-t se pune să facă acte ispititoare şi de mare trădare chiar cu nevasta, cu femeia lui, cu logodnica, cu iubita, cu partenera... că o foloseşte pe ea în rememorarea şi reconstituirea trădărilor pe post de amantă, de profă sexy, de tinerică simpatică, de aia dotată, de asistentă, de masseuză, de secretară, de cameristă, de tot ce vede prin filme, toate fotomodelele, imitând toate poziţiile şi mişcările şi strigătele fiarelor şi animalelor ca să trăiască şi ei ce a văzut el pe la alţii... şi ea ca proasta decât s-o părăsească mai bine îi face toate jocurile ca o amantă răsfăţată... din moment ce aşa le place mai bine la amândoi. Oare ei nu-şi dau seama că trăiesc în viaţa lor intimă tocmai TRĂDAREA şi făţărnicia şi viclenia înşelării... şi asta împreună ca o delicatesă, ca o mană cerească, sau ca o noutate în ale îndrăgostirea cea plină de dulceţuri proaspete? Ei nu văd oare că nu e dulce ci e amar? E toxicitate amară şi scârboasă? Nu văd sărmanii şi de aia se amăgesc mereu că e bine din moment ce toată gLumea face la fel.

Practic trebuie să eviţi păcatul de a imita păcătoşii şi trădătorii păcăliţi cu năravul pedoficei neliniştite care n-are astmpăr până nu... se pătează... cu venin şi aluat toxic de pe la fariseii cei făţarnici care s-au făcut profestori universitari foarte mari şi foarte serioşi încât te intimidează şi te batjocuresc şi te terorizează de parcă tu ai fi pe banii lor şi nu viceversa.

Şi ca să nu mai vorbim de ce fac ei când sunt singuri... cu basmul şi pilda pângărită.

Eu nu ma tulbur pentru fratii nostrii care tot dezbat de mai bine de 1.000 de ani chestiuni precum : femeia care plangea in casa fariseului, pe sub masa, era sau nu Maria Magdalena. Ceea ce ma tulbura este ca sunt incapabil sa exprim in cuvinte adevarul pe care il caut si pe care incerc sa il traiesc. Si sunt incapabil pentru ca sunt mandru si caut sa le dau peste nas celor ce nu li s-a dat inca sa guste din acelasi pahar din care mi s-a dat si mie. Daca i-as iubi, daca grija mea cea mai mare ar fi intunericul la care se expun, atunci poate ca si cuvintele mele ar avea mai multa greutate...

Chiar inainte sa intru pe forum si sa dau peste acest mesaj lamuritor al tau ma luptam cu mine insumi intrebandu-ma "pentru ce intru? ca sa mai dau peste nas cuiva? ca sa vad cat de istet am raspuns ultima data?"
Drept urmare al duelului aprig purtat cu mandria timp de 2-3 minute, iata-ma din nou aici !!!

Mi-a placut cum te-ai citat singur in mesajul precedent, ca dintr-un mare clasic.

p.s. Te rog, iarta-ma, dar nu m-am putut abtine. Am mania sa ironizez orice lucru care mi se pare exagerat, iar cand vine vorba de grosolanie sunt si mai torential. Ca sa vezi partea plina a paharului, zi merci ca ai scapat cu atat!

Poate ar trebui sa te tulburi ca te-ai iutit cu critica, atunci cand te-am rugat sa raspunzi lui Mihnea.
Consideratiile tale imi par acum arbitrare si speculative. E vorba despre o problema biblica al carei talc merita evidentiat, macar in parte. In chestiunea de fata nu mai discutam pareri personale si preferinte subiective. Pur si simplu intrebarea viza cu exactitate un anumit detaliu si interpretarea lui crestina. Ai fi putut sa raspunzi simplu, fara sa faci atata tamtam, la o chestiune care tine de Scriptura.

Ceea ce m-a deranjat si ma surprinde in continuare in pozitia ta este ca pui curva-animatoarea de bordel mai presus de femeia care unge cu Mir pe Domnul.
Aceasta preferinta - ordine de prioritati in erminia ta, eu nu o pot trece cu vederea. E grav ca vezi doar curve acolo unde Domnul a vazut femeia care I-a pregatit, dupa Traditie, trupul pentru slujba inmormantarii ungere de care, mai apoi, in iuresul evenimentelor nu a mai avut parte, precum stim.
Parca ziceai ca ai cantat la strana... Nu ai luat aminte in cantari despre aceasta nuanta?...

Iuda nu s-a smintit pentru ca o curva spala picioarele Domnului, ci pentru ca Mirul Sfant era, in mintea lui ingusta si in inima lui vanduta, irosit...

Asadar, leonte, cand te mai poarta gandul la femeile mironosite, adu-ti aminte ca nu de curve e vorba in Scriptura, ci de Puterea si Dragostea lui Hristos Dumnezeu. Iar mironosita nu e un cuvant care vine de la curva - animatoare de bordel, precum sta engramat in cultura ta teologica, ci vine de la sfantul-sfintitorul Mir.

Mir - mironosita.

Poate te folosesti de acest mic detaliu si nu te mai repezi la jugulara cu atata nesat agresiv.

Leonte exista un topic uitat pe acest forum.Este un topic scris la hotarul dintre viata si moarte de catre o fata,Hionia,care a plecat la Dumnezeu.Cea care scria sub acest nume a murit,nu mai este printre noi,nu se va mai loga la acest forum si ce a spus si ce i-a fost spus cu acele cuvinte s-a plecat in eternitate.Cateodata este greu sa crezi ca cineva cu care ieri vorbeai azi nu mai este.Lumea nu s-a oprit in loc,in timp ce ea murea altii se nasteau,zilele si noptile au continuat,la fel iarna si primavara.Dar totusi cumva cuvintele ei de final parca au oprit putin in loc lumea asta nebuna in care si noi inebunim putin cate putin,din ce in ce mai mult,cu fiecare clipa.Pe acel topic speranta si disperarea,durerea si incurajarea,lupta si pace,viata si moartea,toate s-au reunit in postarile ei si ale celor ce i-au scris.Obisnuiesc sa recitesc des,de la o vreme,acel topic si parca nu mai simt nevoia Leonte sa fiu un atotstiutor imbatat de o iluzorie libertate,gata mereu sa dau un sfat sau sa emit,goala si searbada,orice parere.Este o cronica a unei morti spre viata de dincolo acel topic,o fiinta a plecat la Dumnezeu si poate asta trece neobservat dar in fiecare postare de acolo exista ceva ce am pierdut sau pe cale sa pierdem,uitand cat de repede trecem si ce mare dar este viata,cu fiecare clipa a ei pe care o irosim.

Poate parea banal,o moarte undeva nestiuta intr-o lume in valtoare dar frate,nu stiu cum sa spun..cand stai si tot citesti acele randuri si iti dai seama ca ca persoana aceea nu mai este,ca nu mai poti schimba asta,crucea i-a fost luata la final si acum nu mai cunoaste lacrimile si suferinta,este liniste pentru ea,parca totul se schimba in jurul tau,parca te trezesti dintr-un somn dement in care ai uitat de taina vietii si mortii,ne credem domni peste timp si trecem ca un fum.As vrea sa am la final pacea ei si cumva fiinta acesta,desi nu am cunoscut-o si nu am vorbit cu ea niciodata,imi este foarte draga iar cuvintele ei,cu tot ce fiinta umana poate exprima in ele,mai mult decat se poate vedea,m-au ajutat profund sa nu mai il consider pe Dumnezeu o banalitate de zi cu zi,pierdut intre cuvinte aruncate-n prapastia din noi.Cuvintele simple ale unei simple necunoscute in fata mortii m-au impresionat cu mult mai mult decat sfaturi sau opinii care nici macar un centimetru de ghiata de pe inima nu mi-au topit.Nu este sentimentalism ci doar acel sentiment ciudat,profund,cutremurator,tainic,pe care il ai cand vezi hotarul dintre viata si moarte.

Deja am spus prea mult si nu mai trecusem pe aici de ceva vreme asa ca nu iti pot spune decat sa-ti gasesti si tu si eu,si noi toti,pacea,acum sau macar la final.Ramii cu bine si sa ne revedem cu bine daca Domnul va mai ingadui asta.

@Leonte: Şi poate ar trebui să zici mersi că ai scăpat doar cu atât!:24:

Nu e aceeasi femeie.

Luca 7-36 in casa unui fariseu numit Simon este femeia care saruta picoarele Domnului si le spala cu lacrimi si le stergea cu parul capului sau dobandind iertare .Atunci au cartit ca poate sa ierte pacatele ca Dumnezeu.Aceea era desfranata.Actiunea ar fi in cetatea Nain.

Matei 26-6 in Betania in casa lui Simon Leprosul ese femeia care l-a uns cu mir spre ingropare starnindu-l pe Iuda care era hot s-i parea rau ca n-a apucat sa fure nimic din ce se putea lua vanzand mirul de mare pret.Aceasta nu se spune ca era defranata .

Dragul meu! Motivul pentru care am evitat dintru inceput sa fac munca asta de soarece de biblioteca intre atatia carturari a fost din speranta ca veti observa esentialul si evidentul.
Sa reluam citatul cu pricina; la pagina 194 eu am scris urmatoarele:

Daca ati fi fost insetati de adevar ati fi observat ca am ingrosat cuvantul FOSTE! Adica indiferent de trecutul nostru putem avea nadejde de mantuire prin pocainta. De aceea am spus, sa nu deznadajduim daca ne "apropiem", sot de sotie, si pentru alte dorinte decat pentru a face copii. Acelea, desi sunt dorinte de curvie pot fi iertate asa cum au fost iertate si multe dintre femeile purtatoare de mir, adica mironosite.

Si pentru a te nelinisti si mai tare iata si ce spune sfanta scriptura:

Matei 9
10. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.
11. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
12. Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

Luca 5
27. Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după Mine.
28. Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El.
29. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă.
30. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.
32. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

Luca 7
1. Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.

Marcu 14
3. Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
4. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
5. Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.
6. Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.

Ioan 8
1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2. Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
4. Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
5. Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

Aceasta este Maria Magdalena.

Ioan 12
1. Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
2. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
3. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Aceasta Marie din Betania era sora sau vara a lui Lazar si este una si aceeasi cu femeia pacatoasa de la masa fariseului despre careu au spus: "Daca era prooroc ar fi cunoscut ca femeia aceasta este pacatoasa". A se citi capitolul cu pilda celor 2 datornici.

Iata si femeile de la mormant!

Matei
1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
Marcu
1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
Ioan20
1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
Luca 23
55. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.
Luca 24
1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.


Concluzia:
Dupa cum puteti observa exista niste neconcordante intre cele 4 Evanghelii. Pentru astfel de neconcordante s-au intamplat toate ratacirile isotriei crestinismului si toate dezbinarile. Dupa cuvantul fratelui nostru drag, exegetii inca dezbat care si cine era curva si asta pentru ca scapa din vedere esentialul.

"Nu cei sanatosi au nevoie de doctor... Nu am venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi..."

Dragii mei!
Exista drepti, exista pacatosi, dar exista si cei indaratnici care s-au lepadat si inca se leapada de Hristos pentru ca, in smerenia Sa, nu "reuseste sa se ridice" la nivelul asteptarilor lor. Acestia sunt popii mincinosi despre care ne-a avertizat Mantuitorul ca vor veni si vor scanda numele Lui si unii vor face chiar minuni. Dar cu toate acestea ei nu sunt din Duhul lui Hristos si prin aceasta ii vom recunoaste pe ei. Acestia il asteapta pe Hristos si pe proorocii Sai, ca sa ii laude pentru vrednicia lor, dar vor avea surpriza a fi mustrati precum fariseii de acum 2000 ani. In rusinea aceea cei mai multi dintre ei se vor lepada din pricina mandriei si se vor blestema singuri asemeni celor din trecut: "Sangele Lui asupra noastra si asupra urmasilor nostri".


Deci, dragul meu frate Ioan Cezar, cu ce fel de indrazneala imi vei mai vorbi acum dupa ce m-ai acuzat ca fac speculatii? Acum te-ai facut si tu ca ochiul cel rau care cauta cele rele. Si doar te-am avertizat in privinta acestui moment sa fii atent si sa nu-l cauti cu lumanarea...